Tip:
Highlight text to annotate it
X
Sunt o stâncă.
Nu mă mişc.
Încetişor,
îmi pun zăpadă în gură,
aşa nu îmi va vedea respiraţia.
Va veni şi rândul meu.
Îl las să se apropie.
Am doar un singur glonţ.
Se uită chiar la mine.
Încet, apăs cu
degetul pe trăgaci.
Nu trebuie să tremur.
Nu îmi este frică.
Sunt băiat mare acum.
Eşti gata, Vassili?
Acum, Vassili.
Trage!
Trage, Vassili!
Trage!
FATĂ ÎN FAŢĂ CU INAMICUL
Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX
Haideţi, ridicaţi-vă.
În picioare.
Pregătiţi-vă să urcaţi în tren.
Tu de-acolo, vino cu mine.
Pe aici, prietene.
Toţi civilii, coborâţi!
Faceţi loc, lăsaţi civilii să coboare.
Ăsta este un tren militar.
Nimeni nu rămâne în tren,
doar soldaţii noştri viteji.
Este un tren spre Stalingrad...
doar pentru soldaţii Armatei Roşii.
Toată lumea sus!
Toamna anului 1942.
Europa era zdrobită
sub cizmele naziştilor.
Al Treilea Reich
este în culmea expansiunii sale.
Armatele lui Hitler înaintau
spre inima Uniunii Sovietice...
către câmpurile petroliere
ale Asiei.
Un singur obstacol mai rămăsese.
Un oraş de pe Volga...
unde soarta întregii lumi
avea să fie decisă: Stalingrad.
20 septembrie 1942
Gloriosul nostru tovarăş Stalin
a ordonat să nu mai facem
nici un pas înapoi.
Poporul Uniunii Sovietice
trebuie să fie liber.
Înainte, tovarăşi.
Nici un pas înapoi!
Ascultaţi aceste scrisori
trimise de mamele din întrega Rusie...
fiilor lor de pe front.
"Volodya, băiatul meu,
ştiu că ceea ce faci este pentru patria ta...
Ştiu că-ţi vei da viaţa pentru patria ta.
Toţi cei de aici
ştiu că nu vei da greş.
Toţi cei de aici sunt mândri de tine.
Tatăl tău a murit.
Fraţii tăi au murit.
Răzbună-ne
pe hoardele de fascişti."
Nimeni nu mişca!
Rămâneţi în bărci!
- Înapoi sau trag!
Daţi-vă de lângă balustradă, sau tragem.
Împuşcaţi trădătorii!
ORAŞUL STALINGRAD
Docurile
Haideţi, haideţi!
Mişcaţi-vă!
Haideţi, tovarăşi,
haideţi!
Mişcaţi-vă sau veţi fi împuşcaţi!
Aici, brancardier!
Cel cu puşca va trage!
Doar unul din doi primeşte puşca.
Cel fără puşca îl va urma!
Când cel cu puşca moare,
cel care îl urmează îi ia puşca şi trage!
Cei cu puşca vor trage!
Cei fără îi vor urma!
Când cel cu puşca moare,
cei care îi urmează...
vor lua puştile şi vor trage!!
Cel cu puşca va trage!
- Pe aici.
- Cel fără puşca îl va urma!
Soldaţi ai glorioasei
Armate Roşii, de acum înainte
vă aşteaptă doar victoria sau moartea!
- Cei care se vor retrage vor fi împuşcaţi.
- Îmi trebuie o puşcă.
Nu vom avea milă
faţă de laşi şi trădători!
Atenţie!
Aah!
N-avem şanse, tovarăşi.
Retragerea!
Înapoi!
Înapoi!
Retragerea! Retragerea!
În numele Uniunii Sovietice,
nici un pas înapoi sau vom trage.
Nu vă retrageţi!
Nici un pas înapoi!
- Fără milă!
- Dezertorii vor fi împuşcaţi.
- Foc!
- Împuşcaţi trădătorii!
Laşii vor fi împuşcaţi!
Nu aveţi milă cu laşii!
Ruşi, predaţi-vă.
Doar aşa vă veţi mai vedea casele voastre.
Acesta nu este războiul vostru.
Alăturaţi-vă camarazilor germani,
ei vă înţeleg suferinţele...
şi le pasă de voi mai mult
decât le pasă ofiţerilor voştri,
care vă trimit la propria moarte.
Al Treilea Reich
nu este duşmanul vostru.
Duşmanul este Stalin
şi şleahta lui bolşevica însetaţi de sânge,
ei sunt cei care v-au furat pământul,
care v-au deportat părintii--
Foc!
"Duşmanul nu va pune niciodată
piciorul pe pământul din Stalingrad"
Vom fi prinşi,
tovarăşe comisar.
Cu permisiunea dvs,
tovarăşe comisar.
- În care ar trebui să trag primul?
- Ar trebui să aşteptaţi
până când se aude o explozie.
- Ştii să tragi cu puşca?
- Puţin.
Nu trage. Nu trage.
Se uită la noi.
Mulţumesc,
tovarăşe comisar.
Danilov, ofiţer politic,
clasa a II-a.
21 Infanterie.
"Vassili Zaitsev."
"În această zi,
20 septembrie 1942,
un oier din Urali...
a sosit în oraşul Stalingrad
de pe malul Volgăi.
Numele lui este Vassili Zaitsev.
Că sute înaintea lui, a venit să
răspundă la chemarea tovarăşului Stalin.
Înarmat cu o puşcă, l-a făcut repede
pe invadatorul fascist să realizeze că
de acum înainte va fi pedepsit pentru
fiecare pas făcut pe pământul patriei noastre;
de acum înainte,
singurii paşi îi va face înapoi."
Ce crezi?
Cred că tovarăşul comisar
este prea generos.
22 septembrie 1942
Lasă-mă să trec!
Lasă-mă să trec!
Din ordinul tovarăşului Stalin,
nici un civil nu poate părăsi oraşul.
Înapoi!
Îndepărtaţi-vă
sau vom deschide focul.
Îndepărtaţi-vă!
Înapoi!
Înapoi sau tragem!
Înapoi!
Staţi acolo!
Faceţi loc pentru trimisul
tovarăşului Stalin!
Am primit ordinele.
Le-am transmis tutoror băieţilor mei.
Dar germanii ne-au zdrobit.
