Tip:
Highlight text to annotate it
X
Într-o societate decadentã, arta,
dacã este oglinda societãþii, va reflectã de asemenea decadenþã.
ªi în afarã de cazul în care vrea sã se rupã de funcþia sa socialã,
Arta trebuie sã arate cã lumea se schimbã.
ªi sã ajute la schimbare
- Ernst Fisher -
Revolte înverºunate împotriva planului guvernului
de evitare privind intrarea în incapacitate de platã a împrumuturilor sale...
... este ceea ce menþine ºomajul
ridicat ºi trebuie sã creascã...
doar pentru cã existã un exces de bunuri disponibile...
toþi aceºtia sunt bani împrumutaþi...
iar datoria altor þãri deþinutã de bãnci...
B-A-N-I sub forma unui împrumut personal convenabil...
...þigãri cu filtru care furnizeazã gustul...
lichior de malþ de 45 de grade... Eºti Tare!...
... planurile SUA de bombardare a Iranului...
...America sponsorizeazã atacuri teroriste în Iran...
Bunica mea a fost o persoanã minunatã
care m-a învãþat *** sã joc Monopoly.
Ea a înþeles cã numele jocului înseamnã a acumula.
Ea ar fi acumulat totul ºi ar fi...
putut eventual deveni maestrã a jocului.
ºi apoi ar fi putut sã-mi spunã mereu acelaºi lucru.
Ar fi putut sã se uite la mine ºi sã-mi spunã:
într-o zi vei învãþa *** se joacã acest joc.
Într-o varã am jucat zilnic Monopoly, cât era ziua de lungã,
ªi în acea varã am învãþat *** se joacã jocul.
Atunci am înþeles, cã singurul mod în care se poate câºtiga...
este sã te dedici total achiziþiilor.
Am început sã înþeleg banii ºi posesiunile...
acesta este modul în care poþi marca mereu.
ºi pânã la sfârºitul acelei veri
am devenit mult mai nemilos decât bunica mea.
Eram gata sã încalc regulile, dacã în acest fel puteam câºtiga jocul...
ªi am stat lângã ea jucând pânã când cineva pierdea.
I-am luat tot ceea ce avea. Am privit-o
dându-ºi ultimul dolar într-o înfrângere zdrobitoare.
ªi apoi a mai avut încã un lucru sã mã înveþe.
Apoi mi-a spus:
"Acum totul intra la loc în cutie.
Toate aceste case ºi hoteluri.
Toate cãile ferate ºi companiile de servicii publice...
Toate acele proprietãþi ºi toþi acei bani minunaþi...
acum totul intra înapoi în cutie.
Nimic din toate acestea nu þi-au aparþinut cu adevãrat.
Asta mi-a dat foc pentru o vreme.
Dar acestea au fost aici cu mult înainte de a te aºeza la masa de joc
ºi vor fi aici ºi dupã ce vei fi murit - jucãtorii vin ºi pleacã.
Case ºi automobile...
Titluri ºi haine...
Chiar ºi propriul trup".
Deoarece tot ce procur, ce consum ºi acumulez
se va întoarce înapoi în cutie ºi voi pierde tot.
Prin urmare trebuie sã vã întrebaþi,
când aþi fost avansaþi în sfârºit ultima oarã,
când aþi fãcut cumpãrãturi ultima oarã,
când aþi cumpãrat un cãmin ultima oarã,
când v-aþi asigurat securitatea financiarã,
ºi aþi urcat pe scara succesului pânã la
cea mai înalta treaptã pe care puteaþi urca...
ªi fiorul dispare
ºi se va risipi...
ªi apoi ce?
Cât de departe trebuie sã cobori pe acel drum
înainte de a vedea unde duce?
Aþi înþeles cu siguranþã
cã nu va fi niciodatã de ajuns.
Trebuie deci sã vã puneþi întrebarea:
Ce are importanþã?
Sunt Grozavi!
Sunt Bogaþi!
ªi sunt Rãsfãþaþi!
Spectacolul nr.1 al Americii se întoarce
Gentle Machine Productions prezintã
Un film de Peter Joseph
Pe vremea când eram un tânãr
care se maturiza în New York
am refuzat sã jur credinþã steagului american.
Bineînþeles c-am fost trimis în biroul directorului
ªi întrebat de ce nu vreau sã jur credinþã,
ca toþi ceilalþi.
Am spus: toatã lumea a crezut cândva, ca pãmântul este plat
dar nu a fost aºa.
ªi am explicat cã America datoreazã tot ce are
altor culturi
ºi naþiuni
ºi cã mai degrabã aº jura credinþã
pãmântului
ºi tuturor celor de pe acesta.
Inutil sã spun cã n-a durat mult
pânã am abandonat ºcoala complet
ºi mi-am fãcut un laborator în dormitor.
Acolo am început sã învãþ despre ºtiinþã
ºi despre naturã.
Apoi am realizat
cã universul este guvernat de legi
ºi cã fiinþã umanã
împreunã cu însãºi societatea
nu face excepþie de la aceste reguli.
Apoi a venit crahul din 1929.
Care a început ceea ce numim noi astãzi
"Marea Depresie".
Mi-a fost greu sã înþeleg de ce milioane de oameni
au rãmas fãrã loc de muncã, fãrã casã, înfometaþi,
când erau atâtea fabrici.
Resursele erau neschimbate.
Atunci mi-am dat seama
cã regulile jocului economic
erau invalide, în mod inerent.
La puþin timp a început cel de-al 2-lea Rãzboi Mondial
în care diferite naþiuni
se distrugeau sistematic.
Mai târziu am calculat distrugerile
ºi resursele risipite
cu rãzboiul,
care puteau fi uºor folosite pentru orice
nevoie umanã de pe planetã.
Încã de atunci am urmãrit umanitatea
pregãtindu-ºi scenã pentru propria sa extincþie.
Am urmãrit *** preþioasele resurse finite
sunt risipite ºi distruse în mod continuu
în numele profitului ºi pieþelor libere.
Am urmãrit *** valorile sociale ale societãþii sunt reduse
la o bazã artificialã de materialism
ºi consum lipsit de judecatã.
ªi am urmãrit *** puterile monetare
controleazã structura politica
ale presupuselor societãþi libere.
Am 94 de ani acum.
ªi mã tem cã preocuparea mea
este aceeaºi cu cea
de acum 75 de ani.
Porcãria asta trebuie sã plece.
ZEITGEIST
MERGÂND ÎNAINTE
"Sã nu te îndoieºti niciodatã ca un mic grup de cetãþeni
atenþi ºi devotaþi poate schimba lumea.
Într-adevãr, este singurul lucru care a fost fãcut vreodatã."
- Margaret Mead -
Partea Întâi: Natura Umanã
Deci, eºti un savant
ºi undeva de-a lungul drumului, întipãrit în capul tãu
se afla inevitabilul "natura versus nutriþie"
ºi acesta se afla chiar lângã Coca Cola versus Pepsi
sau Grecii versus Troienii.
Deci, natura versus nutriþie, aceasta, pânã acum
a oferit o viziune complet simplificata despre
acolo unde se afla influenþele.
Influenþe de la *** o celulã face faþã
unei crize de energie ºi pânã la
ce anume ne face pe noi ceea ce suntem, la cele mai individualiste
nivele de personalitate.
ªi ceea ce ai obþinut este aceasta complet falsã dicotomie
construitã în jurul naturii ºi anume ca determinismul
sta la baza tuturor cauzalitãþilor.
Viaþa este ADN ºi acesta este codul codurilor
ºi Sfântul Graal, ºi totul este condus de acesta...
pe de altã parte, acesta este mai mult o
perspectivã social-ºtiinþificã reprezentând faptul cã
noi suntem "organisme sociale"
iar biologia este noroiul vâscos.
Oamenii sunt neiniþiaþi în biologie
ºi evident ambele puncte de vedere sunt inepþii.
Ceea ce vedeþi în schimb este cã
este practic imposibil de înþeles
*** lucreazã biologia
în afara contextului ambiental.
Este Ereditar
Una dintre opiniile cele mai nebuneºti
încã larg rãspândite ºi
potenþial periculoase este aceasta:
"A, acela este un comportament ereditar".
Acum, ce semnificaþie are aceasta?
Asta înseamnã tot felul de chestii subtile dacã
ºtii biologie modernã, dar pentru cei mai mulþi oameni
de acolo, ceea ce denatureazã sensul este:
o viziune determinista asupra vieþii;
înrãdãcinatã în biologie ºi geneticã;
gene egal lucruri care nu pot fi schimbate;
gene egal lucruri care sunt
inevitabile ºi aþi face mai bine dacã nu
aþi risipi resurse încercând sã le reparaþi;
aþi putea la fel de bine sã nu mai antrenaþi energii sociale în încercarea
de a le îmbunãtãþi întrucât sunt inevitabile ºi de neschimbat...
ºi asta este pur ºi simplu un nonsens.
Afecþiune
Este larg rãspânditã ideea cã situaþii precum
ADHD sunt programate genetic
situaþii precum schizofrenia sunt programate genetic.
Adevãrul este cu totul altul.
Nimic nu este programat genetic.
Existã boli extrem de rare
un mic eºantion
extrem de slab reprezentat din populaþie
care este într-adevãr determinat genetic.
Situaþiile cele mai complexe
ar putea avea o predispoziþie ce are o componentã geneticã
dar o predispoziþie nu este acelaºi lucru cu o predeterminare.
Toate cercetãrile privind sursa bolilor genomului
au fost sortite eºecului, chiar înainte ca cineva sã se fi gândit la asta,
pentru cã, cele mai multe boli nu sunt predeterminate genetic.
Bolile de inimã, cancerul, accidentele vasculare cerebrale,
afecþiunile reumatice, bolile autoimune în general
bolile psihice, dependentele...
nici una dintre acestea nu este determinatã genetic.
Cancerul de sân de exemplu, din 100 de femei care au cancer la sân
numai 7 poarta aceastã boalã în gene.
93 au contractat-o din alte cauze,
iar din 100 de femei cu gene care pot determina boala
nu toate vor avea cancer.
Comportamentul
Genele nu sunt cauze care sã ne influenþeze comportamentul
într-un mod anume, indiferent de mediul în care trãim.
Genele ne furnizeazã diferite posibilitãþi prin care sã rãspundem mediului.
ºi se pare cã unele dintre influenþele timpurii
ale copilãriei ºi modul de creºtere a copilului
afecteazã modul în care se dezvolta genele
realmente deschizând sau închizând gene diferite
pentru a te pune pe o pistã de dezvoltare diferitã,
care sã se potriveascã mediului din care faci parte.
Aºadar, de exemplu:
Un studiu efectuat în Montreal, pe victimele sinucigaºe
a pus în evidenþã la autopsia fãcutã pe creierele acestor oameni,
faptul cã victimele suicidelor
(în majoritatea lor, tineri)
au fost abuzate în copilãrie, iar abuzurile practic
au produs o schimbare geneticã a creierului,
care nu este prezenta la cei care nu au fost abuzaþi.
Acesta este un efect epigenetic
unde "epi" înseamnã "deasupra", aºadar
influenþa epigeneticã se produce
datoritã mediului, fie pentru a activa sau fie pentru a inhiba anumite gene.
În Noua Zeelandã a fost efectuat un studiu
într-un oraº numit Dunedin
în care câteva mii de indivizi
au fost studiaþi încã de la naºtere, pânã la vârsta de 20 de ani.
Ceea ce au descoperit era cã ar putea identifica
o mutaþie geneticã, o genã anormalã
ce ar fi avut o oarecare legãturã cu
predispoziþia de a comite acte de violenþã,
dar numai dacã persoana a fost de asemenea
supusã unor grave abuzuri în copilãrie.
Cu alte cuvinte, un copil cu aceastã genã anormalã
n-ar mai fi probabil mai violent decât oricare altul
ºi, de fapt, ei au avut o ratã a violentelor
mai micã decât a oamenilor cu gene normale
atât timp cât nu au fost abuzaþi în copilãrie.
Iatã un bun exemplu al modului
în care genele nu sunt "cauza tuturor relelor".
Un procedeu tehnic imaginar prin care puteþi
extrage o anumitã gena dintr-un ºoarece
iar acel ºoarece ºi descendenþii sãi nu vor mai avea acea genã.
Aþi "suprimat" acea genã.
Prin urmare, exista o singurã gena care codifica
pentru o proteinã ceva ce are cumva de a face
cu învãþarea ºi memoria ºi prin aceasta demonstraþie imaginara...
aþi "suprimat" acea genã ºi
aveþi acum un ºoarece care nu mai învaþã la fel de bine.
"Ah! Un fundament genetic pentru inteligenþa!"
Ceea ce a fost mult mai puþin remarcat în acest studiu de referinþã
ce a fost popularizat prin mass-media în stânga ºi în dreapta
a fost faptul cã acei ºoareci alteraþi genetic, luaþi
ºi crescuþi într-un mediu stimulativ mult mai bogat
decât ºoarecii voºtri normali dintr-o cuºcã de laborator,
ºi-au depãºit complet handicapul.
Prin urmare, atunci când se spune dintr-un punct de vedere modern
ca "acest comportament este determinat genetic"
în mãsura în care acest mod de exprimare poate fi valabil,
ceea ce spuneþi este cã: exista
o contribuþie geneticã la modul în care acest
organism rãspunde la mediu;
genele pot influenþa
gradul de pregãtire cu care un organism va
trata o anumitã provocare a mediului.
ªtiþi, nu aceasta este versiunea pe care majoritatea oamenilor o au în minte
ºi nu pare sã fie nici "oratorie de stradã"
ci a marºa dincolo de vechea
versiune a "moºtenirii ereditare"
ºi nu este chiar atât de departe de istoria eugeniei
ºi altele asemãnãtoare.
Este o concepþie greºitã, larg rãspânditã
ºi este una potenþial destul de periculos.
Un motiv privind
explicaþia biologicã pentru violenþã...
ºi un motiv ca hipnoza este
potenþial periculoasã, nu e numai fals
dar poate face ºi rãu...
deoarece, dacã crezi în el
ai putea spune foarte uºor:
"ei bine, nu mai putem face nimic"
pentru a schimba predispoziþia
oamenilor de a deveni violenþi;
tot ce putem face este sã-i pedepsim, sã-i închidem
sau sã-i executãm,
în schimb nu ne preocupãm cu schimbarea
mediului social sau de premizele sociale
care pot face ca oamenii sã devinã violenþi pentru cã
acest lucru "este irelevant".
Argumentul genetic ne acorda luxul ignorãrii
factorilor istorici ºi sociali, din trecut ºi viitor
ºi, în cuvintele lui Louis Menand
care a scris în New Yorker
Cu mare abilitate, a spus:
"totul se afla în gene...o explicaþie pentru *** stau lucrurile,"
care nu pune în pericol felul în care sunt.
De ce s-ar simþi cineva nefericit
sau ar avea un comportament antisocial
când acea persoanã trãieºte
într-una dintre cele mai libere ºi mai prospere naþiuni de pe pãmânt.
Nu poate fi sistemul.
"Trebuie sã fie o greºealã pe undeva".
Ceea ce e un mod bun de abordare.
Aºadar, argumentul genetic este nepãsarea
care ne dã dreptul sã ignorãm
factorii sociali, economici ºi politici
care de fapt stau la baza
multor probleme comportamentale.
Studiu de caz: Dependenta
Dependenta este de obicei
consideratã a fi o problemã legatã de droguri
dar, dacã o privim în linii mari,
aº defini dependenta ca pe orice comportament
care este asociat cu lãcomia,
cu o uºurare temporarã
ºi cu consecinþe negative pe termen lung,
împreunã cu un control insuficient asupra acesteia, astfel încât acea persoanã
îºi doreºte sã renunþe sau promite sã o facã
dar nu poate
ºi când veþi înþelege asta, veþi vedea cã
existã mult mai multe dependente
decât pur ºi simplu cele legate de droguri.
Existã dependenta de muncã; dependenþa de cumpãrãturi;
de internet, de jocuri video...
Existã dependenta de putere. Oamenii care au puterea, dar
vor mai mult ºi mai mult; nimic nu le este de ajuns vreodatã.
Achiziþiile. Corporaþiile care trebuie sã acumuleze din ce în ce mai mult.
Dependenþa de petrol
sau cel puþin de bogãþia ºi de produsele care ne sunt
accesibile datoritã petrolului.
Uitaþi-vã la consecinþele negative asupra mediului.
Noi distrugem însuºi pãmântul
pe care locuim, de dragul acestei dependente.
Acum, aceste dependente sunt mult mai
devastatoare în consecinþele sociale pe care le au,
decât obiceiul de a consuma cocaina sau heroina al pacienþilor mei din cartierul de Est.
Totuºi, sunt rãsplãtiþi ºi consideraþi persoane respectabile.
Directorul companiei de tutun care obþine un profit mai mare
va primi o recompensã pe mãsurã.
El nu va suporta nicio consecinþã negativã legalã sau de altã naturã.
De fapt el este un respectat membru în
staff-ul de conducere al mai multor corporaþii.
Dar bolile asociate fumatului
omoarã 5 milioane ºi jumãtate de oameni în lume în fiecare an.
În Statele Unite fumatul ucide 400 000 de oameni pe an.
ºi aceºti oameni sunt dependenþi de ce? De profit.
La un asemenea grad de dependenþa au ajuns
încât sunt în faza de negare
referitor la impactul activitãþii lor,
negare care este tipicã persoanelor dependente.
Iar aceasta este una respectabilã.Este respectabil
sã fii dependent de profit, indiferent de cost.
Deci ceea ce este acceptabil ºi ce este respectabil
este un fenomen arbitrar extrem în societatea noastrã
ºi se pare cã cu cât rãul este mai mare
cu atât mai respectabilã este dependentã.
Mitul
Exista un mit general, ca drogurile în sine produc dependentã.
De fapt, rãzboiul privind drogurile se întemeiazã pe
ideea cã dacã interzici sursa
drogurilor poþi astfel trata dependentã.
Acum, dacã înþelegem dependenta într-un sens mai larg
vedem cã nimic în sine nu dã dependenþã.
Nicio substanþã, nici un drog nu este de la sine creator de dependenþa
ºi nici un comportament nu este de la sine dependent.
Multe persoane pot merge la cumpãrãturi fãrã sã devinã dependente de asta.
Nu oricine devine dependent de mâncare
Nu toþi cei care beau un pahar de vin devin alcoolici.
Deci problema principalã este ce anume face oamenii predispuºi,
deoarece este o combinaþie între un individ predispus
ºi substanþa potenþial creatoare de dependenta sau comportamentul
care face sã înfloreascã din plin dependentã.
Pe scurt, nu drogul creazã dependenta,
ci predispoziþia individului
de a deveni dependent de o substanþã sau de un comportament.
Mediul
Dacã vrem sã înþelegem ce
anume îi face pe unii predispuºi
trebuie sã ne uitãm la experienþa de viaþã.
Vechea idee, care chiar dacã e veche este încã susþinutã
în linii mari, *** ca dependentã este cauzatã genetic
este pur ºi simplu nesusþinutã ºtiinþific.
Cauza de fapt este ca anumite experienþe de viaþã
fac oamenii sã devinã predispuºi.
Experienþele vieþii nu formeazã doar personalitatea
ºi nevoile psihologice ale persoanei,
ci ºi gândirea în anumite moduri.
Iar acest proces începe în uter.
Pre-natalitatea
S-a arãtat, de exemplu
cã dacã mamele sunt supuse unor factori de stres în timpul sarcinii
copiii lor au mai multe ºanse sã dezvolte
trãsãturi care sã-i predispunã la vicii
ºi asta pentru cã dezvoltarea este modelatã
de cãtre mediul social ºi psihologic în care se formeazã.
Aºadar, biologia umanã este foarte mult influenþatã
ºi programatã de cãtre experienþele de viaþã care încep încã din uter.
Mediul tãu înconjurãtor nu începe de la naºtere.
Mediul începe de îndatã ce ai un nucleu,
de îndatã ce eºti un fetus, eºti supus oricãrei
influenþe informaþionale care vine prin intermediul sistemului
circulator al mamei, al hormonilor, al nivelului de nutrienþi...
Un exemplu de referinþã a acestui fapt...
este ceea ce s-a numit Iarna Foametei Olandeze.
În 1944, naziºtii ocupaserã Olanda
ºi pentru varii motive au decis
sã ia toatã hrana disponibilã ºi sã o trimitã în Germania;
timp de trei luni toatã lumea era înfometata
iar zeci de mii de oameni au murit de foame.
Ceea ce este cunoscut ca efectul Iernii Foametei Olandeze se manifestã aºa:
dacã erai un fetus în al doilea sau al treilea trimestru de sarcinã, în timpul foametei,
corpul tãu a "învãþat" ceva unic în acel timp.
Dupã *** s-a dovedit, în al doilea ºi al treilea trimestru corpul tãu
încearcã sã înveþe ceva despre mediul înconjurãtor *** ar fi:
Cât de ameninþãtor este mediul de acolo?
