Tip:
Highlight text to annotate it
X
Această este o poveste de speranţă pentru copiii născuţi
cu picior strîmb congenital şi pentru părinţii lor
care visează să-i vadă făcând primii paşi fără durere şi complicaţii.
Este o poveste despre *** o metodă de vindecare puţin cunoscută
numită Ponseti face ca aceste speranţe şi vise să devină realitate.
Metoda de tratament Ponseti e destul de simplă.
Nu e un tratament complicat din punct de vedere tehnologic.
Constă în aplicarea unei serii de aparate gipsate
pe laba piciorului şi pe picior
şi în fiecare săptămână în care gipsul este schimbat,
piciorul este împins puţin mai mult către lateral,
aşa că se îndreaptă şi în fiecare săptămână se îndreaptă tot mai mult,
până la completa corecţie.
Doctorul John Herzenberger este şeful clinicii de chirurgie ortopedică pediatrică
a spitalului Sinai din Baltimore.
Şi unul dintre primii chirurgi din SUA care a "reînviat" această tehnică.
Tradiţional, ce se făcea înainte pentru această malformaţie :
o operaţie deschisă complexă în care oasele şi ligamentele piciorului erau
desfăcute
şi puse înapoi la loc, iar tendoanele erau alungite.
Iar metoda aceasta a fost folosită timp de zeci de ani.
În fiecare vineri, doctorul Herzenberger conduce Clinica Clubfoot
Îşi tratează tinerii pacienţi îndreptându-le picioarele către poziţia corectă
în loc să recurgă la o operaţie invazivă de tăiere a tendoanelor şi muşchilor,
*** prevede metoda tradiţională de tratament.
Începem tratamentul cu aparatul gipsat.
Nu e neapărat necesar să începem în prima sau a doua zi de viaţă.
De obicei le spun părinţilor să se obişnuiască cu bebeluşul
şi să vină la mine după o săptămână, două.
Atunci începem tratamentul.
Tratamentul e destul de simplu şi constă în vizite săptămânale
timp de o lună, două, pentru aplicarea gipsului .
Foarte blând îndoim şi potrivim piciorul într-o poziţie cât mai aproape de cea
corectă
şi, săptămână de săptămână, observăm îmbunătăţiri.
Exact *** aparatul dentar îţi îndreaptă dinţii.
Nu-i poţi corecta dintr-o dată, trebuie să o faci gradat.
Aşa că de la o săptămână la alta
obţinem o poziţie mai bună a piciorului.
Până când piciorul este complet corectat
şi apoi în majoritatea cazurilor e necesară secţionarea tendonului lui Ahile
O intervenţie foarte simplă, care e făcută cu anestezie locală,
nu e nevoie de spitalizare sau anestezie generală.
Iar apoi se aplică un alt aparat gipsat pentru câteva săptămâni
Aşa că în total va sta în gips cam 10-12 săptămâni.
După aceea, copilul va trece la ghetuţe speciale cu bară.
Aşa că e un tratament relativ simplu
dar detaliile sunt cele mai complicate.
Majoritatea părinţilor ştiu puţine despre piciorul strîmb congenital
sau despre opţiunile de tratament
până când problema le afectează propriul copil.
Când acest lucru se întîmplă,
găsirea medicului potrivit devine o întreprindere personală şi deseori
emoţională.
În secunda în care s-a născut Megan, au adus un neonatolog
care a întrebat ce problemă are la picioare şi m-am speriat.
Şi apoi mi-au zis că vor chema un ortoped,
nu e cine ştie ce, se întâmplă de atâtea ori, probabil e în var equin.
Picioarele ei, în loc să fie drepte,
erau orientate înăuntru.
Dar apoi una dintre secretarele cu care lucram,
una dintre asistente care lucrau în clinică
mi-au zis că nu e de glumă cu asta şi trebuie să văd un specialist.
La început părinţii sunt foarte îngrijoraţi, chiar şocaţi,
pentru că picioarele sunt răsucite.
E un defect de naştere grav foarte evident.
Iar părinţii sunt îngrijoraţi,
se întreabă *** va fi copilul, dacă va merge vreodată.
Eu vreau să-i asigur că
până şi o variantă gravă a piciorului strîmb congenital (garden miller)
se poate îndrepta,către o rată de vindecare de 100%.
Picioare complet răsucite care devin drepte şi funcţionale,
iar copiii pot să alerge şi să practice sport.
Nu te deranjează, nu?
În unele cazuri, ecografiile prenatale le dau părinţilor
mai mult timp să se obişnuiască
şi să găsească o soluţie
înainte ca bebeluşul să se nască.
