Tip:
Highlight text to annotate it
X
Numele meu este Charles Bronson.
Toată viaţa mi-am dorit să ajung celebru.
Ştiam că sunt născut pentru ce-i mai bun.
Aveam o vocaţie.
Doar că nu ştiam care e.
Cel puţin nu încă.
Fir-ar să fie...
S-au terminat oportunităţile, nu?
Când se sting luminile,
nu există niciun infern...
...poate că nici nu există unul.
Când luminile se sting...
Nu există niciun infern...
Lupta aceasta...
...este la fel cu cea de aseară...
În timp ce noaptea se lasă,
te întreabă dacă-i aparţii...
vocile mă omoară...
mă răpun...
mă răpun...
Dacă eu eram iadul,
ai fi murit în vis...
dacă ţi-ai schimba felul de a gândi,
ţi-ai schimba felul de a gândi...
M-ai încânta...
m-ai încânta...
m-ai încânta...
Filmul este inspirat din realitate.
*** altfel aş putea explica?
N-a fost nimic greşit în felul în care am
fost crescut, părinţii mei erau cumsecade.
Erau membri respectabili ai societăţii.
Am mers la şcoală,
am încercat să nu-i dezamăgesc.
Însă mulţi copii fac probleme.
Pui de căţea!
Multe probleme.
Michael...
D-nă Peterson, trebuie să discutăm
despre comportamentul...
Nu eram rău.
Nu eram rău de tot.
Aveam principii încă.
Primul serviciu pe care am pus mâna...
Ai grijă de cartofii prăjiţi, Peterson.
Presupun că n-a fost prea rău...
D-nă Peterson?
Am vrea să vorbim
despre fiul dumneavoastră...
Michael.
Michael Peterson?
Eu sunt.
Mda, să nu uit. Am venit pe lume
ca Michael Peterson,
dar mi-am găsit un alt nume:
Charlie Bronson.
Era cealaltă personalitate a mea.
În 1974...
erau vremuri dificile
pentru un tânăr din Anglia.
Nu prea existau oportunităţi.
Totuşi...
Viaţă continuă...
şi chiar dacă mai pune piedici,
viaţa nu e rea,
ne mai face şi servicii.
Dar nu dă startul spre faimă
celor mai puţini răi, nu-i aşa?
Michael!
Ce-i gălăgia aia?
Ăsta-i oficiul poştal în care am intrat,
asta-i suma cu care am plecat...
iar ei cu atât m-au sancţionat:
7 ani.
Nu-ţi fă griji, fiule.
N-o să faci 7,
vei ieşi după 4 ani.
V-am păcălit?
Mereu am vrut să fiu comediant.
7 ani...
înseamnă mult timp.
N-o să stau aici să vă spun...
că puşcăria nu e ceva rău.
Nu.
Ar însemna să mă reprezint rău
şi cred că asta s-a întâmplat deja.
Nu credeţi?
Nu.
Eu nu vedeam celula ca pe
o cuşcă sau o cutie...
Pentru mine era o cameră de hotel.
Nu mă înţelegeţi greşit.
Pentru majoritatea oamenilor
închisoarea e foarte dură.
Ca un coşmar monoton,
24 de ore pe zi...
7 zile pe săptămână...
365 de zile pe an...
fără nimic, irosindu-ţi viaţa...
respirând Iadul.
Însă pentru mine,
închisoarea era un loc amuzant,
în care îmi puteam etala talentul,
îmi puteam dezvolta abilităţile...
Era ca un câmp de luptă, ştiţi?
Era o oportunitate.
Un loc în care foarte curând,
toţi mi-ar fi cunoscut numele.
Ce se întâmplă, Charlie?
- Vrei să-ţi mai arăt o dată?
- Nu.
- Nu-s obişnuit să lucrez zilnic.
- E doar un antrenament...
- Pentru obţinerea unui servici.
- Să-l ia naiba!
- Care-i problema ta?
- Problema?
Te-am întrebat care-i problema...
Peterson.
Nu ştiu.
N-am nicio problemă.
Lua-v-ar naiba!
Să te vedem...
Îmi strigă numele!
Charlie, Charlie...
- Doriţi o ceaşcă cu ceai?
- Mulţumesc, Mickey, mi-ar plăcea una.