Cât de abundent este? Cât de mulþi nutrienþi voi primi
prin intermediul sistemului circulator al mamei?
Fiind un fetus care a suferit de foame în aceastã perioadã, corpul tãu
va fi programat ca întotdeauna sã fie
foarte, foarte zgârcit cu zaharul ºi grãsimile ºi
ceea ce va face va fi sã înmagazineze fiecare picãturã din acestea.
Fiind un fetus care a suferit de Iarnã Foametei Olandeze, dupã o jumãtate
de secol tot ceea ce te înconjoarã conduce
cãtre o mare probabilitate de a suferi de o presiune arterialã mare,
obezitate sau sindrom metabolic.
Acesta este unul din modurile în care mediul intervine într-un mod neaºteptat.
Poþi stresa animalele în laborator când sunt gestante
ºi progeniturile lor vor fi mult mai
predispuse sã consume ***ã ºi alcool când vor deveni adulþi.
Puteþi stresa mamele, de exemplu într-un studiu britanic
femeile care au fost agresate în timpul sarcinii
vor avea nivele mai ridicate de
cortizol, hormonul stresului, în placenta lor la naºtere,
iar copiii lor vor fi mult mai susceptibili la situaþii ce
îi predispun la dependente, la vârste cuprinse între 7 ºi 8 ani.
Astfel, stresul pregãteºte încã din uter arma
pentru tot felul de probleme de sãnãtate mintalã.
Un studiu israelian efectuat pe copii
nãscuþi de mame care erau gravide
înainte de declanºarea rãzboiului din 1967...
Acele femei erau desigur extrem de stresate
ºi urmaºii lor au o incidenþã mai ridicatã a schizofreniei
decât media.
Aºadar, exista o mulþime de dovezi acum cã efectele
prenatale au un impact enorm asupra dezvoltãrii fiinþei umane.
Copilãria
Principiul de bazã în ce priveºte dezvoltarea fiinþei umane ºi
în special dezvoltarea creierului uman
este acela cã aceasta intervine de obicei sub impactul mediului
ºi de cele mai multe ori dupã naºtere.
Acum, dacã ne comparãm cu un cal
care poate alerga din prima zi de viaþã
vedem cã suntem complet nedezvoltaþi.
Nu ne putem mobiliza deplin echilibrul coordonãrii
neurologice, forþa muscularã, acuitatea vizualã,
pânã la vârsta de un an ºi jumãtate, doi ani.
Aceasta se întâmpla deoarece dezvoltarea creierului la cal
se produce în siguranþã în uter
în timp ce la fiinþa umanã trebuie sã se producã dupã naºtere
ºi are de a face cu o logicã evolutiva simplã
dupã care capul creºte mai mare, ceea ce ne transforma în fiinþe umane
dezvoltarea lobului frontal fiind
de fapt ceea ce defineºte specia umanã.
În acelaºi timp, mergem în douã picioare, astfel încât pelvisul nostru se îngusteazã
pentru a permite acest lucru. Aºadar acum
avem un pelvis mai îngust, un cap mai mare
bingo: trebuie sã ne fi nãscut prematur.
ªi asta înseamnã cã dezvoltarea creierului, care la animale
se produce în uter,
la noi are loc dupã naºtere
ºi în mare mãsurã sub impactul mediului.
Conceptul Darwinismului neural înseamnã simplu,
cã circuitele care vor primi un semnal corespunzãtor de la mediu
se vor dezvolta optim, iar cele care nu,
ori nu se vor dezvolta optim, ori probabil, deloc.
Dacã iei un copil cu o vedere foarte bunã la naºtere
ºi îl laºi într-o camerã întunecatã vreme de 5 ani
va deveni orb pentru tot restul vieþii,
deoarece circuitele vederii au nevoie de unde de luminã pentru a se dezvolta
iar fãrã acestea, chiar ºi circuitele
rudimentare, prezente la naºtere
se vor atrofia ºi vor muri, iar altele noi nu se vor mai dezvoltã.
Memoria
Exista un mod semnificativ în care
experimentele primilor ani de viaþã influenþeazã comportamentul adultului
chiar ºi experienþele foarte timpurii
de care nu-þi mai aminteºti.
S-a descoperit cã existã douã tipuri de memorie:
cea explicitã, pe care þi-o poþi aminti,
când poþi sã îþi aminteºti faptele,
detaliile, episoadele, circumstanþele.
Dar structura din creier numitã hipotalamus
care codeazã amintirile
nici mãcar nu începe sã se dezvolte pe deplin pânã la un an ºi jumãtate
ºi nu e pe deplin dezvoltatã pânã mult mai târziu.
De aceea cu greu, poþi avea amintiri
de dinainte de a împlini 18 luni.
Dar mai existã ºi un alt tip de memorie,
numitã memorie implicita
care e de fapt o memorie emoþionalã
în care impactul emoþional ºi interpretarea fãcutã de copil
a experienþelor emoþionale, este impregnata în creier
în forma unor circuite nervoase gata sã reacþioneze,
fãrã niºte amintiri specifice.
Aºa cã, pentru a vã da un exemplu clar,
cei care au fost adoptaþi, trãiesc
mereu sentimentul de respingere.
Nu-ºi pot aminti adopþia.
Nu-ºi pot aminti separarea de mama naturalã
pentru cã nu e nimic acolo care sã-i ajute sã-ºi aminteascã.
Însã memoria emoþionalã a separãrii ºi respingerii
este adânc întipãritã în creierele lor.
Aºadar, aceºtia sunt mult mai predispuºi
decât alþi oameni,
sã experimenteze un sentiment de respingere
ºi tulburãri emoþionale,
atunci când se simt respinºi.
Acest sentiment nu este unic pentru cei adoptaþi,
dar este foarte pronunþat în cazul lor
din cauza memoriei implicite.
Persoanele dependente, având în vedere
toatã literatura de specialitate ºi din experienþa mea,
cei mai mari dependenþi au fost cu toþii realmente
abuzaþi în mod semnificativ în copilãrie
sau au suferit pierderi emoþionale.
Memoria lor emoþionalã sau implicitã
este cea a unei lumi nesigure
ºi neajutorate; protectorii lor în care nu puteau avea încredere
ºi relaþiile interumane
care nu erau destul de sigure ca sã lase loc vulnerabilitãþii
ºi sã dea naºtere unor rãspunsuri, tind
sã-i þinã departe de
relaþii intime adevãrate;
încep sã nu mai aibã încredere în cei care îi îngrijesc,
doctori ºi alþi oameni care încearcã sã-i ajute
ºi în general vãd lumea ca pe un loc nesigur...
iar acest lucru este strict o funcþie a memoriei implicite
care uneori are ca ºi cauza incidente pe care nici mãcar nu ºi le mai amintesc.
Atingerea
Copiii nãscuþi prematur sau care au stat în incubatoare
ºi în tot felul de dispozitive ºi
maºinãrii, vreme de sãptãmâni sau luni,
este cunoscut faptul, cã dacã
aceºti copii sunt atinºi ºi mângâiaþi pe spate
pentru doar 10 minute pe zi, acest lucru ajuta la dezvoltarea creierului.
Aºadar, atingerea umanã este esenþialã pentru dezvoltare
ºi, de fapt, copiii care nu au fost niciodatã þinuþi în braþe, mor.
Atât de fundamentalã este atingerea
pentru fiinþa umanã.
În societatea noastrã existã o regretabilã tendinþa
de a spune pãrinþilor sã nu-ºi ia în braþe copiii, nici sã-i þinã
pe cei care plâng, de fricã sã nu-i rãsfeþe
sau pentru a-i încuraja sã doarmã noaptea
nu-i þii în braþe...
ceea ce este opusul a ceea ce are nevoie copilul
iar aceºtia adorm la loc pentru cã se lasã pãgubaºi
iar creieraºul lor înceteazã sã mai lupte,
ca un mod de a se apãra împotriva vulnerabilitãþii
de a fi abandonaþi de cãtre pãrinþi
însã memoria lor implicita va fi
cea a unei lumi care nu dã nici 2 bani pe ei.
Copilãria
Multe dintre aceste diferenþe sunt structurate de foarte devreme în viaþã.
Într-un fel, experienþa adversitãþii pãrinþilor,
a cât de durã sau uºoarã este viaþa
este transmisã copiilor
fie prin depresia maternala
sau a faptului cã pãrinþii sunt nervoºi
cu copiii lor, din cauza c-au avut o zi proastã
sau pentru cã la sfârºitul zilei sunt prea obosiþi...
iar efectele sunt foarte puternice asupra
dezvoltãrii ulterioare a copiilor, lucru despre care ºtim acum o grãmadã
însã aceastã sensibilitate timpurie nu este doar o greºealã evolutiva.
Existã la multe specii diferite.
Chiar ºi în cazul rãsadurilor exista un proces de adaptare timpuriu
la tipul de mediu în care cresc,
dar pentru oameni, adaptarea sta în calitatea relaþiilor sociale.
ºi astfel, de timpuriu în viaþa
cât de protejat eºti, câte conflicte, câta atenþie primeºti
sunt semne ale tipului de univers în care vei putea creºte.
Dacã vei creºte într-o lume în care
trebuie sã te lupþi pentru a obþine orice;
sã-t aperi spatele, sã te aperi, sã nu ai încredere în nimeni...
sau creºti într-o societate în care depinzi de
reciprocitate, mutualitate, cooperare, în care empatia este importantã
în care securitatea depinde de bunele relaþii cu alþii...
iar pentru asta este necesarã o dezvoltare
cognitivã ºi emoþionalã, foarte diferitã
ºi despre asta este vorba în cazul sensibilitãþii timpurii
iar a creºte un copil este aproape inconºtient,
un sistem de a transmite aceastã experienþã copiilor...
a tipului de lume în care existã.
DW Winnicott, marele psihiatru britanic în psihiatrie juvenila, spunea cã
în mod fundamental, douã lucruri pot merge prost în copilãrie.
Unul este când se întâmpla ceva ce nu trebuia sã se întâmple
iar celãlalt este când nu se întâmpla ceva ce trebuia sã se întâmple.
În prima categorie, sunt experienþele dramatice, abuzive
ºi de abandon, la care au fost supuºi pacienþii
din ghetoul Eastside ºi alþii.
Acestea sunt din cauza lucrurilor care nu trebuiau sã se întâmple dar s-au întâmplat.
Dar apoi mai e vorba ºi de atitudinea
degajatã ºi atenþia
pãrintelui, de care are nevoie orice copil
dar pe care foarte adesea nu o primeºte.
Ei nu sunt abuzaþi. Ei nu sunt neglijaþi
ºi nu sunt traumatizaþi
dar ceea ce ar trebui sã se întâmple,
prezenta emoþionalã a pãrinþilor care îl cresc
nu le este disponibilã din cauza
stresului provocat de societate ºi de mediul parental.
Psihologul Allan Schore numeºte asta "Abandonul Proximal"
în care pãrintele este prezent fizic
dar emoþional lipseºte cu desãvârºire.
Mi-am petrecut...
aproape 40 de ani din viaþa
lucrând cu cei mai violenþi oameni pe care-i poate produce societatea noastrã:
criminali, violatori ºi aºa mai departe.
În încercarea de a înþelege cauzele acestor violente,
am descoperit cã cei mai violenþi dintre criminalii din închisorile noastre
au fost ei înºiºi victime ale
unui grad de abuz din copilãrie care a fost departe
de ceea ce mi-aº putea imagina referitor la termenul de abuz asupra copiilor.
Habar n-am avut de profunzimea
depravãrii la care sunt supuºi adesea copiii
în societatea noastrã.
Cei mai violenþi oameni pe care i-am vãzut eu erau ei înºiºi supravieþuitori
ale încercãrilor de a-i ucide ai propriilor lor pãrinþi
sau a altor oameni din mediul lor social
sau erau supravieþuitorii unor rude care ºi-au ucis
cei mai apropiaþi membri ai familiei, prin alþi oameni.
Buddha argumenta cã orice lucru depinde de oricare altul.
El spune: "unul conþine mulþimea ºi mulþimea conþine unul".
De aceea nu puteþi înþelege ceva care este izolat de mediul sãu.
Evident, frunza conþine soarele, cerul ºi pãmântul.
Acest lucru s-a dovedit a fi adevãrat, desigur
tot timpul ºi în special când vine vorba de evoluþia umanã.
Termenul ºtiinþific modern pentru aceasta
este natura "bio-psiho-sociala" a dezvoltãrii umane
care spune cã biologia fiinþelor umane
depinde într-o foarte mare mãsurã de interacþiunea lor cu
mediul social ºi psihologic.
Concret, psihiatrul ºi cercetãtorul
Daniel Siegel de la Universitatea din California, Los Angeles, UCLA,
a inventat expresia "Neuro-biologie Interpersonala"
care vrea sã spunã cã modul
în care sistemul nostru funcþioneazã
depinde foarte mult de relaþiile noastre interumane.
În primul rând de pãrinþii care ne-au purtat de grijã,
în al doilea rând de alte personalitãþi de care ne-am ataºat în vieþile noastre
ºi în al treilea rând, de întreaga noastrã culturã.
Astfel cã nu puteþi separa
funcþionarea neurologicã a fiinþei umane
de mediul în care el sau ea a crescut
ºi în care continua sã existe
iar acest lucru este adevãrat de-a lungul întregului ciclu de viaþã.
Este adevãrat îndeosebi când sunteþi dependenþi ºi lipsiþi de putere,
atunci când creierul vostru se dezvoltã,
dar este adevãrat ºi la maturitate ºi chiar la sfârºitul vieþii.
Cultura
Fiinþele umane au trãit în aproape orice tip de societate.
De la cele mai egalitare...societãþi de vânãtori ºi culegãtori
ce par sã fi fost extrem de egalitare
de exemplu, bazate pe împãrþirea hranei, schimbul de daruri...
Grupuri mici de oameni trãind preponderent
din cãutarea hranei dar ºi puþin din vânat
preponderent printre oameni pe care
cel puþin i-aþi cunoscut o viaþã întreaga
dacã nu eraþi înconjuraþi de rude de gradul trei sau mai apropiate,
într-o lume în care exista o foarte mare
fluiditate între diferitele grupuri;
într-o lume în care nu existau
multe lucruri, în termeni de culturã materialã...
acesta este modul în care oamenii au petrecut cea mai mare parte a istoriei lor hominide.
Nu e surprinzãtor cã asta contribuie la o lume total diferitã.
Unul dintre lucrurile obþinute ca rezultat este cã e mult mai puþinã violenþã.
Violenta grupurilor organizate nu este ceva
apãrut într-un timp anume
în istoria umanitãþii, iar asta e destul de clar,
Aºadar unde am greºit?
Violenþa nu este universalã.
Nu este ceva distribuit simetric la rasa umanã.
Existã o imensã variaþie în cuantumul violenþei din diferite societãþi.
Sunt câteva societãþi care nu au, virtual nici un fel de violenþã.
Altele se distrug reciproc.
Unele dintre grupãrile religioase
anabaptiste, care sunt complet pacifiste
*** ar fi Amish, Menoniþii, Huterienii...
în rândul unora dintre aceste grupãri, Huterienii
nu existã cazuri înregistrate de omucidere.
În timpul marilor noastre rãzboaie, *** ar fi al 2-lea Rãzboi Mondial
în care oamenii au fost recrutaþi
ei au refuzat sã intre în armatã.
Mai degrabã ar fi fãcut închisoare decât sã se înroleze.
În chibuþurile israeliene
nivelul violenþei este atât de scãzut încât tribunalele de acolo
vor trimite adesea oameni violenþi,
care au comis crime
sã trãiascã în chibuþuri pentru a
învãþa *** este fãrã violenþã...
deoarece aºa trãiesc cei de acolo.
Aºa cã suntem amplu modelaþi de cãtre societate.
Societãþile, în sensul larg, incluzând influenþele noastre teologice,
metafizice, lingvistice, etc.
societãþile ajuta la formarea a ceea ce gândim sau nu
Viaþa în principiu înseamnã fie pãcat, fie frumuseþe,
indiferent dacã în viaþa de apoi vom plãti
pentru *** am trãit sau dacã este irelevant.
Într-o manierã largã, multe societãþi mari ar putea fi
denumite ca individualiste sau
colective ºi gãseºti oameni foarte diferiþi
ºi diferite feluri de a gândi ºi, bãnuiesc,
un creier diferit dezvoltat odatã cu acestea.
Noi în America suntem în una dintre cele mai individualiste societãþi
ºi capitalismul fiind un sistem care îþi permite sã mergi
mai sus ºi mai sus pe o piramidã de potenþial ºi
problema este cã aceasta urcare vine cu plase de siguranþã din ce în ce mai puþine.
Prin definiþie cu cât o societate este mai stratificata
cu atât mai puþine persoane ai ca tovarãº, sunt din ce în ce mai puþine persoane cu care
ai relaþii simetrice, reciproce
ºi în loc de asta tot ce ai sunt puncte diferite ºi ierarhii infinite...
ºi o lume în care ai puþini parteneri reciproci
este o lume cu mult mai puþin altruism.
Natura Umanã
Aºa cã, aceasta ne aduce pe noi într-un moment imposibil, care înseamnã
sã încercam sã dãm un sens în ºtiinþa de perspectivã...
la ce este natura naturii umane.
ªtii, la un anumit nivel
ca natura naturii noastre este sã nu fim
extrem de constrânºi de natura noastrã.
Noi avem mult mai multe variabile sociale
decât orice altã specie.
Mai multe sisteme de gândire, de stiluri, de structuri familiale
de moduri de a creºte copii.
Capacitatea pentru varietate pe care o avem este extraordinarã.
Într-o societate care este bazatã pe competiþie
ºi chiar, foarte des, pe exploatarea nemiloasã
a unei fiinþe umane de cãtre alta
speculaþia de pe urma problemelor altor oameni
ºi foarte des crearea unor
probleme cu scopul de a profitã,
ideologia de guvernare va justifica foarte des acest comportament
apelând la cele mai fundamentale ºi inalterabile naturi umane.
Deci mitul în societatea noastrã este
faptul cã oamenii sunt competitivi prin natura
ºi cã sunt individualiºti ºi cã sunt egoiºti.
Realitatea este de fapt invers.
Noi avem anumite nevoie umane.
Singurul mod prin care poþi vorbi despre natura umanã în mod concret
este recunoaºterea faptului cã existã anumite nevoi umane.
Avem o nevoie naturalã de companie ºi contacte strânse
de a fi iubiþi, de a ne ataºa, de a fi acceptaþi,
de a fi vãzuþi, de a fi receptaþi pentru ceea ce suntem.
Dacã aceste nevoi sunt întrunite, ne dezvoltãm
în oameni cu compasiune
ºi cooperanþi, cu empatie pentru ceilalþi.
Aºadar...
opusul, pe care îl putem observa adesea
în societatea noastrã, este în fapt, o denaturare a naturii umane
din cauzã cã atâtor de puþini oameni li se satisfac aceste nevoi.
Deci da, poþi vorbi despre natura umanã
dar numai în sensul nevoilor sale de bazã
care sunt instinctiv evocate
sau ar trebui sã spun, anumitor nevoi umane
care duc la anumite trãsãturi, dacã sunt întrunite
ºi la altele, dacã nu.
Prin urmare...
când recunoaºtem faptul cã organismul uman
care are o mare putere de flexibilitate a adaptãrii
permiþându-ne sã supravieþuim în multe condiþii diferite
este de asemenea ºi rigid programat, pentru anumite cerinþe de mediu
sau nevoi umane
atunci ia naºtere un imperativ social.
Aºa *** corpul nostru are nevoie de nutrienþi fizici,
tot aºa ºi creierul nostru necesita forme pozitive de stimuli de mediu
în toate stadiile de dezvoltare
având de asemenea ºi nevoia de protecþie
faþã de stimulii negativi.
Iar dacã lucrurile care ar trebui, nu se întâmpla,
sau dacã cele care nu ar trebui se întâmpla...
se pare cã uºa poate fi deschisã nu numai pentru
o mulþime de boli mintale ºi fizice
ci ºi pentru o mulþime de comportamente umane dãunãtoare.
Aºadar, dacã aruncãm o privire în exterior
ºi þinem cont de starea lucrurilor actuale
trebuie sã ne întrebam:
Condiþia pe care ne-am creeat-o în lumea modernã
este beneficã pentru sãnãtatea noastrã?
Se comporta piatra de temelie a sistemului nostru
socio-economic, ca o forþã pozitivã
pentru dezvoltarea socialã ºi progresul umanitãþii?
Sau gravitaþia fundamentalã a societãþii noastre
se miºca împotriva esenþei nevoilor evoluþiei
necesare pentru a crea ºi susþine
bunãstarea personalã ºi socialã?
Partea a 2-a: Patologia Socialã
Aºadar se pune întrebarea de unde au început toate acestea?
