Tip:
Highlight text to annotate it
X
Prin anii '40 şi '50,
televizorul standard avea aspect imagine 4:3.
Forma era dreptunghiulară, cvasi-pătrată,
deci ecranul avea suprafața maximă pentru o anumită dimensiune.
Aceste proporţii sunt găsite la multe televizoare şi monitoare folosite astăzi.
Problema e că există foarte puţin conţinut video creat pentru 4:3.
Totul a început când oamenii au vrut să vadă filme de cinema
acasă la ei.
Ecranele de la cinema sunt mult mai mari decât televizoarele noastre.
În plus, ecranele de cinema sunt de o formă dreptunghiulară complet diferită
şi filmul nu se poate încadra pe un televizor fără manipulare.
Un televizor obişnuit are lăţimea de 1.3 ori mai mare
decât înălţimea. Unele ecrane de cinema
ar putea avea lăţimea de trei ori mai mari decât înălţimea.
Ce facem ca filmul să se potrivească? Avem tot felul de opţiuni.
Am putea să comprimăm şi să denaturăm ce se află pe ecran
şi totul ar părea ridicol de subţire.
Partea bună e că sunetele nu ar fi afectate.
Deşi oamenii nu ar fi tocmai fericiţi cu acea opţiune,
mai ales actorii din film.
Am putea să tăiem o bucată din filmul original
şi să vedem acea porţiune din film.
Problema e că oamenii ar vorbi
din afara ecranului, sau chiar mai rău, ar fi tăiaţi în două.
Unele editoare folosesc tehnica „pan-and-scan”
ce permite ca toată dimensiunea televizorului să fie folosită,
dar alege ce parte din film să fie arătată pe ecran
şi elimină tăierea enervantă a oamenilor.
Imaginaţi-vă jobul asta, să vă uitaţi la un ecran 4:3
urmărind filme toată ziua să decideţi pentru restul
ce parte de ecran e mai importantă de văzut.
Să facem puţină matematică.
Să comparăm un film ce a fost produs în 2.3:1
cu un televizor standard 4:3.
Vom observa că numai 55% din film se poate potrivi pe ecran
în orice moment.
Puţin peste jumătate!
Aţi văzut, la începutul filmului la televizor sau DVD, textul:
„formatul original al filmului a fost modificat pentru a se potrivi cu televizorul vostru”.
Ar fi trebuit să spună, „am ales 55% din film şi asta vă arătăm”.
Cei cărora vă place să vadă filmele pe tot ecranul TV,
iată dilema voastră: vreţi să vedeţi tot filmul,
sau 55% este suficient? Ce ziceţi să vă luaţi un televizor nou?
La începutul secolului, câteva televizoare widescreen
au ajuns să fie de 16:9, sau să aibă lăţimea de 1,78 ori mai mare decât înălţimea.
Acest ecran cuprinde filmul puţin mai bine,
dar tot arată numai 75% din filmul original.
Să presupunem că cineva ar face un televizor 2,35:1 pentru a arăta filmul întreg?
Televizorul obişnuit cu diagonala de 50''
ar trebui să aibă o lungime de 180 cm.
În plus, veţi folosi opţiunea full screen numai când vă veţi uita la filme.
Restul conţinutului ar fi întins
sau ar avea un spaţiu liber în ambele părţi ale ecranului.
Desigur, mai e o opţiune. Am putea să micşorăm ecranul proporţional
pentru a se potrivi cu televizorul de acasă.
Putem scala originalul să-ncapă-n lăţimea ecranului,
iar asta ar păstra întreaga îmagine a ecranului, dar ar arăta
dungi negre deasupra şi dedesubt, oribil pentru mulţi telespectatori.
Desigur, acum puteţi spune că folosiţi doar 75% din acel ecran.
Aici se află adevărata întrebare:
vreţi să vedeţi filmul întreg sau să aveți ecranul plin?
Cel mai probabil, aveţi nevoie de un televizor mai mare.