Tip:
Highlight text to annotate it
X
PAUZĂ Traducerea: FreeYourMind freeyourmindandheart@yahoo.com Bruce Lipton Ph.D. - Noua Biologie - Unde Mintea Si Materia Se Intalnesc Partea 2 din 2
Bruce Lipton
Ok ... Mulţumesc, mulţumesc foarte mult că aţi rămas ... Ştiu că se face târziu, dar
o să încercăm să terminăm asta ... pentru că asta
este aşa *** a spus Doug,
aceasta este partea cea mai relevantă, deoarece
odată ce am înţeles *** funcţionează maşina
acum o să vorbesc despre *** este programată
maşina să funcţioneze şi asta deoarece
relevant pentru noi ... şi am spus că, sunt câteva lucruri despre care voi vorbi
dar primul despre care voi vorbi este despre ceea
ce eu numesc, PRESUPUNEREA 1.
Şi aceasta spune că : Procesele biologice folosesc Fizica Newtoniana
Şi am vorbit despre asta şi ceea ce am spus a fost
că mecanica newtoniana se bazează pe
ideea că universul este o maşină materială şi tot
ceea ce trebuie să studiezi este materia
.. că este o maşină complexă pe care dacă o dezasamblezi şi studiezi piesele
poti să întelegi cât de complexă este funţionarea
maşinii uitându-te la toate piesele individuale ...
şi făcând asta ar trebui să fi în stare să creezi noi
piese şi să controlezi manifestarea maşinii,
vă aduceţi aminte că aceea era declaraţia misiunii
ştiinţei, să controleze şi să domine natura.
Ei bine, asta înseamnă abilitatea de a înţelege ***
funcţionează maşina şi apoi să înlocuieşti piesele.
Ei bine, problema legată de asta este expusă în acest articol din revista Ştiinţă
acesta este o publicaţie de referinţă, al biomedicinei convenţionale,
şi o să-l citesc deoarece nu-l puteţi vedea : "Dar poate cea mai mare provocare
a reducţionismului ... (reducţionismul - procesul de
a lua parte cu parte şi a observa componentele),
se spune: ... "Dar poate cea mai mare provocare
a reducţionismului vine din conceptul de informaţie.
Vă aduceţi aminte? Informaţia este semnalele ...
Ok? Semnalele care controlează ...
şi uitaţi ceea ce am să accentuez acum ... El spune: " În biologie,
informaţia este cărată şi receptată de molecule,
ceea ce este în concordanţă cu principiile reducţioniste
ale fizicii şi chimiei. Ceea ce se subliniază este
asta: în biologie informaţia este doar în molecule.
Dacă este doar în molecule atunci pentru a vă
ajusta corpul o să vă dau noi molecule
şi aşa este şi ideea de bază în industria farmaceutică, de a face noi molecule
care să vă ajusteze corpul. Dar problema este :
informaţia este cărată doar în molecule?
Ei bine, în fizica de modă veche newtoniană, este, dar nu în noua fizică.
Fizica veche newtoniana spune că universul este făcut din materie, ca o maşină.
Dar în 1925, am restabilit o nouă viziune despre *** funcţionează universul.
Şi se spune aşa: în mecanica cuantică, universul este de fapt, făcut din energie.
Ceea ce vedeţi ca fiind materie fizică, la nivelul
structurii atomice, nu există de fapt, fizic.
Atomii nu sunt de fapt cu adevărat fizici, deşi pot
să vă arăt un electron microscopic al unor atomi
perechile de atomi cu săgeţile care indică acolo, iată un adevăr interesant.
Dacă iau o cameră video şi încep să mă apropi şi să mă tot apropii de acel atom
eu pot să merg print tot atomul chiar dintr-o parte
către cealaltă a atomului şi să nu văd nimic.
Cu cât te apropi mai mult de atom cu atât vezi mai puţin şi motivul este acesta:
atomul nu este fizic, atomul este un vortex de
energie. Deci în interiorul atomului nu este nimic structural aşa că,
suntem familiarizaţi cu atomul din stânga, atomul newtonian,
dintr-o dată, minunate bule rotindu-se de colo
colo, ca într-un sitem solar, şi alte alea
dar aici este atomul de astăzi, atomul cuantic.
şi nu este invizibil, este de fapt acolo
dar problema este că un atom cuantic nu are o structură fizică .
Dar energia, se comportă ca materie într-un atom.
Dar ceea ce vreau să subliniez este asta:
Lumea medicinii este bazată pe mecanica
newtoniană, este bazată pe materialism, dar
mecanica cuantică spune că materia nu este punctul final, energia este punctul final.
Conform fizicii cuantice, nu veţi înţelege niciodată
universul dacă nu încorporezi rolul energiei în proces,
deoarece energia dă formă materiei. ... Numărul 2:
Conceptul reducţionismului ... binenţeles, pot
studia atomii, *** sunt conectaţi unii cu alţii
şi să-i privesc ca atomi fizici, dar ideea este că atomii nu sunt ca mărgelele
aici este marginea acestei mărgele, aici este marginea acelei mărgele,
Pot spune că această mărgea este separată de aceasta, dar realitatea este asta:
sunt energii, nu există margini pentru ei, deci acest atom şi acest atom
se ating mereu şi legaţii unii de alţii. Atomii care
sunt în corpul dvs. sunt unde de energie
care sunt în relaţie cu atomii din jurul dvs. deasemenea,
nu puteţi ieşi din câmpul energetic. Nu există vre-un mod de a studia
individualul fără a studia energia. Deci conceptul
reducţionismului face loc acestei noi înţelegeri
căreia biologia începe să i se adapteze. Este
numită : Holism (de la whole = întreg n.t)
Acest concept spune : totul este interconectat.
Nu pot să mă uit doar la o singură parte şi să spun:
Acea parte este greşită, deoarece acea parte
este conectată cu toate celelalte părţi,
deci ideea de bază este aceasta: ne retragem şi
decât să privim prin prisma reducţionismului,
ne retragem şi privim ca un "întregism". Cât de
sănătos sunteţi nu este doar o problemă a structurii dvs. fizice aici,
cât de sănătos sunteţi este legat de ... legat de
mediul înconjurător şi despre *** te integrezi în el.
Deci un doctor sau un practician în domeniul
sănătăţii, ar trebui să aibe multă grijă despre ***
se desfăşoară interacţiunea dvs. cu exteriorul, dinamica din familia dvs.,
dinamica de la locul de muncă, deoarece toate
acestea contribuie la funcţionarea structurală a corpului dvs.
Deci, treaba stă cam aşa: uitându-ne la micile lucruri şi dând vina pe punctişoare,
a fost o eroare, deoarece noi recunoaştem că
reducţionismul nu este un mod de a vedea ştiinţa, pe când holismul da.
Şi apoi, binenţeles, conceptul determinismului, pică de tot,
pentru că nu poţi niciodată să determini toate
evenimentele care interacţionează şi duc la un proces.
Şi rezultatul este că ... de fapt, există o teorie
în fizica cuantică, nu o teorie, de fapt un principiu
numit principiul incertitudinii, de Heisenberg şi el
spune că, "cu cât încerci să măsori ceva cu mai multă precizie
alţi parametrii ai acelui ceva dispar. Deci tu
niciodată nu vei putea determina, de fapt, nimic.
Deci încercăm să trăim cât mai bine cu putinţă, dar nu putem crede cu adevărat
că vom controla în totalitate *** vom trăi pe această planetă.
Am adus acest ziar : " Detectarea atomilor individuali şi a moleculelor cu lasere."
"Orice atom sau moleculă, emite şi absoarbe lumină de o anumită lungime de undă."
Aceasta este prima linie de sub titlu. Ce înseamnă
asta? Orice atom, şi moleculă emite
... energie. Cu alte cuvinte, orice atom, vibrează şi emite pe o frecvenţă energie.
Dar nu numai asta, orice atom deasemenea absoarbe energie
deci orice atom şi moleculă din corpul dvs., nu doar
emite energie ci şi primeşte energie
şi energia primită îi alternează exprimarea. Şi deci, ce înseamnă asta pentru atom?
Daţi-mi voi să mă aşez aici şi să vă arăt asta.
Dacă stau aici ... şi puteţi vedea mâna mea,
haideţi să spunem, că partea roşie a nucleului
(acesta este o versiune teoretică a atomului, încă folosim structura fizică acum),
hai să spunem că partea roşie a nucleului este
negativă şi partea verde este pozitivă,
dacă pun un voltmetru pe partea aceasta a atomului ce voi citi? Pozitiv sau negativ?
.... Ok ... am spus că partea roşie este po ... ce am spus? Roşu e pozitiv ...
deci ce voi citi aici? ... pozitiv? Şi dacă voi citi în cealaltă parte ce va fi?
Negativ ... Şi dacă voi citi la mijloc, între cele două
ce va fi? ... Gândiţi-vă pt. 1 sec. care este răspunsul ...
... Neutru ... pentru că este între cele două ... deci
dacă voi mişca voltmetrul de jur împrejur
o să obţin voltaje diferite. Dar uitaţi adevărul: atomii de fapt se mişcă ei înşişi
aşa că nu trebuie să mă mişc eu de colo colo,
atomii de fapt, se rotesc ... uups... să mă întorc ...
să ne întoarcem la aceea din nou. Atomii se rotesc şi pe măsură ce se rotesc,
dacă pun un voltmetru aici deci ce se va întâmpla? Pozitivul şi negativul
culorile sunt pozitiv şi negativ, deci ce voi citi?
Pozitiv , negativ, pozitiv, negativ ... dacă ataşez un voltmetru
arată cam aşa ... dacă acum scot şi o imprimare a volmetrului *** va arăta?
Veţi vedea asta, această undă, care este pozitivă
şi negativă, şi vibrează la frecvenţe diferite.
Fiecare atom are o caracteristică unică a frecvenţei de vibraţie,
şi emite asta, pentru că energia nu are margini,
deci energia călătoreşte în mediul înconjurător.
Deci, când citim un atom ... în trecut în cărţiile
noastre de chimie, vă aduceţi aminte
când vorbeam de masă atomică şi de structură atomică, ştiţi, densitatea atomului
acum, în noile cărţi de fizică cuantică, când citeşti
despre un atom, citeşti despre încărcătura lui electrică
de volţii săi ... atomii sunt măsuraţi prin volţi. Deci
ceea ce vedem noi ... atomii au unde
de o anumită frecvenţă a energiei, deci fiecare atom vibrează pe o frecvenţă
deci nu numai că emite pe o anumită frecvenţă,
dar atomii pot deasemenea, absorbi frecvenţe
deoarece energia poate fi absorbită de altă
energie, deci, când ne uităm la spectru
asta e ceea ce vedem în cărţile noastre de chimie când mergem la liceu
o spectrogramă atomică .. deci avem diferite
molecule, hidrogen, heliu, mercur
uraniu şi nişte bări colorate, acelea sunt frecvenţe.
Sunt frecvenţe vibraţionale şi ce spune?
El spune: fiecare atom are o frecvenţă unică
o semnătură vibraţională, care îl separă de alţi
atomi ... aşa putem spune care este compoziţia planetelor şi a stelelor
pentru că dacă citim lumina emisă de ele, lumina
poate fi interpretată ca fiind compoziţia unei planete.
Deci noi putem citi frecvenţe şi putem înţelege
materia, prin frecvenţe...
Importanţa acestui fapt este în această poză
chiar aici, ăsta este o scanare a unui sân.
Şi întrebarea este aceasta: Oare chiar ne uitîăm la
poza unui sân?Da sau nu? ...
Chiar este poza unui sân? Nu ... este o imagine a
sânului ... ce fel de imagine este?
Este o imagine a spectrului energetic, într-un fel nou ... este interesant,
medicina nu recunoaşte rolul energiei, dar foloseşte toate noile dispozitive
ale fizicii cuantice ca să citească energia.
Scanari PET, CAT, MRI ... scuzaţi-mă ...
toate acele tipuri de tehnologie care se uită după
ce? Citiri ale energiei,
deci, ceea ce este relevant este asta: ei înţeleg că
scanările CAT vor detecta
o mostră de ţesut de acolo din centru unde se află cancerul.
*** îmi dau seama că acolo este ţesut canceros? Şi răspunsul este:
Energia emisă de acele celule, este diferită de celalalte energii,
deci când fac o scanare energetică, încep să văd
care sunt caracteristicile celulelor după energia pe care o emit.
Şi care este importanţa acestui lucru? Şi răspunsul este acesta:
Medicina convenţională va vedea asta şi va spune:
ei bine, ceea ce trebuie să fac este să merg în interior acolo, fizic,
să tai acel ţesut rău şi să-l îndepărtez . Folosesc
procesele energetice numai pentru diagnostice ...
Dar ceea ce vreau eu să subliniez este asta: am văzut în prezentarea despre atomi
ei nu numai că emit energie, dar şi absorb energie,
deci partea interesantă este
mai degrabă decât să merg la modul fizic în interior acolo,
este atunci posibil să pun energia înapoi să se ajusteze energia celulelor
mai degrabă decât să distrug celulele. Şi deci, adevărul este ...
în procesul vindecării ... vindecarea energiilor (şi
am auzit de asta de mult timp)...
oamenii emit energii şi aceste energii influenţează
celulele. Şi deci, realitatea este,
indiferent că medicina vrea să accepte asta sau
nu ...fizica, în mod automat, spune că nu putem pune nega
realitatea, că materia fizică radiază energie şi absoarbe energie,
şi prin absorbirea energiei pot schimba structura materiei. Aşadar, ideea este
.. că este mai bine, pentru o înţelegere mai de
lungă durată ... într-un mod mult mai bun pentru toată lumea
mai degrabă decât să intrăm în corpuri şi să le tăiem, să scoatem piese din ele,
să înţelem că prin redirecţionarea energiei înapoi în corp, poţi pregăti celulele
care nu au energia potrivită, să se adapteze şi să adopte energia corectă
şi în acest fel, să vindece, fără să tăiem ţesutul în sine.
Ei bine, *** poate funcţiona asta? *** pot trimite energie ca să afectez materia?
Majoritatea dintre voi aţi văzut sau aţi auzit de
Ella Fitzgerald, o vocalistă care poate cânta o singură notă ,
pentru o anumită perioadă de timp şi când acea notă este auzită
o cupă de cristal va exploda ... sunteţi familiarizaţi
cu spargerea sticlei prin cântat?
*** funcţionează? Uite aşa: cristalul, atomii, toţi
vibrează, exact aşa *** v-am arătat eu
toţi se rotesc şi vibrează pe o anumită frecvenţă.
Deci, dacă spun că vibrează
pe o anumită frecvenţa X ... toţi atomii chiar dacă
sunt toţi într-o structură
constituind forma unei cupe de cristal, sunt conectaţi unii cu ceilalţi
prin legături atomice, dar fiecare atom individual
vibrează acolo unde se află aşa
toţi atârnă, dar menţin în continuare structura. Acum iau un diapazon.