Ceea ce avem astãzi... o lume într-o stare
de colaps cumulativ.
Piaþa
Sã începem cu John Locke.
Care introduce proprietatea.
ºi are trei condiþii pentru dreptul privat ºi proprietate.
Iar cele trei condiþii sunt:
Trebuie sã rãmânã destule resturi ºi pentru alþii
ºi nu trebuie sã laºi nimic sã se degradeze
ºi mai ales trebuie sã implici forþa de muncã în tot.
Pare just - dacã munceºti cot la cot cu alþii
ai dreptul asupra produsului
ºi atât timp cât existã destule rezerve ºi pentru alþii
iar acestea nu se stricã
ºi nu faci risipã de nimic, atunci e bine.
ªi îºi petrece o lungã perioadã de timp cuantificând asta ºi tratatul sãu celebru de guvernare
este de atunci textul canonic
pentru înþelegerea economicã, politica ºi juridicã
ºi este încã textul clasic dupã care se studiazã.
Ei bine, dupã ce dã condiþiile
ºi aproape cã te gândeºti la un moment dat dacã
eºti pentru proprietatea privatã sau nu
ºi a scris foarte plauzibil ºi energic în apãrarea
proprietãþii private...
Ei bine, renunþa la acestea!
Pur ºi simplu. Într-o singurã frazã.
Spune cã "ei bine, atunci când
au fost introduºi banii, aceºtia au apãrut printr-un consimþãmânt uman, tacit"
atunci apare...
ºi nu spune cã toate condiþiile au fost anulate sau ºterse...
dar asta este ceea ce s-a întâmplat.
Aºadar acum nu mai avem
produse sau proprietate câºtigatã prin munca proprie...
o, nu - acum banii cumpãrã munca.
Nu mai este important
dacã a mai rãmas destul ºi pentru alþii
nici dacã produsele se degradeazã,
pentru cã, spune el, banii sunt precum
argintul ºi aurul, iar aurul nu se poate deteriora
ºi prin urmare, banii nu pot fi rãspunzãtori pentru risipa...
ceea ce este ridicol, noi nu discutãm despre bani
ºi argint, discutãm despre efectele lor.
Sunt "concluzii false", una dupã alta.
Este absolut cea mai surprinzãtoare
prestidigitaþie logicã pe care el o reuºeºte aici
dar care se potriveºte intereselor deþinãtorilor de capital.
Apoi, Adam Smith merge mai departe ºi ceea ce adãuga el
la aceasta este religia ...
Locke începe cu Dumnezeu, care a fãcut totul în acest fel,
acesta fiind ordinea lui Dumnezeu
ºi acum ne pomenim cu Smith
spunând "nu e numai a lui Dumnezeu..."
ei bine, în realitate el nu spune asta dar
asta este ceea ce se întâmpla din punct de vedere filozofic, în principiu
el spune cã "aceasta nu este numai o chestiune de proprietate privatã..."
Aceasta nu mai este acum complet "presupusa" - Este Fixatã.
ªi cã existã "investitori pecuniari care cumpãra forþa de muncã" - Fixatã.
Nu exista nici o limitã, în ce priveºte cu cât pot ei cumpãrã forþa de muncã a altor oameni,
cât de mult pot ei acumula, cât de mare este inegalitatea...
toate acestea sunt acum stabilite.
ªi astfel trece el mai departe ºi marea lui idee
din nou este introdusã doar între paranteze - în treacãt...
ªtiþi, atunci când oamenii scot bunuri la vânzare, avem oferta,
iar când alþi oameni le cumpãra, avem cererea, ºi aºa mai departe;
*** trebuie sã fie, ofertã sã egaleze cererea,
sau cererea sã egaleze oferta?
*** pot ele sã ajungã la echilibru?
ºi astfel, una dintre concepþiile fundamentale din economie
este modul în care ele ajung la echilibru...
ºi el spune: "Mâna Invizibilã a Pieþei"
este cea care le aduce la echilibru.
Deci, avem acum cã "Dumnezeu" este de fapt foarte aproape.
Numai cã El nu a cedat drepturile de proprietate
ºi nici mijloacele necesare ºi nici "drepturile naturale",
referitor la ce spunea Locke...
acum avem sistemul în sine, drept "Dumnezeu".
De fapt, Smith o spune, atunci când vorbeºte
ºi trebuie sã citeºti întregul
"Wealth of Nation" pentru a gãsi acest citat.
El spune: lipsa mijloacelor de subzistenþã
fixeazã limitele de reproducere a celor sãraci
iar natura se ocupa de asta în nici un alt mod
decât eliminarea copiilor lor.
Aºadar el a anticipat teoria evoluþionistã în sensul ei cel mai rãu...
asta a fost cu mult înainte de Darwin.
ºi prin urmare el îi numeºte "Rasa Muncitorilor".
Aºa cã puteþi vedea: era un rasism inerent integrat acolo
era o indiferenþã inerenta în privinþa uciderii
copiilor nedoriþi
ºi el gândea:" aceasta este o mâna invizibilã producând
bunuri pentru satisfacerea cererii ºi cerere pentru bunuri.
Aºadar, vedeþi cât de înþelept este "Dumnezeu"?
Aºa cã puteþi vedea cât de virulent este realmente,
cât de destructiv, cãtre ce genocid ecologic
ne îndreptam acum, într-un fel,
înapoi cãtre o "gena a gândirii" a aceluiaºi Smith.
Atunci când reflectãm la baza conceptului
aºa-numit a al pieþei libere - a sistemului capitalist
aºa *** a fost el iniþiat în viziunea economico-filozoficã timpurie
de economiºti *** ar fi Adam Smith
putem vedea cã la origine, conceptul "pieþei"
avea un suport real, tangibil, bazat pe bunuri comerciale existente.
Adam Smith niciodatã nu a crezut cã cele mai
profitabile sectoare economice de pe planeta
ar putea eventual apare în zona tranzacþiilor financiare
sau aºa-numitelor investiþii
unde banii în sine sunt pur ºi simplu
obþinuþi prin tranzacþionarea altor bani
într-un joc arbitrar care
nu produce nimic tangibil pentru societate.
Cu toate acestea, dincolo de intenþiile lui Smith
uºa cãtre asemenea denaturãri incredibil de anormale
a fost lãsatã larg deschisã de cãtre una dintre primele sale teorii:
Banii sunt trataþi ca Bunuri, în sau prin ei înºiºi.
Astãzi, în toate economiile din lume
în conformitate cu sistemul social asumat,
banii sunt urmãriþi doar de dragul banilor, ºi pentru nimic altceva.
Ideea de bazã, care a fost în mod misterios calificatã
de Adam Smith prin a sa declaraþie religioasã a
"Mâinii Invizibile"
este cã existã preocuparea restrânsa, auto interesatã
a acestui produs de ficþiune
care se va manifesta oarecum în mod magic
pentru progresul ºi binele social ºi uman.
Realitatea este ca interesul monetar încurajator,
sau ceea ce unii au numit Secventa Financiarã a Valorii
s-a decuplat acum total de la interesul fundamental
al vieþii - care ar putea fi denumit
drept Secventa Valorica a Vieþii.
Ceea ce s-a întâmplat este cã s-a produs o confuzie completã
în doctrina economicã
între aceste douã secvenþe.
Ei cred cã Secvenþa Financiarã a Valorii
are ca rezultat Secventa Valorica a Vieþii
ºi de aceea afirma cã, cu cât se vând mai multe produse,
dacã PIB-ul creºte ºi aºa mai departe...
vom avea o bunãstare mai solidã
ºi am putea lua PIB-ul drept indicatorul nostru de bazã
pentru sãnãtatea socialã...
Iatã aºadar confuzia.
Vorbim despre Valoarea Secvenþialã a Banilor
asta este, toate încasãrile ºi veniturile sunt
derivate din vânzarea bunurilor
ºi ei fac o confuzie cu reproducerea vieþii
Deci, aveþi implementata încã de la început
o completa contopire a banilor
ºi a secvenþelor valorice ale vieþii.
Deci, avem de a face cu un tip de iluzie structuratã
care devine din ce în ce mai morbidã
cu cât imaginea banilor se detaºeazã de imaginea
a orice altceva.
Prin urmare este o incoerentã a sistemului
ºi aceasta incoerenta poate fi fatalã pentru sistem.
Bun venit în Automatizare
În societatea de astãzi, rareori auzi pe cineva vorbind
de progres, de þara lor, de societate
în termeni de bunãstare fizicã, de stare de fericire
încredere sau stabilitate socialã.
Mai degrabã, evaluãrile ni se prezintã
prin abstracþii economice.
Avem produsul intern brut, indicele preþurilor de consum,
valoarea de piaþã a mãrfurilor, ratele de inflaþie ...
ºi aºa mai departe.
Dar toate acestea ne spun ceva de valoarea realã,
despre calitatea vieþii oamenilor?
Nu. Toate acestea au de a face doar cu
secvenþa de bani în sine ºi nimic mai mult.
Spre exemplu, produsul intern brut al unei þãri
este o mãsurã a valorii bunurilor ºi serviciilor vândute.
Mãrimea acestuia se pretinde a corela
standardul vieþii oamenilor dintr-o þarã.
În SUA, bugetul pentru sãnãtate
era de 17% din PIB în 2009
în valoare de peste 2500 de miliarde cheltuite.
Prin urmare creând un efect pozitiv asupra acestei evaluãri economice.
ºi, bazându-ne pe aceastã logicã
ar fi ºi mai bine pentru economia SUA
dacã serviciile de sãnãtate publicã ar creºte...
probabil la 3 sau 5 trilioane de dolari
din moment ce ar crea o creºtere ºi mai mare,
mai multe locuri de muncã ºi spre lauda economiºtilor
o creºtere a standardelor de viaþã din þara lor.
Dar stai.
Ce reprezintã de fapt serviciile de sãnãtate?
Ei bine, oameni bolnavi ºi pe moarte.
Exact - cu cât sunt mai mulþi oameni bolnavi în America
cu atât e mai bine pentru economie.
ªi nu este o exagerare sau o perspectivã cinicã.
De fapt, dacã ne distanþãm îndeajuns
vom realiza cã PIB-ul
nu numai cã nu reflectã sãnãtatea publicã sau socialã realã,
la orice nivel tangibil
ci este în fond mai mult o mãsurã
a ineficientei industriale
ºi a degradãrii sociale.
ºi cu cât creºte mai mult, cu atât devin lucrurile mai grave
în ceea ce priveºte integritatea personalã,
socialã sau de mediu.
Trebuie sã creezi probleme pentru a crea profit.
ºi nu se face nici un profit în paradigma actualã
din salvarea vieþii omeneºti, prin menþinerea echilibrului planetar
prin justiþie ºi pace sau altele asemenea.
Pur ºi simplu nu iese profit de acolo.
Este o vorbã care spune...
"sari peste o lege ºi creeazã o afacere".
De unde se creeazã o afacere pentru un avocat sau ceva asemenea.
Aºadar, crima creeazã
afaceri tot aºa *** distrugerile creeazã
afaceri în Haiti.
Acum avem aproape undeva la 2.000.000 de oameni la închisoare
în þara asta (S.U.A)
ºi multe din închisorile actuale
sunt deþinute de corporaþii private:
Corrections Corporation of America, Wackenhut,
care tranzacþioneazã acþiuni pe Wall Street
acþiuni care depind de câþi oameni sunt în închisori.
Asta este o boalã.
Dar asta reflecta ceea ce
aceasta paradigmã economicã poate produce.
Aºadar, cu exactitate ce anume produce aceasta paradigmã economicã?
Ce anume menþine în funcþiune sistemul nostru economic?
Consumul.
Sau mai precis...
Când pãtrundem cãtre temelia
economiei de piaþã clasice
rãmânem cu un model în care schimbul monetar
Pur ºi simplu nu poate fi oprit
sau chiar substanþial încetinit
dacã vrem ca societatea aºa *** o ºtim noi
sã rãmânã operaþionalã.
Sunt trei mari actori principali pe scenã economicã:
angajatul, angajatorul
ºi consumatorul.
Angajatul îþi vinde munca cãtre angajator pentru venituri.
Angajatorul vinde produsele ºi serviciile sale
consumatorului pentru venituri
iar consumatorul, fireºte, este într-un alt rol simplu
de angajat sau angajator
inclus în sistem
pentru a permite ciclului de consum sã continue.
Cu alte cuvinte, sistemul pieþei globale este bazat pe
presupunerea cã întotdeauna va fi suficientã
cerere pentru produse în societate,
pentru a miºca suficienþi bani, la o rata
care poate menþine continuu procesul de consum.
ªi cu cât este mai rapidã rata de consum
cu atât este mai mare aºa numita creºtere economicã
ºi aºa funcþioneazã maºinãria...
Dar staþi un pic...
Credeam cã o economie are rolul de a, nu ºtiu...
"Economisi"?
Nu ar trebuii cã exact termenul acesta sã aibã de a face cu conservarea
ºi eficientã ºi cu reducerea de risipã?
Deci *** reuºeºte sistemul nostru, care are nevoie de consum
care cu cât e mai mare, cu atât este mai bine, sã conserve eficient
în loc sã "economiseascã"?
Ei bine... nu reuºeºte.
Intenþia sistemului de piaþa este de fapt exact opusul
a ceea ce ar trebui sã fie o economie realã...
care este eficientã ºi orienteazã conservator
materialele pentru producþie ºi distribuþie
cãtre bunurile necesare traiului.
Trãim pe o planetã finita, cu resurse finite
unde, de exemplu, petrolului pe care îl utilizãm
i-au trebuit milioane de ani sã se dezvolte...
unde mineralelor utilizate le-au trebuit miliarde de ani sã se dezvolte.
Aºadar, având un sistem care promoveazã în mod deliberat
accelerarea consumului
pentru binele aºa numitei "creºteri economice"
asta este o nebunie distructivã, purã.
Absenþa risipei, asta înseamnã eficientã.
Absenþa risipei?
Sistemul este mai risipitor decât toate celelalte
sisteme existente din istoria planetei.
Fiecare nivel de organizare ºi sistem de viaþã
este într-o stare de crizã ºi pericol
ºi prãbuºire sau colaps.
Nici un ziar consultat în ultimii 30 de ani
nu vã va spune altceva:
decât ca fiecare sistem vital este în declin
la fel ca ºi programele sociale...
la fel ca ºi accesul nostru la apã.
Încercaþi sã numiþi orice resursã a vieþii
care nu este ameninþatã sau pusã în pericol...
Nu puteþi.
Chiar nu existã niciuna ºi asta este foarte foarte îngrijorãtor.
Însã nici mãcar nu am gãsit mecanismul cauzal.
Nici mãcar nu vrem sã ne confruntãm cu acesta.
Vrem doar sã mergem mai departe. ªtiþi cã nebunia apare
atunci când continui sã faci la nesfârºit aceleaºi lucruri
chiar dacã e clar cã nu va merge.
Aºadar avem de-a face
nu cu un sistem economic
ci mai degrabã aº spune, cu un sistem anti economic.
Anti Economia
Exista o vorbã care spune cã modelul
pieþei competitive cauta sã
"creeze cele mai bune bunuri posibile la cele mai joase preþuri posibile".
Aceastã expresie este în mod esenþial conceptul stimulator
care justificã competiþia din piaþa,
bazatã pe presupunerea cã rezultatul
este producþia de bunuri de calitate superioarã.
Dacã ar fi sã-mi construiesc o masã de la început,
aº construi-o în mod natural din cele mai bune
ºi durabile materiale posibile, nu-i aºa?
Cu intenþia ca ea sã dureze cât mai mult posibil.
De ce aº vrea sã fac ceva de proastã calitate
ºtiind cã va trebui eventual sã-l refac
ºi prin urmare sã cheltui mai mult material ºi energie?
Ei bine, oricât de raþional ar suna în lumea fizicã
când vine vorba despre piaþa de consum
nu numai cã este evident iraþional
dar nu este nici mãcar o opþiune.
Este imposibil din punct de vedere tehnic sã produci
cele mai bune mãrfuri
dacã o companie vrea sã menþinã un avantaj competitiv
ºi sã rãmânã accesibilã pentru consumator.
Pur ºi simplu orice este creat ºi pus la vânzare
în economia globalã este imediat inferior
din momentul în care este produs
pentru cã este o imposibilitate matematica
sã creezi cele mai avansate produse în mod ºtiinþific, cele mai eficiente
ºi mai strategic sustenabile produse.
Aceasta se întâmpla datoritã faptului cã sistemul de piaþã
necesita acel "cost minimal"
sau nevoia de a reduce cheltuielile
care existã la orice nivel al producþiei.
De la costul muncii, pânã la
costul materialelor ºi de ambalare ºi aºa mai departe.
Aceastã strategie competitivã, bineînþeles,
are rolul de a se asigura cã publicul le cumpãra produsele
decât sã le cumpere de la un producãtor concurent
... care face exact acelaºi lucru
acela de a-ºi face produsele competitive ºi accesibile.
Aceasta consecinþã imuabila ºi risipitoare a sistemului
poate fi numitã: Uzura morala intrinsecã.
Cu toate astea, aceasta este doar o parte a unei probleme mai mari:
Un principiu de guvernare fundamental al pieþelor economice
unul pe care nu îl veþi gãsi în niciun manual, apropo
- este urmãtorul:
"Nici unui produs nu-i poate fi permis sã-ºi menþinã o duratã de viaþã"
mai mare decât ce poate fi suportat
"astfel încât sã continue consumul ciclic."
Altfel spus, este esenþial ca lucrurile sã se strice,
sã eºueze ºi sã expire într-o anumitã perioadã de timp.
Asta se defineºte ca: "Uzura morala planificatã"
Uzura morala planificatã este temelia strategiei pieþei
a fiecãrui bun produs care se materializeazã.
În timp ce foarte puþini, bineînþeles,
ar recunoaºte sincer o asemenea strategie
ceea ce fac de fapt este sã o mascheze în
fenomenul Uzurii morale intrinsece abia discutat,
iar majoritatea ignora, sau chiar suprima
noi descoperiri în tehnologie
care ar putea crea un bun mai sustenabil, mai durabil.
Aºadar, de parcã nu ar fi fost destulã risipã,
astfel încât sistemul nu poate permite în mod firesc ca cele mai
durabile ºi eficiente bunuri sã fie produse,
Uzura Planificatã recunoaºte în mod deliberat
faptul cã, cu cât un lucru funcþioneazã mai mult
cu atât mai greu este sã susþinã consumul ciclic
ºi deci sistemul de piaþã în sine.
Cu alte cuvinte, durabilitatea produsului
este de fapt opusã faþã de creºterea economicã
ºi prin urmare este nevoie de un stimulent direct ºi susþinut
care sã se asigure cã durata de viaþã
a oricãrui produs este scurtã.
ªi, de fapt, sistemul nu poate funcþiona altfel.
O privire asupra depozitelor uriaºe de deºeuri rãspândite
în lume arata realitatea uzurii.
Existã acum miliarde de celulare construite cu preþ redus,
computere sau alte tehnologii
fiecare construite cu materiale preþioase, dificil de extras,
*** ar fi aurul, cobaltul, cuprul...
care acum se degradeazã în gropi de gunoi uriaºe
de obicei din pricina a nimic altceva decât o defecþiune sau uzura morala
unor pãrþi mici care, într-o societate durabilã
ar putea fi reparate sau îmbunãtãþite
iar durata de viaþã a bunului prelungitã.
Din pãcate, pe cât de eficient poate pãrea acest lucru
în lumea noastrã fizicã, trãind pe
o planetã finita cu resurse finite,
acest aspect este explicit ineficient, reportat la piaþã.
Într-o singurã frazã:
"Eficienta, durabilitatea ºi
conservarea sunt duºmanii sistemului economic".
De asemenea, doar nevoia bunului fizic de a fi în mod constant
produs ºi re-produs
indiferent de impactul acestuia asupra mediului
face ca industria de servicii sã opereze iraþional.
Cert este, cã nu exista nici un beneficiu monetar
pentru a rezolva problemele
care exista actualmente.
În final
ultimul lucru pe care îl doreºte de fapt o instituþie medicalã
ar fi vindecarea bolilor precum cancerul,
deoarece ar elimina nenumãrate locuri de munca ºi mii de miliarde în venituri.
ªi de vreme ce suntem pe subiect...
Crimã ºi Terorismul în acest sistem sunt bune!
Pãi, cel puþin din punct de vedere economic...
pentru cã angajeazã forþele de poliþie
fapt ce genereazã produse de înalta calitate pentru securitate
ca sã nu mai amintim de valoarea închisorilor
care sunt proprietãþi private - în vederea obþinerii de profit.
Dar despre rãzboi?
Industria de rãzboi din America este un uriaº motor al PIB
iar una dintre cele mai profitabile industrii...
este producþia de arme de distrugere în masã.
Jocul favorit al acestei industrii este acela de a arunca lucrurile în aer
ºi apoi a merge acolo sã le reconstruiascã, pentru profit.