Au artilerie,
avioane, tancuri.
- Iar eu, eu ce am?
- Datoria sacră să rezişti!
Trebuie să te raportez şefului.
Poate preferi ss eviţi covorul roşu.
Numele meu este...
Nikita Sergeyevich Kruschev.
Am venit aici
ca să pun lucrurile în ordine.
Acest oraş nu este Kurskul...
sau Kievul, sau Minskul.
Oraşul ăsta este Stalingrad.
Stalin-grad!
Oraşul ăsta poartă numele şefului.
Este mai mult decât un oraş,
este un simbol.
Dacă germanii
capturează acest oraş,
întreaga ţară se va prăbuşi.
Acum, vreau ca băieţii noştri...
să-şi ridice capetele.
Vreau să se poarte ca nişte bărbaţi!
Vreau să nu se mai scape pe ei!
Asta-i treaba voastră.
Ca ofiţeri politici,
contez pe voi.
Tu,
ce sugerezi?
Împuşcaţi toţi generalii care s-au retras
şi şefii lor de stat major.
D-dati nişte exemple.
- D-d-deportati familiile dezertorilor...
- Mda, toate astea s-au făcut deja.
Daţi-le o speranţă!
Aici singură lor alegere este dacă mor
de gloanţele germanilor sau de ale noastre.
Dar mai este şi altă cale.
Calea curajului.
Calea dragostei de patrie.
Trebuie să publicăm
din nou ziarul armatei.
Să publicăm istorii magnifice.
Istorii care să ridice în slăvi
sacrificiul, curajul.
Trebuie să-i facem să creadă
în victorie.
Trebuie să le dăm speranţa,
mândrie, dorinţa de a lupta.
Da, trebuie să dăm exemple.
Dar exemple de urmat.
Ceea ce ne trebuie sunt...
eroii.
Ştii vreun erou pe aici?
Da, tovarăşe,
cunosc unul.
Ăsta-s eu!
"Vassili Zaitsev."
Ăsta-s eu!
Nu, nu visezi.
E numele tău.
Te-am pus pe prima pagină.
N-au schimbat nici măcar un cuvânt.
Ai idee ce înseamnă asta?
Nu este ultima pagină,
nu este nici a doua,
este prima pagină.
- Prima pagină!
Vor retipări articolul nostru peste tot.
În Caucaz, în Crimeea,
chiar şi în Urali.
Mâine dimineaţă, când Stalin
se va pregăti de micul dejun,
va citi cuvintele srise de mine,
va memora numele tău.
Suntem faimoşi, Vassili.
Lui Kruschev ia plăcut foarte mult articolul.
M-a promovat în conducere.
Iar pe tine în divizia de lunetişti.
- Ei, asta-i bine.
- Este foarte bine.
- Este foarte bine. Este minunat.
- Este foarte bine!
- Este măreţ!
- Pentru că am reuşit împreună.
- Împreună!
- Eu am făcut aproape toată munca grea.
- Oh, da?
- Ai noroc că nu pot să-ţi trag una.
- Ce înseamnă asta?
Pentru că Kruschev mi-a zis să mă asigur
că nu ţi se va întâmpla nimic.
- Eşti foarte important.
- Sunt prea preţios.
Da, ai grijă la... la
ochelari, te rog. Sunt noi.
Îmi pare rău, domnule.
- Sunt faimos! Suntem faimoşi!
- Sunt faimos! Sunt faimos!
Vassili,
tânărul păstor din Urali,
l-a omorât pe al 12-lea său
ofiţer german astăzi.
Era obişnuit să împuşte lupi,
acum împuşca fascişti.
Astăzi, Vassili Zaitsev
l-a împuşcat pe al 23-lea ofiţer german.
Este un exemplu pentru noi toţi.
Vassilis l-a împuşcat
pe cel de-al 32-lea ofiţer german.
Numără-i doar pe germanii
pe care tu i-ai omorât.
- Astăzi, Vassili Zaitsev...
- Uite aici evidenta...
11 însemne personal au fost strânse
de lunetistul Vassili Zaitsev.
Din ce în ce mai mulţi bărbaţi şi femei,
din toate armele armatei noastre,
s-au alăturat diviziei de lunetişti şi-i învăţa
iscusinţa de la Vassili Zaitsev.
Sunt o stâncă.
Sunt o stâncă.
respir uşor.
Sunt în faţa sa.
Deci tu eşti
marele Vassili Zaitsev.
- Mama face cartofi cu şuncă.
- Sună bine.
Când te va vedea,
nu-şi va crede ochilor.
- Câţi au fost astăzi?
- Doar doi.
Pe ultimul de ce nu l-ai împuşcat?
Nu era decât un simplu soldat.
Nu merita să-mi dezvălui poziţia.
Fii binecuvântat.
Ştim cât de multe îţi datorăm.
Ne rugăm pentru tine în fiecare zi.
În fiecare seară, ascultăm ***
vorbesc despre tine la Radio Moscova.
Mulţumesc.
V-aţi aranjat bine aici, jos.
Părinţii mei ţineau mobilă aici
înainte de război.
Sacha, lasă puşca imediat.
Este încărcată.
Pe aici, tovarăşe comisar.
Mulţumesc, tovarăşe.
Bună seara.
Tovarăşe Zaitsev?
Dumnezeule, de unde vin scrisorile astea?
De peste tot, dnă Filipov,
de peste tot.
Asta-i de la muncitorii
din Kouzbass.
Vor să-şi boteze mâna
după Vassili.
Ai dreptate, hai să începem cu minerii.
Haide,
să ne apucăm de treabă.
Dragi tovarăşi
din Kouzbass,
- Kouzbass.
- Vă mulţumesc pentru scrisorile de laudă.
- Lăudă?
- L-A-U-D-Ă.
Şi... sper să trăiesc să mă ridic...
la aşteptările voastre--
Ă-R-I-L-E.
Aşteptările.
Vă place literatura germană,
dnă Filipov?
totul e în regulă,
e vecina noastră.
- Bine, unde rămăsesem?
- Tania, avem oaspeţi.
Dorinţa voastră de a numi...
Eu...
T-te recunosc.
El e Vassili Zaitsev.
ţi-am văzut poza în ziar.
Îţi mulţumesc pentru
fiecare lucru pe care îl faci.
- Iar el este prietenul lui, comisarul...
