Tip:
Highlight text to annotate it
X
MÂNDRIE ŞI PREJUDECATÃ
Lydia! Kitty!
Scumpul meu domn Bennet, ai auzit?
Netherfield Park s-a închiriat, în fine.
Nu vrei sã ştii cine l-a luat?
Pentru cã doreşti sã-mi spui, draga mea,
mã îndoiesc cã am de ales.
Kitty, ce ţi-am spus
despre ascultatul la uşã?
E un domn Bingley,
care a venit din Nord.
- Cinci mii pe an!
- Serios?
- E necãsãtorit!
- Cine?
Dl Bingley, se pare. Kitty!
*** poate asta sã le afecteze?
Dle Bennet,
*** poţi fi atât de obositor?
Ştii cã trebuie sã mãritãm una din ele.
A fost ideea lui sã se mute aici?
Trebuie sã-i faci o vizitã numaidecât.
Ah, ceruri. Oameni.
Noi nu ne putem duce dacã nu mergi tu,
aşa *** bine ştii, dle Bennet.
- Asculţi ce spun? Nu asculţi niciodatã.
- Trebuie, Papa! Numaidecât!
Nu e nevoie. Am fãcut-o deja.
- Serios?
- Când?
Ah, dle Bennet,
*** poţi sã mã necãjeşti aşa?
Chiar nu îţi pasã
de sãrmanii mei nervi?
Greşeşti, draga mea.
Îmi pasã chiar foarte mult.
Mi-au ţinut permanent companie
în ultimii douãzeci de ani.
Papa!
- E atrãgãtor?
- Cine?
- E frumos?
- Sigur cã e.
Cu 5.000 pe an
n-ar conta nici dacã are negi.
Cine are negi?
Voi fi de acord
sã se cãsãtoreascã cu oricare din fete.
- Va veni mâine la bal?
- Cred cã da.
- Dle Bennet!
- Trebuie sã am muselina ta cu picãţele!
- Îţi dau condurii mei verzi.
- Au fost ai mei.
- O sã cos pentru tine o sãptãmânã.
- O sã-ţi ajustez boneta nouã.
Douã sãptãmâni!
Nu-i acelaşi lucru!
Nu-i acelaşi lucru.
Nu pot respira.
Cred cã mi-a cãzut un deget
de la picior.
Dacã astã searã nu se îndrãgostesc
de tine toţi bãrbaţii,
atunci nu pot judeca
ce e frumos.
- Sau bãrbaţii.
- Nu, ei sunt uşor de judecat.
Nu toţi sunt rãi.
Proşti fãrã umor,
potrivit experienţei mele limitate.
Într-o zi,
vei fi atrasã de cineva,
şi va trebui sã fii atentã ce spui.
Sunteţi binevenit.
Care dintre pãunii împopoţonaţi
e dl Bingley?
E cel din dreapta
La stânga e sora lui.
- Şi cel cu sprânceana întrebãtoare?
- E bunul lui prieten, dl Darcy.
- Aratã groaznic, sãracul.
- Poate, dar sãrac nu este.
Spune-mi.
10.000 pe an,
are jumãtate din Derbyshire.
Jumãtatea tristã.
Dle Bennet,
trebuie sã-l prezinţi fetelor imediat.
Zâmbiţi-i dlui Bingley. Zâmbiţi.
Mary.
Dle Bingley, pe fiica mea cea mare
o cunoşti.
D-na Bennet, dra Jane Bennet,
Elizabeth şi dra Mary Bennet.
Îmi pare bine.
Mai avem douã, dar acum danseazã.
Îmi pare bine de cunoştinţã
Daţi-mi voie sã îl prezint pe dl Darcy
din Pemberley în Derbyshire.
*** vã place aici,
în Hertfordshire?
Foarte mult.
Aud cã biblioteca de la Netherfield
e între cele mai bune.
Mã simt vinovat. Nu am pasiunea asta.
Prefer sã fiu în aer liber.
Ah, desigur, ştiu sã citesc.
Şi nu sugerez
cã nu se poate citi în aer liber.
Aş dori sã citesc mai mult, dar
totdeauna sunt alte lucruri de fãcut.
Da, exact asta voiam sã spun.
Mamã, mamã! N-o sã crezi niciodatã
ceea ce-ţi voi spune.
- Spune-mi!
- Se cãlugãreşte.
- Vine regimentul!
- Ofiţeri?
Vor fi staţionaţi toatã iarna
chiar aici.
- Ofiţeri?
- Cât cuprinzi cu ochii.
Ah, uite.
Jane danseazã cu dl Bingley.
Domnule Bennet.
- Dansezi, dle Darcy?
- Nu, dacã pot sã evit.
Nu ştiam cã vii sã mã vezi.
Ce s-a întâmplat?
Suntem departe de Grosvenor Square,
nu-i aşa, dle Darcy?
Nu am mai vãzut
atâtea fete frumoase.
Tu ai dansat cu singura fatã frumoasã.
Este cea mai minunatã creaturã
pe care am întâlnit-o.
- Şi sora ei, Elizabeth, e fermecãtoare.
- Perfect tolerabilã.
Nu destul de frumoasã ca sã mã tenteze.
Fugi şi bucurã-te de zâmbetele ei.
Îţi pierzi vreme cu mine.
Tot rãul spre bine, Lizzie. Dacã
te plãcea, trebuia sã vorbeşti cu el.
Întocmai.
Nu aş dansa cu el
pentru întregul Derbyshire,
darãmite pentru jumãtatea tristã.
Aşteaptã!
- Mi-a plãcut foarte mult, drã Lucas.
- Ce bine dansezi, dle Bingley.
Niciodatã nu am mai savurat atât
un dans.
Fiica mea Jane
e o dansatoare minunatã, nu-i aşa?
Este, într-adevãr.
Prietena ta, dra Lucas,
e o tânãrã foarte plãcutã.
Ah, da, o ador.
- Ce pãcat cã nu aratã mai bine.
- Mamã!
Dar Lizzie
nu ar recunoaşte cã e urâtã.
Desigur, Jane a mea e consideratã
frumuseţea comitatului.
Mamã, te rog!
Când avea 15 ani, un domn
a fost atât de îndrãgostit de ea,
încât eram sigurã cã-i va face o ofertã.
Totuşi, i-a scris nişte versuri
foarte drãguţe.
Şi s-a terminat.
Mã întreb cine a descoperit forţa
poeziei la îndepãrtat dragostea.
- Credeam cã poezia e hrana dragostei.
- A dragostei puternice.
Dacã e doar o înclinaţie ***ã,
un sonet prost o poate ucide.
Atunci ce recomanzi
pentru încurajarea afecţiunii?
Dansul.
Chiar dacã partenerul e nesuferit.
Dl Bingley e exact
*** trebuie sã fie un tânãr bãrbat.
- Raţional, bine dispus...
- Arãtos, şi bogat, pe deasupra...
Cãsãtoria nu ar trebui motivatã
de gânduri pecuniare.
Nu m-aş mãrita decât din dragoste.
- Şi de asta o sã ajung o fatã bãtrânã.
- Chiar crezi cã m-a plãcut?
A dansat cu tine aproape tot timpul,
şi a avut ochi doar pentru tine.
Îţi dau voie sã-l placi.
Ţi-au plãcut alţii mai proşti.
Eşti prea înclinatã
sã-ţi placã oamenii, în general.
În ochii tãi, toţi sunt buni.
Nu şi prietenul lui. Tot nu cred
ce a putut spune despre tine.
Dl Darcy?
I-aş fi iertat mai uşor vanitatea
dacã nu o rãnea pe a mea.
Dar n-are a face.
Mã îndoiesc cã ne vom mai vedea.
- A dansat al treilea cu dra Lucas.
- Eram toţi acolo.
Sãraca.
Ce pãcat cã nu e mai frumoasã.
E o fatã bãtrânã în devenire.
Al patrulea cu o drã King
neimportantã
şi al cincilea din nou cu Jane.
Dacã avea un pic de compasiune,
şi-ar fi scrântit glezna.
Dupã *** vorbeşti,
ai crede cã fetele noastre
vor avea o moştenire fabuloasã.
Când o sã mori,
şi asta ar putea fi curând,
vor rãmâne fãrã un acoperiş
deasupra capului şi fãrã o para.
- Te rog, e zece dimineaţa.
- O scrisoare pentru dra Bennet, dnã.
De la Netherfield Hall.
Mulţumesc lui Dumnezeu.
Suntem salvaţi!
Grãbeşte-te, Jane, grãbeşte-te.
Ah, ce zi fericitã!
E de la Caroline Bingley.
Mã invitã sã iau masa cu ea.
- Fratele ei ia masa în altã parte.
- În altã parte?
- Pot lua trãsura?
- Dã-mi sã vãd.
- E prea mult de mers pe jos.
- E neaşteptat din partea lui.
Mamã, trãsura pentru Jane?
Nicidecum. Se va duce cãlãrind.
Cãlãrind!
Lizzie.
Acum va trebui sã stea peste noapte,
aşa *** am prezis.
Pentru Dumnezeu, femeie,
talentele tale în arta peţitului
sunt cu certitudine oculte.
Mamã, totuşi nu cred cã poţi
sã revendici credit pentru ploaie.
"Prietenii nu mã vor vedea acasã
pânã mã simt mai bine.