- Cu lapte şi zahăr?
- Da, te rog.
- Câte cuburi de zahăr?
- Două.
Două...
De te-aş vedea îngenunchiat...
Ceai pentru doi
sau doi pentru ceai...
Eu pentru tine
şi tu pentru mine...
La la...
Vrei şi tu o ceaşcă de ceai, amice?
Nimic nu-i mai aproape de inima mea
ca o ceaşcă de ceai englezesc.
- Cu lapte şi zahăr?
- Nu, simplu.
Ce set impresionant de arme ai.
Pac! Pac! Şi-i faci praf.
Bum-bum...
Foarte bun.
Timpul nu stă în loc pentru nimeni,
doamnelor şi domnilor.
Timpul meu se termina.
Jocul s-a sfârşit!
Chiar când să-mi fac şi eu un nume,
să devin cunoscut.
- Ca ce anume?
- Ca ce?
N-ai vrea să fii închis cu mine,
"rază de soare".
Înăuntrul meu e cel cu care nimeni nu vrea
să aibă de-a face, pricepi?
Sunt Charlie Bronson.
Spaima închisorilor din Anglia.
Închisoarea a fost...
sincer să fiu...
Minunată!
Mie personal mi-a plăcut.
Ce naiba? Am adorat-o!
Era incitantă!
Era la limită.
Era magnifică!
Cea mai bună!
Scăpat de sub control -
Îl va investiga Departamentul de Stat
Haos în închisoare
"Mereu mi-am dorit să fiu celebru"
Problema e că imediat ce mă simţeam
confortabil, mă mutau...
iar şi iar...
dintr-o închisoare în alta...
până ce am ajuns
pe nenorocita aia de insulă.
Închisoarea PARKHURST.
Dumnezeu să binecuvânteze acel loc.
Cazarea era de prima clasă.
Propriul pat...
toaletă... chiuvetă...
Mâncarea era la standarde excepţionale.
Da, Parkhurst era foarte legal.
Într-o închisoare aşa minunată,
ce mai puteam spune?
Mese la ore exacte...
Fără alte locuri preferate de vizitat...
Personalul era mereu dispus
să te facă să te simţi cât mai confortabil.
Ce-mi mai plăcea...
Liber? Nu-mi voi dori să ies vreodată...
Pentru că te iubesc.
Pentru că te iubesc.
Într-un final, pentru că
nu mai aveau loc pentru mine,
m-au trimis aici.
La ospiciu.
În ce porcărie de loc
mă mai cazaţi acum?
Bine, Peterson, acum că te-ai calmat,
îţi voi explica regulile de la Rampton.
Prima regulă:
faci ce ţi se spune.
Şi regula numărul doi?
Asta nu-i o închisoare.
N-avem limită de timp.
Bine, ia pilulele astea.
Băgaţi-le în fund.
Reguli...
Mă iei cu porcării de-astea...
N-o să fac purici mulţi aici.
Ce vreţi, imbecililor?
Ţineţi-l...
Pui de târfă...
Chestia e că...
Nu înţeleg.
N-or să înţeleagă niciodată.
Şi asta-i sperie.
Te-au dopat.
Ce-o să schimbe asta?
N-o să-l schimbe pe cel dinlăuntrul tău.
Cel care ştie adevărul.
Nu eşti nebun,
*** nici eu nu sunt.
Au inventat, e o impoliteţe.
Tu...
Eu...
O fetiţă de 9 ani...
E o chestiune de logică.
Lua-te-ar...
Când îmi privesc anii trecuţi...
Întotdeauna o fac uşor jenat...
Mereu am fost cel vinovat.
Orice mi-am dorit să fac,
Indiferent când, *** sau cu cine...
Există un lucru în comun...
E un... e un... e un...
E un păcat.
E un păcat...
Tot ce am făcut vreodată,
Tot ce voi face,
Orice loc în care am fost,
Orice loc în care voi merge,
E un păcat...
M-au educat la şcoală *** să fiu,
Pur în gândire, faptă şi fire...
Dar n-am prea reuşit...
Orice mi-am dorit să fac...
Indiferent când, *** sau cu cine...
Există un lucru în comun...
E un... e un... e un...
E un păcat...
E un păcat...
În orice loc am fost...
Dumnezeule!
