Tip:
Highlight text to annotate it
X
De când mă știu, am făcut
tot ce mi-au spus alții să fac.
De la grădiniță până la ultimul an de facultate
am avut medii mari, am făcut voluntariat,
am făcut sport, am participat la întruniri,
am avut activități extracurriculare, ședințe studențești.
Am făcut toate astea.
Bifam căsuțele pentru
a deveni un american de succes.
Și tot așa până când am absolvit în 2008,
chiar dacă eram în mijlocul recesiunii economice,
am anticipat că voi avea norocul să-mi găsesc
un loc de muncă cu un venit de 40,000$ fără prea mult efort.
După 12 săptămâni de depus cereri pentru posturi
la zeci de companii, poate chiar sute,
am fost respins de fiecare dintre ele.
Cu două excepții:
una era o companie de amenajări interioare
a cărei singure cerințe era să „am puls”
și să fiu „fumător înrăit”.
Iar cealaltă companie era o schemă piramidală.
Așa că, mulțumesc careerbuilder.com!
(Râsete)
Prietenii mei erau în aceeași situație.
Nu eram numai eu.
Îmi amintesc când am dat peste un amic de-al meu,
era așa de fericit
pentru că toți îi spuneau,
„Trebuie să accepți ce ți se oferă în economia asta.”
Își găsise un post de agent vânzări
la Verizon wireless,
și spera că într-un an
ar putea deveni manager de mijloc.
(Chicote)
I-am spus
„***? Am pierdut ultimii 4 ani din viață,
nu, ultimii 17 ani, făcând
tot ce alții ne-au spus să facem,
respectând regulile?
Și aici ne va duce?
La Verizon wireless, vânzând telefoane idioate?”
Urăsc Verizon!
(Râsete)
Nu voiam să fac asta!
Și asta m-a adus aici,
pe podeaua din baie - (Râsete)
unde, într-o noapte, am stat întins o oră,
smulgându-mi părul din cap de frustrare,
spunând,
Sfaturile de care am ținut cont toată viața,
sunt o minciună! A fost o înșelătorie.
Mă duc într-o direcție în care nu vreau să merg.
Mă conduc într-un loc
care nu iese în evidență cu nimic.
Și așa m-am hotărât să uit
tot ce spun alții,
îmi voi face propriile reguli.
Și m-am întrebat, „Care ar fi cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla?”
La 20 de ani nu aveam nimic de pierdut.
Voi fi refuzat în continuare de companii
pentru care nici nu vreau să lucrez?
Voi continua să fiu neplă***?
N-am nimic de pierdut.
Așa că voi lucra doar
ce mi se pare interesant și vreau să urmez.
După 8 luni în care am aplicat noua strategie,
totul s-a schimbat cu 180 de grade:
făceam tot ce voiam să fac
și făceam cu plăcere.
Am lucrat cu toți acești autori de bestsellere,
am ajutat la campania de lansare a unui film la Hollywood,
am lucrat cu antreprenori de succes.
Iar partea cea mai grozavă era că n-a mai trebuit
să-mi trimit CV-ul nicăieri.
Acum mă căutau companii mari,
îmi ofereau locuri de muncă, iar eu îi refuzam.
Făceam ce-mi plăcea.
Și nu pentru că sunt special,
nici pentru că sunt mai deștept -
crede-mă, Carnegie-Mellon, nu sunt mai deștept.
Și nu sunt unic.
N-am de la natură niciunul din aceste daruri.
Oricine ar fi putut face ce-am făcut eu.
Singurul lucru care mă diferențiază de restul
e că m-am adaptat și am aplicat o strategie diferită.
Și asta vreau să vă învăț pe voi,
vreau să vă învăț *** să deveniți
absolvenți rezistenți la criză.
Ce înseamnă să fii „rezistent la criză”?
Prima semnificație e că nu economia
vă impune tipul de muncă pe care-l puteți avea.
Nu contează că suntem în creștere economică,
în scădere, în criză, în recesiune.
Încă puteți lucra ce vă place
și ce vă face fericiți.
Nu acceptați un job insipid la 20 de ani.
Vă rog, nu lucrați la Verizon!
(Râsete)
Veți lucra la proiecte
care vă sunt dragi,
cu persoane mai inteligente ca voi.
Și veți continua să creșteți, să învățați.
Și vă veți controla stilul de viață
pe care vi-l doriți.