Cu excepţia durerilor în gât, a febrei
şi migrenei, nu am nimic altceva."
Dacã Jane moare, ar fi o alinare
sã ştim cã îl vâna pe dl Bingley.
Oamenii nu mor din rãceli.
Dar ar putea muri de ruşine
cã are o asemenea mamã.
Trebuie sã mã duc la Netherfield
imediat.
Lady Bathurst re-decoreazã sala de bal
în stil franţuzesc.
Cam lipsit de patriotism, nu crezi?
Dra Elizabeth Bennet.
Dumnezeule, ai mers pe jos pânã aici?
Da.
- Îmi cer scuze. *** se simte sora mea?
- E la etaj.
Mulţumesc.
Dumnezeule, i-ai vãzut tivul?
20 de centimetri în noroi.
Arãta incredibil de medieval.
Îmi e teamã sã nu abuzez.
Sunt atât de amabili cu mine.
Nu ştiu cine e mai încântat
de şederea ta aici, mama sau dl Bingley.
Mulţumesc pentru grija acordatã
surorii mele.
Aici are mai mult confort decât acasã.
E o plãcere.
Vreau sã spun, nu e o plãcere
cã e bolnavã. Bineînţeles cã nu.
E o plãcere cã e aici, bolnavã.
Porcul nostru nu o sã fie faimos.
Negru pe spate, dar nu e rudã
cu eminentul porc din Norwich.
- Acum porcul ãla e...
- Dle Bennet.
Totul merge conform planului.
E îndrãgostit pe jumãtate de ea
- Cine, draga mea?
- Dl Bingley.
Nu îi pasã cã nu are avere.
Are el pentru amândoi.
- *** facem cunoştinţã?
- E uşor!
Aşteptaţi-mã!
Scapi un obiect pe jos. Ei îl ridicã.
Şi faceţi cunoştinţã.
Ofiţeri!
- Scrii neobişnuit de repede, dle Darcy.
- Greşeşti. Scriu încet.
Câte scrisori trebuie sã fi avut ocazia
sã scrii, dle Darcy.
Scrisori de afaceri.
Cred cã sunt odioase.
Din fericire, mã ocup eu de ele,
şi nu tu.
Spune-i surorii tale cã îmi e dor de ea.
- l-am mai spus-o o datã.
- Ţin la ea foarte mult.
Am fost încântatã de designul ei
pentru o masã.
Poate mã laşi sã omit încântarea ta.
Nu am loc destul sã o exprim
pe de-a întregul.
Dvs domnişoarele sunteţi desãvârşite.
- Ce vrei sã spui?
- Pictaţi mese, cântaţi la pian,
brodaţi perne.
Nu ştiu nimic despre o doamnã,
dar se spune cã e desãvârşitã.
Cuvântul e folosit prea liberal.
Nu cunosc mai mult de şase femei
care sunt cu adevãrat desãvârşite.
Nici eu.
Pentru Dumnezeu,
trebuie cã te pricepi foarte bine.
- Aşa e.
- Absolut.
Trebuie sã aibã cunoştinţe de muzicã,
desen, canto, dans
şi limbi moderne
pentru a merita calificarea.
Şi ceva în aerul şi felul în care merge.
Şi trebuie sã-şi îmbogãţeascã mintea
citind mult.
Nu mã mai mirã
cã nu ştii decât şase femei desãvârşite.
- Mã întreb dacã cunoşti vreuna.
- Eşti severã cu propriul sex?
Eu nu am cunoscut nici una.
Ar fi ceva înfricoşãtor de vãzut.
Drã Elizabeth,
hai sã ne plimbãm prin camerã.
E reconfortant, nu-i aşa,
dupã ce stai jos atât de mult?
E o micã realizare, presupun.
Vii cu noi, dle Darcy?
Nu puteţi avea decât douã motive,
şi eu le-aş perturba pe ambele.
Ce vrea sã spunã?
Cel mai sigur fel de a-l dezamãgi
este sã nu întrebãm.
Spune-ne, dle Darcy.
Fie aveţi încredere una în cealaltã
şi aveţi lucruri secrete de discutat,
ori sunteţi conştiente
cã siluetele voastre
aratã mai avantajos
când vã plimbaţi.
În primul caz,
v-aş sta în drum.
În al doilea,
vã pot admira mai bine de aici.
*** sã-l pedepsim pentru ce a spus?
- Am putea râde de el.
- Nu trebuie sã-l necãjim pe dl Darcy.
Eşti prea mândru, dle Darcy? Şi crezi
cã mândria e un pãcat, sau o virtute?
- N-aş putea spune.
- Încercãm sã-ţi gãsim un defect.
Îmi este greu sã iert
nebuniile şi viciile altora
sau insultele pe care mi le aduc.
Pãrerea mea bunã, odatã pierdutã,
e pierdutã pentru totdeauna.
Vai de mine.
Nu pot sã te necãjesc pe tema asta.
Ce pãcat,
fiindcã îmi place mult sã râd.
O trãsãturã de familie, probabil.
O dnã Bennet, o drã Bennet,
o drã Bennet şi o drã Bennet, dle.
Primim toate familiile Bennet din ţarã?
Aveţi o camerã excelentã, dle.
Şi mobilã scumpã.
Ah, sper cã intenţionezi sã stai aici,
dle Bingley.
Absolut, gãsesc provincia foarte
interesantã. Eşti de acord, Darcy?
O gãsesc perfect adecvatã.
Chiar dacã societatea
e mai puţin diversã decât la oraş.
Mai puţin diversã?
Câtuşi de puţin.
Luãm masa cu între patru şi 20
de familii de toate formele şi mãrimile.
Sir William Lucas, de exemplu,
e un bãrbat foarte îndatoritor.
Şi se umflã mult mai puţin în pene
decât alţii cu un rang mult mai mic.
Dle Bingley, e adevãrat
cã vei da un bal aici?
Un bal?
Ar fi o modalitate excelentã de a face
noi prieteni. Ai putea invita militarii.
- Ah, dã un bal!
- Kitty!
Când sora ta se face bine,
spune-mi în ce zi vrei.
Cred cã balul este un mod iraţional
de a cunoaşte lume.
Ar fi mai bine dacã accentul s-ar pune
pe conversaţie şi nu pe dans.
Într-adevãr, mult mai raţional,
dar atunci nu ar mai fi un bal.
Mulţumesc, Mary.
Ce loc minunat şi impunãtor,
nu-i aşa, dragii mei?
Nu mai e altã casã ca asta în comitat.
- Dle Darcy.
- Drã Bennet.
- Uite-o.
- Nu ştiu *** sã vã mulţumesc.
Eşti binevenitã
oricând nu te simţi tocmai bine.
Mulţumesc pentru companie.
Foarte instructivã.
Plãcerea a fost a mea.
- Dl Darcy.
- Drã Elizabeth.
Şi era una cu gene lungi, ca de vacã.
Roag-o pe dna Hill
sã ne comande o fripturã, Betsy.
Dar numai una.
Nu ne scãldãm în bani.
Sper, draga mea,
cã ai comandat o cinã zdravãnã.
Am motive sã aştept pe încã cineva
la petrecerea noastrã de familie.
Numele lui e dl Collins,
cumplitul verişor.
- Care va moşteni?
- Da. Absolut totul.
Chiar şi taburetul de pian
aparţine dlui Collins.
Când?
Ne poate da afarã din casã
oricând doreşte.
Averea trece direct la el,
şi nu la noi, sãrmanele femei.
Dl Collins, la dispoziţia dvs.
Ce camerã superb decoratã
şi ce cartofi excelenţi.
Sunt mulţi ani de când am mâncat
o legumã atât de bine gã***ã.
Cãreia dintre verişoare trebuie sã-i
aduc laude pentru excelenţa gãtitului?
Suntem perfect în stare
sã avem un bucãtar.
Excelent.
Îmi pare bine cã moşia
permite un astfel de trai.
Sunt onorat sã o am ca patroanã
pe Lady Catherine de Bourgh.
Aţi auzit de ea, bãnuiesc?
Prezbiteriul meu
se învecineazã cu moşia ei,
Rosings Park,
şi adesea îmi face onoarea
sã treacã pe lângã sãlaşul meu
în faetonul ei mic tras de cãluţi.
Are familie?
O fatã, care va moşteni Rosings
şi alte multe proprietãţi.
I-am spus adesea lui Lady Catherine
cã fiica ei
pare nãscutã sã fie o ducesã,
pentru cã are toate însuşirile
superioare necesare unui rang înalt.
Acest gen de complimente
e totdeauna acceptabil pentru doamne
şi sunt întotdeauna
îndatorat sã le fac.
Ce fericire pentru tine, dle Collins,
sã posezi talentul de a flata
cu atâta delicateţe.
Sunt aceste atenţii provocate
de impulsul momentului
sau sunt rezultatul
unui studiu anterior?
Rezultã din ceea ce se petrece
în acel moment.
Şi chiar dacã mã amuz câteodatã
pregãtind astfel de complimente,
mã strãduiesc sã le ofer
cu un aer cât mai puţin studiat.
Crede-mã, nimeni nu ar bãnui
cã felul în care te porţi e exersat.
Dupã cinã, mã gândeam
cã aş putea sã vã citesc o orã sau douã.
Am cu mine Predicile lui Fordyce
care trateazã cu multã elocvenţã
toate problemele morale.