- Danilov.
Danilov.
Tania este ca o fiică pentru mine.
Obişnuia să aibă grijă de Sacha
când lucram la fabrică.
L-a învăţat chiar şi germană.
Toate cărţile astea sunt ale ei.
- Oh, sunt ale tale?
- A studiat germana la universitate.
- La care universitate?
- Din Moscova.
Moscova. Moscova.
N-ar trebui să, uh...
Da, hai să continuăm.
Dorinţa voastră de a numi mâna
după numele meu...
este... o mare onoare.
O-N-O.
Da, ştiu.
Onoare.
Foarte bine.
N-ar trebui să băgăm fraza aia
cu "nu sunt singurul care luptă"?
Asta... Asta-i o idee...
excelenţă, Vassili.
- O putem folosi şi mai târziu.
- Oh.
O putem folosi mai târziu.
Lupta voastră cu producţia de cărbune...
e la fel de importantă ca a mea.
Nu este nici un "K" în cărbune.
Doar-doar un singur "N"
Oh, spune-mi dacă vorbesc prea repede.
- Nu, nu e prea repede.
- Eşti sigur?
Mă gândeam dacă acolo nu s-ar
mai putea aduce nişte îmbunătăţiri?
De ce nu te odihneşti un pic?
Scrisorile astea pot aştepta până mâine.
Ar trebui să continuăm.
Nu suntem obosiţi.
Mulţumesc, dnă Filipov.
Aceşti oameni...
s-au ostenit să ne scrie.
Mâine poate nu vom mai fi
să le răspundem la scrisori.
COMANDAMENTUL GERMAN
21 octombrie 1942
Maiorul Konig,
domnule general.
Aşteptam pe...
altcineva.
În mod sigur nu pe cineva
aşa de prestigios.
Îmi imaginez că ai motivele tale...
să te implici
în această situaţie disperată.
Armata mea nu este proiectată
pentru genul ăsta de luptă.
Ieri, din nou,
a trebuit să promovez...
25 de sergenţi care să-i înlocuiască
pe ofiţerii omorâţi de lunetiştii ruşi.
Aceşti lunetişti îmi
demoralizează oamenii.
Oraşul ăsta nu mai este decât...
un morman de ruine.
Dar fuhrer-ul persistă.
O făcut din asta o problemă personală
între el şi Stalin.
Dar trebuie să credem
în instinctul fuhrer-ului.
Întotdeauna n-ea condus
către victorie.
Ar trebui să fim acasă
până la Crăciun.
Ce ai de gând să faci
ca să-l găseşti pe rusul ăsta?
Voi face în aşa fel încât
el să fie cel care mă va găsi.
Vassili.
Vassili.
- Haide, e timpul să te trezeşti.
- Ce?
Au probleme în sectorul magazinului.
Au nevoie de noi. Haide.
Priveşte, Vassili, se ascunde
în magazinul universal. Acolo.
A mers departe dimineaţa asta.
Ne-a dat jos cinci ofiţeri,
plus doi mitraliori.
Priveşte, al treilea etajr,
a patra fereastră din stânga.
A patra fereastră din stânga.
Îl vezi?
Mda, îl vădm.
Acolo, l-ai lovit!
Frumoasă lovitură.
Să mergem să-i luăm însemnul personal.
La revedere, tovarăşe comisar.
Mulţumesc pentru ospitalitate,
dnă Filipov.
Poţi împrumuta orice doreşti.
Nu ştiu ce mi-ar zice la comandament...
dacă aş intra cu un braţ plin de Goethe şi Schiller.
Ai acolo şi ceva Marx.
Ai fost repartizat la apărarea civilă
din districtul 12?
Nu, m-am oferit voluntar.
Ce coincidenţă
să te întâlnesc aşa.
Tovarăşul Kruschev îmi spunea chiar ieri...
câtă nevoie avem
de operatori care vorbesc germană.
Nu pot. Miliţia noastră e responsabilă
fată de oamenii din acest cartier.
Şi aşa nu avem destui oameni.
Îţi voi da o duzină de soldaţi
pentru fiecare vorbitor de germană.
Prefer să rămân şi să lupt.
Şi lucrul la Comandament este tot luptă.
Şi vei fi mult mai folositoare acolo.
Stai aici.
Acoperă-ne.
- În regulă.
- Să mergem.
Ai grijă.
Ludmilla, haide.
Verifică scările.
Este o capcană.
Ştiu.
Înapoi.
Este încă aici.
- Vin direct spre noi!
- Ludmilla,
stai unde eşti,
este undeva pe acolo.
Trebuie să ieşim de aici!
- Trebuie să ieşim de aici!
- Stai unde eşti!
Ce vom face?
Ludmilla, stai unde eşti!
La dracu, am plecat.
Ludmilla, nu!
Ce înseamnă asta?
"Păstorul din Urali
a primit nouă sa puşca cu lunetă,
o Mosin-Nagant 7.62,
cu telescop P.U.-3.5.
Mândrie a preciziei
producţiei sovietice."
- Am văzut arma aia de aproape.
- Chiar aşa?
Chiar am atins-o.
Îl cunosc bine pe Vassili Zaitsev.
COMANDAMENTUL SOVIETIC
Zona de debarcare
Ludmilla şi Anton
au fost ucişi astăzi din vina mea.
Nu, sunt sigur că nu-i adevărat.
Era acolo un lunetist german.
I-am dus chiar în capcana întinsă de el.
- Ce altceva poţi să-mi mai spui?
- Nu recoordonează.
Un lunetist care nu recoordonează
nu-i normal.
A fost foarte bun. N-a fost felul
în care trăgea, era instinctul său.
A fost cu un pas înaintea mea
tot timpul.
Asta pentru că ştie
totul despre tine.
Numele lui e Konig,
maiorul Konig.
L-au trimis aici să te o...
să te găsească.
Încă nu ştim dacă
informaţia este de sigură.
Se pare că a bătut drumul de la Berlin
până aici ca să te oprească.
Le-ai cauzat atâtea nopţi albe
că l-au trimis pe cel mai bun.
- Noi ce ştim despre el?
- Este maior în Wehrmacht.
Este directorul
şcolii de lunetişti din Zossen.
Koulikov l-a avut ca profesor
la Zossen înainte de război.
Îi cunoaşte toate trucurile.
De acum înainte va merge cu tine peste tot.