Şi acesta este acordat pe aceeaşi frecvenţă în
care sunt şi atomi şi când lovesc acel diapazon
energia diapazonului radiază în afară şi dacă atomii sunt complementari
rezonând armonic, asta înseamnă complementari, rezonând armonic
cu diapazonul, atunci atomii vor absoarbe energia,
aşa *** scria în acel ziar,
toţi atomii emit şi absorb energie şi dacă acordez energia diapazonului
să se potrivească energie atomilor ... vă aduceţi
aminte atomii sunt exact aşa
ce se va întâmpla dacă diapazonul le dă nişte
extra-energie şi ei o absorb? Ce se va întâmpla cu mişcarea lor?
Va deveni mai rapidă şi mai rapidă şi ... BUM!
Ceea ce vreau să spun este că:
ceea ce se întâmplă este că diapazonul determină cupa nu să se spargă
... în realitate dacă vezi o fotografie a procesului,
acordarea cupei nu o sparge,
cupa explodează . De ce? Deoarece acum toţi
atomii cupei vibrează cu aşa multă extra-energie,
nu se mai pot ţine unii de alţii şi apoi structura este complet distrusă.
Deci, aceasta este o realitate, că energia afectează materia ...
şi de fapt, în medicină chiar folosesc asta, într-un anumit proces
vă aduceţi aminte de pietrele la rinichi şi
acestea trebuie să fie scoase ... asta este vechea metodă.
Care este noua metodă? Pietrele de la rinichi sunt cristale ...
Şi dacă sunt cristale, atomii lor vor vibra pe o anumită frecvenţă.
Deci, noua procedură este mai degrabă decât să
fie scose pietrele de la rinichi
vor pune o sondă care emite o frecvenţă ca un diapazon focalizat
cu exact aceaşi frecvenţă ca piatra de la rinichi.
Şi ce se întâmplă cu piatra de la rinichi?
Acelaşi lucru care se întâmplă cu paharul. Explodează.
şi dintr-odată nu mai trebuie să vă faceţi griji,
tot ce va trece va fi doar puţin nisip,
dar nu toată piatra. Deci este mult mai uşor acest
proces. Întrebarea este:
Asta se aplică biologiei? Binenţeles şi funcţionează cam aşa:
Aici este diapazonul, acolo este o proteină receptoare cu o antenă pe ea,
.... antena vibrează la o anumită frecvenţă.
Acum, antenele răspund în general, la ...
medicina convenţională spune că la molecule, ceea ce este adevărat,
deoarece moleculele au proriile lor frecvenţe
aşa *** este spus în acea prezentare,
şi când o moleculă este prezentă şi vibrază cu
aceeaşi frecvenţă ca receptorul
atunci receptorul va vibra când molecula va vibra
şi când un receptor vibrează
va trece de la Conformaţia 1 la Conformaţia 2,
ca un răspuns rezultant la acea energie vibraţională.
Şi deci ceea ce vreau să subliniez este asta:
lovesc diapazonul şi apoi, receptorul
care se află în Conformaţia A începe să absoarbă
energia, şi ca rezultat, schimbă
forma proteinei, structura scheletului din fundal,
a modului *** este organizat
schimbă asta şi apoi receptorul trece la
Conformaţia B sau 2 în acest caz particular.
Deci ideea este asta: receptorii ... Vă aduceţi
aminte care sunt funcţiile receptorilor?
Ei sunt aceia care semnalizează procesul ...
deci ei nu răspund numai la molecule,
ei răspund la energie. Ei bine, dacă răspund la
energie, de ce nu-mi vorbeşte doctorul meu despre energie?
Deoarece, eu, ca un profesor în domeniul medical,
nu am vorbit niciodată despre asta de la bun început.
De ce? Deoarece atunci când învăţam doctorii din domeniu medical
asta nu era o parte a înţelegerii noastre. Şi
totuşi, de când cercetările mele m-au dus în direcţia asta,
am realizat ceva .. că au existat scrieri în
literatură care erau acolo de 50 - 100 de ani,
din nou şi din nou, în inima inimilor jurnalelor
ştiinţifice ... scrieri despre ce?
Câmpuri electromagnetice care afectează orice nivel al biologiei celulare.
Ziarul din stânga sus: Câmpurile electromagnetice
şi efectul lor în sinteza ADN.
Există anumite câmpuri electromagnetice care activează sinteza ADN.
Alte câmpuri o dezactivează. Cea din dreapta:
Câmpuri Electromagnetice Pulsatorii
Induc Copierea Celulară ... asta înseană sinteza
ARN. Deci există câmpuri electromagnetice ce activează sinteza ARN,
şi dezactivează sinteza ARN. Cea din partea de
jos: Expunerea celulelor glandei salivare
la câmpuri electromagnetice de joasă frecvenţă
alterează sinteza polipeptidelor (proteinelor).
Care e ideea? Acestea sunt jurnale medicale din
curentul principal ...
... Ce spun? Că energia din mediul înconjurător,
poate activa toate funcţiile principale ale unei celule
Sinteza ADN, sinteza ARN, sinteza proteinelor. Mai mult de atât:
aceste ziare ne arată, mai ales asta din stânga
sus, că pot determina vasele de sânge
să diferenţieze creşterea şi formarea vaselor de
sânge punându-le în câmpuri electromagnetice.
Dar punând celulele în acel câmp. Sau pot obţine
celule de sânge mononucleare,
în cel din dreapta sus. Să încep să divid ... mitoza,
în câmpuri electromagnetice
să le cauzez diviziunea. De ce este asta relevant?
Când celulele mononucleare încep să se dividă
depăşind măsura, asta se cheamă leucemie ... deci, cu alte cuvinte,
pot induce leucemie, într-un câmp
electromagnetic, determinând celulele să
se dividă mai mult decât este programat.
Acesta este foarte important, aici în dreapta:
..." Eliberare posibilă de noradrenalina,
într-o linie de clonare a celulelor nervoase, prin
câmpuri magnetice pulsatorii de joasă intensitate"
şi asta este o nouă arie care atrage o mulţime de
atenţie şi este de fapt, ilustrată şi în următoarea prezentare deasemenea
"Influenţele Biologice Ale CEM (câmpurilor electromagnetice)
Câmpurile electromagnetice exercită efecte asupra şi prin hormoni"
Care sunt funcţiile hormonilor? Regularizarea
corpului ... Ce ne spune acum asta?
Liniile de înaltă tensiune, telefoanele celulare,
microundele, ele toate influenţează
hormonii corpului şi apoi aruncă trupul în afara
aliniamentului, doar fiind în câmp.
Acum se spune: Dar *** de literatura spune
că linile de înaltă tensiune încă nu afectează oamenii?
Pentru că asta era povestea ... Şi răspunsul este :
acea informaţie era incorectă
şi este necesar să se mai facă odată deoarece există un efect
prin câmpuri electromagnetice în biologia voastră.
Dar uitaţi micul şiretlic interesant:
... dacă nu sunteţi sub stres, câmpurile nu vă vor
afecta. Dacă sunteţi stresat
câmpurile devin foarte foarte specifice şi vă pot altera biologia.
Deci chestia interesantă este că atunci când ei
au făcut eseuri nimeni nu a detectat
diferenţa dintre indivizi stresaţi şi nestresaţi.
Acum ni se arată că stresul este mecanismul primar
care vă deschide corpul către vulnerabilizarea şi
schimbarea funcţiilor lui prin câmpuri electromagnetice.
Şi în special estrogen, este unul dintre hormonii
din corp care răspund cel mai uşor la câmpurile EM.
Normal, deoarece estrogenul este implicat în
proliferarea celulelor şi cancer.
Deci există o conexiune între câmpuri acum.
Acum, ... semnalele care intră,
... haideţi să ne oprim pentru moment şi să
lăsăm pentru moment acea secţiune.
Ce spun ele? Semnalele controlează biologia.
Medicina convenţională doar ...
... aşa *** este spus în articolul din "Ştiinţă"
recunoaşte moleculele ca fiind sursa semnalelor,
dar fizica cuantică care este ştiinţa părinte
(toate ştiinţele trebuie să se adapteze
fizicii cuantice), aşa că biologia trebuie să se
adapteze fizicii şi să recunoască ceea ce spune fizica cuantică:
energia activează aceşti receptori la fel de bine,
dar nu trebuie să vă conving eu de asta
am deja toată literatura şi hârtiile chiar acum,
că energia face la fel ca moleculele
deci energia vindecă, deci nu este ceva inventat
sau ceva ... o ... înşelătorie.
Energia vindecătoare este reală deoarece energia
este mult mai eficientă
în a controla biologia decât sunt moleculele şi
asta conform fizicii ...
Deci, ceea ce vreau să subliniez este că am
ignorat rolul energiei deoarece
medicina convenţională este blocată în perioada
de dinainte de 1925 a fizicii.
Dar în 1925 când fizica cuantică a ieşit la iveală,
a spus:"trebuie să includeţi energia în ecuaţie!"
Acum întrebarea este aceasta: ... Am o celulă,
şi ştiu că ea se comportă după *** spun receptorii
care citesc semnalele. Aici există o înţelegere
frumoasă, pentru că asta este ceea ce simplifică
înţelegerea mea despre *** funţionează lumea
şi am aplicat-o vieţii mele şi am obţinut aşa minunate schimbări în viaţa mea.
şi funcţionează în felul următor: obişnuiam să clonez celule umane,
şi când le puneam în vasul de cultură le observam
comportamentul şi făcând lucruri
şi 1 lucru este foarte interesant: dacă pun o celulă în vasul de cultură când încep şi
celula este aici,
şi pun mâncare aici, când încep experimentul ...
am pus mâncarea acolo şi celula aici ...
Când revin mai târziu unde credeţi că este celula?
... celula se mişcă înspre mâncare ... da?
Ok ... experimentul numărul 2: am pus o celulă aici,
că aşa este experimentul şi am pus toxină aici.
... Când revin după câteva minute mai târziu, unde ar trebui să fie celula?
... Aici ... asta este aşa de frumos pentru că uitaţi adevărul:
La nivelul celulei, nivelul nostru bazal, există doar
3 comportamente pe care le poate face o celulă.
... (Acţiuni evidente pe care le puteţi vedea) ...
şi uitaţi care sunt cele 3 comportamente:
Celula se poate muta către semnal, celula se poate
mişca îndepărtându-se de semnal,
şi a 3a este de fapt când există un semnal din
mediul înconjurător, dar celula îl ignoră deoarece
nu este relevant. Deci de fapt sunt trei tipuri de
mişcări. Mişcarea către înainte,
mişcarea către înapoi sau totală nemişcare.
Mă fac înţeles?Puteţi înţelege? ... Da?
Deci uitaţi problema: comportamentul celulei este
de fapt, împărţit în două feluri de atitudini:
Când un semnal este prezentat ca şi *** celula ar
avea nevoie de el pentru mentenanţă şi pentru creştere
celula se va mişca întodeauna către semnal.
Când un semnal se arată celulei ca o ameninţare la viaţa ei
atunci celula se va îndepărta de semnal. Deci sunt doar două comportamente.
Ce sunt ele? Mergând înainte este creştere şi
mersul înapoi este protecţie.
Deci, ideea de fond este aceasta: Punct de vedere ... uitaţi-vă la logică,
aceasta este o parte profundă, dar simplă.
... o celulă se mişcă în faţă pentru creştere
se mută în spate pentru protecţie. Se poate mişca
celula în faţă şi în spate în acelaşi timp?
Da sau nu? ... Nu ... Problemă ... Natura profundă
şi fundamentală a problemei este:
celulele din corpul dumneavoastră sunt digitale.
Când primesc semnale care spun "creştere"
se vor muta în faţă şi vor creşte. Dar când nu receptează "creştere"
atunci se vor da în spate pentru protecţie. Şi
ideea legată de asta este aceasta:
celulele din corpul dvs. merg în faţă şi în spate
între "creştere" şi "protecţie"
bazându-se pe ce? Percepţia mediului înconjurător
, dar *** celulele sunt o comunitate
există deasemenea percepţia creierului, deci pe măsură ce gândiţi
ce le faceţi celulelor? Le daţi informaţie despre mediul înconjurător.
Dacă vă gândiţi "Oh, Dumnezeule, nu pot trece
prin această conferinţă deoarece afurisitul de proiector s-a stricat"
OH DUMNEZEULE! .. Ce credeţi că or să facă celulele? Oh Bruce!Oh Bruce!
... ascundeţi-vă acum! ... pe de altă parte este:
"Super, putea să facem orice, putem supravieţui..."
şi ce vor face celulele? Nu vor da înapoi, ci vor merge înainte şi vor creşte.
De ce este asta relevant! Pentru că este clar că
atitudinea lor este digitalizată.
Şi ideea este următoarea: deşi avem sute de mii
de programe în gene, minim
pot lua toate genele din corpul dvs. şi să le grupez în două gupe.
Acele gene date pentru creştere şi reproducere
şi daţi-mi voie să vă explic ce înţeleg prin creştere.
Creşterea nu este numai de a ajunge de la bebeluş
la adult. Creşteţi în fiecare zi...
De ce? Deoarece în fiecare zi pierdeţi mii, milioane, trilioane de celule.
Şi dacă nu înlocuiţi acele celule? ... O să experimentaţi boala şi moartea.
Aşa că, ideea de fond este asta: pentru ca voi să supravieţuiţi
zi de zi, doar ca să ţineţi pasul, voi creşteţi tot timpul ...
Aceasta este o cerinţă a sistemului ... Deci,
treaba stă în felul următor:
Creşterea merge mai departe şi vă ţine sănătoşi
şi în viaţă. Apoi problema este aceasta:
Odată ce atingi o anumită vârstă, atunci genele
sunt deasemenea gene de creştere, dar
creştere pentru generaţiile următoare, deci
creşterea este pentru voi sau pentru generaţiile următoare.
Ale sunt tot gene de creştere ... ok? Pe de altă parte,
creşterea, după *** am spus, este pentru a
merge mai departe, dar când celulele dau înapoi
ele execută programe de protecţie. Deci, există un
alt set de gene în corpul dvs.
în celulele dvs., care se ocupă cu protecţia.
Dar ceea ce vreau să subliniez legat de asta este:
Dacă celula, în fiecare moment este ori în creştere
ori în protecţie, dar nu poate fi în ambele,
o să vă întreb o întrebare simplă, este economie:
E nevoie de energie să creşti?