Aţi auzit de Predicile lui Fordyce,
drã Bennet?
Dnã Bennet, am fost rãsplã***
de Lady Catherine de Bourgh
cu o casã parohialã încãpãtoare.
Am aflat acest lucru.
Este speranţa mea ca în curând
sã gãsesc o stãpânã pentru ea.
Şi vreau sã te informez
cã cea mai mare domnişoarã Bennet
a atras atenţia mea specialã.
Ah, dle Collins.
Din pãcate îmi revine sarcina
sã-ţi spun cã cea mai mare drã Bennet
urmeazã sã se logodeascã foarte curând.
Sã se logodeascã.
Dar dra Lizzie,
urmãtoarea ca vârstã şi frumuseţe,
ar fi o partenerã excelentã
pentru oricine.
Nu crezi cã aşa e? Dle Collins?
Într-adevãr. Într-adevãr.
O alternativã foarte agreabilã.
Dl Collins e un bãrbat care te face
sã disperi pentru întregul sex.
A ta, cred.
Dle Wickham,
cât eşti de perfect.
Mi-a ridicat batista.
Ai scãpat-o pe a ta dinadins?
Dl Wickham e locotenent.
- Un locotenent încântat.
- Ce faceţi aici?
- Vrem nişte panglici.
- Albe, pentru bal.
Vreţi sã ne uitãm dupã panglici
împreunã?
- Bunã ziua, dle James.
- Drã Lydia, drã Bennet.
Nici mãcar nu mã uit.
Nu vã puteţi bizui pe mine.
Nu mã pricep la panglici.
Doar un bãrbat sigur de sine
ar recunoaşte asta.
Nu, e adevãrat.
Şi catarame.
Când ajung la catarame, sunt pierdut.
- Trebuie sã fii ruşinea regimentului.
- Obiect al batjocurii.
Şi ce fac superiorii cu tine?
Mã ignorã. Oricum nu sunt important,
aşa cã nu e greu.
- Lizzie, dã-mi nişte bani.
- Îmi datorezi deja o avere.
- Daţi-mi voie.
- Nu, dle Wickham, te rog...
Insist.
- Îmi e milã de francezi.
- Şi mie.
- Uite, dl Bingley.
- Dle Bingley!
Eram în drum spre casa voastrã.
*** îţi plac panglicile
pentru balul tãu?
- Uluitoare.
- Nu-i aşa? Uite *** înfloreşte.
Ah, Lydia.
Nu uita sã-l inviţi pe dl Wickham.
Face credit profesiei sale.
Nu poţi invita lume
la balurile altora.
Desigur, trebuie sã vii, dle Wickham.
Acum scuzaţi-ne, doamnelor,
vã urez o zi plãcutã.
Vei merge la balul de la Netherfield,
dle Wickham?
Poate. De cât timp e dl Darcy
oaspete acolo?
Cam o lunã.
Scuzã-mã, dar îl cunoşti pe dl Darcy?
Da, am avut legãturi cu familia sa
încã din copilãrie.
Poate eşti surprinsã, dacã te gândeşti
la întâlnirea rece de azi.
Sper cã planurile tale legate de Meryton
nu vor fi afectate
- de relaţiile cu acel domn.
- Eu nu mã las îndepãrtat.
Dacã vrea sã evitã sã mã vadã,
el trebuie sã plece, nu eu.
Trebuie sã întreb,
ce nu-ţi place la dl Darcy?
Tatãl meu i-a administrat averea.
Darcy şi cu mine am crescut împreunã.
Tatãl lui mã trata ca pe un
al doilea fiu, mã iubea ca pe un fiu.
Am fost amândoi cu el când a murit.
Cu ultima rãsuflare,
tatãl lui mi-a lãsat moştenire
prezbiteriul de pe moşie.
Ştia cã inima mea înclina spre bisericã.
Dar Darcy i-a ignorat dorinţa
şi l-a dat altcuiva.
- Dar de ce?
- Gelozie.
Tatãl sãu...
Ei bine, mã iubea mai mult
şi Darcy nu putea suporta.
- Ce crud.
- Şi acum sunt un infanterist sãrac.
Prea mic ca sã fiu bãgat în seamã.
- Inhaleazã!
- Nu mai pot. Mã doare.
Betsy.
Betsy!
- Trebuie sã fi fost o neînţelegere.
- Nu poţi sã gândeşti rãu despre nimeni?
*** putea dl Darcy sã facã aşa ceva?
Voi descoperi adevãrul
de la dl Bingley astã searã.
Lasã-l pe dl Darcy sã nege chiar el.
Pânã o face,
sper sã nu-l mai întâlnesc.
Sãrmanul, nefericitul domn Wickham.
Wickham e de douã ori
mai bãrbat decât Darcy.
Şi sã sperãm
cã vrea sã danseze mai mult.
Uite-i acolo.
- Ah, da.
- Billy.
Jane Martin e aici.
Daţi-mi voie sã spun ce plãcere imensã
este sã vã vãd din nou.
- Dnã Bennet.
- Drã Bingley.
Încântãtor.
Îmi pare atât de bine cã eşti aici.
Şi mie.
Ce mai faceţi? Drã Elizabeth?
Cauţi pe cineva?
Nu, deloc,
admiram splendoarea generalã.
- Îţi taie respiraţia, dle Bingley.
- Bine.
Ai fi putut mãcar schimba câteva vorbe
cu dl Bingley.
Îndrãznesc sã spun cã nu am întâlnit
un domn mai plãcut de când mã ştiu.
Ai vãzut *** o adorã?
Draga de Jane, face totdeauna
ce e mai bine pentru familie.
- Charlotte!
- Lizzie!
- L-ai vãzut pe dl Wickham?
- Nu. Poate cã e pe aici.
Lizzie, dl Wickham nu e aici.
Se pare cã a fost reţinut.
Reţinut unde? Trebuie sã fie aici.
- Aici erai.
- Dle Collins.
Poate îmi veţi acorda onoarea,
drã Elizabeth.
Ah, nu credeam cã dansezi,
dle Collins.
Nu cred cã dansul e incompatibil
cu funcţia de preot.
Mai multe persoane,
inclusiv Înãlţimea Sa,
mi-au spus cã dansez foarte frumos.
Se pare cã dl Wickham al tãu
a fost chemat în oraş cu treburi.
Dansul nu prezintã interes
pentru mine, dar...
...dar oferã posibilitatea
sã fii generos...
- ...în atenţiile acordate partenerei...
- lnformatorul meu spune...
...cã ar fi fost mai puţin înclinat
sã fie ocupat, dacã nu ar fi fost...
...prezenţa unui anumit domn.
Care este obiectul atenţiei mele.
Numele acelui domn nu meritã pomenit.
Este intenţia mea, dacã pot fi direct,
sã rãmân aproape de tine toatã seara.
Îmi acordaţi dansul urmãtor,
drã Elizabeth?
Desigur.
- Am acceptat sã dansez cu dl Darcy?
- Pot spune cã îl vei gãsi îndatoritor.
Ar fi foarte neplãcut,
pentru cã am jurat sã îl urãsc pe vecie.
- Îmi place dansul ãsta.
- Într-adevãr. Foarte tonifiant.
E rândul tãu sã spui ceva,
dle Darcy.
Eu am vorbit despre dans.
Acum ar trebui sã faci o remarcã
despre camerã sau numãrul de parteneri.
Sunt încântat sã-ţi fac pe voie.
Ce ai dori sã auzi?
Acest rãspuns e suficient,
pentru moment.
Poate aş putea observa
cã balurile particulare
sunt mai plãcute decât cele publice.
Deocamdatã putem sã tãcem.
Vorbeşti totdeauna în timp ce dansezi?
Nu. Prefer sã fiu
nesocialã şi taciturnã.
Face ca totul sã fie mai plãcut,
nu crezi?
Spune-mi, tu şi surorile tale
mergeţi des pe jos la Meryton?
Da, mergem des pe jos la Meryton.
E o ocazie bunã
sã faci noi cunoştinţe.
Când ne-ai întâlnit,
tocmai fãcusem o nouã cunoştinţã.
Dl Wickham e binecuvântat cu maniere
frumoase, sigur îşi va face prieteni.
Cã e în stare sã şi-i pãstreze
e mai puţin sigur.
A avut nenorocul sã piardã prietenia ta.
E ireversibil?
- Este. De ce întrebi?
- Ca sã îţi aflu caracterul.
- Ce ai descoperit?
- Foarte puţin.
Cu atâtea poveşti contradictorii
sunt în mare încurcãturã.
Sper sã-ţi ofer mai multã
claritate în viitor.
- Acela este dl Darcy din Pemberley?
- Aşa cred.
Trebuie sã mã prezint imediat.
Este nepotul patroanei mele,
Lady Catherine.
Va considera aşa ceva
drept o impertinenţã.
Dle Darcy.
Dle Darcy.
Dle Darcy. Bunã seara...
Ce rude interesante ai.
Mary, dragã, ne-ai încântat destul.
Lasã-le şi pe celelalte tinere
sã încerce.
...de când eram copil,
apoi a murit.
Am un sur superb.
Desigur, Caroline cãlãreşte
mult mai bine decât mine.
Ah, da. Aşteptãm o cãsãtorie
cât se poate de avantajoasã.