Pentru că tot văd
persoane care termină facultatea
și acceptă prima ofertă decentă pe care o primesc
cu un salariu mulțumitor.
Și se gândesc,
„Voi face asta pentru 6 luni, poate un an,
apoi voi renunța ca să fac
ce-mi doresc de fapt.”
Apoi, după o vreme, au o prietenă,
își iau un apartament
și o mașină, iar prietena devine logodnică,
apoi devine soție și au copii,
apoi își iau o casă
și peste 10 ani se află într-o situație în care
nu voiau să fie, lucrează într-un domeniu
în care nu voiau să lucreze de la bun început.
Vrem să evităm asta.
Nu vă așteptați ca cineva să înțeleagă
ce vă voi povesti azi.
(Râsete)
Le-a luat părinților mei aproape un an jumătate
până să spună,
„OK, poate totuși nu-i o idee rea.”
Din cauza sfaturilor pe care le-au tot primit,
continuă să ne dea și nouă aceleași sfaturi
pentru că așa își justifică deciziile.
Lucrurile de care-mi vorbeau prietenii, de genul,
„Prietene, trebuie să-ți tot postezi
CV-ul pe site-urile astea.
Pe careerbuilder, monster.com,
acolo ai șanse!”
(Râsete)
Nu e adevărat!
Aceste site-uri sunt groaznice!
Sunt ca barurile din oraș
unde mediocritatea înflorește.
Pentru că vor fi
doar două oferte bune în tot barul,
(Râsete)
restul vor fi neîndoielnic mediocre.
(Aplauze)
Nu vreți să aveți de-a face cu ele.
Nu știu de ce, fraierii
cu cămăși împopoțonate se căpătuiesc cu ce-i mai bun.
Nu știu de ce le merge așa de bine în mediul ăsta,
dar le merge.
Nu am aceste răspunsuri.
Dar vă pot oferi o alternativă,
să avansați rapid în carieră
și să lucrați ce vă place.
Există o metodă: metoda mea
(Râsete)
ieșită din comun.
Munca pe gratis.
Unii s-ar putea gândi,
„Ah, știu ce înseamnă munca pe gratis,
e vorba de internship. Nu-i ceva nou, prietene.
Nici nu ești așa bun ca vorbitor public.”
Calmează-te și lasă-mă să-mi termin discursul - ho!
Internship-ul diferă de munca pe gratis.
Pentru internship depuneți cerere ca pentru un job obișnuit.
Trimiteți CV-ul,
treceți printr-un interviu
și concurați cu alți candidați.
Apoi, dacă sunteți acceptați,
veți primi muncă plictisitoare de la ora 9 la 5.
Pentru că nu au încredere în voi,
nu vă vor da multă responsabilitate.
Acum vorbesc în general, așa că --
ușurel!
Dar cu siguranță veți completa
tabele sau veți aduce cafeaua
și veți face tot ce nu vreți să faceți.
În cele din urmă, nu știți ce va fi:
e posibil să faceți asta 3 sau 6 luni,
și apoi se va închide ușa
și vă vor spune să plecați.
Mi s-a întâmplat asta.
Cu munca pe gratis situația e diferă.
Puteți lucra cu orice persoană din lume
și îi puteți contacta virtual.
Puteți lucra oricând,
la orice oră vreți voi,
fără termene de predare.
Dacă o faceți bine,
dacă lucrați pentru mai multe persoane,
ceva va ieși bine
și vor apărea mai multe oportunități
decât ați crezut.
Și cel mai important,
veți lucra doar cu ce vreți
și veți afla
care vă este pasiunea.
Pentru că veți putea spune,
„Aș face asta chiar dacă n-aș fi plă***.”
pentru că nu sunteți plătiți.
(Râsete)
Asta-i diferența esențială
între internship și munca pe gratis.
Permanent construiești fundamentul
carierei tale.
Deci, cei 6 pași pentru a deveni absolvenți rezistenți la criză.
Așa se face.
Pasul 0 - Acesta n-ar trebui să fie un pas.
Nu te comporta ca și *** ți s-ar cuveni ceva.
Nu știu de ce, după ce absolvim facultatea,
ne așteptam ca un job de 40, 50,
60 de mii de dolari să ne pice din cer.
Însă, realitatea e că
diplomele de facultate nu se dau
copiilor cu calități unice.
