Tip:
Highlight text to annotate it
X
Copii, nu-i aşa că vă amintiţi
când v-am spus
despre bunul Dumnezeu că s-a dus sus
în munţi şi a vorbit cu oamenii?
Şi *** a spus: "Binecuvântaţi sunt cei puri
la inimă, căci ei îl vor vedea pe Domnul"?
Şi *** a spus că Regele Solomon
în toată gloria sa
nu a fost la fel de frumos ca
florile câmpului?
Şi ştiu că nu vei uita
"Nu judeca pe alţii",
pentru că v-am explicat asta.
Apoi bunul Dumnezeu a continuat să spună:
"Aveţi grijă la profeţii falşi
care vin la voi în haine de mieluşei
dar pe dinăuntru sunt lupi lacomi."
"Îi vei cunoaşte după ale lor fructe."
5, 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40,
45, 50, 55, 60, 65, 70,
75, 80, 85, 90, 95, 100!
Cine nu-i gata, îl iau cu lopata.
Ce este?
"Un copac bun nu poate dărui fructe rele,
la fel *** nici un copac rău
nu poate dărui fructe bune."
"Aşadar îi poţi distinge după fructe."
Oare ce va urma Doamne?
Altă văduvă?
Câte au fost până acum? Şase?
Doisprezece?
Am uitat.
Doar spune cuvântul, Doamne. Şi sunt pe drum.
Mereu îmi trimiţi bani să continui
să-ţi propovăduiesc cuvântul.
O văduvă cu un mic teanc de bani
ascuns în borcanul cu zahăr.
Doamne, sunt obosit.
Câteodată mă întreb
dacă înţelegi cu adevărat.
Nu dacă te deranjează omorurile.
Cărţile tale sunt pline de omoruri.
Dar sunt lucruri pe care chiar le urăşti, Doamne.
Lucruri care miros a parfum.
Lucruri dantelate. Lucruri cu păr ondulat.
Sunt prea multe de felul ăsta.
Nu poţi să omori o lume întreagă.
Conduci un autoturism cu
număr de Moundsville?
Harry Powell,
pentru furtul acelui autoturism
vei petrece 30 de zile
în Penitenciarul din Moundsville.
- Predicatorul Harry Powell.
- Un hoţ de maşini. Am zis bine prima dată.
Un om al Domnului? Harry Powell...
Ţine-o bine pe Miss Jenny.
Stai locului, Miss Jenny.
Gata. Ce era aşa de greu?
Tati!
- Unde-i maică-ta?
- La cumpărături.
Sângerezi tati.
Ascultă. Trebuie să ascundem banii ăştia
înainte să mă prindă. Sunt aproape $10.000.
Unde? Sub o piatră
în afumătoare? Nu, nu.
Sub cărămizile din pătulul de struguri.
Nu, nu. O să sape după ei.
Sigur. Ăla e locul.
- El e.
- Probabil că încă are pistolul ăla.
Ascultă-mă fiule. Trebuie să juri.
Jurământul înseamnă promisiune.
Mai întâi jură că vei avea grijă de mica Pearl.
Apăr-o cu propria viaţă, băiete.
Apoi jură că nu vei spune niciodată unde
sunt ascunşi banii. Nici chiar maică-tii.
- Da tata.
- Ai înţeles?
- Nici măcar ei?
- Tu ai raţiune, ea nu.
Când vei creşte, banii ăia
o să-ţi aparţină.
Acum stai sus drept.
Ridică mâna dreaptă.
- Acum jură. O s-o apăr pe Pearl cu viaţa mea.
- O s-o apăr pe Pearl cu viaţa mea.
- Şi nu voi spune niciodată nimic despre bani.
- Şi nu voi spune niciodată nimic despre bani.
Tu Pearl. Jură şi tu.
Ben Harper.
Acum o să plec copii. La revedere.
Aruncă pistolul ăla, Harper.
Nu vrem să rănim copii.