Am vãzut acest lucru cu neaºteptatele contracte de miliarde de dolari
fãcute pe seama rãzboiului din Irak.
Ce trebuie subliniat este cã ceea ce este negativ în plan social
ca ºi atribute sociale,
devin surse pozitive de recompensare a industriei
ºi a oricãrei probleme de interes
sau preocupare pentru mediu ºi conservarea acestuia,
sunt intrinsec legate de fezabilitatea economicã.
ªi de aceea,
de fiecare datã când vedeþi PIB-ul crescând într-o þarã
sunteþi martori ai creºterii deficitului
fie real fie închipuit
ºi, prin definiþie, deficitul este rãdãcina ineficientei.
Realmente, deficitul crescut înseamnã ineficienta crescutã.
Dezechilibrul Sistemului de Valori
Visul american este bazat pe
creºterea continuã a consumului.
El se bazeazã pe faptul cã
majoritatea canalelor de informare media ºi
în special publicitatea comercialã
- toate corporaþiile care au nevoie de aceastã creºtere infinitã...
ne-au convins sau ne-au spãlat creierul
ºi cei mai mulþi oameni din America sau din lume
cred cã trebuie sã avem un numãr X de posesiuni materiale
ºi posibilitatea de a achiziþiona infinit mai multe
posesiuni materiale, pentru a putea fi fericiþi.
Asta este pur ºi simplu neadevãrat.
Prin urmare, de ce continua oamenii sã cumpere în acest mod
deºi este în cele din urmã un eco-genocid
prin efectele sale sistemice cumulate?
ªi aceasta este exact condiþionarea clasica funcþionalã.
Pui pur ºi simplu stimulentele de condiþionare în organism
ºi rezultã comportamentelor dorite.
Sau scopurile respectiv obiectivele dorite.
ªi sistemul dispune de toate resursele tehnologiei
ºi se mândresc cu modul în care ei
intrã în minþile copiilor
ceea ce aud este cã i-au fãcut deja
dependenþi de marcã.
Veþi vedea apoi, ca acesta este modul în care
oamenii au ajuns atât de
imbecili. Au fost învãþaþi sã fie imbecili.
Este o dereglare a sistemului de valori.
ªtiþi, dacã existã vreo dovadã a plasticitãþii
minþii omeneºti,
dacã existã orice dovadã despre cât de maleabila
este gândirea umanã ºi cât de uºor
pot deveni oamenii condiþionaþi ºi manipulaþi,
bazându-te pe natura impulsului lor ambiental
ºi pe ceea ce îl consolideazã:
lumea reclamei comerciale este dovada.
Trebuie sã rãmâneþi în admiraþie
în ce priveºte nivelul de spãlare a creierelor
la care aceºti roboþi programaþi, cunoscuþi drept "consumatori"
rãtãcesc prin peisaj
doar ca sã intre într-un magazin ºi sã cheltuiascã, sã spunem,
4000 de dolari pe o poºetã
care probabil costa 10 dolari, cât ar face
într-un atelier de peste ocean.
Doar pentru ce se presupune
cã reprezintã în cultura statutul mãrcii.
Ori poate vechile tradiþii comune
care întãresc încrederea ºi coeziunea în societate...
care au fost acum deturnate de valorile
materialiste acaparatoare prin care noi
schimbãm anual bani inutili de câteva ori pe an.
ªi ne putem întreba de ce atât de mulþi au astãzi o
dorinþã nestãpânita pentru cumpãrãturi ºi achiziþionare
atunci când este clar cã ei au fost condiþionaþi din copilãrie
sã se aºtepte la bunuri materiale
ca semn al statutului lor în raport cu prietenii ºi familia.
Realitatea este ca fundamentul oricãrei societãþi
sunt sistemul de valori care opereazã în acea societate
ºi societatea noastrã, aºa *** existã ea,
poate funcþiona numai pe baza acestor valori
iar acest consum ostentativ
este necesar pentru cã sistemul de piaþa sã existe în continuare.
Cu 75 de ani în urmã ºi mult înainte de primul rãzboi mondial
consumul în America era la jumãtate
pentru fiecare persoanã, raportat la ceea ce avem astãzi.
Noua cultura de astãzi de consum
a fost fabricatã ºi impusã
în ciuda nevoilor reale, pentru un mai înalt
nivel de creºtere al consumului.
ªi aceasta este explicaþia pentru care, cele mai multe corporaþii astãzi
cheltuie mai mulþi bani pe publicitate
decât pe procesul efectiv de creaþie a bunurilor.
κi concentreazã atenþia pe crearea unor false nevoi de satisfãcut.
ªi se întâmpla sã reuºeascã.
"Economiºtii"
ªtiþi, economiºtii, în realitate, nu sunt deloc economiºti.
Ei sunt propagandiºti ai valorii banului
ºi veþi descoperi cã toate
modelele lor la bazã se îndreaptã cãtre discuþia
schimburilor care produc profit real
de o parte sau de ambele pãrþi sau oricum
dar ei sunt complet deconectaþi de
acoperirea realmente a necesitaþilor lumii.
În statul Ohio, un bãtrân nu a mai reuºit sã-ºi plãteascã factura la curent
- poate sunteþi familiari cu acest caz...
iar compania furnizoare de electricitate i-a tãiat curentul ºi bãtrânul a murit.
Motivul pentru care i-au oprit curentul a fost
cã nu ar mai fi fost profitabil
pentru ei sã-i furnizeze energia deoarece nu ºi-a plã*** facturile.
Credeþi cã asta este drept?
Responsabilitatea efectivã de fapt nu cade asupra
companiei electrice pentru cã i-a oprit curentul
ci mai degrabã cade pe vecinii ºi prietenii acelui om
sau asociaþilor sãi
care nu au fost destul de caritabili
pentru a-l ajuta, fiecare în parte,
sã-ºi plãteascã factura la curent.
Hmmm...
Am auzit bine?
Chiar a spus cineva ca moartea unui om
nu a fost cauzatã de faptul cã nu avea bani
ci responsabilitatea pentru asta se datoreazã...
altor oameni?
sau, de fapt, lipsei de caritate?
Pãi atunci, cred cã ar fi nevoie
de un întreg lot mai puþin fericit de spoturi de informare
ºi de cutii ale milei pentru toþi pripãºiþii cârciumilor
ºi o grãmadã de borcane cu murãturi
pentru miliardul de oameni care mor astãzi de foame
pe aceastã planetã...
din cauza sistemului atât de promovat al lui Milton Friedman.
Oriunde avem de-a face cu filosofiile
lui Milton Friedman, F.A. Hyack,
John Maynard Keynes, Ludwig von Mises,
sau a altor nume mari ale economiei de piaþã
baza raþiunilor lor
arareori depãºeºte referirea la bani.
Este ca o religie.
Analiza consumului, politicile de stabilitate fiscalã,
deficitul bugetar, cererea agregatã...
existã ca referinþe proprii infinite la propriul
sistem de raþionalizare, un cerc al discursului
unde nevoile umane universale, resursele naturale
sau orice formã eficientã de susþinere fizicã a vieþii,
sunt eliminate din start
ºi înlocuite cu o singurã noþiune prin care omul
cautã un avantaj faþã de altul sau faþã de banii în sine
ºi se motiveazã de propriul auto-interes îngust
care în mod magic creeazã o societate echilibratã, sãnãtoasã ºi sustenabila.
Nu este nici o coordonatã a vieþii în toate aceste teorii
în toate aceste doctrine.
Ce fac ei?
Ceea ce au ei de fãcut este sã urmãreascã circuitul banilor.
Asta este tot, sã urmãreascã circuitul banilor
presupunând cã asta e tot ceea ce are importanþã.
Unu: Nu exista coordonate vitale...
oho...nici un fel de coordonate!
Doi: Ca toþi agenþii sunt
cãutãtori de preferinþe de auto-maximizare.
Asta este, ei nu se gândesc la nimeni altcineva decât la ei înºiºi
ºi la ceea ce pot obþine cel mai mult pentru ei înºiºi.
Aceasta este concepþia dominantã a raþiunii:
auto-maximizeazã alegerea
ºi singurul lucru pe care ei sunt interesaþi sã-l auto-maximizeze
sunt banii sau bunurile de larg consum.
Ei bine, unde intrã relaþiile sociale?
Nu intrã, decât cu excepþia schimbului pentru auto-maximizare.
Unde intrã resursele noastre naturale?
Nu intrã, decât cu excepþia exploatãrii.
Unde intrã familia ca fiind capabilã de a supravieþui?
Nu intra. Ei trebuie sã aibã
bani pentru a cumpãra orice produs.
Ei bine, nu ar trebui o economie
sã se ocupe undeva de nevoile umane?
Nu aceasta este problema fundamentalã?
A, "nevoia" nu este chiar în lexiconul dumneavoastrã.
Îl diluaþi în "necesitãþi"...
ºi ce este o necesitate? Asta înseamnã
nevoia de bani pentru dorinþa de a cumpãra.
Ei bine, dacã aceastã nevoie de bani pentru cumpãrare
nu are nimic de a face cu nevoia
din cauzã cã probabil persoanã nu are nevoie de bani
ºi nici nevoi disperate, sã zicem, *** e aprovizionarea cu apã.
Or, poate cã nevoia de bani se referã la un scaun de toaleta din aur.
Ei bine, încotro se duce totul?
La scaunul de toaleta din aur.
ªi voi numiþi asta economie?
Într-adevãr, când cineva crede aºa ceva,
trebuie sã fie cea mai bizarã
iluzie din istoria gândirii umane.
Sistemul Monetar
Ei bine - pânã acum ne-am concentrat asupra sistemului de marketing.
Dar acest sistem de fapt reprezintã numai
jumãtate din paradigma economicã globalã.
Cealaltã jumãtate este "Sistemul Monetar".
În timp ce Sistemul de Piaþã are de-a face cu interacþiunea oamenilor
în jocul profitului privind întregul spectru al forþei de muncã
a producþiei ºi distribuþiei,
Sistemul Monetar este guvernat de o serie de politici
impuse de instituþiile financiare
care creeazã condiþiile pentru
funcþionarea sistemului de piaþã, dincolo de orice altceva.
Include termeni pe care adesea îi auzim
*** ar fi ratele dobânzilor, împrumuturi, datorii, masa monetarã
inflaþia, etc.
ªi în vreme ce-ºi smulgi pãrul din cap ascultând
pãsãreasca care vine de la economiºtii monetari:
"Modeste acþiuni de prevenire care pot evita necesitatea
unor acþiuni mai drastice, la o datã ulterioarã..."
natura ºi efectul acestui
sistem este în esenþã chiar simplu:
Economia noastrã are...
sau economia globalã are
trei lucruri de bazã care o guverneazã:
Unul este sistemul fracþional bancar
adicã bãncile care tipãresc bani din nimic.
De asemenea are la baza dobânda compusã.
Când împrumuþi bani, trebuie sã plãteºti mai mult
decât ai împrumutat, ceea ce înseamnã cã împrumutul tãu
creeazã bani din nimic
repet, care sunt folosiþi pentru a crea ºi mai mulþi bani.
Trãim într-o paradigmã a creºterii infinite.
Paradigma economicã în care trãim acum este o schemã Ponzi.
Nimic nu creºte la infinit.
Nu este posibil.
Un mare psiholog, James Hillman, scria:
"Singurul lucru care creºte necontrolat în corpul uman dupã
o anumitã vârsta, este cancerul".
Nu este vorba de o anumitã cantitate de bani care trebuie permanent sã
creascã, este vorba de o anumitã cantitate de consumatori.
Consumatori care sã împrumute bani cu dobânda
pentru a genera mai mulþi bani, evident, aºa ceva nu este posibil
pe o planetã finitã.
Oamenii sunt la baza doar vehicule de creeat bani
care trebuie sã creeze ºi mai mulþi bani
pentru a pãstra întreaga tãrãºenie departe de prãbuºirea
care se întâmplã sã se petreacã chiar acum.
Sunt numai douã lucruri pe care oricine trebuie sã le ºtie
despre sistemul monetar:
Primul: toþii banii sunt creaþi din datorii.
Banii cuantifica datoria
indiferent cã se materializeazã sub forma bonurilor de tezaur
a împrumuturilor imobiliare sau a cãrþilor de credit.
Cu alte cuvinte, dacã toate împrumuturile datorate
ar fi returnate în acest moment
nu ar mai rãmâne nici un dolar în circulaþie.
ªi al doilea lucru: toate împrumuturile sunt virtual purtãtoare de dobânda
ºi banii necesari pentru a da înapoi aceasta dobânda
nu au existat ºi nu exista ca ºi lichiditãþi.
Numai principalul (capitalul iniþial) este creat de împrumut
ºi acest principal exista sub formã de bani (lichiditãþi).
Aºadar, dacã toate datoriile ar fi plãtite acum,
nu doar cã nu ar mai rãmâne nici un dolar în circulaþie
dar ar rãmâne o cantitate giganticã de bani datoraþi
care este literalmente imposibil de returnat, pentru cã pur ºi simplu nu existã.
Consecinþele din toate astea sunt ca douã lucruri sunt inevitabile:
Inflaþia
ºi Falimentul.
În ceea ce priveºte inflaþia, acest lucru poate fi vãzut cã o tendinþã istoricã
în practic fiecare þarã în zilele noastre
ºi are o cauzã strâns legatã
de creºterea perpetuã a cantitãþii de lichiditãþi
care sunt necesare
pentru a acoperi costurile necesare pentru acoperirea dobânzilor ºi a menþine sistemul funcþional.
În ceea ce priveºte falimentul,
acesta vine sub forma intrãrii în incapacitate de platã.
Aceasta prãbuºire vine inevitabil când o persoanã
o afacere sau o þarã
urmeazã un tipar în care plãþile dobânzilor
nu mai sunt posibile.
Dar exista ºi o parte luminoasã la toate astea...
cel puþin dacã vedem lucrurile în termenii sistemului de piaþã.
Pentru cã datoria creeazã presiuni.
Datoria creeazã sclavi plãtiþi.
O persoanã care are datorii este mult mai dispusã sã accepte un salariu mic
decât o persoanã fãrã datorii
devenind astfel o marfã ieftinã
aºa cã este minunat pentru corporaþii sã aibã o mulþime de oameni
care nu au mobilitate financiarã.
Dar hei - aceeaºi idee se aplicã de asemenea ºi în cazul þãrilor...
Banca Mondialã ºi Fondul Monetar Internaþional
care cel mai adesea servesc ca un ***
între interesele corporatiste internaþionale
ºi au un interes gigantic pentru a împrumuta þãrile aflate în dificultate
la niºte dobânzi foarte ridicate
ºi apoi, odatã ce o þarã
este într-o mare gaurã de bani ºi nu poate plãti
sunt aplicate mãsuri de austeritate,
corporaþiile îºi fac apariþia
ºi valorifica resursele naturale ale acelei tari.
Asta se numeºte eficientã a economiei de piaþã.
Dar, aºteptaþi - mai este ceva:
vedeþi - este acest unic
hibrid al sistemului monetar ºi sistemului de piaþã
numit bursa de valori
care în loc sã, ºtiþi voi, producã ceva real
ea doar tranzacþioneazã banii în sine.
ªi când achiziþioneazã datorii, ºtiþi ce fac cu ele?
Aveþi dreptate - le tranzacþioneazã ºi pe alea.
Efectiv cumpãra ºi vând datorii pentru profit.
De la schimburi de credit standard
ºi obligaþiuni colaterale pentru datoriile consumatorului
pânã la cele mai complexe scheme de derivative folosite
pentru a masca datoria unor þãri întregi
*** ar fi complicitatea cu
bãnci de investiþii ca Goldman Sachs sau a Greciei
care aproape cã a prãbuºit economia întregii Europe.
Aºadar, când ne referim la Bursa de valori ºi la Wall Street
avem de-a face cu un nou nivel de nebunie
nãscutã din ciclul valorii Circulaþiei Banilor.
Tot ceea ce trebuie sã ºtiþi despre pieþe
a fost scris în editorialul ziarului Wall Street Journal
acum câþiva ani în urmã
când era numit " Lecþii ale Investitorului cu Creier Avariat"
ºi în acest editorial, ei au explicat de ce
persoane cu uºoare afecþiuni la cap
sunt mai buni ca investitori
decât persoanele cu o funcþionare a creierului normalã.
De ce? Pentru cã persoana
cu uºoare afecþiuni ale creierului nu are nici o empatie.
ºi asta este cheia. Dacã nu ai nici un fel de empatie
te poþi descurca bine ca investitor
aºa cã Wall Street recruteazã oameni care nu au nici o empatie.
Pentru a merge acolo ºi a lua decizii
ºi a face tranzacþii fãrã nici o remuºcare ºi nici un scrupul
în legãturã cu ceea ce fac
ºi *** poate afecta asta oamenii de lângã ei.
Aºa cã ei au inventat aceastã rasã de roboþi.
Aceºti oameni care nu au suflet
ºi din moment ce nici nu mai vor sã îi plãteascã pe aceºti oameni...
ei creeazã acum roboþi - roboþi adevãraþi
programe de tranzacþionare algoritmicã.
Goldman Sachs într-un scandal de proporþii:
au pus un computer în imediata vecinãtate a Bursei de valori din New York.
Acest computer, acest computer "de proximitate" *** l-au numit:
ruleazã toate tranzacþiile de schimb ºi
marcheazã toate schimburile cu volum de ordine mare
într-un fel în care "stoarce"
fiecare penny sau mãrunþiº din toate schimburile.
E ca ºi *** ar aspira bani pe durata întregii zile.
S-au dus cu un sfert de milion în anii treizeci
sau 60 de zile fãrã nici o întrerupere
ºi au fãcut milioane de dolari în fiecare zi?
Asta este din punct de vedere statistic Imposibil!
Când lucrãm pe Wall Street am priceput cã poate funcþiona
pentru oricine urca cu un etaj mai sus ºi da mita.
Brokerii dau mita directorului
directorul da mita directorului regional de vânzãri.
Directorul regional de vânzãri
da mita Directorului naþional de vânzãri.
E ceva de la sine înþeles.
De Crãciun, cine ia cel mai mare bonus
într-o afacere medie de brokeraj? Ofiþerul de serviciu.
Ofiþerul de serviciu sta acolo pe parcursul întregii zile:
se presupune cã ar trebui sã asigure
inviolabilitatea oricãror reguli marginale
ºi "conformitatea" cu legea.
Desigur cã da, în mãsura în care
mituieºti ofiþerul de serviciu
bineînþeles, se poate spune cã este în conformitate cu legea!
Deci, *** pãtrunde frauda în sistem?
Acesta nu mai este demult un produs secundar.
Este inclusã în sistem.
Este ca în glumã aceea veche a lui *** Allen. El spune:
Domnule doctor, fratele meu se crede gãinã.
Iar doctorul îi spune "sã ia o pastilã"
ºi asta ar trebui sã-i rezolve problema.
Iar el îi rãspunde, nu, domnule doctor, nu aþi înþeles,
noi avem nevoie de ouã!
OK?
Aºadar, tranzacþionarea frauduloasa funcþioneazã
între bãnci
pentru a genera venituri
pentru a genera bonusuri
ºi devine acea creºtere a P.I.B.
motorul care miºca economia Statelor Unite
chiar dacã acestea sunt în mod esenþial tranzacþii frauduloase
pentru care de fapt nu exista nici o speranþã cã s-ar putea vreodatã plãti înapoi.
Pur ºi simplu se proceseazã, genereazã ºi re-securizeazã nimicul.
Dacã aº scrie 20 de miliarde de dolari pe un ºerveþel de cocktail
ºi i l-aº vinde lui J.P. Morgan iar J.P. Morgan ar scrie
20 de miliarde de dolari pe un ºerveþel de cocktail
ºi am schimba între noi aceste douã cocktailuri la bar
ºi ne-am plãti la amândoi un sfert de 1% dintr-o taxa
am avea o groazã de bani ca bonus de Crãciun.
Fiecare am avea în scriptele noastre un ºerveþel de cocktail de 20 de miliarde
care nu are nici o valoare pânã la momentul
în care sistemul este în stare sã absoarbã acest fictiv
ºerveþel de cocktail, caz în care mergem la guvern
pentru a fi plãtiþi pentru el.
ºi, pentru cã Wall Street ºi bursele de valori mondiale
deþin în conservare în jur de 700 de trilioane de dolari
de revendicãri frauduloase...
cunoscute ca derivative
ne aºteptam la încã o prãbuºire.
O valoare de aproape 10 ori
mai mare decât producþia domestica
a întregii planete.
ªi în vreme ce vedem plãtindu-se revendicãrile
corporaþiilor ºi bãncilor de cãtre guverne...
care, bineînþeles, în mod comic sunt ele însele împrumutate,
de aici încep banii bãncilor sã funcþioneze.
Acum suntem pe cale de a vedea încercãri de a plãti pentru þãri întregi
de cãtre conglomerate de alte state
prin intermediul consorþiilor bancare internaþionale.