Un nobil din Bavaria
care vâna cerbi...
împotriva unui păstor din Urali
care bracona lupi.
Este mai mult decât o confruntare
între două naţiuni.
Este esenţa luptei de clasă.
Îmi pare bine că eşti aşa de fericit.
El are toate avantajele.
Data viitoare vei fi mai bun.
Nimeni nu trage ca tine, Vassili.
Tania a fost transferată.
Mă duc să văd dacă sunt gata
să te întâmpine.
- Bună.
- Arăţi isteţ în noua ta uniformă.
Ai grijă să nu ţi-o ia înapoi
după ce termini.
Mda, probabil aşa va fi.
Am auzit zvonurile despre german
şi vreau să-ţi urez noroc.
Îţi mulţumesc.
Am nevoie.
Din ceea ce îmi spune tovarăşul Danilov,
tu vei învinge.
Hmm.
Este timpul.
- Vassili! Vassili!
- Vin-o să te îmbrăţişez.
- Priveşte spre mine.
Pune-ţi boneta,
arăţi mult mai eroic.
- Pe aici, tovarăşe Zaitsev.
- Îl iubesc pe flăcăul ăsta.
Vassili, este adevărat
că eşti voluntar pe front?
Câţi ani ai, Vassili?
Ştii ce înseamnă acest duel
pentru ţara ta?
Este adevărat că ai omorât primul lup
când aveai 5 ani?
Eşti mândru că ai fost provocat
de cel mai bun lunetist din Germania?
Germanii au început deja
să se scape în pantaloni.
Haide, băiete, spune-ne
*** vei trata cu neamţul.
- Sau mai bine nu. Spunei şefului.
- Încă o întrebare, vă rog.
Îi plac poveştile bune de vânătoare.
Uită-te la el cu mândrie,
pentru că şi el se uită la tine.
Întreaga ţară se uită la tine.
Iartă-mă, iartă-mă,
bunicule.
23 octombrie 1942
Deci nu este lupul cel care
alege terenul de vânătoare...
ci vânătorul.
Dar sunt sigur că bunicul tău
te-a învăţat asta.
Exceptând cazul de faţă,
când eu sunt jocul.
În orice caz,
ceea ce vom face astăzi...
va fi să momim lupul
să iasă din vizuina sa...
şi să-l aducem unde vrem noi.
Viaţa ta este valoroasă.
Tu treci primul.
Nu, nu. Vom face cu schimbul. Data
viitoare va fi rândul tău să treci primul,
apoi al tău, Volodya.
Fiu de căţea!
Ăştia erau pantalonii cei noi. Abia
îi luasem ieri de la un căpitan din 25.
16 luni am petrecut în Germania
la scoala din Zossen.
Bineînţeles, erau zilele
când eram prieteni cu friţii:
când Joseph al nostru
şi Adolph al lor...
mergeau braţ la braţ.
De aici până la sârmă,
160 de metri, da?
155.
Nu contează. Asta îi va face
să-l trimită pe băiatul cu reparaţiile.
Să recoordonăm.
Aah!
Hei, Volodya!
După ce ne-au invadat germanii,
n-a mai fost aceeaşi atmosferă.
M-au aruncat în închisoare.
Ce ai făcut în Germania?
Scuzaţi-mă, am zis, dar
tovarăşul Stalin m-a trimis acolo.
Nu-l amesteca pe liderul
nostru glorios în trădarea ta.
Mărturiseşte, spion nenorocit!
Mărturiseşte.
Şi ***! ***, ***, ***!
Ei bine, nu aveau seceră,
aveau doar ciocanul.
Şi ***.
Mi-au scos toţi dinţii.
E adevărat, băiete.
Nu-ţi face iluzii.
Ăsta-i terenul socialist şi fericirea
universală pregătite pentru tine.
Hei! E băiatul tău cu reparaţiile.
L-am dat jos.
E timpul mesei,
nu-i aşa?
Eu plec.
Ei bine, du-te, Volodya,
şi încearcă să nu o verşi pe toată
la întoarcere, *** marxist.
Activitatea lunetiştilor inamici
în ultimele 24 de ore, dle maior.
Două santinele
în sectorul gării.
Un observator de artilerie
în sectorul nordic.
Un locotenent din 24 Panzer
în sectorul fabricii.
Trei depanatori de telefoane
în sectorul caselor muncitorilor.
Mi-au mai spus că au prins
un prizonier care v-ar putea interesa.
Sper că încă mai poate vorbi.
Domnule?
Nimic.
Mulţumesc.
Deci... Volodya... ai de gând
să ne spui în care clădire se află?
Nu am *** să ştiu acest lucru.
Este tot timpul în mişcare.
Sare dintr-o clădire în alta.
La ce etaj?
Nu ştiu.
Rămâne de văzut asta.
Dezbrăcaţi-l.
Puneţi-l într-o uniformă de-a noastră.
Vezi tu, germanii sunt perseverenţi.
Ăsta-i lucrul bun la ei.
Omule, trebuie să admiţi
că atunci când le intră ceva în cap--
Ai dreptate.
Hai să vedem dacă ne-a sosit clientul.
Eşti gata?
Îmhm.
Iar acum, faimosul păstor
din Urali,
pe care maiorul Konig
îl crede un idiot,
scoate capul să se asigure
că şi-a atins ţinta.
Maiorul Konig îl vede.
ţinteşte spre casca lui.
Trage.
Îşi demască poziţia
şi este împuşcat la rândul lui
Doar dacă...
maiorul Konig nu trage...
pentru că nu este acolo.
Koulikov!
Nu crezi că este ciudat,
ăsta, ultimul?
L-au trimis să fie împuşcat
la fel ca ceilalţi.
Nu este normal.
Nu fără artilerie,
fără să încerce să-l acopere.
O, nu, eu sunt cel
care a fost prost.
Ăştia nu dau nici un rahat
pe băieţii cu telefoanele.
Vreau să zic, este la fel *** ne purtăm
noi cu ucrainenii.
Niciodată nu vor deranja un maior
pentru câţiva nenorociţi.
Mâine vom împuşca nişte generali.
Cine este la rând?
Cred că eu.
O, eşti mare trişor!
Nu poţi să-l păcăleşti pe Papa Koulikov.
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu,
este rândul meu să trec primul.