Este nevoie energie să te aperi? Ei bine, ideea
legată de asta este foarte simplă,
pentru că uitaţi care-i chestia: când descoperiţi
că vă aflaţi în protecţie
trebuie să folosiţi energie, dar cu cât te protejezi
mai tare cu atât consumi mai multă energie,
ei bine, de unde luaţi această energie? Aveţi o
balanţă, aveţi un contabil în interiorul dvs.,
al energiei care activează acest corp ... cu cât
scrieţi mai multe cecuri pentru protecţie
ce se întâmplă cu balanţa? Devine mai mică şi mai
mică ... Şi există un punct unde aşa de multă protecţie este folosită
că acum trebuie să scurtezi procesele de creştere,
şi asta este adevărat şi pentru naţiune chiar acum.
Momentan, bugetul nostru este într-un exces de
50%, buget care este băgat în protecţie.
... Ce înseamnă asta? Toţi acei bani sunt daţi
pentru protecţie şi nu ne ajută să menţinem această ţară în nici un fel,
deoarece se dă tot pentru arme şi oameni oriunde
ar fi. Ideea este că asta se aplică şi corpului dvs.
Când mergeţi pe stradă, când te trezeşti dimineaţă şi începi să trăieşti
tu aluneci între creştere şi protecţie. Şi problema
legată de asta este: cu cât ceri mai multă protecţie,
sau percepi că ai nevoie ... aceasta este păcăleala.
Cel care crede că tu crezi că ai nevoie de protecţie
cu cât pui mai mult în idee asta, cu atât mai puţină
creştere primeşti.
Şi aici este o parte interesantă: puteţi fi aşa de
înfricoşaţi că puteţi să muriţi de frică.
Şi acesta este adevărul. Adevărul este acesta:
frica poate fi aşa de mare
că puteţi opri creşterea aşa de rapid şi de total
că voi chiar muriţi în acel moment.
Şi realitatea este: înţelegeţi că echilibrul sănătăţii
voastre este legat de cantitatea
de energie cheltuită în protecţie aşa că ideea de fundal este:
Supravieţuirea este = creşterea împărţită la
protecţie. Acum uitaţi-vă la asta:
Deschideţi ştirile, citiţi ziarele, ascultaţi TV-ul, ce auziţi? În fiecare zi,
mai mult motive să vă protejaţi, aerul nu este bun,
apa nu e bună, hrana nu e bună
aceşti oameni sunt nebuni ... oriunde întorci capul
ce faci? Te retragi tot mai mult, de ce?
Deoarece creşterea înseamnă să mergi înainte (mai departe, către n.t)
Ce este protecţia? Mergi înapoi sau închide-te
faţă de exterior ...
Începem să ne izolăm când ne ancorăm în frică.
Şi pe măsură ce devenim legaţi de frică,
închidem creşterea, ca mecanism biologic natural.
Dar este interesant, am 50 de trilioane de celule.
Fiecare celulă poate fi în creştere sau
protecţie. Dar corpul meu nu trebuie să fie în
creştere sau protecţie.
Deci pot avea o marjă .. corpul meu poate fi ...
atâte celule în creştere, atâtea celule în protecţie
deci pot avea un procentaj. Atunci când mă uit la
sistemul uman recunosc deasemenea, că
creşterea şi protecţia sunt variabile .. ok?
Şi uitaţi care este partea interesantă :
Când cresc care parte a sistemului meu biologic o
folosesc pentru creştere?
Şi răspunsul este: toate organele de aici se
numesc viscerale, inima, plămânii,
sistemul digestiv, ficatul, pancreasul, şi toate
acestea sunt pentru creştere.
Când mă protejez ce sistem folosesc? "Dispari
de aici că-ţi trag un plămân de nu te vezi !"
Nu, probabil că nu este ăsta ;) ... Ok? Ideea este ... când vă apăraţi
ce sistem fizilogic folosiţi pentru protecţie?
Muşchii şi oasele ... şi chestia interesantă este că există un schimbător în corpul dvs.
care face trecerea de la visceral sau către muşchi
şi oase ...vă aduceţi aminte acel
lucru pe care-l numim "luptă sau fugi"? Vă amintiţi de sistemul suprarenal?
Sistemul suprarenal este schimbătorul prin
excelenţă ... care face trecerea de la ce la ce?
Între cele două sisteme ... Schimbătorul spune:
"Dacă încep să mă bag într-o luptă sau fugă
ce voi folosi? Muşchi şi oase. Ei bine, voi închide
sistemul visceral în timpul procesului."
Şi în acest fel am toată energia alocată pentru a fi gata să fug,
dacă vreau să fug de un leu, nu o să încep să procesez digestia şi prânzul.
De ce? Ei bine, acea energie poate fi exact acea
energie ce mi-ar putea fi folositoare să
fac ultimul pas pentru ca piciorul meu să nu cadă în gura leului.
Deci sistemul este inteligent şi spune:
"Când eşti ameninţat, se va aloca energie către unde sunt ameninţările."
Şi opreşte sistemul visceral şi deci ideea de fond este pur şi simplu asta:
în creştere sistemul visceral comandă sistemului
somatic şi funcţionează cam aşa:
în creştere am nevoie de apă ... deci corpul meu
spune, am nevoie de apă, dar ***
ajung la apă? Oh ... mă mişc către apă, deci
*** fac asta? Prin sistemul meu scheletic.
Cine comandă asta? Viscerele spun: am nevoie de
apă, aşa că, sistemul osos răspunde
la cererea viscerelor, deci viscerele administrează
nevoile ... adică scheletul administrează
ceea ce viscerele au nevoie.
Şi uitaţi un lucru interesant. Viscerele mele spun
am nevoie de apă şi eu spun ok, hai să luăm nişte apă,
deci încep să merg să iau nişte apă şi chiar acolo,
există un leu, chiar în faţa mea
şi chestia este următoarea: în momentul când văd
leul ce credeţi că am să fac?
... Încă mai merg să iau apă? Naaah ... Chiar
aşa, în acel moment, sistemul somatic
spune "la naiba cu apa, să fugim!", deci ce se întâmplă? Suprim visceralul
când activez sistemul somatic. Şi ideea este că sunt legate una de cealaltă
numit sistemul nervos autonom, simpatic şi parasimpatic, ca să o pun în cuvinte
dar treaba *** este? Unul împinge sângele către
sistemul scheltic şi celălalt împinge sângele
către sistemul visceral deoarece sângele le hrăneşte. Deci, ce vreau să subliniez este:
că oamenii, sunt diferiţi decât celulele individuale
deoarece avem acest efect mai mare.
Aici este partea frumoasă în legătură cu asta ... şi voi ştiţi asta:
Iubirea ... este hrana cea mai puternică pentru creştere. Când sunteţi îndrăgostiţi
veţi alerga către acel loc, oriunde ar fi el, veţi
trece peste munte sau prin munte,
veţi fi atras aşa de mult către el, de ce? Deoarece
iubirea oferă întregului sistem
toţi hormonii şi conexiunile sistemului, să
facă ce? Să furnizeze cele necesare creşterii,
mentenanţei şi sănătăţii dvs.
Totuşi, în momentul în care vă este frică, atunci
ce veţi face? Vă retrageţi, vă izolaţi, vă separaţi de mediul înconjurător
şi consecinţa este aceasta: protecţia faţă de mediul înconjurător vă taie de la acesta,
şi izolându-vă de mediul înconjurător vă
rupe de Viaţă. Acum, problema este foarte interesantă
şi este exemplificată mai ales la copii din Estul
Europei unde există atât de multe orfelinate.
Eu mereu am crezut că aceşti copii din Estul
Europei sunt în orfelinate din cauza războaielor din zonă.
S-a dovedit că asta nu este adevărat. Copiii sunt în orfelinate deoarece
părinţii continuă să aibe copii datorită credinţelor lor religioase, oricare are fi,
şi nu-i pot îngriji aşa că orfelinatele sunt locuri
unde sunt aruncaţi aceşti copii pe care părinţii nu-i pot susţine,
nu pentru că nu au părinţi. Şi a ieşit la iveală din
studiile făcute pe aceşti copii
că un mare procentaj, peste 80% dintre ei, au devenit autişti.
Ce înseamnă un copil autist? Un copil care nu răspunde exteriorului .
De ce? Deoarece în protecţia necesară
supravieţuirii, copilul se izoleză de exterior...
Şi ca rezultat, uitaţi-vă la patologia care rezultă ...
aceşti copii nu interacţionează cu viaţa lor
şi asta pentru că ei pun o barieră între ei şi
lumea înconjurătoare.
Dar ce altceva li se întâmplă? Toţi parametrii de
creştere sunt reduşi cu 30 - 40 % sau mai mult.
Înălţimea lor, fiziologia lor, de ce? Neprimind
iubire înseamnă pierderea hranei.
Neprimind iubirea, înseamnă că nu ai suport şi
tu vei încerca să te protejezi.
În absenţa iubirii, apare frica. Şi rezultatul este:
frica va opri sistemul şi o să vă
explic exact *** se întâmplă asta la oameni.
Există un schimbător suprem:
toţi suntem afectaţi de al. Acest sistem este numit
în medicină:
Axa Hipotalamus - pituitară - supra renală. ne afectează pe toţi si funcţionează aşa:
Stresul este ceva perceput de creier... Vă aduceţi aminte? Percepţia ...
Dacă mă gândesc la un semnal ... şi acesta este un semnal înfricoşător
atunci este stresant pentru mine, Şi problema este aceasta:
dacă eu cresc, ies afară, merg mai departe, dar când încep să văd stress
eu trebuie să mă protejez. Aşa că, trupul, primeşte ... când semnalul din creier spune,
ok, mobilizează corpul pentru ce? Creştere sau
protecţie, sub stres? ... Protecţie!
Dar *** faci asta? Şi aici este răspunsul :
Semnalul merge de la creier la glanda pituitară
Vă aduceţi aminte de glanda pituitară? Aţi învăţat despre ea chiar şi în liceu.
Care este numele comun al glandei pituitare? ... ... Glanda Şefă!
Ce înseamnă asta? Este acea glandă a cărei
funcţiuni determină forma acestuia.
Deci creierul spune glandei şefă ... creştere sau
protecţie? Când nivelul de stres este ridicat
glanda şefă dă semnalul să aşeze corpul într-o poziţie de protecţie.
Deci ceea ce se întâmplă este asta: glanda pituitară eliberează ACTH
care este un hormon, care se duce la glanda suprarenală, aflată în vârful rinichilor.
Glanda suprarenală secretă ce? Hormonii adrenocorticotropi ... Adrenalină!
Pentru ce este adrenalina? Pentru "fuga sau luptă ... Dar uitaţi ceea ce este interesant:
Când glanda şefă spune: STRES! În ce voi fi? În creştere sau protecţie?
Ok ... acum ascultaţi ce se întâmplă ... hormonii din glanda suprarenală
strâng şi contractă vasele de sânge din viscere.
Deci ceea ce fac este că forţează sângele din viscere,
să meargă către braţe şi picioare ... De ce ar face
asta? ... Gândiţi-vă de ce ? ...
Pentru că trebuie să fugiţi, deci trebuie să hrăniţi muşchii ...
Ei bine, chestia este că pune în mod preferenţial,
sânge în braţe şi picioare.
Întrebarea este: dacă pune în mod preferenţial,
sânge în braţe şi picioare, unde era sângele înainte de a fi în braţe şi în picioare?
... În Viscere!Care este funcţia sângelui din viscere? ... Ce funcţii? ...
... Creştere ... Deci când mă sperii care este primul lucru care se întâmplă?
Iau sângele de aici şi îl presez aici ... De ce?
Pentru că trebuie să alerg, să mă mişc, să mă lupt
sau orice voi face ... Ideea este următoarea:
Imediat ce sunt stresat închid mecanismele de creştere.
Cu cât eşti mai stresatcu atât mai cronic vei suprima mecanismele de creştere.
Nu este o decizie conştientă, este doar o parte a sistemului, numită HPSR
Axa Hipotalamus - Pituitară - Supra Renală ...
Semnificaţia acestui fapt este că eliberarea de gluco-corticoizi şi adrenalină
cauzează un răspuns de genul "luptă sau fugi".
Aici este un lucru interesant:
Ok ... Aţi înţeles asta imediat? Că sub stres
chimia corpului cauzează sângele să plece din viscere,
către regiunea braţelor şi picioarelor ... Are sens
ce spun? Ok .. Atunci are înţeles dacă
nu prea am sânge în viscere, funcţionarea lor este redusă şi exact asta se întâmplă.
Dar uitaţi şi celălat lucru, dar gândiţi-vă la acesta pentru că acesta este ca
o altă adăugare a unei probleme de insultă sau
vătămare ... Şi se întâmplă în felul următor:
Sistemul meu imunitar, este un sistem foarte
scump (cheltuitor) pentru a asigura funcţionarea lui.
Îl costă o mulţime de energie pe corp să-l facă să
meargă, o foarte mare uzură energetică.
Dacă încerc să mă protejez pe mine însumi de ceva care mă ameninţă din exterior,
îmi folosesc sistemul imunitar pentru această muncă? Da sau nu?...
Care este funcţia sistemului imunitar? Protecţia
din interior ... deci împotriva bacteriilor sau viruşilor din mine ... Ok?
Deci, uitaţi care e ideea: încep să văd leul, obţin o
eliberare de adrenalină şi gluco-corticoizi,
sângele îmi aleargă prin braţe şi picioare ca să pot
fugi de leu. Ce credeţi că se întâmplă cu sistemul meu imunitar?
O să-i crească funcţionalitatea sau o să-i scadă?
... O să scadă! De fapt,
aceiaşi hormoni, aici este ideea ... aceiaşi hormoni
din stress sunt folosiţi de profesiile medicale
să închidă sistemul imunitar la oameni care vor să
primească transplanturi de organe şi ţesuturi.
De ce? Pentru că nu vreau să fie respinse ...
*** regularizez sistemul imunitar?
Ei bine, îi dau aceşti hormoni, dar ce fel de hormoni
sunt aceştia? Sunt hormoni din stres.
Aşa că se spune: " Ok, nu primeşti o grefă a unui
ţesut ordinar, dar eşti sub stres.
Ce se întâmplă cu sistemul imunitar? ... Se opreşte ...
Şi motivul pentru care face asta este conservarea
energiei, deoarece am de a face cu mediul înconjurător exterior
care este o sursă de ameninţare. Voi ştiţi la fel ca
şi mine că atunci când sunteţi stresaţi
că sunteţi la şcoală sau la lucru, când nivelele de
stres sunt foarte ridicate
atunci vă îmbolnăviţi. De ce? pentru că atunci când
nivelul stresului este foarte ridicat,
tu deasemenea îţi închizi sistemul imunitar. Apoi oameni spun: "Am luat o răceală".
Am căpătat ceva. Asta nu e ceva nou ... este de
fapt ... este deja în înţelegerea medicală de multă vreme, este asta:
Toată lumea în această audienţă, este deja infectată cu aproape toţi
patogenii comuni cunoscuţi de oameni în acest moment. Ei sunt în sângele vostru.
pot lua o mostră din sângele vostru chiar acum şi
vă voi arăta bacteriile şi viruşii care trăiesc în sângele vostru.