Dar *** plãteºti pentru întreaga planetã?
Nu exista nici o þarã la momentul actual care sã nu fie înglodata în datorii.
Cascada de datorii suverane implicite pe care am vãzut-o
poate fi abia începutul, în cazul în care luãm în considerare calculul matematic.
Se estimeazã cã numai în Statele Unite
impozitele trebuie sã creascã cu 65%
de persoana doar pentru a acoperi rata dobânzilor, în viitorul apropiat.
Economiºtii realizeazã acum, cã ceea ce se anticipa cu câteva decade în urmã
ºi anume ca 60% din þãrile de pe aceastã planetã vor fi falimentare, e previzibil.
Dar, aºteptaþi - lãsaþi-mã sã clarific asta:
lumea merge cãtre faliment
indiferent ce naiba înseamnã asta
din cauza ideii numite "datorie"
care nici nu exista în realitatea fizicã.
E doar o parte a unui joc pe care noi l-am inventat...
ºi totuºi, încã avem un miliard de fiinþe omeneºti
care nu au nici un viitor.
Disponibilizãri extreme - oraºe de corturi - sãrãcie acceleratã
mãsuri de austeritate impuse - ºcoli închise...
copii înfometaþi ... ºi alte nivele de destrãmare familialã
- toate din cauza acestei fantezii elaborate...
Ce naiba, suntem tâmpiþi?!
Hei! Hei! Marte - prietene.
Ajuþi un frate, nu?
Maturizeazã-te copile!
Saturn! Ce faci omule?
ªi-aduci aminte ce mai ierburi trãgeam împreunã
acum ceva timp în urmã?
Uh, ascultã Pãmântule
Ne-am cam sãturat de tine.
Þi-am dat de toate ºi toate le-ai risipit.
Ai o mulþime de resurse la dispoziþie ºi tu o ºtii.
De ce nu te maturizezi ºi nu înveþi
ce înseamnã responsabilitatea, în numele lui Cristos!
O faci pe mama ta sã se simtã nefericitã.
Eºti pe cont propriu, amice!
Mda, *** spui tu.
Sistemul de Sãnãtate Publicã
Acum, luând toate astea în considerare...
de la maºina risipei cunoscutã ca sistemul de piaþã...
pânã la maºina de îndatorare cunoscutã ca sistemul monetar...
ceea ce creeazã paradigma sistemului monetar al pieþei libere
care defineºte economia globalã în zilele noastre...
este o singurã consecinþã ce decurge din acestea
din întreaga maºinãrie:
Inegalitatea.
Fie cã este vorba despre sistemul de piaþa care creeazã o naturalã
gravitaþie cãtre monopol ºi consolidarea puterii
în timp ce mai genereazã ºi un mãnunchi de industrii bogate
care se ridicã deasupra celorlalte
în ciuda utilitãþii
astfel cã în realitate cei mai de sus
sunt administratorii fondurilor speculative de pe Wall Street
care acum se duc acasã cu 300 de milioane de dolari pe an
pentru o contribuþie literalmente la nimic.
Asta în vreme ce un om de ºtiinþã care cauta leacul pentru o boalã
încercând sã ajute umanitatea
poate cel mult sã facã 60 de mii de dolari pe an, dacã are noroc.
Sau fie cã este sistemul monetar
care are inechitatea de clasa încorporata chiar în structura sa.
De exemplu:
Dacã am un milion de dolari disponibili ºi-i pun într-un depozit bancar
pentru o dobânda de 4%
voi câºtiga 40.000 de dolari pe an.
Fãrã nici o contribuþie socialã, nefãcând nimic.
Pe de altã parte, dacã sunt o persoanã din clasa de jos ºi trebuie sã fac credite
pentru a-mi cumpãra o maºinã sau casa
plãtesc pentru dobânda
care prin abstracþie
se duce cãtre plata celor 4% dobânda ai milionarului.
Acest furt din buzunarul celui sãrac pentru a-l plãti pe bogat
este un aspect fundamental, încorporat în sistemul monetar.
ºi poate fi etichetat ca "Stratificare de Clasa"
Fireºte, istoriceºte, stratificarea socialã
a fost mereu proclamata ca incorecta
dar a fost evident acceptatã în permanenþã
aºa cã acum 1% din populaþie deþine 40% din bogãþiile planetei.
Dar dincolo de corectitudinea materialã
mai este încã ceva care se petrece
dincolo de aceasta inechitate de suprafaþã
care cauzeazã o deteriorare incredibila întregului sistem de sãnãtate publicã.
ªtiþi, cred cã oamenii sunt cel mai adesea dezorientaþi de contrastul
dintre succesul material în societatea noastrã
- nivele de bogãþie fãrã precedent...
ºi multele eºecuri sociale.
Dacã vã uitaþi la statisticã
privind consumul de droguri sau privind criminalitatea sau sinuciderile
printre copii sau a evoluþiei ratei de creºtere a bolilor mentale
devine clar cã ceva merge extrem de rãu
în societatea noastrã.
Datele pe care vi le-am prezentat
arãta pur ºi simplu într-un mod intuitiv faptul cã oamenii
au fost expuºi timp de sute de ani la inegalitate ºi dezbinare
ºi degradare socialã.
Dar, aceasta intuiþie este mai adevãratã decât ne-am putea imagina.
Sunt efecte sociale ºi psihologice foarte profunde
datorate inegalitãþii. Mai mult decât presupune sentimentul
de superioritate sau de inferioritate.
Acest tip de divizare...
ºi poate putem merge mai departe pânã la respect sau lipsã de respect...
face ca oamenii sã se simtã priviþi de sus, ca ºi *** ar fi ultimii oameni.
Care este ºi motivul, apropo, pentru care violenþa
este mai mare în societãþile mai inegale.
Expunerea la violenþã face adesea cã oamenii sã fie priviþi de sus
ºi trataþi fãrã respect.
Dacã este un principiu pe care l-aº putea sublinia
acesta ar fi cel mai important principiu de la baza
prevenirii comportamentului violent
ºi acesta ar fi "Egalitatea".
Singurul factor realmente semnificativ
care afecteazã rata violenþei
este gradul de egalitate versus gradul de inegalitate
în acea societate.
Deci, ceea ce vedem este un fel de
disfuncþie socialã generalã.
Nu este doar unul sau douã lucruri care nu merg bine
ci pe mãsurã ce inegalitatea creºte
se pare cã totul creºte, fie cã vorbim despre
infracþionalitate sau sãnãtate sau bolile mintale sau orice altceva.
Unul dintre lucrurile realmente deranjant care poate fi gãsit în sistemul de sãnãtate publicã
este cã nu se referã niciodatã la nenorocirea de a fi sãrac.
Sau la nenorocirea de a te fi nãscut sãrac.
Sãnãtatea ta plãteºte pentru asta printr-o nesfârºita pleiadã de metode:
care concretizeazã în ceva numit "gradientul socio-economic al sãnãtãþii".
Pe mãsurã ce te deplasezi în jos pe acest grafic, de la cel mai înalt punct
de statut social, în termeni socio-economici,
cu fiecare pas în jos, sãnãtatea subiecþilor se înrãutãþeºte
prin diversificarea numãrului de boli.
Speranþa de viaþã se prezintã încã ºi mai rãu.
Rata mortalitãþii infantile
vorbeºte de la sine.
Deci o problemã uriaºã a fost,
de ce existã acest gradient.
Un rãspuns simplu, evident,
este cã, dacã eºti bolnav cronic, nu vei fi
prea productiv
aºa cã sãnãtatea creeazã situaþii socio-economice diferite.
Nici mãcar în cea mai micã mãsurã...
la un nivel atât de simplu cã
poþi privi
statutul socio-economic al unui copil de 10 ani
ºi aceasta va prezice ceva despre sãnãtatea lui
câteva decade mai târziu.
Aºadar, aceasta este legãtura cauzalã.
Urmãtoarea - e "absolut evidenta"
sãracii nu-ºi permit sã meargã la doctor...
Ce-i cu accesul la sãnãtate?
Nu are nimic de-a face cu asta
pentru cã vedeþi acelaºi gradient
în þãri cu acces universal la sistemul medical ºi
care au un sistem de medicinã pentru asistaþii social.
Bine - urmãtoarea "explicaþie simpla":
Ah - în general - cu cât eºti mai sãrac
cu atât este mai posibil sã fumezi
ºi sã bei ºi toate tipurile de moduri de viaþã riscante.
Da, acestea contribuie dar studii aprofundate au demonstrat
cã aceasta explicã poate o treime din nestatornicie.
Deci ce rãmâne?
Ce rãmâne este faptul cã ai o groazã de probleme
cauzate de stresul sãrãciei.
Deci, cu cât eºti mai sãrac, excepþie fiind persoana
care este cu un dolar în urmã la venit, în spatele lui Bill Gates...
cu cât eºti mai sãrac în þara asta
în general, cu atât mai rãu stai cu sãnãtatea ta.
Acest lucru ne spune ceva foarte important:
Legãtura dintre sãnãtate ºi sãrãcie
nu se referã la a fi sãrac, este despre a te simþi sãrac.
Din ce în ce mai mult realizãm cã stresul cronic
are o influenþã importanta asupra sãnãtãþii
dar cele mai importante surse de stres
sunt calitatea relaþiilor sociale.
ºi dacã este ceva care
diminueazã calitatea relaþiilor sociale
este stratificarea socio-economicã a societãþii.
Ceea ce a arãtat ºtiinþa acum este
cã indiferent de bunãstarea materialã
stresul de a trãi pur ºi simplu într-o societate stratificata
conduce la un larg domeniu de probleme publice de sãnãtate
ºi cu cât este mai mare inegalitatea, cu atât mai grave devin acestea.
Speranþa de viaþã: mai mare în þãrile mai egale.
Abuz de droguri: mai mic în þãrile mai egale.
Boli mintale: mai puþine în þãri mai egale.
Capital social - însemnând
abilitatea oamenilor de a avea încredere unul în celãlalt.
Din punct de vedere natural, acesta este mai mare în þãrile egale.
Media Educaþionalã: mai mare în þãrile mai egale.
Rata crimelor: mai micã în þãrile mai egale.
Infracþionalitatea ºi rata încarcerãrii:
mai micã în þãrile mai egale.
Se repeta la nesfârºit:
Mortalitatea infantila - obezitatea - rata natalitãþii juvenile:
Mai micã în þãri cu venituri egale.
ªi probabil cel mai interesant
Inovaþia: mai mare în þãrile mai egale.
Ceea ce pune în discuþie strãvechea noþiune *** cã
o societate competitiva stratificata este întrucâtva mai creativã ºi mai inventivã.
Mai mult, un studiu efectuat în Marea Britanie
numit "White Hall Study"
a confirmat cã existã o distribuþie socialã a bolilor
dacã o iei de sus în jos
pe scara socio-economicã.
De exemplu, s-a descoperit cã cele mai de jos trepte
ale ierarhiei au avut o creºtere de 4 ori
a mortalitãþii cauzate de boli de inimã,
comparativ cu treptele de sus.
Iar acest model exista, indiferent de accesul la asistenta medicalã.
Prin urmare - cu cât statutul financiar al unei persoane este mai precar,
cu atât mai rea este ºi starea acesteia de sãnãtate.
Acest fenomen îºi are rãdãcinile în ceea ce am putea numi
"Stres Psihosocial"
ºi este temelia celor mai mari distorsiuni sociale
care ne afecteazã astãzi societatea.
Cauzã?
Sistemul Monetar de Piaþã.
Fãrã îndoiala:
Cel mai mare distrugãtor al ecologiei...
cea mai mare sursa de risipã, de epuizare ºi poluare...
cel mai mare alimentator de violenta...
rãzboaie, crime, sãrãcie, abuz asupra animalelor ºi lipsa de umanitate..
cel mai mare generator de nevroze sociale ºi personale...
de boli mintale - depresia, anxietatea...
Fãrã sã mai menþionãm de cea mai mare sursa de paralizie socialã
care ne opreºte de a evolua la noi metodologii
pentru sãnãtate personalã, sustenabilitate globalã
ºi progres pe aceastã planetã...
nu este vreun guvern sau vreo legislaþie corupta..
nu este vreo corporaþie sau un cartel bancar...
sau vreun defect al rasei umane...
ªi nici vreun secret ascuns cabalistic, care controleazã lumea.
Este, de fapt
Sistemul socio-economic însuºi
baza tuturor problemelor.
Partea a 3-a: Proiectul Pãmânt
Sã ne imaginãm pentru moment cã am avut opþiunea
sã reconstruim civilizaþia umanã din temelii.
Ce-ar fi dacã, ipotetic vorbind
am descoperi o replicã exactã a planetei noastre
ºi singura diferenþa dintre
aceastã ºi planeta actuala
ar fi cã evoluþia umanã nu s-a petrecut.
Ar fi o paletã deschisã.
Fãrã tari, fãrã oraºe, fãrã poluare, fãrã republicani...
doar un mediu curat ºi deschis.
Aºadar ce am avea de fãcut?
Ei bine, mai întâi am avea nevoie de un "scop", nu?
ªi e prudent sã spunem cã acel scop ar fi supravieþuirea.
ªi nu doar sã supravieþuim, ci s-o facem într-un loc optimizat, sãnãtos
ºi prosper.
Cei mai mulþi oameni, fireºte, vor sã trãiascã
ºi asta, preferabil, fãrã sã sufere.
Prin urmare, baza acestei civilizaþii
trebuie sã fie una de susþinere ºi prin urmare
cât mai de durata pentru viaþa umanã...
þinând cont de toate nevoile materiale
ale tuturor oamenilor din lume
în timp ce încercam sã eliminãm tot ceea ce
ar putea sã ne facã rãu pe termen lung.
Înþelegând scopul "Durabilitãþii Maxime"
urmãtoarea întrebare priveºte "metoda" folositã.
Ce fel de abordare alegem?
Ei bine, sã vedem...
Ultima datã când am verificat, politica era metoda de operare socialã pe Pãmânt...
Aºadar, ce au de spus doctrinele republicanilor, liberalilor
conservatorilor sau socialiºtilor despre designul societãþii?
Hmmm...absolut nimic.
Bine atunci - dar despre religie?
Cu siguranþã marele creator trebuie sã fi lãsat niºte schiþe pe undeva...
Nu... n-am gãsit nimic.
Bun atunci - ce a mai rãmas?
Se pare cã ceva numit "ºtiinþa".
ªtiinþa este unicã prin faptul cã metodele sale au nevoie nu numai cã ideile
propuse sã fie testate ºi replicate...
dar tot ceea ce vine dincolo de ºtiinþã este în mod inerent falsificabil.
Cu alte cuvinte, spre deosebire de religie ºi politicã,
ºtiinþa nu are ego
ºi tot ceea ce ne sugereazã accepta posibilitatea
de a se dovedi fals în cele din urmã.
Nu þine la nimic ºi evolueazã constant.
Ei bine, mie asta mi se pare destul de firesc.
ªi apoi - bazându-ne pe starea actualã a cunoºtinþelor ºtiinþifice
la început de secol 21
împreunã cu scopul nostru de "maximã durabilitate"
pentru populaþia umanã
*** se începe procesul actual de construcþie?
Ei bine, prima întrebare necesarã este:
De ce avem nevoie pentru a supravieþui?
Rãspunsul, bineînþeles sunt resursele planetare.
Fie cã este vorba despre apã potabilã, energia consumatã
sau materia primã utilizatã pentru a crea unelte ºi adãpost
planeta deþine un inventar de resurse...
multe dintre acestea necesare supravieþuirii noastre.
Aºadar, aceasta fiind realitatea
devine critic sã aflãm ce avem ºi unde este.
Aceasta înseamnã cã trebuie sã efectuãm un studiu.
Localizãm ºi identificãm fiecare resursa fizicã de pe planetã
ºi cantitatea disponibilã în fiecare loc
de la depozitele de cupru, pânã la cele mai bune locaþii
pentru ferme eoliene unde sã producem energie,
la izvoare naturale de apã proaspãtã
la o evaluare a cantitãþii de peste din ocean
ºi pânã la cele mai bune terenuri arabile de cultivare a hranei, etc.
Dar, pentru cã noi oamenii vom consuma
aceste resurse în decursul timpului
vom realiza cã nu trebuie doar sã localizãm ºi sã identificãm...
ci ºi sã urmãrim.
Trebuie sã fim siguri cã nu rãmânem fãrã nici unul dintre aceste lucruri...
asta ar fi rãu.
ºi înseamnã nu numai sã urmãrim rata de consum
dar ºi ratele de regenerare
ca de exemplu, cât este necesar,
pentru cã un copac sã creascã sau ca un izvor sã se reumple.
Aceasta se numeºte "Echilibru Dinamic".
Cu alte cuvinte, dacã folosim copacii mai repede decât pot ei creºte...
avem o problemã serioasã, pentru cã este nesustenabil.
Atunci *** urmãrim acest inventar
mai ales atunci când recunoaºtem cã toate aceste
lucruri sunt risipite peste tot.
Avem mine de minerale vaste în ceea ce numim Africa,
concentraþii de energie în Orientul Mijlociu,
uriaºe posibilitãþi de alimentare de la energia mareica pe coasta Atlanticului din America de Nord,
cel mai mare rezervor de apã proaspãtã în Brazilia, etc.
Ei bine, încã o datã, ºtiinþa strãveche are o sugestie
numitã "Teoria Sistemelor".
Teoria Sistemelor recunoaºte cã structura lumii naturale
de la biologia umanã la biosfera pãmânteascã,
la forþa gravitaþionalã a sistemului solar în sine
este un imens sistem conectat sinergetic - total interconectat.
Aºa *** se conecteazã celulele umane pentru a forma organele
iar organele se conecteazã pentru a ne forma organismele
ºi *** trupurile noastre nu pot supravieþui fãrã resurse terestre
sau hrana, aer ºi apa, suntem intrinsec conectaþi la pãmânt.
ºi aºa mai departe.
Deci - aºa *** sugereazã ºi natura luãm tot acest inventar
ºi urmãrim datele ºi creãm un sistem pentru a-l administra.
Un "Sistem de Administrare al Resurselor Globale", de fapt
pentru a þine socoteala fiecãrei resurse relevante de pe planetã.
Pur ºi simplu nu avem altã alternativã logica, dacã scopul nostru ca specie
este sã supravieþuim în timp. Trebuie sã urmãrim totul ca întreg.
Înþelegând asta, putem acum sã analizãm producþia.
*** vom folosi toate aceste lucruri?
Care va fi procesul nostru de producþie ºi de ce avem nevoie
pentru a fi siguri cã este cel mai bine optimizat
pentru a ne maximiza durabilitatea?
Primul lucru care ne sare în ochi este faptul cã
trebuie sã încercam constant ºi sã perseveram.
Resursele planetare sunt în esenþã finite.
Aºa cã este important sã acþionãm "strategic".
"Conservarea strategicã" este cheia.
Al doilea lucru pe care îl recunoaºtem, este ca unele resurse
nu sunt la fel de bune ca altele, ca performanþa.
De fapt, unele lucruri, puse în practicã
au un efect teribil asupra mediului
ceea ce ne afecteazã invariabil sãnãtatea.
De exemplu: petrolul ºi combustibilii fosili, indiferent cât ai reduce consumul
vor elibera mereu câþiva agenþi poluanþi pentru mediu.
Prin urmare, este esenþial sã facem ce este mai bine pentru a folosi astfel de lucruri
numai atunci când chiar trebuie - dacã nu chiar deloc.
Din fericire pentru noi, vedem o mulþime de alternative -solara, eolianã, mareica, hidro...
încãlzire diferenþialã ºi posibilitatea de utilizare a energiei geotermale
aºa cã putem avea o strategie obiectivã despre *** sã utilizãm acestea ºi unde
pentru a evita ceea ce este numit "impact retroactiv"
sau orice altceva care rezultã din procesul de producþie sau utilizare
care poate produce distrugeri mediului ºi prin urmare, nouã înºine.
Vom numi asta "Siguranþã Strategicã"
pentru a o lega de "Conservarea Strategicã"
Dar strategiile de producþie nu se opresc aici.
Vom avea nevoie de o "Eficienta Strategicã"
pentru mecanica efectivã de producþie în sine.
ºi ceea ce gãsim aici este cã sunt cam
trei protocoale specifice la care trebuie sã aderam:
Unu: Fiecare bun pe care îl producem trebuie sã fie
proiectat sã dureze cât mai mult timp posibil.
În mod natural, cu cât mai multe lucruri tind sã se strice
cu atâta mai multe resurse sunt necesare pentru a le înlocui
ºi cu atât mai multã risipã se produce.
Doi: Când lucrurile se stricã
sau nu mai este posibilã utilizarea lor din diverse motive
este neapãrat necesarã colectarea sau reciclarea a cât mai multe dintre ele.
Aºadar liniile de asamblare industrialã trebuie sã þinã cont de asta
încã din primele faze ale ciclului de producþie.
