Tip:
Highlight text to annotate it
X
O proprietate surprinzătoare a luminii este culoarea.
Pentru a înţelege fenomenul culorii, gândiți-vă la o undă.
Dar, înainte de a ajunge la asta,
să vorbim puţin despre unde în general.
Imaginaţi-vă pe o barcă în ocean, privind un dop de plută mişcându-se în sus şi-n jos pe apă.
Primul lucru pe care îl observaţi despre mişcare e că se repetă.
Dopul urmează aceeaşi cale de fiecare dată... sus - jos, sus - jos.
Această mişcare repetitivă sau periodică e o caracteristică a undelor.
Apoi observaţi altceva...
folosind un cronometru, măsuraţi timpul necesar dopului
pentru a trece din poziţia cea mai înaltă în cea mai joasă şi apoi sus din nou.
Să presupunem că durează două secunde.
Folosind jargonul fizicii, aţi măsurat perioada undei pe care se mişcă dopul.
Cu alte cuvinte, cât timp îi ia undei să treacă prin întreaga ei mişcare o dată.
Aceeaşi informaţie poate fi exprimată altfel calculând frecvenţa undei.
Frecvenţa, aşa *** îi spune şi numele, ne spune cât sunt de frecvente undele.
Cu alte cuvinte, câte unde trec într-o secundă.
Dacă știm câte secunde durează o undă întreagă,
e uşor să calculăm câte unde trec într-o secundă.
În cazul nostru, *** fiecare undă durează 2 sec, frecvenţa e de 0,5 unde pe secundă.
Destul despre dopuri mişcătoare... *** rămâne cu lumina şi culoarea?
Dacă lumina e o undă, atunci trebuie să aibă o frecvenţă, da?
Ei bine, are.
Şi avem deja un nume pentru frecvenţa luminii pe care o detectează ochii noştri.
Se numeşte culoare.
Aşa e. Culoare nu e nimic altceva decât o măsură a vitezei cu care se mişcă undele de lumină.
Dacă ochii noştri ar fi destul de rapizi, am putea observa direct această mişcare periodică,
aşa *** putem pentru dopul din ocean.
Dar frecvenţa luminii vizibile e aşa de mare,
se mişcă sus-jos de cam 400 de milioane de milioane de ori pe secundă,
încât n-avem *** s-o vedem ca pe o undă. Dar, uitându-ne la culoare, putem ști ce frecvenţă are.
Cea mai joasă frecvenţă pe care o putem vedea e roşul, iar cea mai înaltă e violetul.
Între ele, toate celelalte frecvenţe formează o bandă continuă de culoare, numită spectrul vizibil.
Ce se întâmplă când aveţi un creion galben pe birou?
Ei bine, soarele emite toate culorile luminii, aşa că lumina de toate culorile loveşte creionul.
Creionul se vede galben pentru că reflectă lumina galbenă mai mult decât reflectă celelalte culori.
Ce se întâmplă cu lumina albastră, violet sau roşie?
Sunt absorbite, iar energia pe care acestea o poartă se transformă în căldură.
La fel se întâmplă cu obiectele de alte culori.
Obiectele albastre reflectă lumina albastră, cele roşii reflectă lumina roşie şi aşa mai departe.
Obiectele albe reflectă toate culorile luminii,
iar cele negre fac exact opusul, absorb lumina de orice frecvenţă.
Acesta e motivul pentru care e incomod să purtaţi tricoul preferat cu Metallica într-o zi însorită.