Şi Jane, mãritându-se atât de bine,
trebuie sã aibã grijã de surori.
E clar cã familia mea vrea sã vadã cine
se poate expune mai tare ridicolului.
- Cel puţin Bingley nu a vãzut.
- Nu.
- Cred cã o place foarte mult.
- Dar ea îl place pe el?
Puţini dintre noi sunt siguri cã iubesc
fãrã sã fie încurajaţi *** trebuie.
Bingley o place enorm,
dar nu poate face mai mult
dacã ea nu îl ajutã.
E timidã. Dacã el nu pricepe,
e un nãtãrãu.
Toţi suntem nãtãrãi în dragoste.
El nu îi cunoaşte caracterul
ca noi.
Ar trebui sã se mişte repede
şi sã-l înhaţe.
Avem destul timp sã-l cunoaştem
dupã aceea.
Nu mã pot opri sã gândesc
cã cineva va scoate un purceluş
şi ne va face sã-l fugãrim.
- Vai de mine!
- Îmi cer scuze, dle.
Îmi pare foarte rãu.
Scuzaţi-mã.
Emily, te rog!
Mary, draga mea.
Of, of, of...
- Am exersat toatã sãptãmâna.
- Ştiu, draga mea.
Urãsc balurile.
Dle Bennet, trezeşte-te.
Ah, nu m-am distrat niciodatã
atât de bine!
Charles, nu poţi fi serios.
Vom avea o nuntã în mai puţin de trei
luni, dacã mã întrebi, dle Bennet.
Dle Bennet!
Mary, te rog.
Mulţumesc, dle Hill.
Dnã Bennet, speram,
dacã nu te deranjeazã,
cã voi putea avea o audienţã particularã
cu dra Elizabeth.
Ah, desigur,
Lizzie ar fi foarte fericitã.
Toatã lumea, afarã. Dl Collins vrea
o audienţã particularã cu sora voastrã.
Staţi, dl Collins nu are sã-mi spunã
nimic ce nu trebuie sã auziţi.
Doresc sã stai unde eşti.
Toţi ceilalţi în salon.
- Dle Bennet.
- Dar...
Acum.
- Jane. Jane, nu... Jane!
- Jane.
Papa, stai.
Dragã drã Elizabeth,
Atenţiile mele au fost prea clare
pentru a nu fi înţelese.
Aproape de când am intrat în casã
te-am ales ca partenerã
pentru viaţa mea viitoare.
Dar înainte sã dau frâu sentimentelor,
sã-ţi spun motivele mele
pentru a mã cãsãtori.
Mai întâi, este datoria unui preot
sã dea un exemplu matrimonial
în parohia sa.
În al doilea rând, sunt convins
cã va contribui mult la fericirea mea.
Şi în al treilea rând,
este la îndemnul
stimatei mele patroane,
Lady Catherine,
cã îmi aleg o soţie.
Scopul venirii mele la Longbourn
a fost sã aleg o soţie
dintre fetele dlui Bennet,
întrucât voi moşteni moşia
şi o asemenea alianţã, cu siguranţã...
...va fi convenabilã pentru toţi.
Şi acum nu îmi mai rãmâne decât
sã te asigur cât se poate de convingãtor
- de forţa afecţiunii mele.
- Dle Collins!
Şi nici un reproş
pe subiectul averii
- nu-mi va ieşi pe buze dupã cãsãtorie.
- Uiţi cã încã nu ţi-am dat un rãspuns.
Lady Catherine va aproba pe deplin
când voi vorbi cu ea
modestia ta, cumpãtarea
şi alte calitãţi lãudabile.
Dle, propunerea dvs mã onoreazã,
dar cu regret trebuie sã o refuz.
Ştiu cã doamnele
nu vor sã parã dornice...
Dle Collins, sunt foarte serioasã.
Tu nu mã poţi face fericitã.
Şi sunt ultima femeie din lume
care te-ar putea face fericit.
Mã gândesc cã refuzul tãu
e mai curând o delicateţe naturalã.
Apoi, în ciuda diverselor atracţii,
nu este deloc sigur cã ţi se va mai face
vreodatã altã ofertã de cãsãtorie.
Trebuie sã deduc cã vrei doar
sã-mi mãreşti dragostea prin suspans,
aşa *** procedeazã femeile elegante.
Nu sunt genul de femeie
care chinuieşte bãrbaţi respectabili.
Te rog sã înţelegi,
nu te pot accepta.
Copil nebun, încãpãţânat.
Nu-ţi face griji, dle Collins.
Rezolvãm micuţa neînţelegere îndatã.
Lizzie. Lizzie!
Dle Bennet, suntem toţi foarte agitaţi!
Trebuie sã vii sã o faci pe Lizzie
sã se mãrite cu dl Collins.
Dl Collins i-a cerut mâna lui Lizzie,
dar ea a jurat sã nu îl ia,
şi acum primejdia e
ca dl Collins
sã nu o mai vrea pe Lizzie.
- Ce pot face eu?
- Vino şi vorbeşte cu ea.
Acum!
Spune-i cã insişti
sã se cãsãtoreascã.
Papa, te rog.
Vei avea casa asta
şi îţi vei salva surorile de la sãrãcie.
- Nu mã pot mãrita cu el.
- Du-te şi spune-i cã te-ai rãzgândit.
- Gândeşte-te la familie.
- Nu mã poţi obliga.
Dle Bennet, spune ceva.
Mama ta insistã
sã te mãriţi cu dl Collins.
Da, altfel nu vreau sã o mai vãd.
De azi încolo, trebuie
sã te înstrãinezi de unul din pãrinţi.
Cine o sã te ţinã
dupã ce moare tatãl tãu?
Mama ta nu vrea sã te mai vadã
dacã nu te mãriţi cu dl Collins,
iar eu nu voi vrea sã te mai vãd
dacã o faci.
Mulţumesc, Papa.
Copil nerecunoscãtor!
Nu mai vorbesc cu tine.
Nu cã îmi place prea mult sã vorbesc.
Cei care suferã ca mine
de boli nervoase
nu au nici o plãcere
sã vorbeascã cu nimeni.
Jane!
Ce s-a întâmplat? Jane?
Nu înţeleg ce l-a fãcut sã plece
de la Netherfield.
De ce nu ştie când se întoarce?
Citeşte.
"Dl Darcy e nerãbdãtor sã-şi vadã sora,
şi noi asemenea.
Cred cã Georgiana Darcy
nu are egal în frumuseţe,
eleganţã şi desãvârşire.
Sper ca în viitor sã îi pot spune sorã."
Nu e destul de clar?
Caroline îşi vede fratele
îndrãgostit de tine
şi l-a luat de aici
ca sã-l convingã de contrarul.
Dar ştiu cã nu e în stare
sã amãgeascã pe cineva cu bunã ştiinţã.
- Mai curând el nu mã iubeşte.
- Te iubeşte. Nu te lãsa.
Du-te la mãtuşa şi unchiul din Londra,
vezi ca lumea sã ştie cã eşti acolo
şi sunt sigurã cã va veni la tine.
Spune-i surorii mele cã o iubesc
şi încearcã sã nu fi o povarã.
Sãrmana Jane.
Şi totuşi, fetelor le place sã fie
nefericite în dragoste din când în când.
Le dã ceva la care sã se gândeascã
şi un fel de distincţie între prietene.
- Asta o va înveseli sigur, Papa.
- E rândul tãu acum, Lizzie.
L-ai respins pe Collins.
Eşti liberã sã te duci
şi sã rãmâi cu buzele umflate.
Ce e cu dl Wickham?
E un tânãr plãcut
şi şi-ar face îndatoririle.
- Tatã...
- Şi ai o mamã iubitoare
care ar fi foarte fericitã.
- Charlotte!
- Dragã Lizzie.
Am venit sã-ţi spun noutãţile.
Dl Collins şi cu mine ne-am... logodit.
- Logodit?
- Da.
- Ca sã te cãsãtoreşti?
- Ce alte feluri de logodnã mai sunt?
Pentru Dumnezeu, Lizzie,
nu te uita aşa la mine.
Ar trebui sã fiu fericitã cu el
ca şi cu oricare altul.
- Dar e ridicol.
- Ah, mai încet.
Nu ne putem permite toate
sã fim romantice.
Mi s-a oferit o casã confortabilã
şi protecţie.
E destul ca sã fiu recunoscãtoare.
Am 27 de ani.
Nu am bani, nici perspective.
Sunt deja o povarã pentru pãrinţi.
Şi sunt înfricoşatã.
Aşa cã nu mã judeca, Lizzie.
Nu cuteza sã mã judeci.
Dragã Charlotte,
îţi mulţumesc pentru scrisoare.
Îmi pare bine cã mobila şi casa
sunt pe placul tãu
şi cã Lady Catherine
este prietenoasã şi îndatoritoare.
Odatã cu plecarea ta,
a lui Jane la Londra,
a militarilor în nord,
împreunã cu pitorescul domn Wickham,
trebuie sã mãrturisesc, perspectiva
de unde stau eu este mohorâtã.
Cât despre favoarea pe care mi-o ceri,
nu e o favoare.
Aş fi fericitã sã te vizitez
cât mai curând posibil.
Bun venit la umilul nostru domiciliu.
Soţia mã încurajeazã sã petrec timp
în grãdinã pentru sãnãtate.