Dar o să spuneţi:" Bruce nu sunt nesănătos, sunt destul de sănătos, uită-te la mine!
Deci ce vrei să spui prin sunt infectat?" Şi există
un nume al organismelor dat ca grup
şi anume: organisme oportuniste. Ce înseamnă asta? Înseamnă că locuiesc în corpul vostru
dar nu prosperă. Ei nu pot înflori când sunteţi
sănătoşi. Când sunteţi sănătoşi fiziologia dvs. este ca într-un echilibru perfect
şi nu susţine aceste organisme. Dar în momentul în care sunteţi stresaţi,
trebuie să închideţi sistemul imunitar şi vă schimbaţi fiziologia corpului.
Atunci aceste organisme iau un avantaj, de aceea se numesc organisme oportuniste.
Ele arau acolo tot timpul, dar se pot manifesta
doar atunci când sunteţi slăbit.
Când căpătaţi starea de slăbiciune? Când sunteţi
stresat! Deci, dintr-odată, vă îmbolnăviţi.
Nu e neapărat necesar să o luaţi, deja o aveaţi! Deci problema este aceasta:
De ce aveţi nevoie să rămâneţi sănătoşi? Reglaţi stresul!
Şi ceea ce am accentuat mereu şi mereu, este că ... v-aduceţi aminte când am spus
că aprox 5% din populaţie sunt afectaţi sau au
probleme în modul de viaţă din cauze genetice.
Deci defectele genetice, defecte din naştere afectează 5% ...
95% din populaţie nu au defecte în genele lor
şi ar trebui să trăiască o viaţă normală
dar când încep să se îmbolnăvească nu ne putem
duce la gene şi să începem să dăm vina pe ele.
Trebuie să recunoaştem că a fost vorba de semnalele din mediul înconjurător
la care ne-am adaptat deoarece când suntem sub stres, automat închidem creşterea.
Acum ... credeaţi că asta a fost suficient de rău.
Ştiţi .. să închidem viserele
ca să putem fugi şi să nu mai creştem şi închidem sistemul imunitar deoarece
în acel moment nu ne ajută în următoarea
ameninţare. Daţi-mi voie să-i adaug ultimul "cal nărăvaş".
şi uitaţi care este ultimul "cal nărăvaş". ....
gândiţi-vă ... într-o situaţie de fuga sau lupta,
credeţi că o să folosim raţionarea neurologică şi
conştienţa, ştiţi, ca ... ştiţi aia
sau folosiţi comportamentul reflex? Care din ele?
... Comportamentul reflex ...
Ştiţi ce? Comportamentul reflex este în partea posterioară a creierului
şi gândirea şi logica şi raţiunea în partea din faţă
a creierului. Deci ascultaţi ce se întâmplă
şi majoritatea dintre voi aţi experimentat-o, se cheamă stresul examenului ...
Şi ascultaţi *** funcţionează: În momentul în care nivelul de adrenalină
şi de gluco-corticoizi creşte să vă pună într-o postură de luptă sau fuga,
vă aduceţi aminte că am zis că vasele de sânge din
viscere strânse, închise şi forţează sângele să meargă către periferie?
Vasele de sânge din partea din faţă a creierului se
strâng şi se închid şi hrănesc cu sânge doar creierul posterior.
Când sunteţi stresaţi pierdeţi inteligenţă. ...
Este necesară, deoarece nu este momentul să gândiţi, ci timpul să răspundeţi.
Deci problema este: dacă aţi fost într-un stres al
examenelor ştiţi despre ce vorbesc,
studiaţi 3 zile la rând şi vă spuneţi " O să iau 10"
, stau acolo şi deschid caietul de examinare
mă uit la prima întrebare şi nu ştiu prima întrebare, ştiţi ce se întâmplă?
Vă puteţi simţi corpul schimbându-se chiar acolo,
adrenalina începe să curgă prin tot corpul şi începeţi să tremuraţi
muşchii sunt gata de fugă ... de ce? Vă protejaţi
viaţa acum. Şi apoi începeţi să vă gândiţi la răspuns din nou
dar, ghiciţi ce se întâmplă? nu vă puteţi gândi la un
răspuns pentru acea întrebare
şi probabil că nu vă veţi putea gândi la răspunsul nici pentru următoarea întrebare
sau la următoarea întrebare, până nu faceţi ce?
Până nu vă calmaţi din nou.
Motivul este acesta: Este un mecanism de
protecţie ... gânditul nu ajută în situaţiile stresante,
va interfera cu reacţia. Deci ceea ce vreau să subliniez este asta:
3 lucruri se întâmplă sub stres, fiecare din ele
dezabilitându-te pe tine pe 3 nivele diferite:
Nivelul 1: viscerele tale se închid. Mecanismele de
creştere şi mentenanţă sunt reduse.
Numărul 2: Sistemul imunitar este oprit sau inhibat
pentru a conserva energia, ceea ce
apoi permite organismelor oportuniste să alerge
libere pe terenul de joacă.
Numărul 3: Ca răspuns la stres, începi să acţionezi
dintr-un comportament reflex,
şi inteligenţa din reacţiile voastre este acum pierdută din răspunsuri.
Şi dintr-odată vedeţi că efectele
dezabilizatoare ale stresului nu sunt rele într-o chestie acută:
alerg, mă împiedic, mă rănesc, pot să trec prin stresuri micuţe dar acute,
dar când are asta efecte distructive? O să
vă dau cea mai simplă analogie ca să scoateţi o înţelegere din ea.
Imaginaţi-vă o comunitate ... haideţi să ne întoarcem în anii 1950.
Vă aduceţi aminte de acei ani când ne era
frică de ruşi că o să ne arunce bombe în cap?Ok?
Deci ce facem? Construim adăposturi antiaeriene. Copii nu ştiu despre asta, dar
dar avem adăposturi antibombă. Uitaţi
problema: există o comunitate ... Aici suntem Mephis ...
Copii merg la şcoală, fabricile lucrează, oamenii merg la serviciu,
comunitaea este într-o stare de creştere.
Da sau nu? Spuneţi da! ... Bine ... aţi înţeles bine ...
Ok ... într-o stare de creştere ... acum uitaţi problema. Sirenele aeriene pornesc.
Unde se duc oamenii? ... În adăposturile antiatomice. Ce se întâmplă cu serviciul?
... Se opreşte! ... Funcţionarea comunităţii încetează! Celulele ... ăh ... oamenii
care nu sunt implicaţi în comunitate, vor
fugi să-şi salveze propriile vieţi individuale.
Şi ideea este asta: Mă duc în adăpostul
antiatomic şi aştept ... 5 minute mai târziu ameninţarea dispare ...
Apoi ce facem? Ieşim din adăpost, ne
întoarcem la muncă .. asta se cheamă "o reacţie acută".
Este doar un eveniment momentan, deci este
ca o ieşire la cafea, o ieşire prelungită la cafea, ok?
Ascultaţi de unde vine problema (acesta este locul unde se află problema):
Lucrăm la servici, sirenele aeriene pornesc, alergăm în adăpostul antibombă,
şi aşteptăm şi aşteptăm şi aşteptăm şi nu se
dă "totul e în regulă!" Ce se întâmplă atunci?
Este automat, ce se întâmplă? ... Stres! ...
Dar ce se întâmplă cu supravieţuirea voastră?
Cât timp puteţi locui într-un adăpost
antibombă? Câtă mâncare ai pus deoparte acolo?
Şi ideea de fond este asta: ce se întâmplă
când nu mai aveţi mâncare? Atunci ce se întâmplă?
Muriţi! Uitaţi problema: Celulele dvs. sunt într-o comunitate. Ele lucrează împreună
într-un grup coerent ca şi o comunitate de oameni.
În momentul când sirenele aeriene pornesc şi corpul nostru spune: "sunt sub ameninţare!"
Atunci celulele intră într-un adăpost
antibombă. ... Problema este că majoritatea stresurilor noastre sunt cronice ....
sunt acolo tot timpul. Şi atâta timp cât
menţinem un stres cronic, atunci cu cât menţin mai mult stres, celulele corpului meu
stau în adăpostul atomic şi nu mai ies afară. Şi importanţa acestui lucru este că
celulele vor muri, ţesuturile se vor dezorganiza, şi bolile se vor instala.
Şi consecinţa: STRESUL, nu au fost genele,
nu a fost sistemul. A fost credinţa implicată în proces!
Deci, ideea de fond este că Stresul este
problema supremă dacă aţi venit aici cu gene
şi am spus că 95% au venit aici cu gene
bune şi stresul face asta: alterează sistemul
Semnalele de stres vin la membrana celulei şi activează procesele proteinei
care sunt: respiraţia, digestia, excreţia , dar uitaţi care e problema:
dacă o celulă întâlneşte stres, ce poate face? Am menţionat deja câteva lucruri.
Vă spun eu ce poate face: Numărul 1, se
poate izola pe sine, mergând în adăpostul antibombă:
şi întrebarea este: da, pot supravieţui, dar nu pentru timp îndelungat făcând asta, deci
acesta este un efect temporar, este un lucru pe care-l pot face pentru scurt timp.
Un alt lucru pe care celulele îl pot face
este să secrete chestii în mediul înconjurător să-l facă să pară mai fericit.
Dar acesta este un proces foarte scump
deoarece dacă nu pot să schimb întreg mediul exterior
eu doar irosesc energie aruncând-o afară,
este ca şi *** aş încerca să încălzesc Memphisul
în timpul iernii deschizând fereastra şi
lăsând căldura să iasă sperând că tot Memphisul să se încălzească.
Şi ideea de fond este acum că nici asta nu funcţionează. Deci cel de-al 3-lea lucru
care este posibil (acum, ăsta este ceva
extrem de incitant)... al 3-lea lucru care este posibil este:
vă puteţi adapta! Ce înseamnă asta? ... Asta
înseamnă că îţi schimbi genele, îţi schimbi biologia
ca răspuns la stres. Ei bine, ce înseamnă adaptare în biologie astăzi?
... Nu există adaptare în biologie! De ce?
Pentru că întâlnim un sitem de credinţe numit "Evoluţie Darwinistă".
Care spune ce? Că schimbările în gene, prima
premisă : toate schimbările genetice sunt întâmplătoare.
Ce înseamnă asta? *** pot să mă adaptez dacă genele mi se schimbă la întâmplare?
Nu ştiu, uneori poate se vor adapta, sau poate că nu, dar problema este aceasta:
Biologia convenţională a menţinut, pentru
ani şi ani şi ani o credinţă că atunci când genele se schimbă
ele se schimbă doar prin accident şi la
întâmplare aşa că nu vei putea controla niciodată rezultatul unei mutaţii.
Şi consecinţa acestui fapt este că (în
credinţa convenţională se vorbeşte)... noi ştim de cei 95%
de oameni ... haideţi să spunem că în cancer, cancerul la sân de exemplu
din nou, 5% dintre femei, au conexiuni ereditare, 95% dintre femei nu ...
şi totuşi 95% dintre aceste alte femei care au cancer alterează genele.
Aşa că ce facem? Ne ducem la planşă şi
spunem: singurul mod în care se pot schimba genele este accidental
aşa că trebuie să fi fost doar un eveniment întâmplător. Ha! Cancerul este întâmplare!
... ei bine, ăsta este sistemul de credinţe, până când ... ne descotorosim de presupunere.
Evoluţia darwinistă nu este modul în care s- a petrecut evoluţia, cu adevărat.
Există un alt mod. Care este acest alt mod? A fost prima dată prezentat în 1988
în acest ziar care a fost publicat în
Jurnalul "Natura" , care este o publicaţie de referinţă.
Şi articolul se numeşte: "Originea mutanţilor" de John Cairms, genetician britanic,
şi aici este ceea ce a descoperit, ascultaţi
asta deoarece acesta este unul dintre cele mai importante scrieri din ştiinţa bilogică.
De ce? ... Ascultaţi ce a făcut: a luat o bacterie care avea o enzimă defectă.
Enzima se numeşte lactază. Lactaza este o
enzimă care scindează zahărul din lapte numit lactoză.
Şi această enzimă este necesară de a scinda zahărul, de a extrage energia
în blocuri constructive pentru ca bacteria să folosească lactoza ca o sursă de hrană
pentru a-şi propulsa creşterea şi divizarea.
Deci , această bacterie cu care a pornit Cairms,
are enzime defecte pentru lactază ... nu poate mânca lactoză , acesta este un adevăr.
Deci îşi i-a bacteria şi o pune într-un vas
şi singura hrană pe care i-o pune în vas este lactoză!
... Vorbind despre stres. Această bacterie o
să spună: "Oh, frate, nu este nimic de mâncare aici!"
Ei bine, problema este aceasta: când nu este nimic de mâncare nu se pot divide.
Deci când nu se pot divide nu pot reproduce
ADN-ul, care este locul unde au loc mutaţiile.
Şi deci nu se poate divide, nu-şi poate
schimba ADN-ul, te aştepţi ca nimic să nu se întâmple.
Şi totuşi, în toate vasele, după câteva
zile, erau colonii de bacterii crescând în toate.
Şi întrebarea lui Cairms a fost:" *** naiba s-a întâmplat asta?"
Înţelegerea convenţională spune că nu se
poate divide că nu exista nici o energie
aşa că nu poţi să schimbi ADN-ul. *** şi-au
schimbat ADN-ul? .. Aşa că atunci când a examinat ADN-ul ceea ce a găsit
a fost că nu şi-au schimbat la întâmplare o
parte din gene; s-au focalizat pe gena pentru lactoză,
enzima lactazei, şi au schimbat doar gena lactazei. Chiar dacă nu se divideau.
Era un mecanism cu totul nou, un concept cu
totul nou. Şi partea interesantă legată de asta este
că atunci când a menţionat asta, publicaţia britanică Nature a scris un editorial
exact după scrierile lui. Editorii au scris
că: John Cairms este un distins genetician molecular,
îi cunoaştem munca de ani de zile, dar cu această scriere, avem probleme.
De fapt, titlul editorialului publicaţiei britanice a fost:"Un unicorn în grădină".
Ideea este ... un pic de umor englezesc,
ştiţi, ... ca o fantezie în grădina Raiului, ştiţi ...
Americanii, fără simţ al umorului, pentru că
o săptămână mai târziu a ieşit un editorial
în publicaţia "Ştiinţă" care este principala publicaţie în ştiinţa curentă americană,
şi uitaţi titlul: "O erezie în biologia evoluţionistă"! Ce
este o erezie? Asta este pentru oamenii religioşi...
... Ha ... şi spune aşa: Este o credinţă
religioasă şi o credinţă religioasă ... am spus religioasă,
este subliniată acolo şi spune că "... mutaţiile
sunt un proces continuu şi întâmplător ..."