Nebuni nenorociţi...
Ei bine...
Nişte nebuni nenorociţi, nu-i aşa?
Trebuia să ies cumva.
Nu e un hotel în care
să vreau să mai rămân.
Trebuia să ies.
Şi-am avut o mare idee.
Voi reevalua
în locul în care mi-ar plăcea să merg
ce se întâmplă
când asasinatul iese rău.
Când mă voi întoarce...
Nu, nu...
D-le Peterson, nu vei reîncepe
cu prostiile, nu?
Ascultă, infirmieră.
Vreau doar să ştiu când
are loc procesul meu
şi când mă voi reîntoarce în celulă.
Bine?
Greşit, d-le Peterson.
Să nu-ţi intre idei prosteşti în cap.
Va trebui să-ţi injectez în fesă
una dintre poţiunile mele speciale.
Când are loc procesul meu?
Nu...
Dl. White va muşamaliza totul,
nu va fi niciun proces.
Nu-i minunat?
Totuşi, vei fi transferat.
Unde?
Ghiceşte, d-le Peterson.
La spitalul infractorilor
bolnavi mintal.
Merit să merg la închisoare
pentru faptele mele.
Îmi vreau înapoi camera de hotel!
Presupun că vă veţi simţi singur.
Am făcut...
26 de ani!
26 de ani de singurătate am efectuat!
Şi n-am ucis pe nimeni!
Nu glumesc.
Nici măcar un singur suflet!
Nimic.
Ei bine...
până la urmă...
dacă vreţi să fiţi nedrepţi cu mine,
vă voi arăta suprema
lovitură mişelească.
Asta...
e ceea ce eu numesc...
"vărsare de sânge".
Când sunt muzică şi dans...
Când sunt muzica şi dansul...
Sunt vedeta muzicii şi a dansului.
Când sunt muzică şi dans...
Când sunt muzica şi dansul...
Sunt vedeta muzicii şi a dansului.
Nu mi s-a spus.
Să-mi spună sincer că
nu mă mai voiau acolo sub nicio formă.
Se pare că am reuşit
să prejudiciez sistemul
cu zeci de milioane de lire,
iar maiestatea sa
n-a vrut să-l mai aibă în graţii
pe cel mai costisitor deţinut britanic.
N-am făcut-o în mod deliberat.
Dar ce mai era de făcut?
Nu puteau pune un nebun în libertate.
Iată-l...
Singurul mod de a-mi certifica
sănătatea mintală...
Aşa că înainte să-mi dau seama,
eram din nou pe străzi.
Însă Charlie nu putea fi intimidat.
O, nu...
Aşa că sosise momentul
să respir aerul libertăţii
şi să văd ce îmi poate oferi lumea.
Foarte amuzant, băieţi.
Mi-a făcut plăcere.
Fiule...
Domnule...
Intră, fiule.
Aşa...
Hai să-ţi arăt camera ta,
după care vom servi o ceaşcă de ceai.
Vino, fiule.
Aşa...
Eu sunt ăsta?
Eram foarte mic.
Unde sunt lucrurile mele?
N-am putut să aduce totul, Michael.
Au rămas în Luton.
- Toate?
- Am păstrat o parte...
Unde-i patul meu?
Nu cel de aici, cel pe care
îl aveam când eram copil.
N-am putut păstra totul,
Michael, n-avem atâta spaţiu.
Patul meu e încă în Luton?
Luton.
Nu se schimbă deloc, nu?
Mama spunea cândva:
"păstrează ce cunoşti".
Iar eu cunoşteam două lucruri.
Cunoşteam Luton-ul...
şi îl cunoşteam pe unchiul Jack.
Iar unchiul Jack îi cunoştea pe toţi.
Iar cei pe care nu-i cunoştea,
nu meritau să fie cunoscuţi.
- În vacanţă?
- Nu.
Trebuie să-mi fac numele cunoscut.
Făcând ce?
Voi ucide regina.
- Înseamnă că mergeţi la Londra.
- Nu.
Spre Luton merg.
Să-mi trag una...
Vino, dragul meu băiat.
Ai ajuns la timp pentru cocktail-uri.
Chemarea Luton-ului...
Doamnelor şi domnilor
îmbrăcaţi în doamne...
Vi-l prezint pe nepotul meu preferat.