Cred cã e obositã dupã cãlãtorie.
Plãnuiesc îmbunãtãţiri. Vreau sã arunc
o uscãturã şi sã plantez o alee de tei.
Mã gândesc cã orice tânãrã doamnã
ar fi fericitã
sã fie stãpâna unei asemenea case.
Aici nu vom fi întrerupte.
Salonaşul ãsta
e pentru folosinţa mea exclusivã.
Ah, Lizzie, e o plãcere sã am casa mea.
- Charlotte, vino aici!
- Ce s-a întâmplat?
Iar a scãpat porcul?
Ah, e Lady Catherine.
Hai sã vezi, Lizzie.
Veşti bune.
Am primit o invitaţie la Rosings
de la Lady Catherine.
Ce minunat!
Nu fi stânjenitã de ceea ce porţi.
Pune pe tine ce ai mai bun.
Lady Catherine nu a fost niciodatã
împotriva celor cu adevãrat modeşti.
Una dintre cele mai extraordinare
privelişti din Europa, aşa e?
Numai geamurile au costat
peste 20,000 lire.
Haideţi. Haideţi.
Cred cã puţin mai târziu
o sã jucãm cãrţi.
Înãlţimea voastrã.
Drã de Bourgh.
- Deci tu eşti Elizabeth Bennet?
- Da, Înãlţimea voastrã.
Asta e fiica mea.
- Sunteţi amabilã cã ne-aţi invitat.
- Numai covorul a costat peste 300 lire.
Dl Darcy.
Ce faci aici?
Dle Darcy,
nu am ştiut cã vom avea onoarea.
- Drã Elizabeth, sunt un oaspete aici.
- Îl cunoşti pe nepotul meu?
Am avut plãcerea sã-l cunosc
în Hertfordshire.
Colonel Fitzwilliam. Îmi pare bine.
Dle Collins, nu poţi sta lângã soţie.
Mutã-te. Acolo.
Harvey, ai putea cumva
sã-mi aduci peştele...
Sper cã familia ta e sãnãtoasã,
drã Elizabeth?
Da, mulţumesc.
Sora mea mai mare e la Londra.
Poate ai vãzut-o acolo.
Nu am avut norocul...
Cânţi la pian, drã Bennet?
- Puţin, dnã, şi foarte prost.
- Desenezi?
Nu, deloc.
Dar surorile, deseneazã?
Nici una.
Foarte straniu.
Bãnuiesc cã nu aţi avut ocazia.
Mama voastrã ar fi trebuit sã vã ducã
la oraş, ca sã aveţi profesori buni.
Mama nu s-ar fi supãrat,
dar tata urãşte oraşul.
- V-a pãrãsit guvernanta?
- Noi nu am avut guvernantã.
Fãrã guvernantã? Cinci fete
crescute acasã fãrã guvernantã?
Nu am mai auzit aşa ceva. Mama trebuie
sã fi fost sclava educaţiei voastre.
Câtuşi de puţin, Lady Catherine.
Surorile mai tinere
au ieşit în societate?
- Da, dnã, toate.
- Toate?
Toate cinci în acelaşi timp?
E foarte ciudat.
Şi eşti a doua. Cele mai tinere
înainte ca cele mai mari sã se mãrite?
Surorile mai mici
trebuie sã fie foarte tinere.
Da, mezina nu a împlinit 16 ani.
Dar ar fi greu pentru surorile mai mici
sã n-aibã parte de distracţii
pentru cã cele mai mari nu s-au mãritat.
Nu ar încuraja câtuşi de puţin
dragostea între surori.
Pe cuvânt, ai opinii foarte ferme
pentru o persoanã atât de tânãrã.
Spune-mi, ce vârstã ai?
Cu trei surori mai mici aproape
de maturitate, îmi e greu sã vã rãspund.
Vino, drã Bennet, cântã pentru noi.
- Nu, vã rog.
- Cãci muzica mã încântã.
De fapt,
sunt puţini oameni în Anglia
care se bucurã mai mult de muzicã.
Sau au gusturi mai bune.
Dacã învãţam,
ar fi trebuit sã devin expertã.
La fel şi Anne,
dacã i-ar fi permis sãnãtatea.
Nu afişez falsã modestie
când spun cã nu cânt bine...
Hai, Lizzie, Înãlţimea sa o cere.
*** se descurcã Georgiana, Darcy?
- Cântã foarte bine.
- Sper cã exerseazã.
Nu se poate ajunge la excelenţã
fãrã exerciţii regulate.
I-am spus asta dnei Collins.
Pentru cã nu aveţi instrument,
eşti binevenitã la Rosings
sã cânţi la pianul
din camera menajerei.
În acea parte a casei
nu vei sta nimãnui în drum.
Vrei sã mã sperii
venind în toatã mãreţia sã mã auzi.
Dar nu mã alarmez,
chiar dacã sora ta cântã atât de bine.
Ştiu cã nu te pot alarma,
chiar dacã aş vrea.
*** s-a purtat prietenul meu
în Hertfordshire?
Chiar vrei sã ştii?
Pregãteşte-te pentru ceva cumplit.
Prima datã când l-am vãzut,
nu a dansat cu nimeni,
deşi nu erau destui domni
şi erau câteva doamne
fãrã partener.
Nu ştiam pe nimeni
afarã de grupul meu.
Nu toţi se cunosc la un bal.
Fitzwilliam, am nevoie de tine.
Nu am talentul
de a face conversaţie cu uşurinţã
cu oameni pe care nu îi cunosc.
Poate ar trebui sã urmezi sfatul
mãtuşii tale, sã exersezi.
Dragã Jane...
Dle Darcy.
Ia loc, te rog.
Dl şi dna Collins
s-au dus în sat.
Casa asta e încântãtoare.
Cred cã mãtuşa mea a fãcut multe
când dl Collins a venit aici.
Aşa cred.
Nu şi-ar fi putut extinde bunãvoinţa
asupra unui supus mai recunoscãtor.
- Sã cer sã ne aducã ceai?
- Nu, mulţumesc.
Bunã ziua, drã Elizabeth,
a fost o plãcere.
Ce Dumnezeu i-ai fãcut
sãrmanului domn Darcy?
Nu am idee.
Orice minte are nevoie de un consilier
cãruia sã i se adreseze
pentru consolare când suferã.
Sunt multe facilitãţi pe care alţii
le pot oferi, spre deosebire de noi.
Mã refer la acele lucruri
care se pot obţine
doar prin intromisiune...
Mã scuzaţi, prin intromisiunea
dintre prietenie şi politeţe.
În asemenea ocazii, bãrbatul fãlos
te întâmpinã nu cu cordialitate,
ci cu suspiciunea
celui care îşi recunoaşte inamicul...
- Cât timp intenţionezi sã stai?
- Cât vrea Darcy.
- Sunt la dispoziţia lui.
- Toţi par sã fie aşa.
Mã întreb de ce nu-şi ia o soţie ca sã
asigure durata unui asemenea avantaj.
- Ar fi o femeie norocoasã.
- Zãu?
Darcy e o persoanã foarte loialã.
Recent a venit
în ajutorul unui prieten.
Ce s-a întâmplat?
L-a salvat
de la un mariaj imprudent.
Cine e bãrbatul?
Cel mai apropiat prieten al sãu,
Charles Bingley.
A dat dl Darcy un motiv
pentru intervenţia sa?
Au fost obiecţii serioase
cu privire la doamnã.
Ce fel de obiecţii?
Lipsa de avere?
Cred cã familia ei
a fost consideratã necorespunzãtoare.
- Şi i-a separat?
- Aşa cred. Mai mult nu ştiu.
Drã Elizabeth.
M-am luptat zadarnic
şi nu mai pot suporta.
Aceste ultime luni au fost o torturã.
Am venit la Rosings doar ca sã te vãd.
Am luptat contra raţiunii,
a aşteptãrilor familiei mele,
a inferioritãţii naşterii tale,
a rangului meu.
Le voi ignora ca sã-ţi cer
sã pui capãt agoniei mele.
- Nu înţeleg.
- Te iubesc.
Cu ardoare.
Te rog sã îmi faci onoarea
sã mã accepţi ca soţ.
Dle, apreciez tulburarea
prin care ai trecut
şi regret cã ţi-am provocat durere.
Nu am fãcut-o conştient.
- Acesta e rãspunsul?
- Da, dle.
- Râzi de mine?
- Nu.
Mã respingi?
Sunt sigurã cã emoţiile care te-au ţinut
în loc te vor ajuta sã treci peste asta.
Pot întreba de ce sunt respins
atât de puţin politicos?
Aş putea întreba de ce mi-ai spus
cã mã placi în ciuda raţiunii tale?
Dacã am fost nepoliticoasã,
asta e o scuzã.
- Dar ştii bine cã am şi alte motive.
- Ce motive?
Crezi cã m-ar putea tenta ceva
ca sã accept bãrbatul care a ruinat
fericirea iubitei mele surori?
Negi cã ai separat doi tineri
care se iubeau,
expunându-ţi prietenul
la dezaprobare
şi sora mea la batjocurã
pentru speranţe înşelate,
adâncindu-i pe amândoi în suferinţã?
- Nu o neg.
- *** ai putut sã o faci?
Am crezut cã surorii tale
nu-i pãsa de el.
Am realizat cã ataşamentul lui
e mai puternic.
E timidã!