Trei: Tehnologiile cu evoluþie rapidã, *** este electronicã,
care este expusã celei mai rapide faze de învechire tehnologicã
va fi necesar sã fie reproiectata pentru
o îmbunãtãþire a componentelor fizice rapidã ºi facilã.
Ultimul lucru pe care ni-l dorim este sã aruncãm la gunoi întregul computer
doar pentru cã unele dintre componentele sale sunt depãºite tehnologic.
Aºadar vom proiecta componentele în aºa fel încât sã fie uºor îmbunãtãþite
piesã cu piesã, într-un mod standardizat ºi interschimbabil
care sã þinã pasul cu tendinþele schimbãrilor tehnologice.
ªi atunci când realizãm ca aceste mecanisme ale "Conservãrii Strategice"
"Siguranþei Strategice" ºi "Eficienþei Strategice"
sunt pure consideraþii tehnice
dincolo de orice opinie sau pãrere umanã
pur ºi simplu vom programa aceste strategii într-un calculator
care poate manipula ºi calculã toate variabilele relevante
permiþându-ne sã ajungem la
o metodã absolut perfectã pentru o producþie sustenabila
bazatã pe cunoaºterea curentã.
ªi în vreme ce asta poate suna ca ºi *** ar fi un proces complex
tot ceea ce ne trebuie este un computer performant
ca sã nu mai menþionãm o atât de mare varietate
de sisteme informatice de decizie ºi monitorizare
pe care le utilizãm deja în întreaga lume astãzi
pentru scopuri izolate. Este un simplu proces de extindere.
Aºadar...
Astãzi, nu doar cã avem propriul Sistem de Management al Resurselor
dar avem de asemenea ºi un Sistem al Managementului Producþiei
ambele uºor de automatizat
pentru a maximiza eficienta, conservarea ºi siguranþã.
Realitatea informaþionala este ca mintea umanã
sau chiar a unui grup de oameni, nu poate urmãri tot ceea ce trebuie urmãrit.
Trebuie fãcutã prin intermediul computerelor ºi este realizabil.
ªi asta ne duce cãtre urmãtorul nivel: Distribuþia.
Care sunt strategiile sustenabile care au sens aici?
Pãi, din moment ce ºtim cã cea mai scurtã
distanþã între douã puncte este o linie dreaptã
ºi de vreme ce energia este necesarã pentru alimentarea maºinilor de transport
cu cât este mai micã distanþã de transport, cu atât este mai eficientã.
Producerea unor bunuri pe un continent ºi transportul lor pe un altul
are sens numai dacã bunurile în discuþie pur ºi simplu nu pot
fi produse la locul de destinaþie.
Altminteri, nu este nimic altceva decât risipã.
Trebuie sã producem local, ca distribuþia sã fie simplã
rapidã ºi sã necesite cât mai puþinã energie.
Noi numim asta "Strategia Proximitãþii"
ceea ce la un nivel simplu înseamnã reducerea
cât mai mult posibil a transportului de bunuri
între materia primã ºi produsele finite.
Desigur, ar putea fi de asemenea important
de ºtiut ºi ce bunuri transportãm ºi de ce...
Iar asta intra sub incidenþa unei alte categorii, Cererea.
ªi cererea este pur ºi simplu ceea ce oamenii au nevoie pentru a fi
sãnãtoºi ºi de a avea un nivel de viaþã ridicat.
Spectrul nevoilor materiale umane
raza în jurul cãreia graviteazã necesitãþile vieþii
*** ar fi hrana, apã potabilã ºi adãpostul...
pânã la bunurile sociale sau recreaþionale care sunt necesare relaxãrii
ºi cele personale - împlinirea socialã...
toate sunt factori importanþi pentru om ºi societate dincolo de orice altceva.
Aºa cã - foarte simplu - începem o altã chestiune.
Oamenii îºi descriu nevoile, cererea este
procesatã ºi producþia începe bazatã pe aceastã cerere.
ªi din moment ce nivelul cererii pentru bunuri diferite va
fluctua în mod natural de la regiune la regiune
va trebui creeat un "Sistem de Monitorizare a Cererii/Distribuþiei"
pentru a evita blocajele ºi supraproducþia.
Bineînþeles, aceastã idee nu este o noutate
ea este utilizatã în fiecare lanþ important de magazine în zilele noastre
pentru a se asigura o inventariere corespunzãtoare.
Numai cã, de data aceasta, se va aplicã la scarã globalã.
Dar aºteptaþi un moment. Noi nu putem realmente înþelege cererea
dacã nu cuantificam actuala utilizare a bunurilor în sine.
Este logic ºi sustenabil ca fiecare om sã aibã sã zicem,
cel puþin câte un lucru din tot ce se face? Chiar ºi în detrimentul utilitãþii?
Nu. Asta ar fi pur ºi simplu risipitor ºi ineficient.
Dacã o persoanã are nevoie de un bun dar acea nevoie este sã zicem:
pentru 45 de minute în medie zilnic
ar fi mult mai eficient dacã
acel bun ar fi pus la dispoziþia fiecãruia
precum ºi altora numai când este nevoie.
Mulþi uita cã ceea ce doresc ei nu este bunul
este scopul acelui bun.
Când realizãm ca acel bun în sine
este la fel de important ca ºi utilitatea sã
putem vedea cã "restricþia externã"
sau ceea ce numim astãzi "proprietate"
este extrem de degradanta ºi ilogicã din punct de vedere al mediului
într-un sens economic, fundamental.
Deci, avem nevoie sã elaborãm o strategie numitã "Acces Strategic"
Aceasta poate fi fundaþia pentru
"Sistemul nostru de Cerere/Distribuþie"
care oferã garanþia cã putem
satisface cererea nevoilor populaþiei
oferind acces pentru orice îºi doreºte fiecare, atunci când îºi doreºte.
ªi în ceea ce priveºte obþinerea fizicã a bunurilor
centralizata ºi cu centre de acces regional
toate au un rost, în cea mai mare parte
fiind aºezate în imediata vecinãtate a populaþiei
iar o persoanã pur ºi simplu intra, ridicã obiectul
îl utilizeazã ºi la sfârºit, îl returneazã atunci când nu mai este nevoie de acel bun...
cam în genul în care funcþioneazã bibliotecile în zilele noastre.
De fapt, aceste centre nu doar cã vor exista
în comunitate aºa *** astãzi vedem magazinele locale
dar centre de acces specializate vor exista în locaþii specifice
unde anumite bunuri sunt utilizate cu precãdere
economisind energie ºi cu cicluri cât mai reduse de transport.
ªi de îndatã ce acest Sistem de Monitorizare devine operaþional
el se conecteazã direct la Sistemul de Management al Producþiei
ªi, bineînþeles, la Sistemul de Management al Resurselor
prin crearea unui sistem care se interconecteazã dinamic
la un sistem economic de management global
pentru a ne asigura cã se menþine sustenabilitatea
începând cu asigurarea integritãþii resurselor finite
mergând mai apoi cãtre certitudinea cã se creeazã cele mai bune
cele mai strategice bunuri posibile
în timp ce distribuim totul
în cel mai eficient ºi inteligent mod.
ªi ca unic rezultat al abordãrii bazate pe prezervarea mediului
care este în mod intuitiv cea mai potrivitã de cele mai multe ori
este cã acest proces logic, în totalitate
este un proces practic de conservare ºi eficientã
care defineºte exclusiv o sustenabilitate realmente umanã pe aceastã planetã
care cel mai probabil poate genera ceva niciodatã vãzut pânã acum în istoria umanitãþii.
Accesul la Abundentã...
nu doar pentru un procent din populaþia lumii...
ci pentru întreaga civilizaþie.
Acest model economic a fost prezentat totuºi doar ca o generalizare...
Aceastã abordare responsabilã a sistemelor pãmântului
a managementului resurselor ºi proceselor
proiectate pentru nimic altceva
decât grijã pentru întreaga umanitate
în cel mai eficient ºi inteligent mod
poate fi definit ca:
"O ECONOMIE BAZATÃ PE RESURSE"
Ideea a prins contur în 1970
prin intermediul inginerului structural Jacque Fresco.
El a realizat cã societatea se afla pe un curs de coliziune
cu ea însãºi ºi cu natura - nesustenabile pe fiecare nivel
ºi dacã lucrurile nu se vor schimba
exista posibilitatea de a ne distruge într-un fel sau altul.
Existã posibilitatea ca toate aceste lucruri de care vorbeºti Jacque...
sã fie puse în aplicare cu ceea ce ºtim astãzi?
Sau numai presupui ... bazându-te pe ceea ce se ºtie astãzi?
Nu presupun, ci toate aceste lucruri pot fi puse în aplicare cu ceea ce ºtim astãzi.
Ar putea dura 10 ani pentru a schimba felul în care arãta pãmântul.
Pentru a reconstrui lumea cã o a doua Grãdinã a Edenului.
Alegerea depinde numai de voi.
Stupiditatea rasei care construieºte arme nucleare...
care prolifereazã armele...
care încearcã sã rezolve problemele voastre în mod politic
alegând între un partid politic sau altul...
tot acest sistem politic este fundamental corupt.
Lãsaþi-mã sã o spun din nou:
Comunismul, socialismul, fascismul, democraþii
liberalii - vor doar sã punã stãpânire pe fiinþele umane.
Toate organizaþiile care cred cã este posibilã o viaþã mai bunã pentru om:
nu exista problema negrilor, sau problema polonezilor,
evreilor sau grecilor,
ori a femeilor, toate acestea sunt probleme umane!
Nu-mi este teamã de nimeni; Nu lucrez pentru nimeni;
nimeni nu mã poate discredita.
Nu am ºefi.
Mi-e teamã sã trãiesc în societatea de astãzi.
Societatea noastrã nu poate fi menþinutã prin acest tip de incompetenþã.
Era minunat - sistemul pieþei libere...
în urmã cu 35 de ani. Atunci încã mai era util.
Acum, dacã nu ne vom schimba modul de gândire, vom pieri.
În viitor, filmele de groazã vor fi despre societatea de azi.
Modul în care nu funcþiona
ºi politicã...
vor fi pãrþi ale unui film de groazã.
O mulþime de oameni folosesc azi termenul de "ºtiinþã fãrã suflet"
pentru cã ºtiinþã este analiticã,
ºi ei nici mãcar nu ºtiu ce înseamnã analitic.
ªtiinþa înseamnã: aproximãri cât mai exacte
a modului în care realmente opereazã natura.
Aºadar, sã spunem adevãrul - este ceea ce este.
Un om de ºtiinþã nu încerca sã se înþeleagã cu oamenii.
Oamenii de ºtiinþã ne spun numai ceea ce au descoperit.
Ei trebuie în permanenþã sã se întrebe în privinþa naturii lucrurilor
ºi dacã câþiva oameni de ºtiinþã vin cu un experiment în care se arãta
ca anumite materiale au anumite proprietãþi
alþi oameni de ºtiinþã mai apoi trebuie sã poatã reproduce
acel experiment ºi sã obþinã aceleaºi rezultate.
Chiar dacã un om de ºtiinþã crede ca un tip de aripa de avion
în conformitate cu calculele matematice
poate sã suporte o anumitã greutate
el totuºi pune acea greutate pe aripa
pentru a vedea când se rupe ºi apoi spune
ºtii "calculele mele au fost corecte sau acestea nu sunt corecte"
Îmi place acest sistem pentru cã este nepãrtinitor
ºi liber de prejudecata cã matematica poate rezolva toate problemele.
Trebuie sã vã supuneþi de asemenea ºi matematicã la un test.
Cred cã fiecare sistem care poate
fi supus testelor, ar trebui sã fie testat.
ªi ca toate deciziile ar trebui bazate doar pe cercetare.
O Economie Bazatã pe Resurse nu este altceva decât
metoda ºtiinþificã aplicatã problemelor sociale
un concept aproape inexistent în lumea de azi.
Societatea este o invenþie tehnica.
ªi cele mai eficiente metode de optimizare a sistemului de sãnãtate,
a producþiei de bunuri, a distribuþiei, a infrastructurii oraºelor ºi altele asemenea
se afla în raza preocupãrilor ºtiinþifice
ºi tehnologice - nu a politicii sau a sistemului economic monetar.
Funcþioneazã în acelaºi mod sistematic în care sã spunem, funcþioneazã un avion
ºi nu exista o cale republicana sau liberala pentru a construi un avion.
De altminteri, natura însãºi este
referinþã fizicã pe care o utilizãm sã ne demonstrãm ºtiinþa
ºi este un sistem predefinit...
care este emergent pe mãsurã ce începem sã-l înþelegem.
De fapt, nu exista nici un motiv pentru care
sã crezi în mod subiectiv ca ceva este adevãrat.
Mai degrabã, se prezintã ca o opþiune:
poþi învãþa sã te aliniezi cu
legile naturale ºi sã te comporþi în conformitate cu ele
creând invariabil durabilitate ºi armonie
sau poþi merge împotriva curentului - ºi nu purtat de el.
Nu conteazã cât de mult crezi tu cã poþi
sã te ridici ºi sã mergi drept pe zidul de lângã tine
de vreme ce legea gravitaþiei nu îþi va permite.
Dacã nu mãnânci - vei muri.
Dacã vei fi evitat ca un lepros - vei muri.
Oricât de urât ar suna, naturã este un dictator
ºi fie o ascultãm ºi venim în armonie cu ea
fie suferim consecinþe nefaste inevitabile.
Aºadar, o Economie Bazatã pe Resurse nu este altceva
decât un set predefinit, bazat pe înþelegerea mecanismelor vieþii
unde toate deciziile au la baza
optimizarea vieþii umane ºi a mediului într-un mod sustenabil.
Vine în legãturã cu un empiric "Mesaj al Pãmântului"
în care fiecare fiinþã umanã împarte, deoarece este necesar,
tot ceea ce are, repet, dincolo de filosofia sa politica sau religioasã.
Nu este nici un relativism cultural în aceastã abordare.
Nu are nici o importanþã opinia.
Nevoile umane sunt nevoi umane
ºi necesitãþile vieþii, *** sunt aerul curat
hrana sãnãtoasã ºi apã potabilã
deopotrivã cu cultivarea unui mediu
pozitiv, stabil, non-violent, este necesarã
pentru sãnãtatea noastrã fizicã ºi mentalã
pentru a se potrivi evoluþiei noastre
ºi mai mult chiar, supravieþuirii speciei în sine.
O Economie Bazatã pe Resurse
ar trebui sã aibã drept fundament resursele disponibile.
Nu poþi pur ºi simplu sã aduni o mulþime de oameni pe o insulã
sau sã construieºti un oraº cu 50.000 de oameni fãrã sã ai acces
la cele necesare vieþii.
Aºa cã, atunci când utilizez termenul de "abordare comprehensivã a sistemelor"
mã refer la a face mai întâi inventarierea resurselor zonale
ºi a determina ce poate oferi acel areal...
nu doar o abordare arhitecturala...
nu doar o decizie de design...
ci o decizie bazatã pe tot ceea ce este necesar
pentru susþinerea vieþii umane.
ªi asta este ceea ce înþeleg printr-un mod de gândire integrat.
Hrana, adãpost, cãldura, dragoste...
toate aceste lucruri sunt necesare
ºi dacã deposedezi oamenii de ele
ai un om mai dezumanizat, mai puþin funcþional.
Aºa *** am subliniat, Economia Bazatã pe Resurse se dezvolta
global, abordând sistemele de la extracþie, producþie ºi distribuþie
care sunt bazate pe un set de mecanisme economice realiste, sau strategii
care garanteazã eficientã ºi
durabilitatea în fiecare ramurã a economiei.
Deci, continuând ºirul ideilor privitoare la design-ul local
ce urmeazã în ecuaþia noastrã?
Unde se vor materializa toate acestea?
În Oraºe.
Evoluþia oraºelor este cea care defineºte civilizaþia modernã.
Rolul lor este acela de a facilita un acces optim la necesitãþile vieþii
deopotrivã cu un suport mãrit pentru interacþiunea socialã ºi comunitara.
Aºadar *** am putea descrie proiectarea unui oraº ideal?
Ce formã ar trebui sã aibã?
Dreptunghiularã? Trapezoidalã?
Pãi, având în vedere cã vom fi în miºcare în jurul lucrurilor
ar trebui sã-l facem cât mai echidistant posibil, cât mai accesibil
întocmai ca un cerc.
Ce ar trebui sã conþinã oraºul?
Pãi, în mod natural, avem nevoie de o zonã rezidenþialã, o zonã industrialã,
o zonã energeticã, o zonã agricolã.
Dar noi de asemenea, suntem fiinþe cu aspiraþii, prin culturã,
natura, recreere ºi educaþie.
Aºa cã trebuie sã includem un minunat parc în aer liber
un centru cultural/artistic ºi pentru socializare
centre de educaþie ºi laboratoare de cercetare.
ªi, din moment ce lucrãm cu un cerc
pare sã fie raþional sã amplasãm aceste facilitãþi în Segmente
având la origine o suprafaþã de teren conforma fiecãrei destinaþii în parte
la un loc cu un acces facil.
Foarte bine.
Acum, sã trecem la lucruri mult mai specifice:
Prima oarã vã trebui sã luãm în considerare nucleul
infrastructura sau intestinele organismului urban.
Acestea ar fi distribuþia apei, bunurilor,
evacuarea deºeurilor, reþeaua energeticã ºi canalizarea.
Întocmai *** în zilele noastre avem distribuþia apei ºi canalizarea în subteran
vom extinde acest concept ºi pentru
sistemul integrat de reciclare ºi colectare a deºeurilor.
Nu mai avem nevoie de postaºi sau gunoieri.
Aceste servicii sunt încorporate în arhitectura oraºului. Putem chiar folosi
automate de tuburi pneumatice ºi alte tehnologii similare.
Câte ceva despre transport.
Este necesar sã fie strategic integrat ºi proiectat pentru a reduce
sau chiar înlãtura nevoia de automobile independente, ineficiente.
Tramvaie electrice, benzi transportoare scãri rulante ºi
trenuri maglev care te pot duce practic
oriunde în oraº, chiar ºi pe verticalã
precum ºi între oraºe diferite.
ªi, bineînþeles, în eventualitatea cã este necesar un automobil,
acesta este complet automatizat, pentru siguranþã ºi integritate.
De fapt, aceastã tehnologie de automatizare opereazã încã de acum.
În accidentele de automobil îºi pierd viaþa în jur de 1,2 milioane de oameni anual;
alte 50 de milioane sunt grav rãniþi.
Este absurd ºi asta trebuie sã disparã.
Maºinile fãrã ºofer laolaltã cu proiectarea inteligentã a oraºelor
pot aproape elimina aceste accidente.
Agriculturã.
Astãzi, din nefericire, utilizând tehnologii industriale ieftine,
utilizând pesticide, fertilizatori în exces ºi alte metode
am reuºit sã distrugem cu succes mult
teren arabil pe aceastã planetã
ca sã nu menþionãm cã ne otrãvim intens organismele proprii.
De fapt, toxinele chimice industriale ºi agricole
sunt prezente în aproape oricare fiinþã umanã consideratã, incluzând sugarii.
Din fericire, exista o alternativã viabilã...
culturile în sere hidroponice ºi aeroponice
care de asemenea reduc necesarul de nutrienþi ºi apã
cu pânã la 75% din ceea ce utilizãm acum.
Hrana poate fi acum obþinutã la scarã industrialã
în sere ermetice verticale.
Ar fi o nimica toatã înlocuirea producþiei a 50 de acri de teren arabil...
practic eliminând nevoia de a utiliza
pesticidele ºi hidrocarburile în general.
Acesta este viitorul industriei alimentare.
Eficient, curat ºi abundent.
Aºadar, un sistem aºa de avansat ar fi, cel puþin parþial
ceea ce este nevoie pentru a reduce dimensiunea centurii agricole
ºi ar produce tot ce este nevoie pentru întreaga populaþie a oraºului
fãrã a fi nevoie sã se importe nimic din altã parte
economisind timp, materiale ºi energie.
ºi dacã tot a venit vorba de energie...
Centura Energeticã va trebui sã lucreze într-o abordare sistemicã
care sã extragã energia din medii regenerabile ºi abundente
*** ar fi eolianã, solarã, geotermala ºi prin temperatura diferenþiala
ºi dacã prin zonã sunt posibilitãþi hidro - energia valurilor sau mareica.
Pentru a evita intermitentele ºi a asigura
un surplus energetic
aceste metode vor fi îmbinate într-un sistem integrat
completându-se reciproc la nevoie
concomitent cu stocarea energiei în surplus
în uriaºe condensatoare în subsol
în aºa fel încât nimic sã nu se piardã.
ªi nu doar oraºul în sine îºi va produce energia,
ci clãdirile îºi vor produce independent energia necesarã
ºi vor genera electricitate prin intermediul vopselei fotoelectrice,
a traductoarelor de presiune, a efectului termoelectric,
ºi a altor tehnologii curente dar utilizate insuficient momentan.