O să o citesc eu pt. dvs. deoarece este
posibil să nu vedeţi ce este subliniat în partea de jos,
şi se
spune:" Cairms demonstrează că bacteria poate
alege ce fel de mutaţii ar trebui să facă"...
Şi apoi editorii scriu:" Ceva mai eretic cu greu, poate fi imaginat!"
De ce sunt ei aşa de supăraţi? ... Şi
răspunsul este acesta ... Gâniţi-vă cât de profund este:
Dacă mutaţiile pot apare ca rezultat al
adaptării, atunci mutaţiile nu sunt neapărat întâmplătoare.
Şi dacă mutaţiile nu sunt întâmplătoare
atunci evoluţia nu a fost un accident!
Nu am ajuns aici prin accident ... am ajuns
aici prin program. Relevanţa acestui fapt este:
că de fapt am ajuns aici printr-un proces de
creaţie şi evoluţie manifestându-se simultan.
Că organismele se preadaptează la mediul
înconjurător şi semnalele din mediul înconjurător
dau formă organismelor. Aşa că, evoluţia nu a fost un accident.
Binenţeles că religiile convenţionale ...
când e vorba de religie, oamenii poartă haine negre
în noua religie ei poartă haine albe de
laborator , dar este tot la fel de mult o religie ca orice altceva.
Şi ideea de fond legată de această credinţă
este că atunci când punem la îndoială credinţa
este: "Ce vrei să spui prin energie vindecătoare?
... Ah ... Asta este erezie!"
"Ce vrei să spui prin schimbarea genelor? ... Asta este erezie!"
Adevărul este că acum se cheamă ŞTIINŢĂ! Dar ştiinţa are convingerea că deţine adevărul
în special în industria farmaceutică, care,
din nou, încearcă să ne impresioneze deoarece ne vând o mulţime de lucruri.
Deci, ceea ce vreau să subliniez este asta: Ce spune acesta?Ei bine, acest ziar...
daţi-mi voie să vă explic ... publicaţia "Ziarul de Kansas" a ieşit în 1988.
Asta a fost cu peste 12 ani în urmă ... ok?
În accest ziar, "Ştiinţificul american", din 1997
... deci asta a fost cu 9 ani după, punctează despre acest ziar ...
trebuie să citesc eu pentru dvs. deoarece nu veţi fi în stare să o faceţi, o să
mă folosesc de teatru, sunt pe o scenă aşa că o să citesc teatral:
Spune:" Evoluţia evoluează ... uitaţi partea mea teatrală: NOI DESCOPERIRI
sugerează că mutaţiile sunt mai complicate decât a crezut cineva." Prima linie:
" Cu 9 ani în urmă, John Carims ... " şi
ceea ce se puncta era "NOI DESCOPERIRI ... cu 9 ani în urmă!"
Unde au fost tipii ăştia? ... Şi răspunsul este acesta:
Timp de 9 ani ei au încercat la modul
consecvent să submineze descoperirile lui Carims,
... timp de 9 ani au făcut asta. Când
această hârtie a fost publicată în "Ştiinţificul American"
nu au spus Carims a avut dreptate, ceea ce
spun este asta: Se pare că nu pot găsi o altă explicaţie,
dar încă o mai caută , pentru că ideea pare
a fi în regulă, dar NU POATE FI ÎN REGULĂ!
Dar acum, că au mai trecut câtiva ani şi
acum avem o altă înţelegere o să vă arăt asta,
asta este din "Ştiinţa", extrasă din
publicaţia "Ştiinţa" nu este un grafic pe care l-am inventat eu.
Este o schemă scoasă din publicaţia
"Ştiinţă". Aceasta este schema curgerii
informaţiei înainte de Carims. Aceasta este schema darwinistă de curgere.
*** funcţionează? Ea spune: organismele din vârf, care sunt mature, se împerechează
creează varietate. Hai să zicem 2 câîni. 2 câini din vârf se împerechează.
Ei fac câţiva căţeluşi. Căţeluşii sunt
variante ale părinţilor. Apoi ce se întâmplă este
... noi deasemenea ştim că există un capăt al căţeluşilor abia fătaţi, există buldogi
la celalt capăt aşa că există o gamă . Când căţeluşii trebuie să părăsească pruncia
şi trebuie să se descurce pentru vieţile lor ce se va întâmpla cu unii? Vor reuşi?
Nu... nu vor fi în stare să supravieţuiască
să concureze. Deci ceea ce se întâmplă? Natura selectează.
Cei mai puternici vor supravieţui şi se va descotorosii de cei mai slabi.
Asta înseamnă selecţie. Selecţie naturală. Aşa că spune asta:
că aceia care subravieţuiesc şi ajung la
maturitate reîncep ciclul şi că toate variaţiile
apar ca parte a procesului de reproducere unde se crede că acolo se alterează ADN-ul.
Acum o să vă arăt noua schemă a curgerii
bazată pe Carims şi devine foarte relevantă din acest motiv:
Lăsaţi-mă mai întâi să vă explic înainte să vi-o arăt. Vedeţi caseta cu variante?
Am să vă arăt noua schemă este în partea
dreaptă unde sunt 3 casete cu variante, aşa că
merge aşa: Organisme -> Variant -> Variant - > Variant -> Selecţie
aşa că o să vorbesc despre asta mai întâi, aşa că hai să aruncăm o privire la hartă:
harta este asta: Organisme şi sunt 3 varianţi: gene din metabolizarea ADN,
variaţie genotipică, variaţie fenotipică şi
selecţie. Daţi-mi voie să vă explic ce reprezintă:
Variaţia fenotipică. Fenotipică este
manifestarea fizică ... *** o vedeţi. Deci fenotipul este *** arăţi, fizic, în lume.
Genotipul este codul genetic din substrat.
Programele pentru această structură.
Caseta de deasupra ... există un nou nume
pentru ea, aşa că daţi-mi voie să vă dau noul nume deoarece
Are mult mai mult sens aşa. Caseta din vârf
nu se va mai numi gene din metabolizarea ADN,
există un nou nume, se numeşte gene proiectate genetic. Ce au descoperit?
În fiecare nucleu, în fiecare celulă din
corpul tău, aveţi gene ale căror funcţie este
să rescrie celelalte gene dacă întâlnesc stres. Deci importanţa este:
că sunteţi capabili să vă rescrieţi genele, dar uitaţi cea mai importantă parte!:
ceea ce nu a fost în nici o altă schemă, dar este acum inclus şi nu a fost acolo înainte:
şi răspunsul este: aceste două casete de
aici. Mediul înconjurător şi percepţia lui de către organisme.
Unde se duc săgeţile? Ce poate face mediul înconjurător? Urmăriţi săgeata ...
Se duce în sus şi se bifurcă către numărul 6 şi 5, ce se spunea că poate face?
Mediul înconjurător poate determina genele care modifică gene să vă rescrie genele.
Numărul 2: ele pot schimba codul tău genetic, asta este ceea ce face.
Acum uitaţi cel important. Percepţia
organismelor a mediului înconjurător, ce poate face?
Vă poate rescrie genele, numărul 4 sau vă
poate schimba corpul fizic ca răspuns la mediu.
Care este relevanţa la toate astea?Ei bine,
mediul înconjurător nu a fost niciodată inclus
în biologia convenţională. Acum mediul
înconjurător s-a descoperit a fi foarte important
şi mai mult, vă aduceţi aminte diapozitivul
pe care vi l-am arătat despre percepţii şi credinţe?
O să-l suprapunem deasupra. Şi priviţi: Organismele , mediul înconjurător
acesta este diapozitivul pe care vi l-am
arătat, mediul înconjurător, percepţia organismelor
... am spus că percepţia este credinţă şi ce
afectează aceasta?Celulele ... dar în ce mod?
Rescriind genele şi schimbând structura celulei. Ideea de bază este asta:
Credinţa dvs., într-o situaţie stresantă vă va rescrie genele să se adapteze stresului.
Şi importanţa legată de asta este că dacă
există un mediu stresant ... dacă e ceva care nici măcar nu e real acolo undeva,
vă veţi schimba biologia care se va conforma la ceea ce credeţi dvs.
Şi problema este aceasta: organe specifice şi ţesuturi specifice din corp
sunt conectate cu credinţele. Există o carte extraordinară scrisă de Louise Hay,
numită "Vă puteţi vindeca viaţa". Există un
glosar în carte; ea a făcut o excelentă cercetare
care revelează că stresuri specifice afectează părţi diferite din corpul dvs.
Şi ca rezultat, dacă înţelegi care parte din corp este afectată de stres
apoi poţi să o tratezi înţelegând ce emoţie a provocat acel stres.
O să vă dau ... este critic pentru voi să
înţelegeţi asta ... şi anume că simptomele corpului dvs.
sunt corpul dvs. care vă spune că sunteţi
stresat. Asta e clar, dar ideea legată de asta este că,
trupul încearcă să vă spună care e simptomul
- "tratează stresul, că dacă nu o faci o să avem o problemă aici."
Şi uitaţi ceea ce este interesant: când ne ducem la îngrijirea medicală convenţională,
ce fac ei cu simptomul? Îl acoperă aşa că nu mai simţi nimic ... ştiţi este ca şi *** ...
şi este adevărat ... am lucrat, în timpul şcolii la un dealer Chevrolet (Chevy)
să fac ceva bani şi vinerea după amiaza toată lumea îşi ştergea instrumentele
şi vânzătorii .. toată lumea se pregătea de închidere, era aproape 5 p.m (17.00),
toată lumea vroia să meargă acasă. Şi această femeie a intrat ... ea fusese de
câteva ori şi înainte... aceasta era a 3-a dată
şi care era problema? Venise înăuntru
deoarece lumina albă de pe bord "probleme la motor" (ai grijă de motor acum)
se tot aprindea! ... Şi era foarte supărată din cauza asta şi spunea: " Am venit de 3 ori
... bla bla" şi un brav mecanic spune: "pot să rezolv eu problema"
... aşa că duce maşina în spatele
terminalului, intră în interiorul maşinii şi se bagă sub bord,
şi scoate micul bec alb ... apoi fumează o ţigară şi pierde vremea, de ce?
Deoarece treaba asta i-ar lua o mulţime de timp şi ca să poată să o taxeze, ştiţi...
Şi ideea de fond este că după 20 - 30 de minute aduce maşina din nou în faţă,
şi spune: "E reparată!" şi femeia intră în
maşină şi ghiciţi ce? Era aşa fericită de nu mai putea,
şi a plecat şi nenorocitul de bec nu s-a mai aprins din nou. Problema este asta:
Când ne descotorosim de simptome, scoatem becul afară. Simptomul este doar informaţia
că ceva este în neregulă, şi dacă opreşti acea informaţie despre simptom
îi spui corpului:"Eu nu te ascult!" Şi ce credeţi că va face corpul?
Va găsi o altă cale de a vă aduce mai multe
informaţii, numai că data viitoare vor fi veşti mai rele decât au fost prima dată.
Şi problema este aceasta: simptomele vă spun
că nu funcţionaţi într-un mod coordonat cu trupul dvs.
Şi asta este important. Deci, noi vrem acum să ... aceasta este o secţiune foarte
importantă pentru mine în care vreau să mă bag,
secţiunea legată de "Părintitul" conştient. Şi se bazează pe asta:
aceasta este legea convenţională, vă aduceţi
aminte că am discutat de "primaţia" ADN - ului?
... cu mult timp în urmă, în primul discurs, da? Am spus că direcţia informaţiei
merge de la ADN la ARN la proteină, ceea ce
înseamnă că toată informaţia este extrasă din ADN.
Aceasta este înţelegerea convenţională. Dar noi ştim deasemenea acum, că,
informaţia merge deasemenea şi înapoi.
Primul tip care a descoperit asta a fost Howard Temin
1960 ... el a sugerat că ARN-ul poate trimite informaţie înapoi ADN-ului
... o curgere în sens invers şi toată lumea
a spus, oh, eşti nebun. Din nou ... el era un eretic.
De ce? Religia convenţională a spus că informaţia curge doar în sensul acesta.
Cu ce a venit el ... a spus că este acest
lucru şi că se numeşte transcriptază inversă,
o enzimă care codifică ARN-ul din nou în ADN ... în sens contrar ...
... Astăzi, cu toţii ştim acest cuvânt, deoarece acesta este virusul SIDA.
El chiar există. Chiar dacă l-au numit
idiot, lunatic şi toate alea, el a primit premiul Nobel pentru ea.
John Carims, este acum tipul care ne-a
arătat că informaţia merge din proteină înapoi în ARN
şi noi ştim că din ARN poate merge înapoi în
ADN, şi *** proteina citeşte mediul înconjurător
ea poate schimba ADN-ul şi acesta devine acum un fapt cunoscut în ştiinţă deasemenea.
Deci informaţia merge acum în ambele direcţii. De ce este asta important?
Deoarece o normală ...ăh...când mergem la o
OBGY (Obstetică şi ginecologie) şi verifici dacă eşti însărcinată
de ce este interesat doctorul interesat mai
întâi când te întreabă ... ce răspunsuri caută ei?
Mănânci *** trebuie? Iei suficiente
vitamine, minerale ... este ca şi *** ai lua o sondă şi ai spune:
Ştii? .. poţi creşte un copil, ai tot ce trebuie în interior ...
Şi ideea de fond este aceasta: credinţa este
aceasta ... Care este rolul mamei în credinţa convenţională?
Înţelegeţi asta: dacă fătul se dezvoltă din ***ă şi ovul cu gene,
şi credinţa convenţională este că toate condiţionările sunt în gene,
atunci mama nu oferă nimic altceva în afară
de nutriţie. De aceea la o consultaţie de OBGY
nu te întreabă nimic altceva decât despre sănătatea nutriţională. Dar ideea este asta:
noi ştim că asta nu mai e în regulă ... noi
ştim că mediul înconjurător poate schimba genele.
Aşa că ceea ce vreau să subliniez este asta:
mama este acum descoperită ca fiind dătătoare de informaţii,
că mama ajustează genele copilului, dar nu este vorba numai de mama singură
mama este în cooperare cu tatăl aşa că, pe
măsură ce percepţia mamei despre viaţă este alterată
de obicei aflată în tandem cu soţul ei, deci
nu este vorba numai de mamă, ci despre părinţi,
care-şi afectează vlăstarul în felul acesta.
Că ... vă aduceţi aminte ce selectează genele?
Vă aduceţi aminte că spuneam că genele nu se
pot selecta pe sine ... ce selectează genele?
Prima parte a discursului ... Percepţia!
Embrionul creşte în uter... Ce percepe el? Ce mediu înconjurător percepe embrionul?
... Mama! .. deoarece se hrăneşte din
sângele mamei. OK!Ce are sângele mamei în el?
Binenţeles că are nutrienţi în el, asta este
ceea ce asigură hrana. Ce altceva are sângele mamei în el?