Bingley credea
cã nu are sentimente adânci.
- Tu ai sugerat-o.
- Spre binele lui.
Sora mea nu-mi aratã nici mie
ce simte cu adevãrat.
Bãnuiesc cã averea lui
a jucat un rol?
Nu aş dezonora-o astfel pe sora ta.
A fost sugerat...
Ce?
Cã era clar un mariaj avantajos...
- A dat sora mea o astfel de impresie?
- Nu!
- Nu. Era, totuşi, familia ta...
- Lipsa de contacte?
- Nu, mai mult decât asta.
- *** aşa, dle?
Lipsa de bune maniere a mamei tale,
a surorilor mai tinere şi a tatãlui.
Iartã-mã. Trebuie sã te exclud
pe tine şi sora ta.
Şi dl Wickham?
Dl Wickham?
Ce scuzã oferi
pentru felul în care te-ai purtat?
- Ai un interes deosebit.
- Mi-a spus despre nenorocul sãu.
- Ah, ce mare a fost.
- Îi ruinezi şansele
şi totuşi îl tratezi cu sarcasm.
Deci asta e pãrerea ta despre mine?
Mulţumesc. Poate aceste ofense
ar fi fost trecute cu vederea
dacã mândria nu ţi-ar fi fost rãnitã de
scrupulele mele privind relaţia noastrã.
Trebuie sã mã bucur
de inferioritatea situaţiei tale?
Şi astea sunt vorbele
unui bãrbat distins.
Îngâmfarea ta şi trufia, nepãsarea ta
egoistã faţã de sentimentele altora
m-au fãcut sã-mi dau seama cã eşti
ultimul bãrbat cu care m-aş mãrita.
Iartã-mã, doamnã,
cã te-am reţinut atâta timp.
Am venit sã-ţi las asta.
Nu vreau sã reînnoiesc sentimentele
care te-au dezgustat atât.
Dar dacã îmi permiţi, mã voi referi la
cele douã ofense pe care mi le atribui.
Tatãl meu l-a iubit pe dl Wickham
ca pe un fiu.
I-a lãsat o situaţie generoasã.
Dar la moartea tatãlui meu,
dl Wickham a anunţat cã nu are intenţia
sã îmbrace sutana preoţeascã.
A cerut contravaloarea situaţiei,
şi a pierdut-o iute la jocuri de noroc.
Apoi a scris, cerând mai mulţi bani,
ceea ce am refuzat.
Dupã care a rupt toate legãturile.
S-a întors vara trecutã şi a declarat
o dragoste pasionatã pentru sora mea
pe care a încercat
sã o convingã sã fugã cu el.
Ea urmeazã sã moşteneascã 30.000 lire.
Când i s-a explicat cã el nu va primi
niciodatã vreun ban, a dispãrut.
Nu pot sã îţi descriu disperarea
ce a cuprins-o pe Georgiana.
Avea doar 15 ani.
În ce priveşte cealaltã problemã,
cu sora ta şi dl Bingley,
deşi motivele care m-au cãlãuzit
pot pãrea insuficiente,
erau în folosul unui prieten.
Lizzie.
Eşti bine?
Nu mai ştiu.
Lizzie. Ce noroc cã ai venit.
Mãtuşa şi unchiul tãu sunt aici
ca sã o aducã pe Jane de la Londra.
- Ce face Jane?
- E în salon.
L-am uitat. Dacã ar trece pe lângã mine
pe stradã, nu l-aş bãga în seamã.
Londra e atât de interesantã.
E adevãrat.
Sunt atâtea de fãcut.
Ce ştiri ai din Kent?
Nimic.
Cel puţin, nimic demn de menţionat.
Lizzie, spune-i mamei!
Nu mai face atâta zarvã.
- De ce nu m-a invitat şi pe mine?
- Fiindcã eu sunt companie mai plãcutã.
- Ce este?
- Sunt la fel de îndreptãţitã.
Sã mergem toate.
Lydia a fost invitatã la Brighton
cu familia Forster.
O baie în mare mi-ar face bine.
Voi cina cu ofiţerii în fiecare searã.
Papa, nu o lãsa sã meargã.
Lydia nu se simte bine
pânã nu se expune undeva în public.
Şi nu ne putem aştepta sã o facã
cu mai puţine inconvenienţe.
Dacã nu o supraveghezi,
va deveni cel mai absurd flirt
care îşi face familia de râs.
Şi Kitty o va urma, ca totdeauna.
Lizzie, nu vom avea linişte
pânã nu pleacã.
Numai de asta îţi pasã?
Colonelul Forster e un om decent.
O va ţine departe de necazuri reale.
Şi e prea sãracã
pentru a fi vânatã de oricine.
E primejdios.
Sunt sigur cã ofiţerii vor gãsi femei
mult mai interesante.
Sã sperãm, de fapt,
cã şederea ei în Brighton
o va învãţa cât de neimportantã este.
Oricum,
e greu sã creascã mai rãu decât este.
Şi dacã o face, va trebui
sã o ţinem închisã tot restul vieţii.
Lizzie, eşti binevenitã
sã ni te alãturi.
Peak District nu este Brighton.
Ofiţerii sunt rari,
ceea ce ţi-ar putea influenţa decizia.
Vino în Peak District cu noi,
Lizzie, sã respiri aer proaspãt.
Frumuseţea naturii. Ce sunt bãrbaţii
comparaţi cu stâncile şi munţii?
Bãrbaţii sunt roşi
de aroganţã şi prostie.
Dacã sunt îndatoritori, nu au creier.
Ai grijã, draga mea.
Asta sunã puternic a amãrãciune.
L-am vãzut pe dl Darcy
când am fost la Rosings.
De ce nu mi-ai spus?
A spus ceva despre dl Bingley?
Nu.
Nu a spus.
Ah, ce sunt bãrbaţii
comparaţi cu stâncile şi munţii?
Sau trãsurile care nu se stricã?
Unde suntem exact?
Foarte aproape de Pemberley.
- Casa dlui Darcy?
- Exact.
Un lac plin de peşte.
Mi-ar plãcea sã-l vãd.
Ah, nu. Mai bine nu.
El e...
Mai degrabã nu, el e... e...
- Atât de ***?
- De bogat.
Doamne, Lizzie,
cât de snoabã poţi fi!
Sã ai ceva contra dlui Darcy din cauza
averii. Sãracul om nu are ce face.
Dar nu e aici, oricum.
Oamenii ãştia nu sunt niciodatã acasã.
Nu rãmâne în urmã.
- Stãpânul stã mult acasã?
- Nu atât de mult cât aş vrea.
Îi place mult aici.
Dacã se cãsãtoreşte,
îl vei vedea mai mult.
Seamãnã mult cu tatãl lui.
Când soţul meu a fost bolnav,
dl Darcy nu ştia ce sã mai facã.
A organizat servitorii pentru mine.
Ãsta e el, dl Darcy.
O faţã frumoasã.
Lizzie, seamãnã bine cu el?
Tânãra doamnã
îl cunoaşte pe dl Darcy?
Doar puţin.
Nu crezi cã e un bãrbat chipeş,
domnişoarã?
Da.
Da, trebuie sã spun cã este.
Asta e sora lui, dra Georgiana.
Cântã toatã ziua.
E cumva acasã?
Drã Elizabeth.
- Credeam cã eşti la Londra.
- Nu.
Nu sunt.
Nu.
- Nu am fi venit...
- Am venit o zi mai devreme...
Sunt cu unchiul şi mãtuşa.
Şi ai o cãlãtorie plãcutã?
Foarte plãcutã.
- Mâine mergem la Matlock.
- Mâine?
- Staţi în Lambton?
- Da, la hanul Rose and Crown.
Da.
Îmi pare rãu cã deranjãm.
Spuneau cã imobilul e deschis
pentru vizitatori.
- Pot sã te însoţesc pânã în sat?
- Nu.
- Îmi place sã merg pe jos.
- Da.
Da, ştiu.
La revedere, dle Darcy.
Pe aici, dle.
Eşti sigur cã nu vrei
sã stai cu noi?
Tocmai l-am vãzut pe dl Darcy.
Nu ne-ai spus cã l-ai întâlnit.
Ne-a invitat la cinã mâine searã.
A fost foarte politicos, nu-i aşa?
- Foarte politicos.
- Nu-i deloc *** l-ai descris.
Sã cinãm cu el?
Are ceva plãcut când vorbeşte.
Nu te supãrã cã lungim cãlãtoria
cu o zi?
Doreşte în mod special
sã-i cunoşti sora.
Sora.
Drã Elizabeth!
Sora mea, dra Georgiana.
Fratele meu mi-a spus atât de multe
despre tine,
- încât simt cã parcã am fi prietene.
- Mulţumesc.
- Ce pian frumos.
- Fratele meu mi l-a dat.
- Nu trebuia.
- Ba trebuia.
- Prea bine atunci.
- Uşor de convins, nu-i aşa?
Odatã a trebuit sã mã rabde
pe mine cântând.
- Spune cã te descurci foarte bine.
- Atunci e un sperjur.
- Am spus "destul de bine".
- "Destul de bine" nu e "foarte bine".
Sunt satisfãcutã.
- Dle Gardiner, îţi place pescuitul?
- Foarte mult.
Vrei sã mã însoţeşti pe lac
dupã amiazã?