(Râsete)
Pe bune, nu se dau.
Persoanele care obțin diplome
sunt cele care sunt bune la promovarea testelor
și cele care și le permit financiar,
în general vorbind.
Ăsta e adevărul:
din păcate, diplomele sunt doar niște hârtii
în acest moment - dar nu la Carnegie Mellon.
(Râsete)
Deci, pasul 1: alegeți-vă câteva domenii
în care v-ar plăcea să lucrați.
Mulți terminăm facultatea
și ne simțim îngrădiți
din cauza specializării urmate.
E ca și *** ai spune,
„Ah, frate, am pierdut 4 ani învățând
ceva ce nici măcar nu-mi place.
Ah, acum trebuie să-mi fac o carieră în acest domeniu,
și pe mine mă pasionează altceva,
îmi place muzica, arta și multe altele.”
Ei bine, încă puteți face ce vă place.
Așa că alegeți-vă domeniile care vă pasionează,
pentru că încă sunteți la vârsta de 20 de ani
și nu aveți nimic de pierdut.
Așa că încercați să faceți toate astea pe gratis
și în final vă veți da seama ce vă pasionează.
Nu trebuie să vă lăsați prinși într-o capcană.
Pasul 2: dezvoltați-vă niște abilități.
E trist când vezi așa de mulți absolvenți
care termină facultatea
și n-au nicio abilitate.
Dacă v-ați gândit să treceți
„competent în Microsoft Office”
în CV
sau „am abilități excelente de comunicare”,
atunci n-aveți nicio abilitate!
(Râsete)
Pe bune! Concurați cu persoane de 35 de ani
care sunt de acord cu un salariu redus,
care au 10 ani mai multă experiență decât voi.
Nu veți câștiga.
Felul în care veți căpăta abilități
în domeniile pe care vi le-ați ales,
este să vedeți
ce este la mare cerere și greu de învățat.
Astea vor fi abilitățile apreciate
și vă vor aduce un loc de muncă.
Pe bune, dacă vreți să câștigați
100 de mii de dolari imediat după absolvire,
învățați *** să stingeți focurile de țiței din Orientul mijlociu.
E la mare cerere? Da.
E dificil de învățat? Da.
E înspăimântător? Cu siguranță!
(Râsete)
Dar realistic vorbind, dacă ești un programator iPhone
sau un programator iPad, orice,
cererea pentru aceste domenii e atât de mare,
încât chiar dacă nu ești grozav la limbajul Cocoa [C-obiectual],
limbaj destul de dificil de învățat,
poți obține sume mari pe proiect făcând acest lucru
și te poți promova
foarte ușor.
Așa că dobândiți abilități care sunt la mare cerere
și sunt greu de învățat.
Pasul 3: creați-vă prezența online.
Nu voi intra în detalii aici,
pentru că am discutat despre asta mai devreme
și în cele din urmă se rezumă
la blog, blog, blog, etc.
(Râsete)
Însă realitatea e că CV-urile sunt depășite.
Adevărul e că vei fi căutat pe Google.
E mai important decât CV-ul tău.
Dacă mi-ați fi căutat numele pe Google în 2007,
în topul primelor 5 rezultate erau cuvintele
„beat” și „avort”.
(Râsete)
Vă jur!
E cel mai rău rezultat posibil
pe care l-ai putea avea!
N-aș fi putut avea ceva mai rău de-atât,
poate doar „crimă”.
Groaznic!
Chiar dacă nu mă reprezenta un slide
pe care scrie „Charlie Hoehn = Avort Beat”,
am totuși o contribuție la acest rezultat.
Astfel, pentru cuvântul „beat”,
am trimis un filmuleț
la collegehumor.com, cu un prieten beat
care cobora scările pe o bicicletă.
(Râsete)
Foarte amuzant, dar n-am crezut că urma
să se întoarcă împotriva mea ulterior.
Dar collegehumor are SEO foarte bun, așa că asta s-a întâmplat.
În ce privește cuvântul „avort”,
e vorba de glume pe seama
celor ce protestau împotriva avortului în campus.
Nu pentru că urăsc sau iubesc avortul,
ci pentru că protestatarii mi se par ridicoli.
(Râsete)
Pasul 4: plătiți-vă facturile și faceți economii
pentru că veți face muncă pe gratis
și nu veți fi plătiți
pentru o vreme, deci va trebui
să vă descurcați.