Posibilitatea să aibă picioare normale fără operaţie e mare.
În fiecare caz, căutarea unui specialist devine o misiune de familie.
Nu pot să vă spun de cîte ori au ajuns la mine pacienţi care căutau o altă opinie.
Cărora primul medic le-a spus că bebeluşul beneficiază de metoda Ponseti
iar când i-am întrebat ce anume s-a făcut
am constatat lipsuri majore în protocolul de tratament.
E un aparat gipsat specific,
un loc anume unde trebuie să stea degetele piciorului
un fel anume în care se aplica gipsul,
un protocol foarte strict
iar apoi ghetuţele după secţionarea tendonului şamd
Toate acestea alcătuiesc metoda Ponseti.
Dacă se schimbă unul dintre aceşti paşi,
nu se pot obţine rezultatele preconizate de Dr. Ponseti.
Micuţa Michaela, acum în vârstă de trei ani,
este un caz interesant.
Am cunoscut-o când avea trei luni şi jumătate.
Începuse deja tratamentul la un mare spital de copii,
cu aparate gipsate nonPonseti.
Săptămâni în şir în gips, iar apoi doctorii au recomandat operaţia deschisă.
Au spus: să aşteptăm să împlinească şase luni
şi facem operaţia.
Au programat până şi data operaţiei.
Părinţii le-au cerut părerea doctorilor de la un alt spital infantil
Chirurgii aceia au fost de acord cu primii medici
şi au spus că e nevoie de o operaţie în care să se demonteze tot şi să se monteze la loc.
Au continuat căutările şi aşa au aflat de pe internet despre metoda Ponseti.
Au luat legătura cu dr. Ponseti pe pagina lui de internet
iar el le-a dat numele meu.
Am văzut-o prima oară pe Michaela când avea trei luni şi jumătate.
Piciorul ei era foarte strâmb,
părea că nu a fost niciodată imobilizat în gips
Era foarte grav.
Am început tratamentul ca şi *** ar fi fost nou-născut
Am pus gips, am revăzut-o în fiecare săptămână
iar după 6-7 serii piciorul era frumos corectat
Am procedat la secţionarea tendonului, după protocolul Ponseti, iar rezultatele
sunt excelente.
Michaela, când va avea 13 ani,
prezic că va fi o fată frumoasă care va putea practica orice sport va dori.
Va putea să fugă, să sară, să fie activă,
să stea toată ziua în picioare, să facă ce vrea.
Pot spune că va avea o viaţă normală
şi va putea face orice va dori de-a lungul vieţii.
Părinţii au un rol foarte important.
Partea iniţială a tratamentului e condusă de medici
în primele trei luni, schimb gipsul săptămânal,
fac tenotomia(secţionarea tendonului)
iar apoi gipsul final
după ce acesta este înlăturat, copilul primeşte ghetuţele cu bară.
În acel moment, succesul ori eşecul tratamentului
stă în mâinile părinţilor
Pentru că ei sunt cei care aplică ghetuţele noaptea, înainte de culcare
iar dacă o fac, dacă sunt riguroşi,
riscul de declin e foarte mic.
Un avocat dedicat al cauzei, dr. Herzenberger a deschis o clinică
unde îi pregăteşte pe medicii care
doresc să se specializeze în metoda Ponseti.
De asemenea călătoreşte mult în afară
pentru a le povesti şi altora
despre beneficiile şi rezultatele metodei Ponseti.
Totul în speranţa că niciun copil nu va trece
prin operaţii inutile pentru vindecarea piciorului strîmb congenital.
Fac tot ce pot să le dau de veste şi celorlalţi.
ca şi *** aş propovădui evanghelia.
Cred că e foarte important să-i învăţ şi pe alţii medici, presa,
că există această metodă.
Şi să-i salvez pe copii de operaţii nenecesare.
Dedicaţia Dr. Herzenberger şi munca pe care o depune
la Spitalul Sinai din Baltimore
schimbă radical viaţa acestori tineri pacienţi.
Asigurându-le viitorul la care ei şi părinţii lor au visat întotdeauna.
Una dintre cele mai mari recompense, ca ortoped chirurg,
e să-i văd pe aceşti copii frumoşi, cu picioare drepte,
alergând normal aici prin birou.
Şi apoi mă uit pe fotografiile făcute
când copiii aveau o săptămână, două şi au venit aici
iar picioarele erau complet strâmbe.
Mă uit la poze şi apoi la copil
şi simt că am făcut cu adevărat ceva pentru el.
TRADUCEREA ŞI ADAPTAREA: MONICA MICU