Recent lăsat să plece
din graţiile maiestăţii...
Mickey Peterson.
Ia loc, dragul meu băiat.
D-ra Minune îţi va pregăti un coctail.
Michael...
E foarte palpitant să te cunosc.
Jackie spunea c-ai pătimit mult
fiind închis.
Mulţumesc.
Ai o faţă mişto!
Trebuie să fii comic la pupat.
Probabil din cauza incredibilei mustăţi.
Îţi admir dăruirea.
Mereu am ştiut că ai un talent artistic.
Ia spune, băiete...
Care sunt speranţele pentru viitor
ale lui Michael Perterson?
Ambiţia este virtutea
tuturor oamenilor de seamă.
Va rămâne aici, cu noi.
De acord, companiile mele?
Dacă asta ţi-e voia...
Nu mai mult decât a mea.
E foarte tare.
E minunat.
Unchiul Jack mereu a avut
legături subterane.
S-a dovedi că un fost deţinut
era şi el în Luton.
- Peterson.
- Mă ţii minte?
- Da.
- Cât a trecut?
- 10 ani.
- Ca să vezi...
Mi-ai servit o ceaşcă de ceai...
Să ne-o tragem.
Deci?
Eşti interesat?
Bineînţeles că sunt.
Arăţi foarte bine, Mickey.
Eşti în formă, ai forţă...
Puternic...
Ai putea face nişte bani.
Bani frumoşi.
Îţi trebuie un nume.
Mickey nu e bun?
Îţi trebuie un nume "de luptă".
Ca a unei vedete de cinema.
Charlton Heston.
Ascultă, iubiţel...
nimeni nu-i ajunge lui Charlton Heston
până la degetul mic în depravare.
Eşti mai mult genul Charles Bronson.
Charles Bronson...
Da...
Dorinţa de a ucide...
Ţi se potriveşte perfect.
Charlie Afurisitul Bronson.
La ce te uiţi?
De ce te uiţi aşa la mine, Charlie?
- Vrei să-ţi fac unghiile?
- Nu.
- Ce-i asta?
- De la bătaie.
- Şi asta?
- Bătaie...
Bătaie...
Eşti foarte musculos, aşa-i?
Te-ar deranja să...
îţi încordezi braţul?
Dumnezeule...
E uriaş.
Tu ar trebui să...
Ce?
N-ar trebui să...
Ce, dragule?
N-ar trebui să te pui
cu cei mai mari ca tine...
Serios?
Pentru afurisiţii de bani, nu?
Aşa...
Haide!
Cine vrea nenorociţii de bani?
20 de lire?
Faci mişto de mine?
Scuteşte-mă de recitalul lui Oliver Twist.
Charlie, trebuie să-ţi clădim un nume.
- O să-ţi ofer magie pură acolo!
- Magie?
Te-ai pişat pe un ţigan
în mijlocul necunoscuţilor...
Beton ar fi s-o faci în oraş, iubi.
Când e următorul?
Ce naiba?
Dă-i drumu!
Te iubesc.
Ce?
Te iubesc.
A fost drăguţ...
Dar eu îl iubesc pe Brian.
Cine-i Brian?
Iubitul meu.
Are o motocicletă.
Brian.
Da, domnule.
Vă pot ajuta?
Vreau să văd inelul de acolo.
Acel inel costă
100.000 de lire, domnule.
Du-te naibii!
Nu cumva să mişti!
Altfel te omor.
Ştii ce?
Nu cumva să mişti!
Să nu chemi poliţia
în următoarele 10 minute. Bine?
15 minute.
Crăciun fericit!
Mă gândeam...
Eşti un om foarte drăguţ, Charlie.
...la tine.
Dar n-ai deloc ambiţie.
Înţelegi ce vreau să zic?
Asta ce-i?
Mulţumesc.
Eu şi cu Brian ne căsătorim...
Bine...
Păi...
Felicitări!
Nu?
Ne vedem mai târziu, Charlie.
Tâmpitul de Charlie...
Cuvinte goale...
Asta a rostit...
Totul se întâmplă cu un motiv, nu?
Da, ca prin magie...
Se pare că simpatica doamnă
de la bijuterie a aşteptat exact...
15 minute.
Dar nu le-a luat 15 minute
să mă găsească.
