Tip:
Highlight text to annotate it
X
Voi începe cu o provocare.
Vreau să vă imaginaţi una dintre aceste scene
în cât mai multe detalii puteţi.
Scena numărul unu:
"Ne-au făcut o primire călduroasă."
Ei bine, cine sunt oamenii care fac o primire călduroasă?
*** sunt îmbrăcaţi?
Ce beau?
OK, scena a doua:
"Ne-au făcut o primire cordială."
Cine sunt aceste persoane stând în picioare?
Ce înseamnă expresiile de pe feţele lor?
*** sunt îmbrăcaţi şi ce beau?
Fixaţi-vă aceste imagini cu ochii minţii
apoi notaţi o propoziţie sau două pentru a-i descrie.
Ne vom întoarce la ei mai târziu.
Acum să mergem la povestea noastră.
În anul 400
Celţii din Marea Britanie erau conduşi de Romani.
Lucrul ăsta a avut un beneiciu pentru celţi:
Romanii îi protejau de triburile saxone barbare
din Nordul Europei.
Apoi Imperiul Roman a început să se năruie,
şi Romanii s-au retras din Marea Britanie.
Odată romanii retraşi, triburile germanice,
anglo saxonii, iuţii şi frizianii,
au navigat repede,
s-au luptat cu celţii,
şi au format regate în insulele britanice.
Pentru câteva secole, aceste triburi au trăit în Marea Britanie,
iar limba lor germanică, anglo-saxonă,
a devenit limba comună, ceea ce noi numim engleza veche.
deşi vorbitorii de limbă engleză modernă ar putea crede că engleza veche sună ca o limbă diferită,
dacă priveşti şi asculţi de aproape, vei găsi multe cuvinte uşor de recunoscut.
De exemplu, iată Rugăciunea Domnului în engleza veche.
La prima vedere, ar putea părea nefamiliară,
dar actualizați un pic ortografia
şi veţi vedea multe cuvinte englzeşti obişnuite.
Secolele au trecut cu britanicii vorbind fericiţi vechea engleză,
dar în anii 700, au început o serie de invazii vikinge,
care au continuat până când un tratat a împărţit insula în două.
Pe o parte erau Saxonii.
Pe cealaltă parte erau Danezii
care vorbeau o limbă numită vechea nordică.
Fiindcă Saxonii s-au îndrăgostit de drăguţii lor vecini
şi mariajele au estompat limitele,
vechea nordică s-a amestecat cu vechea engleză,
şi multe cuvinte din vechea nordică precum
pistrui
picior,
rădăcină,
piele,
şi dorinţă,
fac încă parte din limba noastră.
300 de ani mai târziu, în 1066,
cucerirea normandă a adus iar război în insulele britanice.
Normanzii erau vikingi care se stabiliseră în Franţa.
Abandonaseră limba şi cultura vikingă
în favoarea stilului de viaţă francez,
dar încă se luptam ca vikingii.
Au pus un rege normand pe tronul englez,
şi timp de trei secole, franceza a fost limba regalităţii britanice.
Societatea britanică avea două nivele:
Aristocraţia vorbitoare de franceză
şi țăranii vorbitori de engleză veche.
Francezii au adus cu ei mulţi clerici romano catolici
care au adăugat cuvinte latine amestecului.
Engleza veche s-a adaptat şi a evoluat
pe măsură ce mii de cuvinte au pătruns,
multe din ele având de a face cu guvernul, legea şi aristocraţia.
Cuvinte precum consiliu,
căsătorie,
suveran,
guvern,
daună,
şi parlament.
Pe măsură ce limba se extindea,
vorbitorii de engleză şi-au dat seama repede ce să facă
dacă vor să sune sofisticat:
vor folosi cuvinte ce provin din franceză sau latină.
Cuvintele anglo-saxone păreau atât de simple
precum ţăranii anglo-saxoni care le vorbeau.
Să revenim la cele două propoziţii la care v-aţi gândit mai devreme.
Când vă imaginaţi o primire călduroasă.
vedeţi o scenă obişnuită cu rude îmbrăţişându-se şi vorbind tare?
Beau ei bere?
Poartă ei cămăşi de tăietori de lemne şi blugi?
Dar despre primirea cordială?
Pariez că v-aţi imaginat o mulţime mult mai rasată şi rafinată.
Sacouri şi fuste,
vin şi caviar
Ce e asta?
*** se face că fraze care sunt considerate aproape sinonime în dicţionar
pot evoca imagini şi sentimente atât de diferite?
"Călduros" şi "bun venit" sunt amândouă cuvinte saxone.
"Cordial" şi "primire" vin din franceză.
Conotaţia nobilimii şi autorităţii a persistat
în jurul cuvintelor de origine franceză.
Iar conotaţia ţărănimii,
oamenii reali,
sarea Pământului,
a persistat în jurul cuvintelor saxone.
Chiar dacă nu aţi auzit povestea asta nciodată înainte,
amintirea ei persistă în sentimentele evocate
de cuvintele pe care le rosteşti.
Pe de altă parte, e poveste pe care deja o ştiai,
fiindcă fie că ne dăm seama conştient
sau doar inconştient,
istoria noastră trăieşte în cuvintele pe care le vorbim şi auzim.