Ţine minte ce-ai jurat fiule.
Ţine minte băiete.
Nu.
Nu!
Tată.
Ben Harper, sentinţa acestei curţi
pentru omorârea lui Ed Smiley
şi Corey South
este de moarte prin spânzurătoare.
Fie ca Domnul să aibă milă de sufletul tău.
V-am făcut-o la toţi.
Niciunul din voi n-o să-i
scoată de la mine.
Unde Ben? Unde?
Unde?
Şi un mic copil îi va îndruma.
Haide băiete. Spune-mi.
Ben! Sunt un om al Domnului.
- Mă faci să vorbesc despre ei în somn.
- Nu Ben. Nu.
Ce am spus?
Spuneai pasaje din Biblie, Ben.
Ai spus
"Şi un mic copil îi va îndruma."
Ai omorât doi oameni, Ben Harper.
Aşa este, Părinte. Am jefuit banca aia
pentru că m-am săturat să tot văd copii
hoinărind prin pădure fără mâncare.
Copii hoinărind străzile
în anul ăsta al Depresiei.
Copii dormind în maşini vechi
abandonate la gunoi.
Mi-am promis că nu voi vedea ziua
când cei mici ai mei vor fi la fel.
Cu cei $10.000
pot să construiesc un tabernaclu
şi să fac tabernaclul Wheeling lsland
să arate ca o casă de găini.
Vei avea bomboane gratuite pentru copii?
Găndeşte-te Ben. Cu aurul ăla
blestemat şi sângeros.
*** se face că ai cuţitul ăla ascuns
în paturile tale, Părinte?
Domnul i-a orbit pe inamicii mei
când m-au adus în locul ăsta funest.
L-am strecurat înauntru
chiar sub nasurile gărzilor.
"Nu vin cu pace,
- ci cu o sabie."
- Tu, Părinte?
Sabia m-a ajutat prin multe timpuri rele,
Ben Harper.
Ce religie propovăduieşti, Parinte?
Religia pe care Atotputernicul
şi cu mine am stabilit-o între noi.
Pun pariu!
Salvarea este o afacere de
ultimul minut, băiete.
Continuă, Părinte.
Dacă laşi banii ăia să servească Domnului,
- s-ar putea să fie blând cu tine.
- Continuă.
Nu crezi că Domnul ar putea
să se răzgândească dacă tu ai...
Doamne, sigur ai ştiut ce faci
când m-ai pus chiar în celula asta
chiar în timpul ăsta.
Un om cu $10.000 ascunşi undeva -
şi o văduvă în devenire.
- Vre-o problemă?
- Nu.
A fost unul demn, Harper ăsta.
Nu a cedat.
Iubit de câţiva. Lovit.
- Se spune că a lăsat o nevastă şi doi copii.
- Nu am auzit.
- Nu a spus nimic despre bani?
- Nu.
Ce crezi că a făcut cu ei?
A dus secretul cu el
când i-am dat drumul.
Tu eşti Bart? E gata masa.
Mamă, câteodată cred că ar fi mai bine
dacă m-aş lăsa de jobul meu de gardian.
Mereu eşti aşa când este o spânzurătoare.
Nu trebuie niciodată să fii acolo.
Câteodată îmi doresc să fi fost înapoi în mină.
Şi să mă laşi văduvă după altă
explozie ca cea din '24?
Niciodată, domnule.
** Hing, hang, hung
** Ia uitaţi ce-a făcut călăul
** Ia uitaţi ce-a făcut călăul
** Hung, hang, hing
**Uite la jefuitor *** se balansează
** Hing, hang, hung
**Acum cântecul meu este gata
Vrei să o cumperi, John?
Deci mamica ta nu te
dă la şcoală.
Ce mai face săraca ta mamă?
Este la salonul de îngheţată Spoon.
S-a aflat vreodată ce a făcut
tatăl tău cu toţi banii ăia furaţi?
Eu şi cu Pearl trebuie să plecăm.
