Tip:
Highlight text to annotate it
X
Dorsc să vă prezint
unul dintre cei mai extraordinari oameni de ştiinţă
care au existat vreodată.
Datorită faimei lui, mai multe locuri de pe Pământ
au fost denumite după el, decât după oricine altcineva.
E atât de faimos încât preşedintele Thomas Jefferson
spunea că e cel mai important om de ştiință pe care l-a întâlnit.
Iar Simon Bolivar l-a numit „adevăratul descoperitor al Americii de Sud".
La cea de a 100 aniversare de la nașterea lui,
fiecare articol de pe prima pagina a ziarului „The New York Times"
făcea referire la el.
Cine e acest om de ştiinţă
şi ce a făcut el atât de extraordinar?
Numele lui e Alexander von Humboldt.
N-aţi auzit de el niciodată?
Majoritatea oamenilor nu a auzit.
Numele lui s-a pierdut în istorie,
dar iată ce a făcut.
Alexander Von Humboldt a început ca geologist practician,
dar când o moştenire i-a permis libertatea de a călători
a început o călătorie incredibilă de 5 ani
prin America de Sud,
Mexic,
şi Cuba.
Din 1799 până în 1804
Von Humboldt şi partenerul său, botanistul Aime Bonpland,
au călătorit prin junglele Venezuelei,
au făcut desene detaliate ale ruinelor Incaşe
în timp ce explorau munţii din Peru,
şi au traversat în lăţime Mexico şi Cuba.
A explorat lungimea râului Orinoco în Venezuela.
Această porţine de 1700 de mile a călătoriei
a fost plină de pericole, boli şi noi descoperiri fantastice.
De exemplu, Von Humboldt a fost primul explorator martor
la prepararea plantei Curara, folosită la săgeţile otrăvite.
A recunoscut importanţa copacului Cinchona
a cărui scoarţă conţine chinină,
un leac pentru malarie,
şi a descoperit curenţii oceanici,
care limitează precipitaţiile pe coasta din Peru,
și care au fost mai târziu numiţi „curenţii Humboldt".
A descoperit şi descris multe specii noi de plante şi animale,
inclusiv anghila electrică.
În Ecuador a urcat pe unul din cei mai înalţi vulcani, Chimborazo,
pentru a înregistra presiunea aerului,
ceva ce nimeni nu făcuse la această altitudine.
Întreaga călătorie a acoperit peste 38.000 km,
o distanţă egală cu circumferinţa Pământului.
De-a lungul drumului, a făcut măsurători
despre forma terenurilor,
temperaturile acestora,
presiunea aerului,
şi puterea câmpurilor magnetice.
Conectând locuri cu temperaturi identice,
el a creat hărţi de contur cu linii având temperaturi similare,
pe care le-a denumit „isoterme".
Deoarece Humboldt a inventat aceste hărţi,
oamenii de ştiinţă au început să vadă tiparele
în viaţa
şi în tipurile de viaţă
prezente în anumite locuri,
devenind un pionier
în prezentarea vizuală a datelor ştiinţifice.
Aceste descoperiri şi măsurători au fost cruciale
pentru ca el să devină un om de ştiinţă atât de important.
Până la Humboldt, oamenii de ştiinţă ce au descris noi plante şi animale
nu vedeau clar conexinea crucială
dintre lucrurile vii
şi locurile în care trăiau acestea
și care se numesc habitate.
Ei nu înțelegeau rolul mediului
în diversitatea vieţii.
Humboldt a descoperit şi a înţeles importanţa
acestor conexiuni.
Datorită acestor lucruri,
el e considerat fondatorul biogeografiei.
El a dezvoltat și o terorie numită „Unitatea Naturii",
în care arată interconexiunea întregii naturii.
Cunoaşterea acestor lucruri joacă un rol vital
în prezervarea şi protecţia habitatului nostru.
Cartea lui, „Cosmos", descrie acestă teorie
şi încă se tipăreşte și azi.
Ca un om de ştiinţă atât de apreciat,
Von Humboldt a fost și un om generos,
având şi un alt rol în lume.
A fost mentorul şi profesorul tinerilor oameni de ştiinţă.
De fapt, recent a fost descoperit
rolul crucial pe care Humboldt l-a jucat în lucrarea
faimosului său prieten de corespondenţă scrisă,
Charles Darwin.
Tânărul Darwin l-a citit pe Humboldt pe larg
şi a scris în jurnalul său de pe Beagle,
„Sunt acum în stare să îl citesc pe Humboldt.
El, ca un alt soare, iluminează totul în jurul meu".
Azi, deşi Humboldt e cunoscut şi venerat
de o mică comunitate de oameni de ştiinţă,
e aproape complet uitat de mulţi dintre noi.
Influenţa lui Alexander Von Humboldt e evidentă
peste tot şi în orice disciplină ştiinţifică.
El e, probabil, cel mai important om de ştiinţă uitat.
Dar nu trebuie să fie,
fiindcă dacă tu îţi aminteşti de el,
poate că influenţa lui va fi sărbătorită.