Locuitorii au fost lãsaţi în pace
prea mult.
- Mi-ar face plãcere.
- Cânţi în duet, drã Elizabeth?
- Numai când sunt forţatã.
- Frate, trebuie sã o forţezi.
Pescuit splendid, companie plãcutã.
Ce tip grozav.
Mulţumesc foarte mult, dle Darcy.
O scrisoare pentru dvs, doamnã.
Ah, e de la Jane.
Sunt veşti cât se poate de proaste.
Lydia a fugit...
...cu dl Wickham.
Şi s-au dus cine ştie unde.
Nu are bani sau contacte. Mi-e teamã
cã e pierdutã pentru totdeauna.
E greşeala mea.
Dacã îl dam în vileag pe Wickham
atunci când trebuia.
Nu, e greşeala mea.
Puteam împiedica asta
dacã eram deschisã cu surorile mele.
S-a fãcut vreo încercare de a o salva?
Tatãl meu s-a dus la Londra,
dar ştiu cã nu se poate face nimic.
Nu e nici cea mai micã speranţã.
Aş vrea sã te ajut.
Dle, cred cã e prea târziu.
E serios, într-adevãr.
Trebuie sã plec. La revedere.
Trebuie sã plecãm îndatã.
Mã voi alãtura dlui Bennet sã o gãsim
pe Lydia înainte sã ruineze familia.
*** a putut familia Forster
sã o scape din ochi?
Totdeauna am spus cã nu erau potriviţi
sã aibã grijã de ea.
- Şi acum e ruinatã.
- Sunteţi toate ruinate.
Cine vã mai ia acum
cu o sorã decãzutã?
Sãrmanul domn Bennet va trebui
sã se batã în duel cu Wickham
şi va fi omorât.
Încã nu l-a gãsit, mamã.
Dl Collins ne va da afarã
înainte ca el sã fie rece.
Nu fi atât de speriatã. Unchiul nostru
e la Londra şi ajutã cãutarea.
Lydia trebuie sã ştie ce face asta
nervilor mei.
Asemenea palpitaţii
şi spasme peste tot!
Copilul meu Lydia, copilul meu!
*** a putut sã facã aşa ceva
sãrmanei ei mame?
- Nu poţi face asta!
- Nu fi copil.
- Kitty, dã-o încoace.
- Pentru cine e?
E pentru tata.
Scrisul e al unchiului.
Papa, ai o scrisoare.
- Lãsaţi-mã sã-mi trag sufletul.
- E scrisã de unchiul.
- I-a gãsit.
- Sunt cãsãtoriţi?
- Nu pot citi scrisul lui.
- Dã-mi-o mie.
Sunt cãsãtoriţi?
Vor fi, dacã tatãl tãu îi dã ei o pensie
de 100 lire pe an. Asta e condiţia lui.
- Vei accepta, tatã?
- Bineînţeles.
Dumnezeu ştie cât a cheltuit
unchiul vostru pe ticãlosul ãla.
Ce vrei sã spui?
Nici un bãrbat
nu s-ar cãsãtori cu Lydia
cu o tentaţie de numai 100 lire pe an.
Unchiul vostru trebuie sã fi fost
foarte generos.
Crezi cã a fost o sumã mare?
Wickham e un prost dacã a acceptat
mai puţin de 10.000 lire.
- Doamne iartã-mã!
- Tatã!
Lydia s-a mãritat
deşi are doar 15 ani!
Sunã clopoţelul, Kitty.
Pun ceva pe mine şi merg la Lady Lucas
sã-i spun. Sã vãd ce mutrã face.
Spune servitorilor
cã vor primi un bol cu punci.
- Ar trebui sã-i mulţumim unchiului.
- Trebuia sã ajute.
E mult mai bogat decât noi
şi nu are copii. Fata mãritatã!
Numai la asta te gândeşti?
Când vei avea cinci fete,
sã-mi spui la ce altceva te gândeşti.
Atunci poate vei înţelege.
Dar nu ştiţi *** este el.
- Lydia!
- Ah, mamã!
Am trecut de Sarah Sims în trãsurã.
Mi-am scos mãnuşa
ca sã vadã verigheta.
Apoi m-am plecat şi am zâmbit...
Sunt sigurã cã nu era atât de radioasã
ca tine, draga mea.
Trebuie sã mergeţi la Brighton.
Acolo se gãsesc soţi. Sper sã aveţi
mãcar jumãtate din norocul meu.
Lydia.
Vreau sã aud toate detaliile,
dragã Lydia.
Am fost trimis
la un regiment în nordul Angliei.
Îmi pare bine sã aud asta.
Lângã Newcastle.
Mergem acolo sãptãmâna viitoare.
- Pot sã vin sã stau cu voi?
- Nici vorbã cã nu.
Luni dimineaţa
m-am trezit într-o agitaţie.
Nu vreau sã aud.
Mãtuşa mea era acolo,
propovãduind de parcã citea o slujbã.
- Era înfiorãtor de neplãcutã.
- Şi nu înţelegi de ce?
Dar nu am auzit o vorbã, pentru cã
mã gândeam la dragul meu Wickham.
Muream sã ştiu dacã se va cãsãtori
în tunica albastrã.
Nordul Angliei, cred,
are nişte peisaje spectaculoase.
Şi mã gândeam, cine o sã fie cavaler
de onoare dacã el nu se întoarce?
Din fericire s-a întors,
altfel trebuia sã-l rog pe dl Darcy.
- Dl Darcy!
- Am uitat!
- Dar nu trebuia sã scot un cuvânt.
- Dl Darcy a fost la nunta ta?
El a fost cel care ne-a gãsit.
El a plã*** pentru nuntã,
pentru postul lui Wickham, pentru tot.
Dar mi-a zis sã nu spun.
- Dl Darcy?
- Înceteazã, Lizzie.
Dl Darcy nu e nici pe jumãtate
atât de preţios *** eşti tu câteodatã.
Kitty, mi-ai vãzut verigheta?
Sã-mi scrii des, draga mea.
Femeile cãsãtorite nu au niciodatã
timp pentru scris.
Cred cã nu o sã-mi scrii.
Când m-am mãritat cu tatãl tãu,
pãrea cã ziua nu e destul de lungã.
Surorile îmi vor putea scrie,
cãci oricum nu au altceva de fãcut.
Nimic nu e mai rãu
decât sã te desparţi de copii.
Te simţi atât de pãrãsitã fãrã ei.
- La revedere.
- Pa, Lydia. La revedere, dle Wickham.
Pa, Kitty. Pa, tatã.
Nu-mi imaginez ce face tatãl vostru
cu atâta cernealã.
Dnã Bennet.
Aţi auzit noutãţile, doamnã?
Dl Bingley se întoarce la Netherfield.
Dra Nichols comandã o pulpã de porc.
Îl aşteaptã mâine.
Mâine?
Nu cã îmi pasã.
Dl Bingley nu înseamnã nimic pentru noi.
Nu vreau sã-l mai vãd niciodatã.
Nu vom scoate o vorbã despre asta.
E sigur cã vine?
Da, doamnã. Cred cã e singur.
Sora lui a rãmas la oraş.
De ce crede cã ne intereseazã,
nu am idee. Haideţi, fetelor.
Mai bine ne-am duce acasã,
sã-i spunem dlui Bennet.
Ce insolent poate sã fie. Mã întreb
*** îndrãzneşte sã-şi arate faţa.
E în regulã, Lizzie.
Îmi pare bine cã e singur,
cãci nu-l voi vedea atât de des.
Nu îmi e fricã de reacţia mea.
Ci de remarcile altor oameni.
Ah, îmi pare rãu.
E aici. E aici. E la uşã.
- Dl Bingley!
- Dl Bingley?
Ah, Dumnezeule!
Purtaţi-vã normal.
Şi orice aţi face,
nu fiţi arogante.
Mai e cineva cu el.
Dl ***-îl-cheamã, ãla încrezut.
Dl Darcy? Ce insolenţã.
Unde se trezeşte, sã vinã aici?
Nu mişca, Jane. Mary, pune aia
deoparte. Gãseşte ceva util de fãcut.
Ah, Doamne, o sã leşin cu siguranţã.
Kitty.
- Nu putem avea asta aici.
- Mary, panglicile, panglicile.
Mary, stai jos imediat. Mary!
Dl Darcy şi dl Bingley, doamnã.
Ce bine ne pare sã vã vedem,
dle Bingley.
Au intervenit multe schimbãri
de când ai plecat.
Dra Lucas s-a mãritat, e la casa ei.
La fel şi una dintre fiicele mele.
Poate aţi vãzut în ziare,
deşi nu a apãrut aşa *** ar fi trebuit.
Foarte scurt. Nimic despre familia ei.
Da, am auzit.
Felicitãrile mele.
Dar e aşa greu ca Lydia
sã fie luatã de lângã mine.
Dl Wickham a fost transferat
la Newcastle, unde-o mai fi ãsta.
Vei sta mult la moşie?
Câteva sãptãmâni.
Pentru vânãtoare.
Dupã ce ucideţi pãsãrile voastre,
veniţi la noi şi împuşcaţi câte vreţi.
Dl Bennet va ajuta bucuros şi va pãstra
pentru voi cele mai bune stoluri.
Excelent.
- Eşti bine, dle Darcy?
- Destul de bine, mulţumesc.