Şi este rândul tău să capeţi
o gaură în pantaloni.
Pentru victorie.
Povestea asta cu lunetiştii
durează de prea mult timp.
Ce are de gând micul tău frieten
să facă în privinţa asta?
Testează,
tovarăşe Kruschev.
Le pune nemţilor tăria la încercare.
Se pregăteşte meticulos.
Vodkă...
este un lux pe care ni-l permitem.
Caviarul
este un lux pe care ni-l permitem.
Timpul, NU.
Este conştient de asta,
tovarăşe Kruschev. Amândoi suntem.
Vă asigur că va reuşi.
Bine.
Se pare că sunteţi destinaţi
să aveţi succes.
Văd că te ţin ocupată.
Am luat asta din bucătărie.
Este de la recepţia de ieri.
Am crezut că dnei Filipov s-ar putea să-i placă.
Um, va fi încântată.
Drăguţ din partea ta.
Sunt mai mulţi,
dacă cumva ţi-e foame.
Eşti evreu,
nu-i aşa?
Nu este nimic în religia ta
care zice că nu poţi mânca nisetru.
Tatăl meu a avut o premoniţie
că toate aceste lucruri se vor întâmpla.
Te referi la război?
El a înţeles că trădarea
evreilor merge adânc.
Stângea bani ca să
cumpere ceva pământ în Palestina.
Zicea că este singurul pământ
căruia îi aparţinem cu adevărat;
singurul pământ
pe care avem datoria să-l apărăm.
A insistat să învăţ să trag cu puşca.
Am învăţat să trag.
Ştiu că în timp de război sentimentele
personale trebuie date la o parte, dar...
vreau să-ţi cer o favoare.
Sigur.
Cere-mi orice.
Vreau să fiu repartizată pe front.
Ce s-a întâmplat, Tania?
L-a împuşcat.
L-a împuşcat chiar când a sărit.
Şi a sărit primul.
L-a împuşcat din aer.
A fost o lovitură imposibilă.
N-am mai văzut aşa ceva.
Ai promis oamenilor
o victorie pe care eu nu o pot obţine.
N-am nici o şansă
împotriva acestui om.
Nu trebuie să vorbeşti aşa,
Vassili.
Şi dacă îţi spun că am găsit
o cale să-i urmărim mişcările?
Avem pe cineva, Vassili.
Cineva apropiat lui
care ne dă informaţii.
Data viitoare vei fi
cu un pas înaintea lui.
Promit.
Vreau să-ţi cer o favoare.
Mie?
Este vorba despre Tania.
Intră.
Nici măcar nu ştie că exişti.
Dar în acest moment, tu eşti aproape de el
*** nu mai este nimeni pe acest pământ.
Îi vezi faţa prin lunetă.
Vezi chiar şi dacă s-a râs
de dimineaţă sau nu.
Vezi dacă este căsătorit
după verigheta pe care o poartă.
Nu este ca şi ***...
ai trage doar într-o siluetă din depărtare,
doar într-o uniformă.
Este fata unui om.
Aceste fete nu-ţi dau pace.
Se întorc şi--
sunt înlocuite de şi mai multe fete.
Danilov ţi-a cerut să-mi spui asta?
Te place foarte mult. Cred că ar fi încercat
orice să te facă să te răzgândeşti.
Nu ţi-a spus de ce am cerut transferul?
Nu.
Azi dimineaţă, a sosit la
Comandament o listă.
Era o listă cu civilii
care au fost...
încărcaţi ca vitele în convoiul
spre Germania...
ce a părăsit Stalingradul
acum trei săptămâni.
Părinţii mei erau printre ei.
Dupăr 30 de kilometri,
soldaţii germani...
au oprit trenul
şi i-au obligat pe toţi să coboare.
În mijlocul unui pod,
i-au legat pe toţi la un loc,
doi câte doi.
Mame cu fiice.
Soti cu soţii.
I-au... i-au aliniat de-a lungul
liniei
şi au tras câte un singur foc
în fiecare pereche...
să nu consume gloanţele.
A mers.
Trupurile celor care mureau
îi trăgeau pe cei vii sub ape.
Ştiu că au murit împreună.
Niciodată nu ar fi stat despărţiţi.
Asta-i puşca lui Koulikov.
Este o puşcă... bună.
Îţi mulţumesc.
Ştiu *** îşi părăseşte
ascunzătoarea.
Trece prin fabrica de tractoare.
Fabrica de tractoare este mare.
Ştiu exact pe unde.
Se târăşte printr-un jgheab
de sub grătarul de la cuve,
apoi iese afară
prin atelier.
Între ele este un spaţiu
în care este descoperit.
Este sub o ţeavă mare de fier
prin care poţi merge în picioare.
5 noiembrie 1942
Noroc, tovarăşe.
Ştiu exact unde mă aşteaptă.
Va fi la ieşirea de la ţeava mare,
lângă jgheabul de scurgere.
Îl vom prinde din spate.
Prin conductele astea vom ajunge
în cealaltă parte a atelierului.
Vino după mine.
Ia-o pe acolo.
Eu o să merg pe aici.
Bine?
Rahat!
Sergei,
ar trebui să te întorci.
- Nu, sunt bine.
- Du-te înapoi.
Nu, du-te tu!
ţineţi picioarele ascunse.
Haide. Haide. Haide.
Tovarăşul Stalin vă cere un ultim efort!
Soarta patriei-mamă este la răscruce!
Soarta tuturor acelora
pe care îi iubiţi şi doriţi să-i păstraţi!
Pentru ei
vom luptă astăzi.
Ascultă-mă, Tania. Germanii
aruncă asupra noastră tot ce au.
Dacă sunt norocoşi, doar un soldat din 10
se va mai întoarce viu înapoi.
Ai studii înalte.
Ştii limbi străine.
Orice interceptare pe care o traduci
salvează sute de vieţi.
Orice mesaj pe care l decodezi
omoară sute de nemţi.
Ai datoria să supravieţuieşti.
Vassili s-a născut să tragă cu arma.
Este ceea ce ştie.
Tu şi eu ne-am născut
pentru scopuri diferite.
Dacă Vassili ar fi fost aici,
ţi-ar fi spus acelaşi lucru.
Unde este?
Unde este Vassili?
ţine capul jos.
- Spune-mi unde se ascunde.
- Stai în conducta aia, Tania.