Dar, fireºte, aceasta ne conduce cãtre întrebarea:
*** va fi posibilã crearea în primul rând
a acestor tehnologii ºi bunuri?
Asta ne trimite cãtre Producþie:
Centura Industrialã, dincolo de a conþine spitale ºi altele asemenea
ar trebui sã fie un conglomerat de fabrici.
Integrate pretutindeni,
ar putea, fireºte, sã obþinã materiile prime pe calea
sistemului de management global al resurselor, despre care am mai vorbit...
cu cererea generatã de populaþia oraºului însuºi.
Dincolo de producþia de utilaje,
trebuie sã luãm în discuþie un nou, puternic fenomen
care doar ce a apãrut în istoria recentã a umanitãþii
dar este pe cale sã schimbe totul.
Se numeºte Robotizare
sau automatizarea muncii.
Deci, dacã vã uitaþi în jur veþi observa cã aproape
tot ceea ce folosim astãzi
este automatizat.
Încãlþãmintea, hainele, consumabilele, automobilul ºi multe altele...
sunt fabricate de maºini într-un mod robotizat.
Putem oare spune cã societatea noastrã
nu a fost influenþatã de acest extraordinar avans tehnologic?
Bineînþeles cã nu!
Aceste sisteme vor trasa noile structuri
ºi noile nevoi vor face ca multe din nevoile actuale sã fie depãºite.
Deci, va trebui sã dezvoltãm
ºi sã utilizãm tehnologia într-un mod exponenþial.
Aºadar, în mod sigur automatizarea va continua. Nu putem opri
tehnologiile care au sens.
Automatizarea muncii prin tehnologie este doar începutul
transformãrilor sociale majore din istoria umanitãþii.
De la revoluþia agricolã ºi inventarea plugului
ºi pânã la revoluþia industrialã ºi inventarea motorului cu aburi
mergând pânã la era informaþionala pe care o traversam acum
ceea ce este esenþial este avansul electronicii ºi computerelor.
ºi graþie avansului metodelor de producþie actuale
robotizarea evolueazã de la sine.
Depãºirea metodei tradiþionale
de asamblare a subansamblelor într-o configuraþie...
duce cãtre o metodã avansatã de creare
a unui produs printr-un singur proces.
Asemeni celor mai mulþi ingineri, sunt fascinat de biologie fiindcã este
aºa de plinã de exemple de capodopere de inginerie.
Biologia este - studiul lucrurilor capabile sã se reproducã.
Deoarece asta este cea mai bunã definiþie a vieþii pe care o avem.
Repet, ca inginer am fost mereu
intrigat de ideea maºinilor care se pot reproduce singure.
Rep-Rap este o imprimantã tridimensionalã
ceea ce înseamnã cã este o imprimantã care conectatã la computer
ºi care în loc sã imprime un model pe foi bidimensionale de hârtie
construieºte un obiect real, fizic, tridimensional.
Acum, asta nu este o noutate,
imprimantele 3-D sunt cunoscute încã de acum 30 de ani.
Chestia faina la Rep-Rap este cã-ºi construieºte singurã cele mai multe componente
Aºa cã dacã ai una ai putea
sã faci o alta ºi sã o dai unui prieten
sau poþi de asemenea sã fii capabil sã produci o mulþime de alte lucruri folositoare.
De la simplã modelare a obiectelor casnice de bazã
ºi pânã la modelarea unui automobil dintr-o singurã piesã
printr-o prelucrare 3D cu o astfel de imprimantã,
se face pasul cãtre o transformare profundã a practic oricãrei arii de producþie.
Incluzând ºi construcþia locuinþelor.
Contour Crafting este
de fapt o astfel de tehnologie de fabricare...
aºa numita modelare 3D - când se construiesc direct
obiecte 3D plecând de la un model pe calculator.
Utilizând metoda Contour Crafting (modelarea conturului) devine posibilã
construirea unei case de 1800 metri pãtraþi
în totalitate de cãtre o maºinã, timp de o zi.
Motivul pentru care oamenii sunt interesaþi de automatizarea în construcþii
este cã aceasta aduce realmente o mulþime de beneficii.
De exemplu, construcþiile sunt munci destul de grele
ºi dealtminteri creeazã locuri de munca pentru un segment social
dar de asemenea prezintã complicaþii ºi probleme.
De exemplu, munca în construcþii este cea mai periculoasã munca existenta.
Este mult mai periculoasã decât munca în mâna sau agriculturã.
ªi are rata de mortalitate cea mai mare în aproape toate þãrile.
O altã problemã este risipã.
Pentru o casã medie în Statele Unite se produc între 3 ºi 7 tone de deºeuri.
Aºadar, e o cantitate imensã dacã ne uitãm la impactul sectorului de construcþii
ºi luãm în considerare cã 40% din toate materialele existente
în lume se folosesc în construcþii.
Aºadar, se produce o risipã mare de energie ºi resurse
ºi de asemenea un impact negativ pentru mediu.
Construcþia caselor utilizând ciocane ºi cuie ºi lemn
în stadiul actual al tehnologiei de astãzi este realmente absurdã
ºi traseazã calea pentru forþa de muncã a clasei medii
în opoziþie cu industrializarea, în Statele Unite.
Recent, economistul David Autor de la M.I.T. a fãcut un studiu
care scoate în evidenþã faptul cã, clasa mijlocie este pe cale de dispariþie
ºi va fi înlocuita de automatizare.
Este simplu, Automatizarea este mult mai productivã
eficientã ºi durabilã faþã de muncã umanã
în aproape oricare sector al economiei actuale.
Maºinile nu au nevoie de concediu, pauze, asigurãri, pensie
ºi pot munci 24 de ore pe zi.
Potenþialul lor privind acurateþea
comparativ cu muncã umanã este dincolo de orice discuþie.
De reþinut: muncã umanã repetitiva a devenit depãºitã
ºi nepracticã peste tot în lume
iar ºomajul pe care îl vedem pretutindeni în toatã lumea
este fundamental datorat acestei
evoluþii a eficienþei în tehnologie.
De ani de zile, analiºtii economiei de piaþã ignora acest fenomen
care poate fi numit "ºomaj Tehnologic"
deºi realitatea este ca noile sectoare de activitate care apar
sunt motivate numai de reabsorbþia forþei de muncã disponibilizate.
Astãzi, sectorul serviciilor a mai rãmas ultimul refugiu
ºi angajeazã în prezent peste 80% din forþa de muncã americanã
cu o similaritate în cele mai multe þãri puternic industrializate.
Oricum, ºi acest sector începe
sã simtã ameninþarea datoratã automatizãrii în continuã creºtere a chioºcurilor
a restaurantelor automatizate ºi chiar a magazinelor automatizate.
Economiºtii de astãzi în sfârºit
au început sã înþeleagã ceea ce negau cu încãpãþânare în urmã cu câþiva ani:
nu numai cã ºomajul tehnologic este o alternativã exasperanta
care implicã forþa de muncã de pretutindeni
datoratã tendinþelor de globalizare a muncii
dar cele mai multe cauze ale recesiunii
sunt furnizate de rapiditatea cu care industriile sunt automatizate.
ªmecheria, care nu duce nicãieri,
este cã cu cât se automatizeazã mai repede pentru a economisi bani
cu atât mai mulþi oameni sunt disponibilizaþi
ºi cu atât mai mult scade puterea de cumpãrare a acestora.
Aceasta înseamnã cã, în timp ce o corporaþie
poate produce totul mai ieftin
din ce în ce mai mulþi oameni vor dispune de bani pentru a cumpãra ceva
indiferent de cât de ieftine vor deveni produsele.
Ceea ce trebuie subliniat este cã jocul "muncii pentru bani"
uºor uºor se apropie cãtre sfârºit.
De fapt, dacã reflectaþi un moment
asupra profesiilor existente astãzi
ºi pe care automatizarea le-ar putea desfiinþa chiar de acum, dacã s-ar aplicã,
75% din forþa de globalã de muncã ar putea fi
înlocuita de automatizare începând de mâine.
ºi de aceea, în Economia Bazatã pe Resurse
nu existã un Sistem Monetar.
Nu existã bani...
pentru cã nu este nevoie de ei.
Economia Bazatã pe Resurse
recunoaºte eficienta automatizãrii
ºi accepta ceea ce oferã aceastã.
Nu lupta împotriva ei, *** facem noi astãzi.
De ce? Pentru cã este iresponsabil
sã nu acorzi atenþie eficienþei ºi durabilitãþii.
ºi aceasta ne conduce înapoi cãtre sistemele oraºului.
În centru se afla Clãdirea Centralã
care nu doar cã adãposteºte
facilitãþile educaþionale ºi de transport...
de asemenea adãposteºte ordinatorul
care supervizeazã tehnica oraºului.
Oraºul este, în sine, o imensã maºina complet automatizatã.
deþine senzori în toate sectoarele tehnice
pentru a urmãri progresul arhitectural...
al producerii de energie, al producþiei de bunuri, a distribuþiei ºi altele asemenea.
Acum, ar trebui ca oamenii sã supervizeze aceste
operaþii în eventualitatea unei defecþiuni sau ceva similar?
Cel mai probabil, da.
Dar numãrul acestora poate sã scadã
pe mãsurã ce timpul trece ºi îmbunãtãþirile continua.
Oricum, similar cu ceea ce avem astãzi, probabil 3%
din populaþia oraºului ar fi necesarã
pentru aceste activitãþi.
ºi pot sã vã asigur:
ca într-un sistem economic care
de fapt este proiectat sã aibã grijã de voi
ºi sã vã garanteze siguranþã
fãrã a fi necesarã recurgerea la
o dictaturã privind nevoile de bazã...
de obicei o activitate care este fie
tehnic inutilã sau social inutilã
de vreme ce oricum nu exista ameninþarea datoriei
pur ºi simplu va dispare.
Vã garantez: oamenii îºi vor oferi în mod voluntar timpul lor
ºi se vor dedica menþinerii ºi îmbunãtãþirii sistemului
pentru cã în realitate astfel vor avea grijã de ei.
ºi coroborat cu aceastã problemã a "Iniþiativei"...
vine ºi presupunerea cã
dacã nu exista o presiune externã
pentru cã cineva "sã munceascã pentru a trãi"
oamenii doar vor lenevi, fãrã sã facã nimic
ºi se vor transforma în grãmezi leneºe de grãsime.
Asta este un nonsens.
Sistemul de muncã pe care îl avem astãzi
este de fapt generatorul leneviei...
nu cel care rezolva problema asta.
Dacã vã gândiþi un pic, când eraþi copii...
eraþi plini de viaþã, preocupaþi de lucruri noi, dorind sã le înþelegeþi...
ºi de asemenea sã creaþi sau sã exploraþi...
dar asta s-a întâmplat pânã în momentul în care sistemul v-a obligat
sã vã concentraþi atenþia pe *** sã faceþi bani.
ºi încã de la educaþia primarã
ºi pânã la studiul universitar, preocupãrile copilãriei s-au tot diminuat.
Te-ai dezvoltat numai cã o creaturã care serveºte
ca o rotiþã într-un model care oferã
fructele sale la cel mult 1% din oameni.
Studiile ºtiinþifice arata acum cã oamenii, în realitate
nu sunt motivaþi de rãsplatã în bani
când vine vorba de creativitate ºi ingeniozitate.
Creaþia însãºi este rãsplata.
Banii, în realitate, par a servi ca motivaþie pentru iniþiativa
numai pentru acþiunile repetitive, degradante...
un rol pe care îl avem noi acum ºi care poate fi preluat de maºini.
Când vine vorba de inovaþie
realitatea este ca mintea umanã
interfereazã cu motivaþia monetarã ca un obstacol
distrãgând atenþia ºi blocând gândirea creatoare.
Asta explicã de ce Nicola Tesla, fraþii Wright
ºi alþi inventatori care au contribuit masiv
la ceea ce este lumea actuala
niciodatã nu au arãtat vreun interes pentru iniþiativa plã***ã.
Banii, de fapt, sunt o falsã iniþiativa
ºi cauzeazã de 100 de ori mai multe piedici
decât stimulare a contribuþiei.
Bunã dimineaþã clasa! Vã rog luaþi loc!
Primul lucru pe care doresc sã îl fac este sã mã plimb prin clasã
ºi sã întreb pe fiecare ce doreºte sã se facã când va creºte mare.
Cine vrea sã înceapã?
Ok, ce vrei sã ne spui Sarah?
Când voi creºte, vreau sã muncesc la McDonald's ca mama mea!
Ooo, tradiþie de familie, nu?
Dar tu Linda?
Când voi creºte, vreau sã fiu
prostituatã pe strãzile din New York!
Ooo, o fatã fermecãtoare, nu?
Foarte ambiþioasã.
Dar tu Tommy?
Când voi creºte mare, vreau sã devin
un bogat ºi influent om de afaceri care lucreazã
pe Wall Street ºi face profit
din prãbuºirea economiilor altor state.
Investitor...
Minunat sã vãd aºa niºte preocupãri multiculturale!
Victime ale Culturii
*** spuneam mai devreme, Economia Bazatã pe Resurse
aplica Metoda ºtiinþificã pentru rezolvarea problemelor sociale
ºi asta nu se limiteazã la simplã eficientizare tehnologicã.
Ia de asemenea în considerare
componentã umanã ºi socialã ºi implicaþiile acestora.
La ce este bun un sistem social dacã, în cele din urmã,
nu produce fericire ºi coexistentã paºnicã?
Deci, este important sã punctam faptul cã,
odatã cu înlãturarea sistemului monetar
ºi cu asigurarea tuturor celor necesare vieþii
vom vedea o reducere globalã a
criminalitãþii cu pânã la 95% aproape imediat
pentru cã nu mai este nimic de furat, ascuns sau ºmecherit, ori altele asemenea.
95% din oamenii care sunt în închisori astãzi au ajuns acolo
datoritã unor infracþiuni de proprietate sau a consumului de droguri
iar consumul de droguri este o tulburare - nu o crimã.
Deci, ce se întâmpla cu cei 5%?
Cu cei realmente violenþi...
adesea identificaþi ca fiind
violenþi de dragul de a fi violent...
sunt ei cumva oameni "rãi"?
Motivul pentru care sincer cred cã este o pierdere de timp
sã intri într-o discuþie despre valorile morale
referitoare la cauza pentru care sunt violenþi oamenii
este cã nu am avansat nici o iotã
în înþelegerea privind atât cauzele cât
ºi mijloacele de a preveni comportamentul violent.
Oamenii mã întreabã adesea dacã cred în "iertarea" criminalilor.
Eu le rãspund ca:
"Nu, nu cred în iertare,
în orice caz, nu mai mult decât în condamnare"
Numai dacã noi, ca societate,
putem lua aceeaºi atitudine în tratarea violenþei ca
o problemã asemãnãtoare medicinei preventive ºi a sãnãtãþii publice
mai degrabã decât ca un "rãu" moral...
Numai când noi vom suferi o schimbare în
atitudinea noastrã ºi a responsabilitãþii ºi valorilor
abia atunci vom reuºi realmente sã reducem
nivelul violenþei mai degrabã decât sã o stimulam...
ceea ce din pãcate facem acum.
Cu cât cauþi mai mult dreptatea, cu atât vei fi mai rãnit
pentru cã nu existã lucrul numit dreptate.
Este ceea ce este. Asta este.
Cu alte cuvinte, oamenii sunt condiþionaþi sã fie rasiºti, bigoþi...
dacã ei sunt prinºi într-un mediu care promoveazã asta
de ce ai învinui o persoanã pentru asta?
Ei sunt victime ale subculturii.
Mai mult decât atât, ei trebuie ajutaþi.
Ideea este cã, trebuie sã reproiectãm mediul
care produce comportamentul aberant.
Asta este problema.
Nu sã închizi oamenii în închisoare.
De aceea judecãtorii, avocaþii...
"libertatea de a alege" - asemenea concepte
sunt periculoase, pentru cã te dezinformeazã.
Acea persoanã e "rea"... sau altã persoanã e "criminal în serie".
Criminalii în serie sunt împuþi.
Asemenea soldaþilor care sunt criminali în serie cu mitralierã.
Ei devin maºini de ucis, dar nimeni
nu-i priveºte ca asasini sau criminali
pentru cã asta este "natural".
Aºa cã învinuim oamenii.
Noi spunem: "Pãi, tipul ãsta a fost nazist - el a torturat evrei"
Nu, el a fost obligat sã tortureze evrei.
Odatã ce accepþi faptul cã oamenii
au dreptul de a alege ºi cã sunt liberi
sã ia aceste decizii... liberi sã facã
alegeri înseamnã sã nu fie influenþaþi
nu mai poþi înþelege asta.
Toþi suntem influenþaþi în alegerile noastre
de cãtre cultura care ne-a format, de cãtre pãrinþi
ºi de cãtre valorile noastre dominante.
Aºadar, suntem influenþaþi - deci nu avem *** sã facem "alegeri libere".
Care este cea mai mãreaþã þarã din lume? Rãspunsul adevãrat:
Nu aþi fost peste tot în lume ºi nu ºtiþi
suficient de mult despre diferite culturi ca sã rãspundeþi la aceastã întrebare.
Nu ºtiu pe nimeni care sã rãspundã aºa.
Ei spun "e vechea ºi minunatã S.U.A.!
Cea mai mãreaþã þarã din lume!
Nu e nici o introspecþie... "Ai fost în India" - "Nu".
"Ai fost în Anglia? - Nu".
"Ai fost în Franþa? - Nu."
Pãi ºi atunci de unde ºtii?
Nu pot rãspunde la asta - devin furioºi pe tine.
Ei spun, "La dracu! cine naiba te crezi
de-mi spui mie *** sã gândesc?"
ªtiþi... Nu uitaþi: aveþi de-a face cu oameni aberanþi.
Ei nu sunt responsabili pentru rãspunsuri;
ei sunt victime ale culturii ceea ce înseamnã
cã au fost influenþaþi de cultura lor.
Partea a 4-a: Rãsãritul
Când luãm în discuþie Economia Bazatã pe Resurse
adesea se argumenteazã cu un numãr de argumente nefondate.
E!
E! Hei!
Stai un pic!
ªtiu ce e asta. Se numeºte Marxism amice.
[Stalin a omorât 800 de milioane de oameni din cauza unor idei ca asta...]
Tatãl meu a murit în Gulag! (Siberia, n.t.)
Comunistule! Fascistule!
Dacã nu-þi place în America ar trebui sã pleci!
În regulã, toatã lumea, hai sã ne calmãm...
Moarte Noii Ordini Mondiale!
Moarte Noii Ordini Mondiale!
ªi pe mãsurã ce audienta
creºte în mod iraþional, ºoc ºi confuzie:
brusc, mediatorul suferã un atac de cord.
ªi filmul cu aparentã comunista nu mai este prezentat deloc.
Eroare de sistem
Revenire Iniþiatã - Restartat
Dar ºtiþi, le spun acestui gen de oameni
aflaþi în situaþii din astea "think tank"
ªtiþi voi, genul ãla Club of Rome sau asemenea...
Ei spun "Marxist"!
Ce? Marxist? De unde ai scos asta?
Ei tocmai privesc asta ca pe o icoanã la care þin...
e Sfântul lor Graal
ºi e unul lejer, ºtiþi voi.
Oamenii întreabã dacã sunt socialist, comunist sau capitalist
iar eu le spun cã nu sunt nici unul din astea. De ce credeþi
cã acestea sunt singurele voastre opþiuni?
Toate aceste construcþii politice
au fost creeate de scriitori care au presupus
cã trãim pe o planetã cu resurse infinite.
Nici unuia din aceºti filosofi politici nici mãcar
nu i-a trecut prin cap ca totul are un sfârºit.
Cred cã comunismul, socialismul, libera iniþiativã, fascismul
sunt pãrþi ale unei evoluþii sociale.
Nu poþi face un pas gigantic
de la o culturã la alta...
sunt o mulþime de paºi intermediari între ele.
Înainte ca toate care se terminã în "istm" sã aparã
ºi viaþa evolueazã aºa *** am spus
cel mai uºor este sã creezi toate condiþiile
necesare urmãtoarei etape
ºi asta implicã aerul pe care îl respiri
apa pe care o bei, nevoia de siguranþã
accesul la educaþie - pentru toþi
toate aceste lucruri trebuie sã le împãrþim, sã le oferim,
altfel, viaþa nu poate exista în nici o culturã.
Aºa cã trebuie sã ne "Începem viaþa de la 0"
iar viaþa astfel reînceputã nu are loc în ea pentru nici un "istm".
Este " o viaþã bazatã pe analiza valorii".
Dincolo de Limite
Este o simplã chestiune istoricã faptul cã
ceea ce domina cultura intelectualã
în orice societate particularã reflecta
interesele dominante ale grupului dominant din acea societate.
Într-o societate sclavagistã
credinþa în drepturile umane ºi fiinþele umane
ºi altele asemenea vor reflecta nevoile stãpânilor de sclavi.
