Tip:
Highlight text to annotate it
X
9 ianuarie 2007
Joshua Bell, unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii
cânta în faţa unei audienţe imense
la Boston Symphony Hall, cu o capacitate de 1000 de locuri
cele mai multe dintre ele costând peste 100 $.
Era obişnuit cu săli de spectacol pline.
Era în culmea abilităţilor şi faimei.
Trei zile mai târziu,
Joshua Bell cânta în fața unui public format din
nimeni!
Vreo şase oameni s-au oprit pentru moment
şi un copil, pentru a-l privi un timp,
ca şi *** ar înţelege că este ceva special.
Joshua a spus despre experienţă:
„Am avut sentimentul ciudat că oamenii chiar mă ignoră.”
Joshua Bell a cântat la vioară într-o staţie de metrou.
„La operă mă supăr dacă cineva tuşeşte
sau dacă sună telefonul cuiva,
dar aici aşteptările mi-au dispărut repede.
Eram, în mod ciudat, recunoscător dacă cineva îmi arunca un dolar.”
Ce s-a schimbat?
Aceeaşi muzică,
la aceeaşi vioară,
interpretată cu aceeaşi pasiune
şi de acelaşi om.
De ce oamenii ascultă şi apoi nu mai ascultă?
Aristotel poate explica asta.
De ce anume ai nevoie pentru a convinge oamenii?
Cu 2300 de ani în urmă,
Aristotel a descris în cea mai importantă lucrare despre persuasiune,
Retorica,
cele trei mijloace ale persuasiunii:
logosul,
etosul,
şi patosul.
Logosul e faptul că ideea are sens din punctul de vedere al audienţei.
De obicei, acesta e diferit de punctul de vedere al oratorului,
deci trebuie făcute ajustări
pentru a face ideea relevantă din punct de vedere al viziunii asupra lumii,
al durerilor şi provocărilor ascultătorilor.
Argumentul bun e ca muzica bună.
Muzica bună are anumite reguli de compoziţie;
argumentele bune au anumite reguli de logică.
Audienţa le înțelege.
Etosul e reputaţia, pentru ceea ce eşti cunoscut;
credibilitatea, că arăţi şi te comporţi profesional;
că ești de încredere, motivele tale sunt clare,
că le arăţi ascultătorilor că-ţi pasă de ei la fel de mult ca de tine însuţi.
Autoritate înseamnă încredere în sine plus un mesaj concis,
o voce clară, puternică.
Patosul e conectarea emoţională.
Povestirile sunt mijloace eficiente pentru crearea conectării emoţionale.
Există momente în care audienţa nu e pregă***ă
să audă mesajul.
Vorbitorul trebuie să creeze mediul emoţional adecvat mesajului său.
Ce s-a schimbat?
De ce călătoresc oamenii mile întregi pentru a-l asculta într-o seară
şi nici măcar nu se opresc să-l asculte dimineaţa următoare ?
Răspunsul e că etosul şi patosul lipseau.
Etosul
Faptul că marea sală de concerte găzduieşte concertul lui Joshua
transferă încrederea lui Joshua.
Credem în instituţii, acum credem în Joshua.
Nu credem că metroul are talente muzicale,
nu ne aşteptăm să găsim acolo artă,
muzică
sau idei minunate,
aşa că nu-i conferă nicio încredere lui Joshua.
Patosul
Sala de concert e proiectată pentru legătura emoţională
dintre audienţă şi artist,
o paltformă de metrou nu.
Înghesuiala, mişcarea şi stresul chiar nu sunt propice
conectării emoţionale a interpretului cu ascultătorul.
Logos,
etos,
patos,
ideea nu înseamnă nimic fără acestea.
Asta a aflat Joshua Bell
în acea zi friguroasă de ianuarie 2007.
*** să construiţi credibilitate şi conectare emoţională
dacă aveţi o idee măreaţă.