Tip:
Highlight text to annotate it
X
Toate ființele omenești pornesc în viață la fel:
două celule,
câte una de la fiecare părinte,
s-au găsit una pe alta și au devenit una.
Acea celulă s-a reprodus pe ea însăși,
s-a divizat,
iar s-a divizat,
divizat,
până au ajuns 10 trilioane.
Realizezi că sunt mai multe celule în trupul unui om
decât stele în Calea Lactee?
Dar aceste 10 trilioane de celule nu stau acolo într-o grămadă mare.
Asta ar face din om o ființă tare plictisitoare !
Deci ce dictează nasului să fie nas,
și degetelor să fie degete ?
Ce determină ca acesta să fie un os,
acesta un creier,
asta o inimă,
iar asta chestiuța aia din gâtlej
pe care nu-ți amintești niciodată *** se cheamă ?
Tot ce ești sau ce vei fi vreodată
pornește de la o serie de instrucțiuni
care se găsesc în fiecare celulă.
De fiecare dată când corpul tău vrea să sintetizeze ceva
merge la cartea de instrucțiuni,
caută și asamblează.
Dar *** ține o celulă toate acele informații ?
Să intrăm în profunzime.
La scară foarte mică,
mai mică decât vârful acului.
Acum putem face o călătorie în interiorul unei singure celule
să descoperim din ce e alcătuită cartea ta,
genomul tău.
Primul lucru pe care-l vedem e că întregul genom,
tot ADN-ul tău,
e conținut în interiorul unui micuț compartiment
numit nucleu.
Dacă desfășurăm tot ADN-ul din acestă celulă
într-un singur șirag
ar fi peste 1 metru.
Trebuie să-l înghesuim într-un spațiu mititel
egal cu a milioana parte dintr-o celulă.
Am putea să-l adunăm ca pe beculețele de Crăciun
dar așa ar fi o grămadă dezordonată.
E nevoie de organizare.
Întâi, șirul lung de DNA se înfășoară în jurul unor proteine
ca mărgelușe într-un ciorchine numite nucleosomi,
ajungând să arate ca un șirag de mărgele.
Acest șirag se înfășoară într-o spirală
ca un cablu de telefon.
Aceste spirale sunt stocate una peste alta
până când ajung la forma asta ordonată care e cuprinsă în nucleu.
Un metru de DNA înghesuit într-un compartiment microscopic.
Ce bine dacă am putea angaja ADN-ul să ne împacheteze valizele.
Fiecare pachețel de ADN se numește un cromozom.
Cartea care te descrie pe tine are 46 de capitole,
unul cuprins în fiecare cromozom.
23 de capitole din cartea ta au venit de la mama,
celelalte 23 de la tata.
Două din aceste capitole, numite "X" și "Y",
determină dacă ești băiat, "XY",
sau fată, "XX".
Dacă pui împreună cele 2 seturi de cromozomi obții
2 seturi de 23 capitole ușor diferite.
Micile variații sunt cele care determină diferențele de la o persoană la alta.
Se estimează că toate capitolele împreună
conțin 20.000 de instrucțiuni distincte, numite gene.
Scrise la rând, aceste 20.000 de instrucțiuni
sunt alcătuite din 30 de milioane de litere !
Dacă am scrie o literă pe secundă
ne-ar trebui un an să le scriem pe toate.
Dar genomul nostru e mult, mult mai lung
decât acele 30 de milioane de litere.
Aproape de 100 de ori mai lung !
La ce folosesc paginile suplimentare ?
Ei bine, fiecare pagină de instrucțiuni e inserată între
alte câteva pagini de nonsens care trebuie eliminate.
Părțile eliminate se numesc „introni”.
Instrucțiunile pe care le păstrăm le numim „exoni”.
Putem avea sute de pagini inserate între gene.
Unele din aceste pagini excesive au fost introduse de
unele infecții urâte ale strămoșilor noștri,
dar unele din ele sunt folositoare.
Ele protejează capătul fiecărui capitol să nu fie vătămat,
iar altele ajută celulele să găsească anumite lucruri pe care le caută
sau dau semnal celulei să se oprească să facă ceva.
În mare, la fiecare pagină de instrucțiuni
există cam 100 de pagini de umplutură.
În final, fiecare din cele 46 de capitole din cartea noastră
are între 48 și 250 milioane de litere.
3,2 miliarde de litere în total !
Dacă le-ai copia ar trebui 100 de ani,
iar cartea ar fi de 600.000 de pagini.
Fiecare celulă conține o copie a aceeleași cărți,
dar fiecare are un set de semne de carte care-i spun exact
la ce pagini trebuie să se uite.
Deci, un os citește doar instrucțiunile necesare pentru oase.
Celulele din creier
citesc setul care le spune *** să devină creier.
Dacă unele celule brusc decid să citească alte instrucțiuni
se pot schimba dintr-un tip de celulă în altul.
Deci fiecare celulă din corpul tău conține o carte uimitoare
plină de instrucțiuni pentru viață.
Nasul citește paginile pentru nas,
degetele citesc paginile pentru degete,
iar lucrușorul ăla din spatele gâtlejului,
are și el paginile lui.
Sunt paginile pentru „omușor”.