Într-o societate, repet, care se bazeazã pe
puterea unor anumiþi oameni de a controla ºi profitã
de vieþile ºi munca a milioane de alþi oameni
dominantã culturalã va
reflecta nevoile grupului dominant.
Aºadar, dacã aruncãm o privire
ideile care prevaleazã în psihologie ºi
sociologie ºi istorie
ºi economie politica ºi în ºtiinþele politice
reflecta fãrã dubiu interesele fundamentale ale elitelor.
Iar academicienii care întreabã prea mult
sunt trimiºi la colþ sau
etichetaþi ca "radicali".
Valorile culturale dominante
au tendinþa de a fi susþinute ºi perpetuate
pentru cã acestea sunt recompensate în acea culturã.
ªi într-o societate în care succesul ºi
statutul sunt evaluate în bogãþia materialã
- nu în contribuþia socialã -
e uºor de vãzut de ce lumea este aºa *** este astãzi.
Ne confruntãm cu o perturbare a sistemului de valori
- complet denaturat -
în care prioritãþile personale ºi sãnãtatea socialã
sunt în plan secundar ºi în detrimentul
noþiunilor artificiale de bogãþie fãrã limite.
ªi asemenea unui virus, perturbarea acum
penetreazã toate nivelurile de guvernare
- ºtiri, media, - divertismentul - chiar ºi mediul academic.
ªi are încorporate în structura sa
mecanisme de protecþie
faþã de orice ar putea interfera cu ea.
Discipolii religiei Monetarismului de Piaþã
aceºti Autoproclamaþi Gardieni ai Stãrii de Fapt
în mod constant cauta cãi pentru a împiedica gândirea analitica
care ar putea interfera cu credinþele lor.
Cele mai obiºnuite sunt: Dualitãþile Predefinite.
Dacã nu eºti Republican, trebuie sã fii Democrat.
Dacã nu eºti creºtin, poate eºti satanist.
ªi dacã consideri cã societatea poate fi semnificativ îmbunãtãþitã
considerând probabil - n-ai de unde sã ºtii-
oare poþi avea grijã tuturor?
Eºti doar un "Idealist".
ªi cel mai infam dintre toate:
dacã nu eºti pentru "piaþa liberã"
trebuie cã eºti împotriva libertãþii însãºi.
Sunt un credincios în libertate!
De fiecare datã când auzi cuvântul libertate
fiind spus în orice context ar interfera cu guvernul
în orice context, asta pe înþelesul tãu, înseamnã:
blocarea oportunitãþilor de a transforma banii
în mai mulþi bani, în favoarea posesorilor individuali de bani.
Asta este. Orice altceva îþi spun
"avem nevoie de mai mult confort pentru oameni"
"oo, e vorba de libertate împotriva tiraniei" ºi aºa mai departe
de fiecare datã când auziþi asta puteþi sã decodaþi cã mai devreme
ºi cred cã veþi gãsi o corelaþie imediatã
de fiecare datã când faceþi asta.
ªi asta, într-un sens, s-ar putea numi:
o Sintaxã. O sintaxã a înþelegerii ºi a valorii.
Deci, guvernele îºi reglementeazã propria recunoaºtere
ºi ar putea spune:" O dar nu am vrut asta nicidecum"!
dar în realitate, exact asta fac.
Întocmai *** ai vorbi gramatical
ºi ar trebui sã urmãreºti regulile gramaticale
fãrã sã recunoºti care sunt acele reguli...
ªi de aceea noi avem ceva care se numeºte "Sintaxa Valorilor de Reglementare"
pentru a sublinia asta. Aºadar, de fiecare datã când ei utilizeazã aceste cuvinte:
"amestec în treburile guvernului", "lipsa libertãþilor" sau "libertate"
sau "progres" sau "dezvoltare"
poþi sã înþelegi ce vor în realitate sã spunã.
Bineînþeles, când auzi cuvântul "libertate"
exista tendinþa de a fi pus în aceeaºi propoziþie
cu ceva numit "Democraþie".
Este fascinant sã vezi *** oamenii din zilele noastre par sã creadã
cã ei în realitate chiar au o influenþã
relevanþã în ceea ce face guvernul
uitând însãºi natura
sistemului nostru în care totul este de vânzare.
Singurul vot care realmente conteazã este votul monetar
ºi nu are nici o importanþã vreun
activist declamând despre eticã ºi responsabilitate.
Într-un sistem de piaþã, fiecare politician, fiecare legislatura
ªi mai mult, fiecare guvern, este de vânzare.
ªi, chiar cu o datorie de 20 de trilioane de dolari datoraþi bãncilor
începând cu 2007,
acesta grãmadã de bani ar fi putut schimba
sã spunem, infrastructura energeticã globalã
prin trecerea la metode complet regenerabile
în loc sã fie pompaþi într-o serie de instituþii
care efectiv nu fac nimic util pentru a ajuta societatea
instituþii care ar fi putut fi
desfiinþate fãrã nici o repercursiune...
Condiþionarea oarbã a politicilor
ºi politicienilor exista ºi oamenii încã mai cred în bunele lor intenþii.
Realitatea este cã, politica este o afacere
- nu prea diferitã de oricare alta într-un sistem de piaþã...
ºi politicienilor le pasã mai mult de propriile interese înaintea la orice altceva.
Eu nu cred, cinstit, în profunzimea acþiunii politice.
Cred cã acest sistem se contracta ºi se dilata dupã bunul plac.
Se adapteazã la schimbãri.
Cred cã drepturile civile sunt o convenienþã
pentru a legifera drepturile celor care deþin acele þãri.
Eu cred cã ele rezida numai în interesul propriu;
ei vãd un anumit tip de libertãþi ce par bune
- o iluzie a libertãþii - date oamenilor pentru a-i vota în fiecare zi din an
pentru cã ei sã aibã iluzia cã participã la ceva.
Alegeri fãrã sens - aºa cã sã putem fi cã sclavii ºi sã spunem
"Oo, am Votat"! Limitele dezbaterilor în aceastã þarã sunt stabilite
înainte ca dezbaterile propriu zise sã înceapã ºi oricine
altcineva este marginalizat ºi fãcut sã parã fie
comunist, fie un fel de trãdãtor
- un þãcãnit - ãsta-i cuvântul...
ªi acum îi spun conspiraþie. Vedeþi, asta fac.
Ceva ce nu ar trebui sã ne amuze nici mãcar un moment:
acei oameni puternici se strâng împreunã ºi au un plan!
"Nu se întâmpla asta! Eºti un þãcãnit! Conspiraþia ta e un bluff!"
ªi dintre toate mecanismele care apãra acest sistem
sunt douã care se repetã cu precãdere.
Primul este aceastã idee ca sistemul acesta este "cauza"
progresului material pe care l-am vãzut pe aceastã planetã.
Ei bine... Nu-i.
Sunt douã noþiuni de bazã care
au creeat aºa numita "bogãþie"
ºi explozia demograficã pe care o vedem azi.
Prima: avansul exponenþial al tehnologiei productive;
prin ingeniozitatea ºtiinþificã.
ºi a doua: descoperirea iniþialã a energiei abundente a hidrocarburilor
- care este fundaþia curentã a întregului sistem socio-economic.
Piaþa liberã / capitalismul / monetarismul
sistemul de piaþã - ori *** vreþi sã-l numiþi...
care n-a fãcut nimic altceva decât sã se cocoaþe pe acest avans
distorsionând sistemul de iniþiativã ºi defazând
în mod grosolan metodele de utilizare ºi distribuþia acestor bogãþii.
Al doilea mecanism de apãrare este împãrþirea socialã beligeranta
generatã de ani întregi de propagandã
care vede orice alt sistem social
ca o cale cãtre ceva numit tiranie
împodobita cu nume variate *** ar fi Stalin, Mao, Hitler...
ºi moartea pe care au generat-o aceºtia.
Pãi, pe cât de despotici au fost aceºtia
laolaltã cu abordãrile sociale pe care ei le-au perpetuat...
când vine vorba de jocul morþii
când vine vorba de uciderea în masã sistematicã
zilnicã a fiinþelor umane...
NIMIC în istorie nu se compara cu ceea ce avem astãzi.
Foametea - fãrã precedent în ultimul secol de istorie...
nu este cauzatã de lipsa hranei.
Este cauzatã de sãrãcia relativã.
Resursele economice erau atât de inechitabil distribuite
încât sãracii nu aveau suficienþi bani
cu care sã cumpere mâncarea care ar fi fost
disponibilã dacã ºi-ar fi permis sã plãteascã.
Acesta ar fi un exemplu de Violenta Structuralã.
Alt exemplu: în Africa ºi în alte zone...
mã voi concentra în mod particular asupra Africii...
zeci de milioane de oameni mor de SIDA.
Din ce cauzã mor aceºtia?
Nu pentru cã nu am ºti *** sã tratãm SIDA.
Sunt milioane de oameni în þãrile bogate
care trãiesc remarcabil de bine deoarece
aceºtia au medicamentele care o trateazã.
Oamenii din Africa, care mor de SIDA
nu mor din cauza virusului ***...
Ei mor pentru cã nu au banii cu care
sã plãteascã pentru medicamentele care sã îi þinã în viaþã.
Gandhi a vãzut asta. A spus:
"Cea mai mortalã formã de violenta este sãrãcia."
ºi aceasta este absolut adevãrat.
Sãrãcia omoarã cu mult mai mulþi oameni decât toate rãzboaiele din istorie;
mai mult decât toate crimele din istorie;
mai mult decât toate sinuciderile din istorie...
nu numai cã Violenþa Structuralã omoarã mai mulþi oameni
decât toatã violenta comportamentala la un loc,
Violenta Structuralã este principala
cauzã a violenþei comportamentale.
Dincolo de Limita
Petrolul este fundaþia
ªi este prezent peste tot, la baza civilizaþiei umane.
Sunt 10 calorii de energie a hidrocarburilor - petrol ºi gaz natural...
în fiecare calorie de mâncare pe care tu ºi eu o mâncam în lumea industrializata.
Fertilizantele sunt produse din gaz natural.
Pesticidele sunt fãcute din petrol.
Utilaje agricole alimentate cu petrol sunt folosite la plantat - arãt - irigat - recoltat
transportat - împachetat. Tu împachetezi mâncarea
în plastic - care este petrol. Tot plasticul este petrol.
Sunt 28 litri de petrol într-un cauciuc de maºinã.
Petrolul este pretutindeni; este omniprezent. ªi numai datoritã
petrolului existã 7 miliarde de oameni, sau
aproximativ 7 miliarde de oameni pe planeta în acest moment.
Apariþia acestei energii ieftine ºi uºoare
care, apropo, este echivalentã cu
miliarde de sclavi care lucreazã non-stop
a schimbat lumea într-un mod radical în ultimul secol
ºi populaþia a crescut de 10 ori.
Dar, pânã în 2050, rezervele de petrol pot sã susþinã
mai puþin de jumãtate din populaþia actualã a lumii
în ceea ce priveºte modul ei de viaþã actual.
Deci, scalã de adaptare la un trãi diferit este pur ºi simplu enormã.
Lumea foloseºte acum ºase barili de petrol pentru fiecare baril nou extras.
Cinci ani în urmã se foloseau doar patru
barili de petrol pentru fiecare baril nou.
Peste un an începând de acum se vor folosi
opt barili de petrol pentru fiecare baril nou extras.
Ce e deranjant pentru mine este
lipsã de orice efort real al guvernelor din întreaga lume
ºi a liderilor industriei mondiale pentru a face ceva diferit.
Avem aceste, aºa-numite, încercãri de a construi mai multe eoliene
ºi de a face ceva, poate cu Tide ...
ne-am apucat de încercãri pentru a face maºinile noastre un pic mai eficiente
dar nu e nimic care sã arate într-adevãr ca o revoluþie
care sã amelioreze aceste probleme - toate aceste pseudo-revoluþii
sunt destul de minore ºi asta cred cã este destul de înfricoºãtor.
ªi guvernele care sunt conduse de aceºti economiºti
care nu dau doi bani cu adevãrat pe ceea ce ne intereseazã pur ºi simplu
încearcã sã stimuleze consumul pentru a restabili prosperitatea trecutã
în speranþa utopica *** cã acestea pot reconstitui trecutul.
Ei îºi consuma energia în tipãrirea de bani lipsiþi total de orice garanþii.
Deci, în cazul în care economia se îmbunãtãþeºte
ºi revine faimoasa creºtere economicã
aceasta va fi doar de scurtã duratã, deoarece
într-o perioadã scurtã de timp, numãratã în luni
mai degrabã decât ani, va lovi din nou bariera de aprovizionare;
va fi un alt preþ plã*** - ºoc...
ºi o recesiune ºi mai profundã. Aºa cã eu cred cã
vom merge într-o serie de cercuri vicioase.
Aºadar avem un grafic de creºtere economicã - preþuri îngheþate
- dupã care totul se prãbuºeºte. Acesta este nivelul la care suntem acum.
Apoi economia începe sã îºi revinã din nou, dar în acest moment avem aceastã
realitate economicã ce anuleazã posibilitatea de a produce energie mai ieftinã.
Suntem la punctul culminant - suntem în cãdere liberã din punctul de vedere al producþiei de carburant.
Nu exista o altã cale de a scoate mai mult ºi mai repede din pãmânt
ãsta înseamnã cã lucrurile vor încetini, preþul pe carburant va scade uºor
*** a fãcut la începutul lui 2009... dar apoi va avea o revenire
preþul þiþeiului va începe sã îºi revinã
recent preþul a început sã urce chiar ºi pânã la 80$
ºi ceea ce vedem este cã, deºi preþul este 80$ pe
baril acum, adãugând ºi colapsul economic,
oamenilor le este din ce în ce mai greu sã îºi permitã sã cumpere.
Producþia de þiþei la nivel mondial în momentul de fata este de 86 de milioane de barili pe zi.
Peste 10 ani, vom fi în cãutarea a
aproximativ 14 milioane de barili pe zi pe care vom trebui sã îi înlocuim.
Nu existã nimic la îndemâna care sã acopere
nici 1% din aceastã cerere.
Dacã nu vom face nimic îndeajuns de repede,
curând va fi o uriaºã deficienta energeticã.
Cred cã marea noastrã greºeala rezidã în nerecunoaºterea
cu un deceniu în urmã cã era necesar un efort concentrat
pentru a dezvolta aceste forme
sustenabile de energie.
Cred cã nepoþii noºtri vor privi înapoi asupra acþiunilor noastre cu o
dezamãgire totalã. "Aþi ºtiut cã
aveþi de a face cu un produs finit...
*** aþi luat în considerare costrucþia economicã
"în jurul a ceva ce va dispare?"
Pentru prima datã în istoria omenirii
specia este confruntatã acum cu epuizarea resursei principale
aflate în centrul sistemului nostru curent de supravieþuire.
Punctul culminant al acestei probleme
este cã deºi carburantul devine din ce în ce mai insuficient,
sistemul economic va continua sã impunã orbeºte
modelul sau malign de creºtere economicã...
ca oamenii sã cumpere în continuare mai multe maºini alimentate de petrol
pentru a genera în continuare PIB ºi locuri de muncã...exacerbând declinul.
Oare sunt soluþii pentru a înlocui
edificiul economiei bazate pe hidrocarburi?
Desigur.
Calea de care avem nevoie pentru a realiza aceste schimbãri
nu se poate manifesta prin protocoalele necesare sistemului monetar
din moment ce soluþii noi nu pot fi puse în aplicare
ºi implementate doar prin mecanismul profitului.
Oamenii nu investesc în energii regenerabile
deoarece nu sunt aducãtoare de bani nici pe termen lung, nici pe termen scurt.
Iar condiþiile care trebuiesc îndeplinite
se pot îndeplini numai cu o pierdere financiarã serioasã.
Prin urmare nu exista stimulente financiare ºi
în acest sistem, dacã nu exista stimulente financiare, lucrurile nu se întâmpla.
ºi mai presus de toate, Peak Oil (Criza Petrolului) este
numai una dintre consecinþele
epavei trenului social, care prinde viteza.
Alt declin include Apa Potabilã
- esenþialã vieþii...
care s-a împuþinat
pentru 2,8 miliarde de oameni
ºi se va împuþina pentru 4 miliarde pânã în 2030.
Producþia Hranei:
Distrugerea suprafeþelor arabile de unde
provine 99.7% din hrana de astãzi
are o vitezã de 40 de ori mai repede decât se regenereazã
iar în ultimii 40 de ani, 30% din suprafaþa arabila
a devenit neproductiva.
Nu mai spun cã hidrocarburile sunt motorul principal
al agriculturii de astãzi ºi se afla în declin..
aºa *** vor fi ºi rezervele de hranã.
În ceea ce priveºte resursele în general,
la obiceiurile noastre de consum curente, pânã în 2030
vom avea nevoie de douã planete pentru a continua.
Fãrã sã mai menþionez distrugerea continuã
a biodiversitãþii care susþine viaþa
cauzând spasme mortale
ºi destabilizarea mediului pe întreg globul.
ºi cu tot acest declin
avem o creºtere exponenþialã a populaþiei
conform cãreia, în 2030 vor fi peste
8 miliarde de oameni pe aceastã planetã.
Numai producerea de energie va trebui
sã creascã cu 44% pânã în 2030, pentru a face faþã acestei cereri.
ºi din nou, din moment ce banii sunt singurii iniþiatori ai acþiunii...
ne putem oare aºtepta ca fiecare þarã
de pe planeta sã poatã sã-ºi permitã
masivele schimbãri necesare sã revoluþioneze agricultura,
procesarea apei, producþia energeticã ºi restul?
Când schema globalã a piramidei datoriilor
distruge încet-încet întreaga lume...
Nemaivorbind de faptul cã
rata actualã a ºomajului
va deveni normalitate, datoritã
naturii ºomajului tehnologic.
Locurile de muncã nu se mai întorc.
ºi în final, o largã perspectiva socialã.
Între 1970 ºi 2010, sãrãcia
pe acesta planeta s-a dublat datoritã sistemului...
ºi având în vedere starea actualã de fapt,
chiar credeþi cã vom vedea altceva
decât o altã dublare...
mai multã suferinþã ºi foamete în masã?
Începutul
Nu va mai exista nici o redresare.
Aceasta nu este o crizã de duratã
de care vom scãpa într-o bunã zi.
Cred cã urmãtoarea fazã prin care vom trece dupã
rundã urmãtoare de colaps economic va fi cea a revoltelor populare.
Când indemnizaþiile de ºomaj nu se vor mai plãti
din cauzã cã statul nu va mai avea bani.
ºi când lucrurile se înrãutãþesc astfel încât oamenii îºi pierd încrederea
în liderii aleºi, vor cere o schimbare
asta dacã nu ne omorâm între timp între noi
sau nu distrugem mediul înconjurãtor.
Mi-e fricã sã nu ajungem într-un punct din care nu mai existe întoarcere...
ºi asta mã frãmântã la infinit.
Facem tot ce putem pentru a evita aceastã stare.
Este clar cã suntem în pragul unei mari tranziþii în viaþa umanã...
Cã ne confruntãm acum cu o schimbare
fundamentalã a vieþii aºa *** o ºtim de un secol.
Trebuie sã fie o legãturã între economie
ºi resursele acestei planete
resursele fiind, bineînþeles, orice formã de viaþã animalã sau vegetalã;
sãnãtatea oceanelor ºi toate celelalte.
Este o paradigmã monetarã care nu va ceda,
pânã când nu va ucide ºi ultima fiinþã umanã.
Grupul "din interior" va face totul pentru a rãmâne la putere
ºi asta este ceea ce trebuie sã þineþi minte.
Ei vor folosi armata ºi marina ºi alte minciuni...
sau orice altceva trebuie pentru a rãmâne la putere.
Ei nu sunt pe cale sã renunþe
deoarece ei nu cunosc nici un alt sistem care sã le perpetueze clasã.
În direct din New York
Protestele Globale Închid Economia Mondialã
În direct - Londra
În direct - China
[În direct - Africa de Sud]
În direct - Spania
În direct - Rusia
În direct - Canada
În direct - Arabia Sauditã
Creºterea ratei criminalitãþii în Vest
Naþiunile Unite declara Starea de Urgenþã Globalã
ªomajul la nivel mondial atinge 65%
Frica izbucnirii unui Rãzboi Mondial continua
Prãbuºirea generatã de datorie creeazã acum penurie alimentarã
Luaþi-i înapoi
Deoarece nici o violenþã nu a fost raportatã
protestele fãrã precedent vor continua...
se pare cã echivalentul a miliarde de dolari
sunt sistematic retrase din conturile bancare
din toatã lumea ºi în schimb...
evident, acum sunt aruncate în
fata bãncilor centrale mondiale.
ACEASTA ESTE LUMEA VOASTRÃ
ACEASTA ESTE LUMEA NOASTRÃ
REVOLUÞIA ESTE ACUM