Stai acolo. Stai acolo!
Lasă capul jos!
Uşurel.
Nu trage.
Este acolo.
Vezi stâlpul ăla
din faţa ta?
Vreau să
te duci în spatele lui.
Du-te.
Tania, vreau să găseşti
o bucată mare de geam.
O bucată de geam.
Vezi cuptorul...
din spatele meu, în stânga
fabricii?
Da? Nu te-am auzit.
- Da.
- Da.
Vezi...
cele două aerisiri?
- Da.
- O vezi pe cea...
cu un grilaj rupt?
Da.
Asta este ceea
ce vreau de la tine.
- Eşti pregă***ă?
- Da.
Trei... doi... unu...
Bună, Sacha.
A fost chiar acolo
unde ai spus tu că va fi.
Aproape acolo.
Este foarte inteligent.
Povesteşte-mi despre el.
De ce l-a învăţat bunicul lui
*** să tragă cu puşca, şi nu tatăl său?
Tatăl lui este mort.
La fel şi mama sa.
Vorbeşte despre tatăl său?
Nu. Nici nu l-a cunoscut.
A fost la vreo scoală?
Ştie să scrie.
Răspunde la o mulţime de scrisori.
Hmm.
Sunt şi fete care îi scriu?
Toată lumea îi scrie.
Este vreo fată
din satul său pe care o iubeşte?
- Nu este din satul său, este aici.
- Ea îl iubeşte?
Da, pentru că el este chipeş.
Pentru că el este curajos,
iar ea este foarte frumoasă.
O cunosc bine.
Este de la mine din cartier.
Ea s fost la universitate.
Arată bine împreună.
Cred că se vor căsători,
mai devreme ori mai târziu
Cel puţin, aşa cred.
Dar tu, Sacha,
de ce îi ajuţi pe germani?
Pentru că sunt mai puternici.
Pentru că vor câştiga războiul.
Şi pentru că îţi place,
ciocolata, nu?
Toţi oamenii ăştia de aici
ştiu că vor muri cu toţii.
Aşa că fiecare noapte în care
se întorc
este considerată un bonus.
- Nu înţeleg.
Deci, fiecare ceaşcă de ceai,
fiecare ţigare...
devine o mică sărbătoare.
Pentru că pentru mulţi dintre noi
este, poate, ultima noapte.
Este ceva cu care
trebuie să te împaci.
Fiecăruia îi vine timpul.
În pădure,
lupul trăieşte trei ani,
iar măgăruşul trăieşte nouă.
Deci, ăsta vrea să fie
un proverb din Urali.
Nu îi înţeleg sensul.
Despre ce e vorba.
Măgăruşul trăieşte mai mult
pentru că este mult mai folositor.
Acum are sens.
Dar nu sunt măgari în pădure.
Tu ai inventat asta.
Deci... sunt un măgăruş?
Oamenii ca tine şi ca Danilov...
vor supravieţui.
Oamenii care au citit cărţi,
care au o educaţie.
Vor avea nevoie de voi
când războiul se va sfârşi.
Şi dacă vei supravieţui?
Ce va face atunci folositorul
Vassili Zaitsev de acum?
Vreau să lucrez într-o fabrică.
Bunicul meu m-a dus la o fabrică odată.
Acolo era un om,
sus pe o...
pe o pasarelă.
Nu era în albastru,
ca ceilalţi.
Oamenii pe care îi superviza
nu înţelegeau ce fac ei acolo.
Dar pentru el,
pentru el, acolo sus,
era simplu;
totul era clar.
Şi atunci m-am gândit:
"Într-o zi, voi putea fi acel om."
E trist să ai un vis
care ştii că nu se va înfăptui.
Şi de ce nu?
Tu ne vei supravieţui la toţi.
Hmm.
Vei fi cel mai bătrân măgar
din pădure.
"150 metri mai sunt
între germani şi Volga.
Astăzi, întreaga lume are ochii
aţintiţi asupra acestor 150 de metri.
Aceşti metri sunt cei care
fac din Stalingrad..."
cel mai important capitol...
al războiului.
Prietena ta, Tania...
ai văzut-o?
Este acolo acum,
cu lunetiştii.
Spune-i maiorului că vom trimite
toţi lunetiştii...
să susţină atacul
împotriva fabricii.
Spune-i că Vassili
va fi acolo.
- Trebuie să vorbesc cu tine.
- Sigur.
- Danilov.
- Hmm?
Trebuie să te opreşti să mai scrii
lucrurile astea despre mine.
Nu-l voi prinde
pentru că nu sunt aşa de bun.
Mai devreme sau mai târziu, mă va găsi,
iar atunci mă va omorî.
ţi-am mai zis
să nu vorbeşti aşa.
De data asta este altfel.
Ai creat din mine...
cineva care nu sunt.
Nu mai pot să port această greutate.
Vreau să lupt.
Vreau să lupt
ca un simplu soldat.
Înţeleg.
Treaba e că nu eşti un simplu soldat.
Eşti unul foarte bun.
Nu. Sunt ceea ce tu m-ai făcut.
Nimic mai mult.
De ce îmi spui asta acum?
Hmm? Ce s-a întâmplat?
Ce s-a schimbat?
Ai vorbit cu Tania pentru mine?
- Da.
- Şi...
s-a răzgândit?
Nu ştiu.
O va face. Va fi mult mai în siguranţă.
O va face, ştii asta.
- Mda.
- Va fi uşor pentru tine să o transferi.
Germanii pregătesc încă o ofensivă
asupra centrului oraşului.
Propagandă de război este crucială pentru moral.
Avem nevoie de tine mai mult ca oricând.
Sacha. Stai. Sacha!
- Spune-i ce ştii, Sacha.
- Bună, Sacha.
Era noroi pe cizmele maiorului.
Sacha l-a convins pe maior
că este de partea lor.
Nu trebuie să-ţi spun
ce risc şi-a asumat.
Noroiul era galben. Este un singur loc
unde noroiul are culoarea asta...
în spatele fabricii chimice,
este ditamai movila pe sine.
Foarte bine.
Sacha...
aşteaptă-mă afară.
- Danilov.
- Hmm?
N-ai nici un drept să te foloseşti de el.
Nu, nu, nu mă folosesc de el,
Vassili.
El a făcut asta de bunăvoie.
Şi ştii de ce?