Toţi hormonii şi moleculele care-i
organizează corpul ca să răspundă la mediul înconjurător pe care ea îl percepe.
Aşa că, ghiciţi ce? Fătul citeşte aia. Deci
fătul se adaptează mediului înconjurător pe care mama îl percepe.
De ce se întâmplă asta? Deoarece natura este aşa de inteligentă ...
Ea spune: sperma şi ovulul sunt cele care dau genul. Când se împreunează
când şi unde se întâmplă asta nu face
diferenţa ... că sperma şi ovulul se întâlnesc în mijlocul Africii
sau în mijlocul Chicagoului. Sunt două medii înconjurătoare diferite,
2 copii nu se vor adapta la fel în fiecare
dintre aceste medii, asa că pruncul va trebui să se adapteze înainte să se nască.
Aşa că, se pare că, mama este programul de
start al naturii. Îl ajută pe copil să selcteze genele
care îi vor fi necesare acelui copil să
supravieţuiască în mediul înconjurător, deoarece
copilul va trăi în acel mediu pe care mama
îl percepe. Deci, natura i-a dat mamei abilitatea de a avea percepţii,
care să treacă prin placentă şi acum
percepţia mamei devine percepţia copilului.
În acest articol din "Newsweek" (Ştirile săptămânii) de anul trecut se spune:
Unde începe sănătatea? Obezitatea, cancerul şi atacurile de cord ...
*** vi se aranjează şansele în pântecul mamei. Această nouă înţelegere iese la
lumină şi vă spune ceea ce eu încerc sa vă spun,
că genele copilului sunt selectate dinamic ca răspuns la percepţiile mamei.
De ce este asta important? Aşa *** am spus,
asta îi permite copilului să fie imediat adaptat
acelui mediu înconjurător în care trăieşte
mama lui. Totuşi, de vreme ce percepţiile sunt credinţe
şi *** credinţele nu sunt neapărat corecte,
atunci percepţiile unei mame ... o mamă şi un tată
vă aduceţi aminte, ei sunt în tandem ... percepţiile părinţilor selectează genetic
... este un mecanism de selctare genetică
pentru copil ... părinţii sunt ingineri geneticieni.
Ei selectează genele ... *** va reacţiona
copilul. Acum ascultaţi ... gândiţi-vă înainte să vă arăt diapozitivele...
... Într-un sistem de protecţie ... am dat- o în bară cu această întrebare
... acum puteţi spune care sistem veţi activa ... sistemul de protecţie ...
Ha! ... şi răspunsul este exact acesta. Într- un mediu înconjurător ameninţător
sistemul de percepţii este activat ...
protecţia este activată. Într-un mediu susţinător
creşterea este activată. Ascultaţi adevărul, înainte să vă arăt diapozitivele
că va fi cu adevărat extraordinar: într-un embrion, organele şi ţesuturile se dezvoltă
în funcţie de cantitatea de sânge pe care o primesc. Cu cât primesc mai mult sânge
cu atât e mai bună dezvoltarea lor. Un
proces simplu şi evident de creştere prin nutriţie.
Ei bine, uitaţi-vă la acest diapozitiv. La
şoareci, genele mamei favorizează creierul mai presus de muşchi.
Am să vă ilustrez aceşti 2 şoareci identici genetic în următoarul diapozitiv.
Dar importanţa legată de asta este aceasta:
aşa *** am spus ... aceştia sunt identici din punct de vedere genetic.
Dar cresc aflaţi în medii înconjurătoare diferite. Şi semnificaţia este aceasta:
ei nu mai arată la fel, nu sunt ca nişte clone unul altuia, ce este diferit? Ei bine,
puteţi să ghiciţi care din ei este protejat,
care creşte într-un mediu protecţionist şi care într-unul de creştere?
Puteţi să ghiciţi? ... Cel din dreapta, creşte într-un mediu de protecţie.
... Ok? De ce? Gândiţi-vă la asta: haideţi
să ne întoarcem la ... vă aduceţi aminte axa HPSR?
Când răspunsul la stres se întâmplă, unde se duce sângele în mod preferenţial?
... De la viscere către ... braţe şi picioare ... Uitaţi-vă la corpul acestuia .
Uitaţi-vă la corpul acestuia. Deci ceea ce
am vrut să punctez a fost că , într-un mediu stresant,
mai mult sânge a mers în muşchii acestui
individ. De ce? Pentru că acest pui este gata să iasă
pentru o luptă sau fugă. Frate, este gata de plecare ... Ok, celălalt lucru este acesta:
nu putem vedea nimic despre sistemul lor
imunitar, dar vă aduceţi aminte că am vorbit de creier?
.. Am spus ... ce se întâmplă sub stres, în creier? Şi răspunsul ...
Partea posterioară a creierului primeşte mai mult sânge şi partea din faţă se contractă
Priviţi diferenţele ... le puteţi vedea părţile anterioare ale creierului ... este
structura întunecată de deasupra mâinii mele, chiar aici.
Partea din faţă a creierului acestuia
porneşte din dreapta şi merge până în stânga.
Diferenţele dintre creiere ... 50% din masa de creier, este pierdută. De ce?
Pentru că partea posterioară a creierului se dezvoltă ... uitaţi-vă la această
pată mare de deasupra mâinii mele. Acesta
este creierul posterior. Care este funcţia acestuia? El este un atlet ...
*** este un şoarece atlet? Are muşchi
excelenţi, are reflexe excelente, dar are mai puţină inteligenţă.
Şi se pare că ... un adevăr ... 40 - 50% din
potenţialul de inteligenţă al unui copil (IQ-ul)
este determinat de mediul înconjurător prenatal. Acest ziar ilustrează asta.
Şi spune în subtitlu: capacitatea de a
moşteni genetic IQ-ul rămăne foarte dicutabil.
O nouă analiză ne arată că influenţele genetice pot fi mai slabe şi că
influenţele mediului înconjurător prenatal sunt mai mari decât se aprecia anterior.
Este bazat pe un ziar care revelază că 40 până la 50% din potenţialul IQ al unui copil
este o variabilă, bazată pe percepţia mamei de-a lungul sarcinii.
Şi asta spune ... uitaţi-vă *** ne creştem noi copii astăzi ... uitaţi-vă la
situaţiile părinţilor din interiorul oraşelor,
uitaţi-vă la părinţii care sunt singuri,
care nu ştiu dacă vor fi în stare să-şi susţină copiii sau pe ei înşişi ,
aceşti părinţi trăiesc într-un mare stres. Când trăiesc sub un mare stres,
hormonii de stres traversează placenta şi impactează copilul, selectând genele
care vor altera dezvoltarea şi evoluţia
acelui copil, aşa *** aţi văzut în articolul din "Newsweek",
şi că pot selecta gene care mai apoi duc la cancer, boli cardiovasculare, obezitate.
Toate sunt acum conectate cu influenţele mediului înconjurător prenatal.
Rolul părintelui este de o importanţă majoră în evoluţia umană pe această planetă.
Se numeşte "părintit" conştient ... Pentru că atunci când suntem inconştienţi
creem atleţi ... sau luptători de stradă.
Luptători de stradă sunt ceea ce vor deveni, în final.
Ei trăiesc nu conform creierului ci după *** le dictează muşchii.
Şi trăim într-o lume în care experimentăm
din ce în ce mai puţină inteligenţă în populaţie.
An după an după an ... coborârea în prostie
a Americii. Unul din principalele motive ...
Nu am acordat atenţie realităţii care ne
spune că un copil este programat genetic în uter,
ca răspuns la percepţiile mamei despre mediul înconjurător.
Acesta este un articol foarte foarte interesant şi recent din "Ştiinţă" ,
"transmisiile negenomice" ... asta înseamnă transmisiile fără gene,
... "transmisiile negenomice dincolo de generaţiile de comportament maternal
şi răspunsurile la stres la şobolan". Şi ascultaţi ce spune: când o mamă creşte un copil,
acel copilaş înainte de naştere învaţă ***
să-şi crească propriul copil. Când acel copil creşte mare,
îşi va creşte copilul în felul în care a
fost crescut. Deci partea interesantă este: când noi creştem un copil
noi nu creştem doar noua generaţie, deoarece
noi deasemenea influenţăm următoarea generaţie,
deoarece copilul nostru îşi va creşte
copilul în modul în care noi i-am crescut pe ei.
Şi importanţa legată de asta este că nu este genetic şi partea interesantă este:
că asta înseamnă că noi deasemenea
recunoaştem că mamele ... oh... daţi-mi voi să citesc ...
acest citat chiar deasupra părţii de jos de aici. El spune: "Ei au arătat
că mediul înconjurător poate declanşa
diferenţe în comportament şi în manifestările genelor în funcţie de stres
care va fi apoi transmis următoarei
generaţii." ... însemnând: *** vă trăiţi viaţa astăzi
va altera comportamentul genetic al copilului de mâine. Pentru că poţi
transmite asta imediat într-o singură generaţie.
Şi importanţa acestui fapt este că, dintr-
odată, puterea necunoaşterii că noi facem asta
trebuie să apară în viaţa noastră pentru ca
noi să începem să creştem o generaţie cu care să putem trăi,
mai degrabă decât o generaţie care ne poate ucide finalmente,
datorită cantităţii de agresiune care a fost acumulată şi violenţă care este ştiut
că este o parte a acestui proces de aici, în
special în conexiune cu genele legate de stres,
deoarece în răspuns la stres, violenţa este unul dintre felurile primare de răspuns.
Aşadar, *** funcţionează creierul? Asta este un desen al lui Joey Van Amirgen ...
O să închidem aici în câteva minute aşa că ,
aşteptaţi un pic, suntem pe cale să terminăm.
Lăsaţi-mă să vă explic ceva legat de creier
.. este un proces de conexiuni ... conexiuni de experienţe.
Experienţele vin în contact cu percepţiile
noastre ... percepţia este o experienţă ... asta e ea.
Şi pe măsură ce primim o percepţie ne
configurăm corpul să reacţioneze la acea percepţie.
În principiu putem spune asta: creierul este
un dispozitiv care converteşte, oricare ar fi experienţele, în conştienţă.
Deci, lumina îmi intră în ochi, dar vibraţii electromagnetice trec prin nervul meu,
sunetul îmi intră în urechi, dar vibraţii
electromagnetice trec prin nervul meu, către creierul meu.
Atingerea este presiune fizică, dar vibraţii electromagnetice urcă prin braţ ...
ideea este următoarea: creierul converteşte
tot acest mediu înconjurător în vibraţi electromagnetice,
care devin conştienţa noastră. Dar partea
legată de creier este că înregistrează aceste lucruri ...
aşa că atunci când o experienţă intră nu numai că vedem imaginea acestui moment ,
cu o conştienţă vie, dar noi deasemenea
suntem capabili să înregistrăm acea experienţă.
De ce? Şi răspunsul este ... acesta este un punct culminant, dar interesant, de ce?
Şi răspunsul este acesta ... pentru că dacă
îmi iau conştienţa şi o rulez înapoi prin creier
repet experienţa din nou. Ideea de fond este : creierul este un înregistrator.
Este ca o cameră ... face o poză. Aici este imaginea a ceea ce am învăţat
şi conştienţa este ca un bec care luminează
poza şi când îmi iau conştienţa şi o trec prin poză
recreez comportamentul. Deci, chiar dacă oamenilor nu le place să audă
când cineva spune: "Oh, eşti exact ca maică-ta!" sau "Eşti exact ca Taică-tu!"
tu te dai în spate şi spui : Uhh ... Nu se poate ! Dar realitatea este da, deoarece
comportamentul tău este *** l-ai învăţat de
la ei, şi comportamentul dvs. este un playback al experienţelor dvs.
Şi apoi spui: "Aşteaptă, am liber arbitru, am o minte, mă pot gândi la lucruri diferite!"
şi răspunsul este acesta şi aici este zona culminantă ... este ăsta:
este bazată pe o poză pe care am să vi-o
arăt, dar se bazează mai întâi pe acest fapt:
este estimat că 4 milioarde de impulsuri
nervoase intră în creierul dvs. în fiecare secundă.
În timp ce staţi chiar acum, 4 miliarde de
impusuri nervoase vă lovesc creierul în fiecare secundă.
Dar noi putem susţine aproximativ 2000 de biţi din acea informaţie în conştiinţă.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea informaţiei care intră nu este conştienizată.
O să vă dau un exemplu: Ok, voi vă uitaţi la
diapozitive aici şi dintr-odată, focalizaţi- vă pe cămaşă la spate
Doar concentraţi-vă un pic ... o puteţi
simţi? Ok ... mişcaţi-vă un pic... o puteţi simţi stând acolo?
Şi întrebarea este: oare nu o simţeaţi că e acolo până nu v-am cerut să o simţiţi?
Răspunsul este: nu , dvs. o simţiţi tot
timpul ... nervii nu se închid, mereu intră informaţie.
Dar care a fost faptul? Nu i-aţi dat atenţie
deoarece nu era necesar pt. dvs. şi conştiinţa dvs
să aducă la suprafaţă că :"Hei, porţi o camaşă ...
vporţi o cămaşă ... porţi o cămaşă ... porţi o cămaşă ..."
Şi dvs. "Ştiu că port o cămaşă ... nu trebuie să-mi spui!" ... creierul este deştept,
lucrurile care sunt cunoscute nu sunt aduse la în atenţia conştienţei dvs.
De ce? Deoarece atenţia dvs. conştientă poate suporta un procent aşa de mic ...
daţi-mi voie să vă arăt ce procent.
Imaginati-vă că există 4 miliarde de puncte(pixeli) care compun acest peisaj.
şi că asta reprezintă toată informaţia care vine în creierul dvs. chiar acum,
Cât din această informaţie din acest diapozitiv intră de fapt în conştiinţa dvs.?
Şi răspunsul este .. vedeţi acel mic punct? Dacă da, dacă îl puteţi vedea
acel punct este de 1000 de ori mai mare pentru că a trebuit să vi-l arăt ...
În alte cuvinte, ce este cu toată chestia
asta? Această chestie este informaţie care - ţi intră în cap chiar acum,
dar de ce are nevoie de conştientizare ta? Şi răspunsul este :
pentru că dacă dvs. deja aţi învăţat *** să faceţi ceva ca răspuns la semnal,
nu există motiv ... este ca şi
"hei ai o cămaşă pe tine .. ai o cămaşă pe tine !" ... "Nu trebuie să ştiu asta!".
Şi ceea ce vreau să punctez este asta: majoritatea comportamentului nostru
... ascultaţi asta ... majoritatea
comportamentului nostru este din experienţe repetate mereu şi mereu şi mereu,
deci conceptul este acesta: majoritatea comportamentului de care eşti lucid,
nu vă gândiţi la el conştient ... o să vă
dau un exemplu: pentru cei care conduc o maşină este un exemplu excelent.