Mă aşteptau.
Măi să fie...
Charles Bronson, nu?
Un star pop american.
Star de cinema, domnule.
"Dorinţa de a ucide",
filme violente...
Da, sunt sigur.
Mulţumesc.
69 de zile, aşa-i?
69 de zile doar pentru tine.
Încă ceva indicat de dosarul tău.
Spune-mi, Charles Bronson,
ce anume ai făcut în aceste 69 de zile?
Am construit un imperiu.
Eşti ridicol.
Hei, Charlie.
Vrei ceva de citit?
Am ceva de Judy Cooper.
E destul de bună.
Taci naibii din gură!
Taci naibii, târfă!
Gura!
Ce e?
Sunt cu bibliotecarul.
Şi a dat de necaz.
Cred c-ar trebui să trimiteţi
pe cineva să-l ajute, nu?
Stai jos.
Nu pe nenorocitul de scaun, târfă!
Ce mai e?
Nu ştiu.
Trebuie doar să aşteptăm.
Am toată ziua la dispoziţie.
N-am nimic de făcut, târfă proastă.
Pot aştepta.
Alo?
Bună, Charlie.
Mă auzi?
Sigur că te aud.
N-am probleme cu urechile, târfă.
Care-i problema, Charlie?
"Care-i problema, Charlie?"
Îl am aici pe...
*** te cheamă?
- Love ~dragoste~.
- Love?
- Andy Love.
- Ei na, Andy Love...
Bine... ziceam că sunt aici
cu Andy Love.
O să-i rup gâtul şi-o să i-l bag în fund
dacă nu primesc ce vreau.
Ce vrei?
Ce vreau?
Ce ai?
Asta depinde de tine.
Nu-i aşa?
Am terminat cu porcăria asta de discuţie.
Andy Love...
Ai familie, omule?
Da.
- Am doi copii.
- Doi copii...
- Ce faci?
- Ce fac?
Ce ţi se pare că fac, târfă?
- Hai să discutăm.
- Am terminat cu discuţiile.
Sunt inutile.
- Aşteaptă.
- Ce să aştept?
- Să-ncepem.
- Ce vrei să faci?
Ce vreau să fac?
O să fac baie, asta o să fac.
Priveşte...
Dă-mi cu aia pe spate, târfă.
Săpuneşte-mă pe spate!
N-avem toată ziua.
Pe spate şi pe picioare.
Pe fese...
Nu în fund, târfă!
Repede!
Mai repede! Mai repede!
Mai repede! Mai repede!
Dă-te dracu!
Stai jos!
În colţ! Şi nu mişca, târfă!
Acum vreau să te simţi
o afurisită de Mary...
Nenorociţilor...
Charlie Bronson...
Trec direct la subiect.
Am cam stat în bătaia vântului recent
şi am găsit o cale de a aplana.
Sperăm să vii cu noi în unitatea specială.
Poate vrei să încetezi cu acest
fel ostil de a reacţiona.
Cu atacarea ofiţerilor mei.
- Ne ocupăm noi de derbedeul ăsta, d-le.
- Webber, te rog, ia-ţi liber restul zilei.
Să fii în birou la mine mâine dimineaţă
la ora 6:15 fix. Mulţumesc şi pa.
Da, domnule.
Uite... nu obişnuiesc să fac
înţelegeri cu deţinuţii.
Pentru mica ta escapadă vei fi pedepsit.
Din nou.
Dacă nu te interesează
câtuşi de puţin persoana ta,
atunci lasă-ne pe noi
să hotărâm ce sa facem cu tine.
Ce ţi-ai dori să facem, Charlie Bronson?
Să vă duceţi dracu'!
Eşti demn de milă.
Ştii asta.
Uite ce îţi promit:
dacă vei continua
să te comporţi iraţional,
dacă te vei purta în acelaşi fel,
vei muri pe dinăuntru.
1, 2, 3...
Patru...
Ce-a fost aia?
Ce-i asta?
- Desen.
- Bravo ţie.
Soare, mare şi aer...
perfect.
Al cui e acesta?
Hei, al cui e acesta?
Haideţi, nu-i nicio crimă...
Trebuie să mai cunosc autori.
Foarte interesant, Charlie.
Interesant?
Da, este interesant.