Pentru că el crede în tine!
Mâine dimineaţă, vom ataca
să recucerim fabrica chimică.
Sacha ia zis maiorului
că vei fi acolo,
aşa că acum ştii
unde trebuie să-l aştepţi.
- În mijlocul unui atac.
- Urmez nişte ordine.
Îţi sugerez să faci la fel.
Sunt conştient de riscuri.
Vei fi bine.
Tovarăşe.
Ăia sunt germani,
acolo sus.
Ieri erau ruşii.
Nu mai avem mult.
Sacha...
joci un joc foarte periculos.
Vreau ca tu să câştigi.
Vezi acolo, în faţă?
Continuă să mergi de-a lungul râului.
Este sigur... o bucată de drum.
Aah!
Este mort.
Am găsit asta asupra cadavrului lui.
Motivul pentru care te afli aici
a încetat să mai existe.
Scuzaţi-mă, dle general,
dar nu cred...
Este un avion cu destinaţia Berlin,
mâine seară.
Iar tu te vei afla în el.
Până atunci, trebuie să-ţi cer
însemnele personale.
Imaginează-ţi *** ar profita propaganda
sovietică de pe urma morţii tale.
Dacă vei muri,
vei muri ca un necunoscut.
Oricum, ai fost foarte aproape
să ratezi.
Te rog să ţii şi această
Cruce pentru Merit în Război.
A fost acordată post-mortem...
unui locotenent din Divizia 116 Infanterie...
care a căzut aici în primele zile
ale acestei bătălii.
Era fiul meu.
Dacă bucata asta de pământ este capturată,
totul e pierdut!
Vino aici.
Ce ţi-am spus eu?
Te-ai jucat prea mult!
Dacă se confirmă că este mort,
vom cădea!
- Ei bine, fii liniş***.
- Nu este adevărat.
A fost interceptată
de la comandamentul lor.
Tot ce trebuie să facă este
să-i atârne trupul în faţa oamenilor noştri.
Mint.
Asta-i bine.
E foarte bine.
Scrie asta, atunci.
"Vassili Zaitsev nu este mort.
Asta a avut la micul dejun
astăzi.
Asta este poza lui citind
ziarul de azi." Tu eşti poetul.
Ce?
Nu te vei retrage de pe malul râului!
Nu-mi pasă dacă ai pierdut
jumătate din oameni!
Pierde şi cealaltă jumătate
sau împuşcă-te!
Încă nu s-a întors?
Va fi aici în curând.
Atacul germanilor ne-a rupt liniile.
De asta întârzie.
Putem să ieşim afară?
I-am scris mamei despre tine.
M-a rugat să-ţi spun
că, după ce se va sfârşi războiul,
dacă ai nevoie de ceva...
de orice...
familia mea te va ajuta.
Ştii că mă aflu aici pentru tine.
Spun că Vassili este mort.
Vassili Zaitsev nu îi va mai vedea
pe cei dragi vreodată.
Predaţi-vă!
Asta este singura voatră şansa.
Eşti supărat.
Pentru că Zaitsev este mort?
Nu trebuie să ascunzi asta.
Nu este o ruşine.
Eşti ca şi el.
Nu-i asculta.
Este doar propagandă.
Nu este mort.
Şi ştii de ce?
Pentru că eu încă nu l-am omorât.
Îţi voi spune un mic secret.
Doar ţie, pentru că ştiu
că pot avea încredere în tine.
Dar trebuie să juri
că nu vei spune nimănui.
Juri?
Am găsit un loc perfect.
Se află la ieşirea din gară.
Mă voi ascunde în turnul pentru apă.
Mâine.
Îl voi aştepta acolo.
O să vezi.
Va fi acolo.
Întotdeauna este.
Vreau să mai juri că, de acum înainte,
vei sta acasă.
Juri?
Da?
Bine.
"Ştim că este în viaţă.
Ştim că nu ne-a părăsit.
O ştim pentru că el este parte din noi.
Vassili este etern."
Unde ai fost?
Te-am căutat peste tot.
Oh, n-ai aflat?
Am fost mort.
În sfârşit, marele lunetist Zaitsev...
Vassili a fost omorât.
Cel adevărat.
Eu...
am adormitp
şi mi-am ratat şansa.
Apoi m-am retras într-un colţ,
ascunzându-mă
de omul care dorea să mă omoare.
Voi vorbi cu Kruschev.
Te va trimite înapoi
la vechea ta divizie.
- Unde-i Tania?
- Este la adăpost.
Am fost la adăpost.
I-am spus că nu eşti mort.
Maiorul a spus acelaşi lucru.
A spus că ceilalţi nemţi mint.
Mi-a spus că tu îl vei aştepta
la gară.
Vassili.
Vassili.
Vassili.
Micuţule Sacha.
Ştiam eu.
- Vassili.
- Tania.
Ştiam că nu eşti mort.
*** aşa?
Pentru că abia ne-am întâlnit.
M-am rugat pentru prima oară
de când eram o fetiţă.
Când am deschis ochii,
Sacha stătea acolo...
aşteptând să-mi dea
veştile bune.
Cred că te iubeşte
chiar mai mult decât mine.
Către înaltele foruri militare,
aduc la cunostiinta comandantului
schimbările remarcate...
în atitudinea de luptă
a soldatului Vassili Zaitsev.
Se foloseşte de orice ocazie ca
să se eschiveze de la îndatoririle sale,
se îndoieşte de victoria noastră
şi face remarci defăimătoare
în public.
Durata inexplicabilă a duelului său
cu lunetiştii nazişti
poate fi explicată doar
prin neîncrederea sa cu
care priveşte idealurile comuniste.
Bună dimineaţa, Sacha.
Încă o dată, a ştiut exact
unde să mă găsească.
Nu crezi că-i ciudat?
În ce mă priveşte, doar tu ştiai.
Nu te acuz de asta,
Sacha.
Ai făcut un lucru curajos.
ţi-ai ales tabăra
Respect asta.
Dar nu este tabăra mea.
Suntem amândoi soldaţi,
şi suntem amândoi inamici,
deci ştiu că înţelegi.
Sunt supărat pe tine, micule Sacha, pentru că
n-ai stat acasă aşa *** te-am pus să juri.
Sunt supărat pe tine pentru că mă obligi
să fac ceea ce trebuie.