Aţi condus vreodată o maşină şi aţi intrat
într-o discuţie cu cineva în timp ce conduceaţi?
Şi aţi vorbit şi aţi vorbit şi aţi vorbit şi aţi realizat jumătate de oră mai târziu că
aţi condus pentru jumătate de oră şi nu aţi acordat atenţie la nimic de pe drum,
dar totodată realizaţi că aţi ajuns aici deasemenea, deci nici nu aţi lovit nimic,
şi ideea legată de asta este care? ... Deoarece condusul este o experienţă învăţată
pe care aţi pus-o în programarea dvs. şi o
faceţi automat .. mersul este o experienţă învăţată.
Mi-am rănit genunchiul cu ani în urmă şi când a trebuit să-l refac, am realizat că
trebuie să reînvăţ *** să merg deoarece a
trebuit să trec din nou prin procesul de a ridica piciorul, să calc şi toate astea ...
deoarece când l-au refăcut, s-au rupt şi cărările nervoase şi ideea este
Dumnezeule, acum când mă mişc pe stradă nu trebuie să mă gândesc la mers şi totuşi
este necesară o mulţime de coordonare, o mulţime de învăţat este în asta.
Şi ideea de fond este asta: majoritatea comportamentului de care sunteţi lucid
este transparent pentru dvs. ... nici măcar
nu-l vedeţi. De ce? Deoarece este aşa de automat
că la serviciu sau în orice faceţi totul
iese la suprafaţă, cineva apasă un buton şi dvs. reacţionaţi,
nu vă gândiţi ... vă gândiţi:"o să merg în vacanţă, abia aştept să mă duc acasă,
aştept cu nerăbdare asta şi între timp vă faceţi treaba ... *** puteţi face asta
şi totuşi să aveţi acele gânduri între acele mici punctuleţe de conştiinţă?
Răspunsul este acesta: deoarece aproape
toate acţiunile noastre sunt izvorâte din previzualizare
nu le vedem, se repetă automat şi de ce asta începe să fie o problemă?
Este o diferenţă între a face ceea ce
spuneţi, voi nu faceţi ceea ce spuneţi ... de ce?
În capul dvs. sunteţi o persoană bună şi vă spuneţi dvs. înşivă: "Ştiţi, încerc
să fiu bun ... vreau să pierd din greutate
... vreau toate aceste lucruri, de ce nu pot controla asta?
Şi răspunsul este: din cauză că toată
această conştienţă reprezintă acel mic punct.
Majoritatea controlului, 99,999999999 % este
deja preprogramat din experienţele dvs. învăţate.
Nu puteţi pierde greutate doar pentru că un mic punct de conştiinţă spune asta,
trebuie să recunoaşteţi că aveţi greutate, deoarece există unele experienţe învăţate
pe care le aveţi legate de viaţa dvs. care sunt programate acolo.
Puteţi să scăpaţi de program ... puteţi avea amnezie. ... Aşa că o să vă dau un exemplu:
Vă aduceţi aminte de filmul
"În ceea ce-l priveşte pe Henry" (Regarding Henry) cu Harison Ford,
există un avocat care este împuşcat şi se trezeşte într-un spital cu amnezie...
Cine sunt eu?Unde mă aflu? Ce Dumnezeu se întâmplă aici? Aşa că-l duc acasă,
nevasta lui încearcă să-i spună : Uite aşa
locuim noi, şi alea alea şi se duce la serviciu
şi toţi colegii de la servici îi arată ce şi *** ... şi el este avocat, ştiţi
şi el privind aceste reamintiri de la
distanţă, viaţa lui, deoarece vroia să recompună imaginea
şi începe să pună totul la locul unde era , dar dintr-odată el se răzgândeşte şi spune:
"Ştiţi? ... Asta chiar pute. E o viaţă împuţită." Şi a decis:" la naiba cu imaginea".
Am să încep o viaţă cu totul nouă. Deci iese
afară şi sfârşeşte prin a-şi schimba convingerile
în credinţe cu totul noi şi imediat îşi schimbă viaţa. Şi problema este aceasta:
În afară de cazul în care aveţi amnezie,
toate vechiile dvs. credinţe sunt blocate acolo.
Şi problema legată de asta este că : nu
contează că mintea dvs. conştientă spune că asta este ceea ce vrei să faci,
dacă nu mergeţi în centrul credinţelor dvs. descoperiţi că gândurile şi acţiunile dvs.
nu sunt la acelaşi nivel unele cu altele. Şi sunt oameni .. observaţi oameni care spun:
"Nu ştiu ce spun alţi, dar eu sunt o persoană
aşa drăguţă... Dispari de aici, nu mă deranja, nu vezi că vorbesc aici ?!?
Chiar sunt o persoană drăguţă ! Dispari măăh!
" Şi ideea .. De ce? Pentru că ei nu se văd pe sine spunând asta. Totul este preprogramat.
Dar conştiinţa este preocupată de ideea că nu este plăcută. Problema este:
trebuie să conectăm înţelegerea noastră cu credinţele noastre.
Credinţele ne selectează genele, credinţele cu care suntem programaţi.
Deci ideea de fond este asta: celula este ca o cameră foto. Şi *** funcţionează camera?
Ei bine, există o imagine în afară, care este proiectată prin lentilă,
şi lentila ia acea imagine şi o focalizează
pe film (peliculă) ... Ce fel de imagini sunt făcute pe film?
Complementarele (negativele n.t.). Filmul
este tot timpul un complementar la ceea ce vede.
Este un pozitiv în afară şi un negativ în
interior. Deci materialul din interiorul camerei
este în mod fizic un complementar la ceea ce se vede în afara camerei.
Importanţa acestui fapt este că , celula este exact acelaşi mecanism.
Celula percepe mediul înconjurător ...
lentila este membrana care recepţionează semnalele,
şi trimite semnalele la nucleu, apoi nucleul
va ajusta genele aşa *** am văzut în lucrarea lui Carims,
să ajusteze genele pentru a complementa mediul înconjurător.
Deci dacă săgeata aceea din afara celulei este un antigen, un virus sau o bacterie,
atunci celula va face în interiorul ei
anticorpi care sunt lacăte complementare acelora.
Oh, asta e minunat. Asta spune că structura
celulei este blocată de ceea ce percepe celula,
Ideea de fond este asta: celulele voastre
... care este fiziologia lor? Şi răspunsul este: ceea ce vezi!
Dacă deschizi ochii şi asta este imaginea pe care o vezi când deschizi ochii,
atunci ce fel de structură vor face celulel dvs. ca răspuns la asta?
O vor complementa. Aceasta este o situaţie patologică, celulele vor deveni patologice.
Pe de altă parte vă puteţi schimba
credinţele sau să vă deschideţi ochii şi puteţi vedea ceva mult mai frumos,
*** ar fi Max Field Parish "Extazul" şi ce
vor face celulele acum? Ori să fie în creştere sau protecţie
când văd această poză? Creştere ...
creşterea va permite mentenanţa şi supravieţuirea
şi sănătatea individului. Ok? Dar acum ascultaţi, noi o să învăţăm deasemenea asta:
că filtrele pot interveni între cameră şi
realitate. Şi când pui filtre, schimbi imaginea prin modificarea
datorată filtrurlui. Este inteligibil? Deci ceea ce vreau să subliniez este asta:
Celulele au filtre. Şi filtrul este ce?
Credinţa! Credinţa intervine între mediul înconjurător
şi răspunsul celulei, deci credinţa este un
filtru, care ia mediul înconjurător şi-l converteşte în ceva
ce poate înţelege şi apoi va face legătura
cu celula şi celula va putea face un complementar din asta.
Acum, ce mi-ar place să faceţi, este să
mergeţi la plicul dvs. şi luaţi unul dintre filtrele de sticlă
roşu sau verde, oricare, roşu sau verde, şi
ţineţi-l în faţa ochilor dvs. şi în timpul ăsta
uitaţi-vă la ecran ...va fi roşu sau verde? ... Ţineţi ochelarii sus, şi spuneţi-mi ...
este aceasta o poza a iubirii sau a fricii?
Când vedeţi această poză trăiţi în iubire sau în iubire?
Iubire sau frică? Spuneţi tare ... (Dragoste). Iubire şi frică ... ok.
Trăiţi în iubire sau în dragoste? ... Iubire ... Ok , acum mergeţi înapoi
Schimbaţi ochelarii cu cealaltă culoare ...
Ok? Aveţi cealaltă culoare pusă? Trăiţi în iubire sau în frică? ... În frică ...
Trăiţi în iubire sau în frică? Frică ... ideea e că ... Scoateţi ochelarii ...
Acum uitaţi adevărul ... Acesta este adevărul şi este aşa de simplu.
Lumea are totul în ea. LUMEA ARE TOTUL ÎN EA.
Dar dvs. puteţi vedea doar... ce aţi fost antrenaţi să vedeţi .
Experienţele dvs. v-au învăţat ... filtre. Vă puneţi filtre în faţa ochilor
şi mergeţi prin viaţă cu credinţa care
schimbă realitatea în ceva ce dvs. selectaţi din ea.
Dacă trăiţi în frică şi mergeţi pe stradă, v-ar
interesa floarea aceasta frumoasă de aici sau
sau acea figură cu aspect întunecat de acolo
în colţ? Faptul este că, vă veţi uita după lucruri ce vă pot speria
Ok ... continuaţi să vă uitaţi după lucruri ce vă sperie ... Ce credeţi că veţi găsi?
Lucruri care vă sperie. Şi ideea de fond este aceasta: frica generează realitatea
deoarece filtrele doar selectează din ea
ceea ce va trece prin filtrul dvs. de credinţe.
Deci hai să spunem că eu cred în frică. Merg
pe stradă ... da? Şi mă împiedic de ceva şi
Oh ... la naiba ... încerc să-mi ţin
privirea la drum şi am dat peste acest lucru ... mi-a luat privirea de la drum!
Eu trăiesc în frică, dar tipul ce merge în
spatele meu are ochelari roşii, ok? El trăieşte în dragoste
El merge şi: "Aah ... o bucată de aur !!!".
Eu trăiesc în frică ... Nu pot vedea aurul ...
Nu mă uit după aur .. mă uit după frică. Şi
ceea ce vreau să punctez legat de asta este:
Scoţând ochelarii din când în când reprezintă o schimbare de credinţe.
Voi puteţi să faceţi asta, vă puteţi schimba
viaţa, dar trebuie să vă schimbaţi ochelarii pe care-i purtaţi.
Noi am fost inoculaţi încă de la concepţie cu credinţele darwiniste,
că viaţa este o luptă, că supravieţuirea
este bazată pe abilitatea dvs. de a lupta,
pentru a reuşi în viaţa asta. Dar aceasta
este credinţa dvs. şi toată lumea pe aici se luptă.
Şi realitatea este ... Cu cine ne luptăm? Ne luptăm în credinţe, nu este nimic real ..
Şi în fiecare zi auziţi la ştiri ... Fie-ţi
frică , fie-ţi frică ... ochelarii se îngroaşă şi se îngroaşă ...
Şi în acest proces, sănătatea dvs. este
aruncată pe fereastră. ...
Că trăiţi în dragoste sau în frică este în
totalitate o credinţă şi vă pot spune asta deoarece obişnuiam să trăiesc în frică,
şi acel lucru s-a dus în totalitate pe
fereastră acum ... Realitatea este că odată ce mi-am schimbat filtrele,
viaţa mea imediat s-a schimbat, lucrurile au început să vină către mine,
şi înainte nu, de ce se întâmplă asta? Ei bine, acestea sunt ultimile 4 diapozitive
... o să ieşiţi de aici .. vă scot eu de aici.
Ultimile 4 diapozitive ... Acesta este un dispozitiv numit magneto-encefalograf.
În loc de electro-encefalograf în care pui fire şi citeşti activitatea creierului,
magneto-encefalograful citeşte activitatea din creier dar nu atinge capul ...
Există o sondă deasupra capului omului pe partea dreaptă a lui ... Iar sonda se
numeşte SQUID (Dispozitiv de inducţie super cuantică = DISCU)
Ce face el? Citeşte câmpurile magnetice. Şi
ce ne arată? Că pe măsură ce faceţi procesare neurologică,
Gândurile dvs. nu sunt stau în capul dvs.
Undele dvs. cerebrale, de fapt, emană şi se transmit din capul dvs.
Ca şi atomii şi moleculele, dvs. mereu emiteţi şi absorbiţi energie.
Şi gândurile dvs. sunt energii pe care le
trimiteţi afară. Nu este ceva mistic sau ceva asemănător,
este ceva fizic ... bazat pe simple reguli
ale fizicii. Şi spune asta: când un curent trece printr-un fir
dacă puneţi mâna dreaptă ... se numeşte " regula degetului mare de la mâna dreaptă",
şi se face aşa: dacă am un fir şi un curent
care circulă în direcţia asta şi dacă pun mâna dreaptă cu degetul mare
aşezat în direcţia curgerii şi cuprind
firul, degetele mele oglindesc orientarea câmpului magnetic
din jurul acelui fir. Nervii sunt fire. Când activitatea nervoasă traversează nervii,
un câmp magnetic arătat în acel cerc de culoare portocalie gălbuie, părăseşte capul,
şi revine înapoi din nou. Deci, ca idee de bază, gândurile dvs. radioemit.
Şi acum ascultaţi şi alt lucru interesant şi îl vom ataşa de următorul,
şi apoi, dintr-odată veţi vedea legătura din toată treaba asta, cam aşa:
"Paradoxul din creier al lui Einstein - Podolskz - Rosen. Potentialul transferat"
Daţi-mi voie să vă explic asta imediat. Şi se întâmplă cam aşa:
Particulele în fizica fundamentală, vin învârtindu-se şi vin în pereche ...
unul învârtindu-se către stânga, unul către
dreapta. Şi se spune că dacă schimbi rotirea unuia
celălalt va începe imediat să ... îşi v-a schimba rotirea ca să-l complementeze.
Aşadar, dacă unul se învârte la sânga şi
altul la dreapta, dacă îl iau pe cel din dreapta şi îl învârt către stânga,
cel din stânga aproape instantaneu se va
învârti la dreapta, deoarece sunt complementari.
Ideea legată de asta este asta: dacă îndepărtez particulele una de alta,
şi dacă schimb aici rotirea şi aici se va
schimba. Şi dacă le mut şi mai departe una de alta
tot se schimbă şi se pare că, poţi să iei
două particule şi le pui de o parte şi alta a Universului
schimbă o particulă şi cealaltă se va
schimba instantaneu. Se numeşte "acţiune la o distanţă".
Încâlcire. Şi problema legată de aceast
articol este că spune că nu este doar un efect cuantic.