Deci, faceți ceva în plus,
nu contează ce,
pentru că vă va trebui un venit suplimentar
ca să faceți ce doriți
pentru o vreme, pentru că, în cele din urmă,
munca pe gratis va deveni muncă plă***ă.
Dacă o faceți destul de bine.
Pasul 5: contactați companiile dorite și arătați-le valoarea voastră.
Amintiți-vă, v-ați ales domeniile în care
vă doriți să lucrați și acum vă alegeți
companiile, obiectivele,
persoanele care sunt destul de sus în conducere,
pentru că sunteți absolvenți
fără experiență și fără nimic remarcabil,
majoritatea dintre voi - din păcate.
Oferindu-vă să munciți pe gratis,
îi veți face să nu aibă așteptări mari de la voi.
Pentru că faceți muncă pe gratis,
înlăturați barierele de genul
„Trebuie să-l plătesc pentru ce face?”
și pentru că îi contactați virtual
nu trebuie să vă acorde atenție
și nu vă vor supraveghea.
Așa că veți înlătura aceste bariere
și veți ajunge la persoane care sunt
mult mai greu de contactat,
și nu va fi la fel ca atunci când îi contactați
pentru muncă plă***ă
și vă vor răspunde negativ.
Felul în care ajung la aceste persoane
aparent de neatins,
dar care sunt foarte, foarte ușor de abordat,
este să le trimit un email.
Încep cu o introducere politicoasă
și intenționat fac aluzie la cercetarea
pe care am făcut-o despre ei.
Spun că sunt un fan al muncii lor,
apoi le dau 3 exemple de muncă pe gratis
ce vor avea un impact pozitiv
asupra afacerii lor.
Apoi îi aduc la abilitățile mele:
„pot să editez filme, sunt bun la marketing online
și sunt un scriitor bun”.
Apoi voi spune,
„Ah, poți îmbunătăți asta, asta și asta.
În felul ăsta vei putea face îmbunătățirile
angajându-mă pe mine, o voi face pe gratis
și nu trebuie să-ți faci griji pentru mine,
dacă nu-ți place munca mea, poți s-o ignori.”
Și apoi voi încheia cu:
„Voi face asta 2 săptămâni,
și dacă îmi apreciezi munca atunci
putem încheia un act formal
și poate voi fi plă*** pe viitor.
Putem vorbi săptămâna asta?”
Destul de ușor, merge ca pe roate.
În cele din urmă, veți trece la muncă plă***ă.
Și dacă v-ați făcut treaba,
dacă veți face o treabă foarte bună pe gratis,
atunci ei vor avea mai mult de pierdut
dacă nu te vor plăti decât veți avea voi de pierdut.
Vor vrea să vă țină la ei
și până la urmă vă vor plăti.
Așa merg lucrurile.
Însă acum, vin veștile rele.
America se află într-o perioadă grea
și va fi și mai greu.
Sincer, trebuie să plătim pentru păcatele noastre
la un moment dat, nu putem continua așa.
Hai să fim serioși.
Economia se va înrăutăți și mai tare
și locurile de muncă vor fi mai puține,
vor fi eliminate,
vor fi externalizate.
E o piață dificilă pentru noi.
Dar sunt și vești bune.
Și veștile bune sunt,
atât timp cât vor fi probleme ce trebuie rezolvate,
va fi de lucru.
Vă sfătuiesc să încercați munca pe gratis.
Pentru că vreau să urmăriți lucruri care
vă interesează și vă fac fericiți.
Nu vă mai purtați de parcă ați avea
un drum fix în viața. Nu aveți!
Nimeni nu are.
Nu mai bifați
căsuțele pentru a deveni
un american de succes.
Aceste căsuțe nu sunt reale.
Au fost create de alte persoane.
Nu de voi.
Acum e timpul potrivit,
sunteți la începutul vârstei de 20 de ani,
nu aveți nimic de pierdut,
puteți urma drumul pe care vi-l doriți.
Pentru a crea reputația și experiența
de muncă care contează pentru voi
și de care veți fi mândri.
Când vă rog să aplicați conceptul de „muncă pe gratis”,
vreau să vă puneți aceeași întrebare
pe care mi-am pus-o eu pe podeaua din baie
acum 3 ani:
„Care ar fi cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”
Vă mulțumesc. (Aplauze)