N-am mai văzut pe nimeni până acum
care să stea încruntat în timpul somnului.
Cât timp ai stat şi te-ai uitat la mine?
Toată noaptea.
Ai sforăit fericit ore întregi.
Nu sforăi.
Sau chiar sforăi?
Ca un porc.
Presupun că am şi vorbit în somn.
Da.
Este ceva ce trebuie să îţi spun.
În trenul...
care ne-a adus aici...
am fost în acelaşi vagon.
Nu.
Te-am remarcat.
Citeai şi aveai o faţa obosită.
N-am îndrăznit să te privesc,
erai aşa de frumoasă.
Eram speriat.
Apoi, nu m-am putut opri
să nu mă gândesc la tine.
Îmi vine să zâmbesc.
Şi apoi m-am gândit la toţi bărbaţii
care au avut norocul să te cunoască...
care te-au făcut să râzi...
cât de norocoşi sunt.
Şi acum stau culcat lângă tine.
- Chiar sforăiam?
- Ca un porc.
Ce?
- Oh, Dumnezeule!
- Oh, nu.
- Oh, Dumnezeule!
- Tania, nu.
- Tania, nu!
- Nu, lasă-mă!
- Lasă-mă! Lasă-mă!
- Este ceea ce vrea!
- Este ceea ce vrea!
- Lasă-mă!
- Nu, te va omorî. Te va omorî!
- Lasă-mă să plec!
- Voi fugi după tine şi mă va omorî şi pe mine.
- Lasă-mă!
- Lasă-mă!
- Este ceea ce vrea! Îl voi prinde.
Îţi promit că îl voi omorî.
Îţi voi aduce puşca lui.
Îţi promit, Tania.
Am nevoie de tine.
Trebuie să plecaţi, dnă Filipov.
Stalingradul poate cădea.
Ultimele bărci tocmai pleacă.
Germanii pot fi aici în orice moment.
ţi-a adus un permis.
Vei fi în siguranţă pe malul celălalt.
Strage-ţi lucrurile. Te vom ajuta
să le duci la zona de îmbarcare.
Nu plec.
Asta-i casa mea.
Este casa lui Sacha al meu.
Nu pot să plec.
Trebuie să vă spun ceva,
dnă Filipov.
Ceva foarte greu de înţeles.
Este vorba de Sacha.
A trecut de partea germanilor.
Şi-a trădat ţara.
Este de partea inamicului acum.
Nu se va mai întoarce.
Oh, Dumnezeule.
Oh, Dumnezeule.
A devenit un trădător.
Sărăcuţul de el.
Ce a făcut?
Deci, va rămâne să stea acolo?
Da... va rămâne să stea acolo.
N-ar trebui să spun asta,
tovarăşe comisar,
dar poate este spre binele lui.
Dacă germanii vor câştiga,
va fi în siguranţă.
Ştiu că nu e bine, dar poate
a făcut o alegere bună.
- Oh! Oh, Tania!
- Tania?
- Oh, Tania!
- Tania!
Oh, Dumnezeule! Oh!
Îmi trebuie un doctor!
Un doctor!
Am permis.
Am permis!
Trebuie să o lăsaţi să treacă.
Vă rog!
- Este inutil. Nu va supravieţui.
- Nu! Nu, va supravieţui!
Este fiica mea!
Este fiica mea!
- Te implor!
- Bine.
- Oh, vă mulţumesc!
- Puneţi-o în barcă.
"Sunt sănătoasă. M-au dus pe celălalt mal.
Toate cele bune Sasha."
Unde este?
Unde este maiorul?
La câţiva centimetri
de fata ta.
Am fost aşa de prost,
Vassili.
Omul trebuie să rămână cel care este.
Nu există omul de tip nou.
Am încercat din răsputeri să creăm
o societate în care toţi să fie egali,
în care să nu ai nimic în plus
pe care vecinul tău să fie invidios.
Dar va exista întotdeauna ceva
pe care să fii invidios.
Un zâmbet...
o prietenie.
Ceva ce nu ai
şi vrei să-ţi însuşeşti.
În această lume...
chiar şi una sovietică...
vor exista întotdeauna
bogaţi şi săraci.
Bogaţi în daruri...
săraci în daruri.
Bogaţi în dragoste...
săraci în dragoste.
Tania nu se va întoarce.
Este moartă, Vassili.
A fost lovită de un şrapnel.
S-a întâmplat repede.
Cred că nici măcar nu l-a văzut venind.
Se întorcea la tine.
Imediat ce am dus-o pe dna Filipov la
bărci, se întorcea la tine.
Avea dreptate.
Eşti un om bun, Vassili.
Vreau să te ajut,
Vassili.
Lasă-mă să fac un ultim lucru.
Ceva folositor. Pentru schimbare.
Lasă-mă să-ţi arăt
unde este maiorul.
Nu face asta.
Nu face asta!
DOUĂ LUNI MAI TÂRZIU...
3 februarie 1943
Astăzi, 3 februarie 1943,
este o zi prevestitoare de rău pentru Hitler...
şi pentru rândurile neterminabile de mii
şi mii de prizonieri germani.
Este o zi de neuitat,
o zi de speranţă pentru patria-mamă.
După 180 de zile de lupte eroice...
în piaţa oraşului Stalingrad,
ca rezultat al valorii
şi sacrificiului soldaţilor noştri,
comandantul
glorioasei noastre Armate Roşii...
a primit
predarea necondiţionată...
a invadatorilor nazişti.
Îmi pare rău. Nu, tinere,
nu găsesc
numele ăsta în registru.
- Aţi mai putea verifica o dată?
- Astea-s adresa şi numele ei.
- Nu este aici.
Da, asta e adresa noastră,
dar ea nu mai este aici.
- Asta e adresa. A fost aici.
- Îmi pare rău.
- Mi-a scris.
- M-am uitat de trei ori. Nu este aici.
Crede-mă, acolo nu este nici o
Tania Chernova. Nu te pot ajuta.
Îmi pare aşa de rău.
Decorat în repetate rânduri cu
Ordinul Lenin, Vassili Zaitsev a fost
ridicat la rangul de
Erou al Uniunii Sovietice.
Puşca lui poate fi văzută astăzi
la Muzeul de istorie din Stalingrad,
lângă alte simboluri ale victoriei
împotriva Germaniei naziste.
S F Â R S I T