Ei iau doi oameni, îi pun să interfereze
unul cu celălalt, doi oameni care nu s-au întâlnit niciodată
ei au şansa să se se cunoască, să stea jos, să vorbească să interacţioneze,
pentru a se creea o legătură cât de cât. Apoi ei duc unul dintre aceşti tipi
şi-l pun la 15 metrii distanţă acolo, într-o
cuşcă, o cuşcă cablată care să fie protejată de câmpurile electromagnetice,
şi apoi îl iau pe celălalt tip şi-l pun aici
în altă cuşcă ... sunt 15 metri între cei doi tipi.
Şi se duc la acest tip şi îi pun o lumină
intermitentă în ochi ceea ce va cauza ceea ce se numeşte un "potenţial evocat",
creierul începe să se înflăcăreze din cauza strălucirii luminii (odată cu ea)
şi s-a văzut că, atunci când îi pun luminile
în ochi acestui tip, pentru a obţine un "potenţial evocat"
simultan, tipul de acolo are acelaşi "potenţial evocat" ... Ideea este:
creierele sunt interconectate, că pe măsură
ce se creează o legătură între oameni cu atât mai mult
sunt interconectaţi. Şi oamenii care sunt
aici şi au fost cupluri suficient de mult, ştiu
în mod frecvent, că unul poate avea un gând
şi celălalt să îi răspundă fără să fi vorbit măcar.
Motivul este acesta: Suntem conectaţi de energia dintre noi. Importanţa?
Puterea rugăciunii ... Rugăciunea poate fi
trimisă către alţi oameni şi să le influenţezi biologia.
Noi putem influenţa sănătatea prin sistemul
nostru de credinţe şi să afectăm pe ceilalţi din jurul nostru deasemenea.
Dar asta este mereu minunat când vorbim de
extraordinara natură a puterii rugăciunii.
Ce putem spune de puterea urii? Puterea urii lucrează în acelaşi fel.
Dacă urăsc pe cineva sunt conectat cu el. Nu
pot urî pe cineva şi să cred că nu sunt conectat cu el pentru că nu-l cunosc,
deci când urăsc pe cineva sunt conectat cu el, dar problema este aceasta:
ca şi puterea rugăciunii, din păcate, în loc să trimitem "veşti bune",
încep să trimit "veşti rele". Ei bine,
răspunsul funcţionează deasemenea şi în sens invers.
Voodoo ... este trimiterea "veştilor rele"
opusul trimiterii rugăciunii, a trimiterii bolii ...
Care este importanţa acestui fapt? Toţi suntem interconectaţi ...
Toate gândurile noastre, nu sunt numai în
capetele noastre. Gândurile noastre sunt în câmp
şi se prind, în mod specific, acelora care sunt asociate cu ele. Câţi dintre voi
aţi spus în mod frecvent: Ştii, am tot
vorbit de Bob ... nu l-am mai văzut pe Bob de 25 de ani,
Uh ... sună telefonul ... HEI BOB! Tocmai vorbeam despre tine ...
Toţi am avut experienţe ca asta şi
semnificaţia este asta: Suntem toţi interconectaţi!
Gândurile dvs. au fost mereu conectate ...
De fapt, a fost descoperit recent
că .. vă aduceţi aminte de acele antene de
la suprafaţa celulei? Ele receptează identitate ...
Şi asta este interesant deoarece oamenii
care primesc inimii şi plămâni de la oameni care au murit
primesc şi unele din caracteristici împreună cu inima şi plămânii.
Se obişnuia să se spună : Ei bine, asta este în memoria celulei şi ideea este:
Uite ce ... eu sunt un biolog celular, şi
ştiu că ele nu au neuroni şi creier ... nu se poate ca o celulă să aibă memorie!
*** este adusă memoria adusă? Deoarece identitatea persoanei este adusă prin antene
când noi nici măcar nu suntem în corpurile
noastre. Noi avem antene la suprafaţă care ne disting pe fiecare din noi .
Se numesc "receptori de sine". Receptori de sine, receptori ai sinelui,
Ce înseamnă asta? Încerc să iau celulele mele să le pun în corpul tău, dar
sistemul tău imunitar spune, "hey, astea nu sunt celulele mele .. scapă de ele!"
Aşadar ele citesc identitatea. De unde vine identitatea? Vine de la aceste antene!
Deci ideea este asta: dacă iau celulele dvs
şi le tai antenele de identitate, receptorii de sine,
celulele dvs. sunt universale. Ele nu au
nici o identitate. Pot lua celulele dvs. să le pun în alt om,
nu vor fi respinse .. le pot pune într-un
şoarece ... nu vor fi respinse ... pot lua celulele dvs. să le pun şi într-o găină,
şi vor funcţiona fără să fie respinse
deoarece nu au identitate. Deci unde este identitatea?
Ea vine de la antene ... Ce înseamnă asta?
Tu nu eşti în interiorul corpului de la bun început ...
Tu eşti în mediul înconjurător. Şi când
transplantezi organele unei persoane decedate,
într-o persoană în viaţă, aceşti oameni încă au antenele legate la acea identitate,
deci acum acea persoană este acum adusă
înăuntru prin aceşti plămâni sau inimă sau ce or fi.
Acum o ştire foarte interesantă şi abia am citit-o săptămâna trecută ..
şi este chiar entuziasmantă. Când o mamă
este însărcinată şi fetusul se implantează pe sine
celulele fătului, migrează prin sistemul
mamei. Noi obişnuiam să credem că aceste celule
dispar la naştere că o să fie pierdute din sistem. Acum am descoperit că nu.
Mama şi copilul ei, sunt conectaţi deoarece
amândoi ... mama are celulele copilului în ea
ca să recunoască identitatea copilului. Aşa că mama poate spune când ceva merge prost
cu copilul ei chiar dacă nu sunt conectaţi, deoarece sunt pe aceaşi frecvenţă de undă.
Importanţa acestor lucruri este că .. ceea
ce m-a lovit pe mine ... primul lucru care m-a lovit ...
Am fost nespiritual, am fost un om de
ştiinţă din sectorul de cercetare al medicinii alopate ...
Nu mă uitam după spiritualitate, tot ceea
ce căutam este *** se poate controla celula pe sine.
Am văzut membrana şi am înţeles asta, am văzut şi receptorii de recunoaştere de sine,
şi am spus în sinea mea : "Dumnezeule, eu nu sunt
aici în interior ... eu mă unduiesc în mediul înconjurător
prin receptorii mei (cred că spune .. n.t) ... De ce? Dacă îndepărtez receptorii,
nu mai am nici un fel de identitate. Şi ideea de fond este asta:
Dacă primeşti identitate din mediul
înconjurător ... ce se întâmplă dacă ... este ca un televizor cu o
antenă, dar antena este reglată către o anumită identitate.
Uitaţi problema: vă uitaţi la un show de
televiziune ... tubul televizorului se strică . Ce spunem despre televizor?
Este ***? Este mort ... A încetat emisia? Da
sau nu? ... Nu ... *** ştiţi? Vă luaţi un alt televizor
puneţi antena în funcţiune, daţi drumul pe acelaşi post şi BUM eşti din nou pe sticlă.
Ideea este asta: pot să scot receptorii de
sine din celulele tale şi să le pun la altă celulă.
Pot lua celulele mele, tai receptorii mei de
sine, iau receptorii tai de sine şi-i lipesc la celulele mele
şi să-i pun pe ai mei ... asta este vinderea unui corp ... este tine însuţi.
Nu mai sunt eu ... eşti tu ... Şi ceea ce
vreau să punctez în legătură cu asta este că:
dintr-odată începi să realizezi că :"Dumnezeule,
dacă eu sunt acolo în exterior, atunci ce se întâmplă dacă ucid celula?
Nu mă schimbă pe mine în mediul
înconjurător. Eu sunt tot acolo ... şi dintr - odată
am tuşit ... pentru prima dată în viaţa mea
am văzut realitatea unei identităţi spirituale.
De ce este asta relevant? Este deoarece
acest spirit persistă indiferent că trupul este aici sau nu.
Asta este ceea ce recunoaştem la oamenii care primesc transplane de organe mari .
Prin transplant el capătă identitatea ,
deoarece celulele încă recepteză prin receptorii de sine ...
Deci noi suntem mai mult decât acest corp
fizic. Biologia este la graniţa ... nu numai să ne arate
că evoluţia şi creaţia sunt simultane ...
dar şi că identitatea există în afara corpului ...
Şi asta este ceea ce ne permite să comunicăm
prin atmosferă ... Şi relevanţa ultimă a acestei comunicări,
se reduce simplu la această concluzie : CREDINŢELE SUNT CREATE ÎN CREIER.
CREDINŢELE AJUSTEAZĂ CORPUL SĂ SE POTRIVEASCĂ CREDINŢELOR.
UNDELE CEREBRALE SUNT TRANSMISE ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR.
Aşa că dacă ele sunt trimise în mediul înconjurător, impactează acei oameni
cu care suntem cei mai apropiaţi. Cu cât
eşti mai aproape de cineva, cu atât mai mare va fi
mai mare impactul pe care credinţele voastre
îl vor avea asupra lor. Deci importanţa acestui fapt este:
Vindecarea prin rugăciune este de înţeles.
Rănirea prin rea intenţie este deasemenea de înţeles.
Aşa că realitatea este că este un sistem de credinţe ... nu este un sistem de gene,
este un sistem de credinţe. Care este
importanţa acestui fapt? Vă puteţi schimba credinţele
realmente instantaneu. Care este mai mare? Nordul sau Sudul?
Sudul ... Vedeţi? Cât timp v-a luat să vă schimbaţi o credinţă? Nu foarte mult ...
Importanţa? Credinţele vă determină viaţa ... dacă vă schimbaţi credinţele
vă puteţi schimba viaţa. Dacă nu este aşa *** doriţi, schimbaţi-vă credinţele şi o să
vedeţi că o să începeţi să aduceţi chestii în viaţa dvs. Şi cu această înţelegere,
aş vrea să închid cu această înţelegere
pentru dvs. Sunteţi mult mai puternici decât a crezut oricine că sunteţi ...
Ne-am pierdut puterea încredinţând-o
genelor. Dar vreau să înţelegeţi : aşa *** aţi văzut în seara asta,
genele nu se pot activa pe sine, răspund la
mediul înconjurător, ceea ce include nu numai celelalte semnale
dar şi identitatea care sunteţi dvs. Căraţi asta în corpul dvs., când veniţi aici,
şi ideea legată de asta este că este viaţa dvs. Şi ideea de fond este asta:
Vă puteţi schimba viaţa la fel de repede *** vă schimbaţi credinţele.
Şi credinţele voastre pot fi schimbate
aproape instantaneu. Şi realitatea este că voi nu sunteţi
o victimă ... sunteţi doar o victimă a
propriilor credinţe ... iar credinţele vi le puteţi schimba.
Prin urmare, când plecaţi din această încăpere, şi vă îndepărtaţi aduceţi-vă aminte
că acele gânduri care tot vă trec prin cap,
analizaţi-le. Gândiţi-vă la ele. De ce? Pentru că ele
dau formă viitorului dvs. De ce? Acelea sunt
gândurile care stau în capul dvs.
şi sunt ca nişte diapazoane ... ele
rezonează cu lucrurile din mediul dvs. înconjurător.
Creierul dvs. este un diapazon. Ce înseamnă asta? Ce se întâmplă cu diapazonul când
determină cupa să înceapă să se mişte ... da?
Deci creierul dvs. creează evenimente în viaţa dvs. Şi dintr-odată începeţi să
realizaţi ... care erau gândurile când mă plimbam pe stradă?
Un psiholog ... un psihiatru ne informează
că aproximativ 70% din credinţele noastre sunt negative şi repetitive.
Noi avem gânduri negative şi pesimiste şi
avem nişte diapazoane care nu ne aduc veşti bune ...
Nu va face decât să facă să tremure ceea ce este negativ acolo în câmp.
Lucruri care ... ştiţi, este ca şi *** aţi sta nemişcaţi dar când diapazonul
începe să vibreze, va determina tot ceea ce
e pe aceeaşi frecvenţă să vibreze deasemenea.
Deci sunt, să spunem, 50 de oameni aici. Şi sunt 49 de oameni buni şi unul rău.
Şi încep să transmit o vibraţie ... temeţi- vă de omul rău! ... temeţi-vă de omul rău!
Ce sunt eu? Un diapazon ... Care din aceşti oameni vor vibra cu mine?Tipul cel rău ...
Şi dintr-odată tipul cel rău este atras de mine. Îi aducem în vieţile noastre ...
Lucruri , deoarece nu avem grijă de asta ... Acesta este secretul vieţii.
Observaţi-vă gândurile. Pentru că puteţi crea altele noi ... Ştiam asta şi am făcut-o!
Şi funcţionează! Şi centrul de sănătate de aici din oraş, este o mare resursă
în sensul că recunoscând credinţele şi energia din mediul dvs. înconjurător
*** le puteţi modifica. Pentru că este de mii de ori mai sănătos şi sigur
decât prin traversarea unei mulţimi de
practici medicale ca să încerci să face la fel.
Aşa că vă las cu asta: Sunteţi puternici ... dincolo de tot ceea ce vi-aţi imaginat.
Dar apoi trebuie să admiteţi responsabilitatea! Şi obişnuiam să termin
... obişnuiam să termin spunând : dacă înţelegeţi tot ceea ce am spus,
atunci înţelegi asta: este tu însuţi responsabil pentru tot din viaţa ta!
Ei bine ... obişnuiam să termin aşa şi
oamenii se supărau aşa de tare pe mine, tot timpul
aşa că m-am gândit : ăsta nu e de loc un
sfârşit bun şi de fapt, ceea ce s-a întâmplat
a fost că o femeie a fost aşa de supărată că şi-a adus soţul aici, deoarece era aşa de
... ea pur şi simplu nu putea să înghită
ideea *** că era ea implicată în desfăşurarea vieţii ei.
Aşa că am vorbit şi am spus ok ce spui dacă
aceasta este concluzia ... ascultaţi noua concluzie.
Sunteţi gata? Esti personal responsabil
pentru tot din viaţa ta ... odată ce devi conştient ...
că eşti tu însuţi responsabil pentru tot din viaţa ta! Mulţumesc foarte mult!
Mulţumesc!
Traducerea: FreeYourMind freeyourmindandheart@yahoo.com
NOTA TRADUCĂTORULUI :Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli sau lipsuri prezente în
subtitrare. Fiind făcută după ureche, nu am înţeles întotdeauna ce se spunea.
Îi rog pe cei nemulţumiţi să corecteze ei unde consideră necesar,
deoarece eu, sincer nu mai pot verifica încă odată. Neavând
scriptul subtitrarii adeseori am văzut şi ascultat anumite pasaje de 3-4
ori pentru a înţelege şi nu o mai pot face încă odată acum. E prea mult ...
Traducerea: FreeYourMind freeyourmindandheart@yahoo.com