- Ce înseamnă?
- Ce înseamnă "interesant"?
"Interesant" e de bine.
Nu poate fi definit clar.
Ai putea deschide mai mult nuanţele.
Mă întristează.
- Ce dracu e asta?
- Păsări, Charlie, vorbeam în spaniolă.
Bine...
Sunt o mulţime de păsări
în lumea ta, Charlie.
Ce altceva aş mai putea desena?
Oase, furnici...
Păsări...
Păsări...
Ştiu, dragule.
Uite o idee.
Găseşte acea parte din tine, Charles,
acea parte care n-are ce căuta aici.
Lua-te-ar naiba...
SOLITUDINE
Prizonierul nr. 1314-Bronson.
CURTEA PENALĂ CENTRALĂ - LONDRA
Prizonierul nr. 1314- Bronson, domnule.
Salut, Bronson.
Dl. Danielson prezent aici
îmi spunea că
ai realizat lucruri extraordinare
la cursul de creativitate...
- Un campion al culorilor.
- Chiar aşa.
Ştii că ţi-am păstrat aceste
materiale artistice...
Cele trimise de vărul tu, aşa-i?
Dar de acum trebuie să luăm în considerare
şi viitorul artistic al unităţii...
Nu văd niciun motiv pentru care
să nu ţi se dea aceste materiale imediat.
Sunt un admirator al lucrărilor tale.
Dl. Danielson are mare
încredere în cooperarea ta,
în responsabilitatea şi abilitatea
ta de-a interacţiona cu grupul.
Îţi recomand să continui
să mergi pe această cale.
Abia aştept să văd câteva dintre minunatele
lucrări despre care am auzit atâtea.
Charles a adus una să vă
uitaţi chiar acum, dacă...
Charlie...
E pentru dv.
Mulţumesc.
Dacă i-o dai lui Webber,
o voi putea vedea mai târziu.
Ce mai aştepţi, Bronson?
Să mergem! Mişcă!
Am spus să te mişti!
Webber, asta-i pentru tine.
Nenorocitul naibii...
O să mă asigur că priveşte desenul,
nu-ţi fă nicio grijă.
Viitorul unităţii? Mă-ndoiesc.
Sincer îţi spun, Charlie,
n-aş fi deloc surprins dacă vor începe
să discute despre eliberarea ta.
Asta-i părerea mea.
Nu-i neapărat şi a altora, dar...
Dacă mă pricep la ceva, să ştii că
la judecarea caracterelor sunt bun.
Da, o să vezi. Vei vedea.
Te vor suna, ai să vezi.
Ştii de ce?
Eşti un artist genial.
"Bueno".
"Buenissimo"!
Sunt atât de încântat!
Sunt tare mândru.
Pentru că eşti o "stea".
Ei sunt nişte târfe...
Asta sunt. Dă-i naibii.
Nu-ţi pot sta în cale...
Ţine-ţi capul înclinat
şi sunt pe deplin convins
că putem face asta.
Putem fi buni.
Ce vrei să spui?
Ceea ce vreau să spun...
Charles...
Nu ma înţelege greşit...
Vreau să spun că...
Tu...
Tu...
Vei obţine în sfârşit ceea ce
ţi-ai dorit dintotdeauna.
Ce naiba ştii tu despre ce-mi doresc?
Ce s-a-ntâmplat cu ceaiul meu?
Scuză-mă, amice, am uitat complet.
Două pentru tine.
Două pentru mine.
Şi avem câte o ceaşcă de ceai.
Charlie...
De data asta ce mai vrei?
Muzică.
SALA DE ARTĂ
Nu văd *** va folosi situaţiei.
Îl omor naibii!
Jur!
Bennett.
- Adu-mi nişte muzică, te rog.
- Da, domnule.
Hei, Charlie...
Nu mă simt prea bine...
O, da...
Acum seamănă destul de mult cu mine.
Gata, destul!
Scoate-ţi-l de aici!
Luaţi-l naibii de aici!
Ajunge.
Haideţi!
Nenorociţii naibii!
Nu mai facem ore azi.
Charles Bronson e cel mai cunoscut
prizonier al Angliei.
A petrecut 34 de ani în închisoare,
dintre care 30 în izolare absolută.
Încă nu i s-a fixat o dată de ieşire.