Sper cã vremea va fi bunã
pentru vânãtoare.
- Mã întorc în oraş mâine.
- Atât de curând?
Jane aratã bine, nu-i aşa?
Într-adevãr, aşa e.
Ei bine, trebuie sã plecãm.
Darcy. A fost o plãcere
sã vã vedem din nou.
Drã Elizabeth. Drã Bennet.
Trebuie sã mai veniţi.
Iarna trecutã aţi promis
cã veniţi la o cinã de familie.
Nu am uitat.
Cel puţin trei feluri.
Mã scuzaţi.
Extraordinar.
Trebuia sã intrãm
şi ea sã spunã, "Luaţi loc."
Aşa cã simt...
Ah, e un dezastru, nu-i aşa?
A fost...
- Drã Bennet.
- Dle Bingley.
Intru şi o spun.
Da, exact.
Îmi pare bine cã s-a sfârşit. Acum
ne putem vedea ca simple cunoştinţe.
Ah, da.
Doar nu crezi cã sunt atât de slabã
încât sã fiu în pericol.
Eşti în pericol sã-l faci sã se
îndrãgosteascã de tine, ca totdeauna.
- Îmi pare rãu cã a venit cu dl Darcy.
- Nu spune asta.
De ce nu?
Jane.
- Am fost oarbã.
- Ce vrei sã spui?
Uite, e el.
S-a întors. Vine din nou.
Ştiu cã asta pare ciudat,
dar aş dori sã solicit privilegiul
de a vorbi cu dra Bennet.
Între patru ochi.
Toatã lumea în bucãtãrie, imediat.
Afarã de tine, Jane, bineînţeles.
Ah, dle Bingley, îmi pare bine
sã te vãd din nou atât de curând.
Mai întâi, trebuie sã-ţi spun
cã am fost cel mai mare dobitoc.
Kitty, linişte.
Da.
De o mie de ori, da.
Mulţumesc lui Dumnezeu.
Credeam cã nu se mai întâmplã.
Sunt sigur cã se vor înţelege bine.
Au temperamente asemãnãtoare.
Servitorii îi vor înşela cu asiduitate.
Şi vor fi atât de generoşi,
încât îşi vor depãşi veniturile.
Sã-şi depãşeascã venitul?
El are 5.000 pe an.
Ştiam eu cã nu degeaba e frumoasã.
"...trebuie sã nu fie nesincerã.
Ea se poate adresa cu eficacitate
sentimentelor altora
ale cãror minţi strãlucesc
cu cãldura sensibilitãţii
şi ale cãror argumente
sunt bazate pe convingere.
Ea trebuie sã simtã influenţa
acelor pasiuni şi emoţii
pe care doreşte sã le inspire..."
Poţi muri de fericire?
Nu ştia cã am fost în oraş primãvara.
- *** s-a justificat?
- Credea cã sunt indiferentã.
- Nemãsurat.
- Fãrã îndoialã otrãvit de sora lui.
Bravo. Ãsta e cel mai neiertãtor lucru
pe care l-ai spus vreodatã.
Ah, Lizzie,
aş vrea sã te vãd fericitã.
Dacã ar fi un bãrbat pentru tine.
Poate dl Collins are un verişor.
- Ce e asta?
- Ce?
Poate s-a rãzgândit.
Vin!
Da.
Lady Catherine.
Celelalte progenituri ale tale,
bãnuiesc?
Toate afarã de una.
Mezina s-a cãsãtorit, Înãlţimea voastrã.
Cea mai mare a fost cerutã
azi dupã amiazã.
- Aveţi o grãdinã foarte micã.
- Pot sã vã ofer un ceai?
Nicidecum. Trebuie sã vorbesc
cu dra Elizabeth Bennet singurã.
E o problemã urgentã.
Nu se poate sã nu înţelegi
de ce am venit aici.
Nu ştiu de ce îmi faceţi onoarea.
Te avertizez,
nimeni nu se joacã cu mine.
Mi-a ajuns la urechi
o veste alarmantã.
Cã intenţionezi sã te cãsãtoreşti
cu nepotul meu, dl Darcy.
Ştiu cã nu e adevãrat.
Deşi nu vreau sã-l jignesc
crezând cã e posibil, am pornit îndatã
sã-mi fac sentimentele cunoscute.
Dacã credeaţi cã e imposibil,
de ce aţi venit aşa departe?
Ca sã o aud dezminţitã.
Venirea dvs va confirma aceastã
veste, dacã chiar existã.
Dacã? Pretinzi cã nu o ştii?
Nu ai fost tu cea care a lansat-o?
Nu am auzit de aşa ceva.
Poţi sã declari cã e lipsitã de temei?
Nu pretind cã sunt atât de directã
ca Înãlţimea voastrã.
Mã puteţi întreba ceva
şi eu sã aleg sã nu rãspund.
Ţi-a fãcut nepotul meu
o ofertã de cãsãtorie?
Înãlţimea voastrã tocmai a declarat
cã e imposibil.
Dl Darcy e logodit cu fiica mea.
Ce spui de asta?
Dacã aşa e, n-aveţi de ce sã credeţi
cã mi-ar face mie o ofertã.
Fatã egoistã. Aceastã cãsãtorie
a fost plãnuitã de când erau copii.
Crezi cã poate fi împiedicatã
de o femeie de rang inferior
cu o sorã a cãrei fugã a rezultat
într-o cãsãtorie scandalos forţatã
Ia care s-a ajuns doar
pe cheltuiala unchiului vostru.
Ah, ceruri! Vor fi umbrele din Pemberley
poluate în acest fel?
Spune-mi odatã pentru totdeauna,
eşti logoditã cu el?
Nu sunt.
Promiţi sã nu accepţi niciodatã
o asemenea ofertã?
Nu voi promite niciodatã aşa ceva.
M-aţi insultat
în toate felurile posibile
şi nu mai puteţi avea nimic de spus.
Trebuie sã vã cer sã plecaţi numaidecât.
Noapte bunã.
Nu am fost tratatã astfel
în viaţa mea!
- Ce se întâmplã?
- Doar o micã neînţelegere.
Mãcar o datã în viaţã,
lãsaţi-mã în pace!
- Nu puteam dormi.
- Nici eu. Mãtuşa mea...
Da, a fost aici.
*** oare pot compensa
un astfel de comportament?
Dupã ce ai fãcut pentru Lydia
şi bãnuiesc, pentru Jane,
eu ar trebui s-o fac.
Trebuie sã ştii.
Sigur ştii cã totul a fost pentru tine.
Eşti prea generoasã
ca sã te joci cu mine.
Ai vorbit asearã cu mãtuşa mea
şi asta mi-a dat speranţe
*** nu mi-am permis sã am niciodatã.
Dacã sentimentele tale
sunt la fel ca în aprilie, spune-mi.
Afecţiunea şi dorinţele mele
nu s-au schimbat.
Dar o singurã vorbã de la tine
mã va face sã tac pentru totdeauna.
Dacã totuşi,
sentimentele tale s-au schimbat...
...trebuie sã-ţi spun,
cã m-ai vrãjit,
trup şi suflet, şi te...
Te... Te iubesc.
Începând de azi,
nu vreau sã mã mai despart de tine.
Ei bine, atunci.
Ai mâinile reci.
Închide uşa, te rog, Elizabeth.
Lizzie, ţi-ai ieşit din minţi?
Credeam cã îl urãşti.
- Nu, Papa.
- E bogat, fãrã discuţie.
Şi vei avea mai multe trãsuri
decât Jane.
Dar te va face asta fericitã?
Nu ai altã obiecţie în afarã de faptul
cã mã crezi indiferentã?
Nici una.
Toţi îl ştim ca pe un individ
mândru şi cam neplãcut.
Dar asta nu e nimic
dacã tu îl placi.
Îl plac.
Îl iubesc.
Nu e mândru. Am greşit.
Am greşit complet în ce-l priveşte.
Nu îl cunoşti, Papa.
Dacã ţi-aş spune *** e de fapt
şi ce a fãcut...
Ce a fãcut?
Dar ea nu-l place.
Credeam cã nu îl place.
Şi eu la fel.
Aşa am crezut toate.
Probabil cã am greşit.
- Nu ar fi prima oarã, nu-i aşa?
- Nu, şi cred cã nici ultima.
Dumnezeule.
- Trebuie sã-i dau banii.
- Nu.
Nu trebuie sã spui la nimeni.
El nu ar vrea altfel.
L-am judecat greşit, Papa. Eu mai mult
decât oricine. Sub toate aspectele.
Nu doar în problema asta.
M-am purtat absurd.
A fost ridicol despre Jane
şi despre multe alte lucruri.
Dar şi eu am fost la fel.
Ştii, el şi cu mine...
El şi cu mine
semãnãm atât de mult.
Suntem amândoi încãpãţânaţi.
Papa, eu...
Îl iubeşti cu adevãrat, aşa e?
Foarte mult.
Nu credeam cã cineva te poate merita.
Dar se pare cã sunt redus la tãcere.
Aşa cã îmi dau consimţãmântul
din toatã inima.
Nu aş fi putut sã te dau, Lizzie,
cuiva care sã fie mai puţin venerabil.
Mulţumesc.
Dacã vin tineri pentru Mary sau Kitty,
pentru Dumnezeu, trimiteţi-i aici.
Sunt în formã.