- Mai bine nu ai cânta cântecul ăla.
- De ce?
Pentru că eşti prea mic.
Putem să luăm nişte bomboane?
Nu.
Willa Harper, există unele stări de fapt
ale vieţii care se adună
la fel *** doi plus doi fac patru,
şi una dintre ele este asta.
Nici o femeie nu este în stare
să crească copii singură.
- Domnul a lăsat treaba asta pentru doi.
- Icey, pur şi simplu nu vreau un soţ.
Asta nu este o chestiune de
a aştepta sau nu.
Ai doi copii mici.
Tu de un om ai nevoie în casă,
Willa Harper.
Spune-mi o poveste, John.
Păi, a fost odată ca niciodată...
un rege bogat care avea
un băiat şi o fată.
Toţi trăiau într-un castel din Africa.
Apoi într-o zi regele ăsta
a fost luat de nişte oameni răi.
Înainte de a fi luat i-a spus fiului să omoare
pe oricine va încerca să-i fure aurul.
Puţin mai târziu, oamenii răi s-au întors şi...
Era doar un bărbat.
Noapte bună, Pearl.
Somn uşor, vise plăcute, puricii să te sărute.
Noapte bună, Miss Jenny.
Vise plăcute, puricii să te sărute.
Nu mai poposeşte la Pontonul Cresap
dar încă sună când trece.
Vino înăuntru să bei nişte cafea, băiete.
N-a furat nimeni schiful lu' tata.
Şi nici n-o să-l fure nimeni,
cât este prin preajmă Unchiul Birdie.
Cu prima zi în care cârciuma îmi permite,
o s-o trag în larg să-i fac o reeşapare.
- Nu te-am mai văzut de-un car de ani, băiete.
- Am avut grijă de Pearl.
N-ai de unde să ştii ce-o să-i pună femeia
bărbatului în spinare când nu-i atent?
Scuză-mă, Cap, trebuie să-mi...
îndulcesc cafeaua.
A murit şi dusă a fost în ultimii 25 de ani
şi încă nu mă scapă din ochi.
Un bărbat de vârsta mea are nevoie de un pic
de tărie dimineaţa ca să încălzească boilerele.
Da.
Am vorbit cu un străin sus la casa de
îmbarcare. L-a cunoscut pe taică-tu.
- De unde îl ştia pe tata?
- N-o s-o ascund.
L-a cunoscut în
Penitenciarul Moundsville.
- Acum trebuie să plec, unchiule Birdie.
- De ce, de-abia ai ajuns aici, băiete.
I-am promis lu' mama că mă întorc
la salon la Spoon după Pearl.
Ascunse sunt căile Domnului,
când e vorba de minuni.
Da, am fost cu Fratele Harper
chiar până la sfârşit.
Acum că nu mai sunt angajatul
penitenciarului
este bucuria mea să aduc această mică
fericire celor pe care i-a iubit.
Trebuie să fie un om extrem de bun
acela care se abate din drumul său
ca să aducă o mulţime de încurajări
unei văduve îndurerate.
Deci nu mai lucrezi la stat?
Nu, frate, tocmai
ieri mi-am dat demisia.
A fost prea mult pentru mine spectacolul
săracilor oameni de acolo.
A, mică domnişoară,
te uiţi la degetele mele.
Vrei să-ţi spun mica povestioară
a Mâinii-Drepte, Mâinii Stângi?
Povestea binelui şi răului.
H-A-T-E.
(URĂ)
Cu mâna asta stângă
l-a lovit Fratele Cain pe fratele său
de l-a lăsat lat.
L-O-V-E.
(IUBIRE)
Vedeţi degetele astea, drăguţelor? Prin ele
trec vene care duc tocmai în sufletul omului.
Mâna dreaptă, prieteni.
Mâna iubirii.
Acum priviţi şi vă voi arăta
istoria vieţii.
Degetele astea sunt mereu
unul împotriva altuia.
Acum priviţi-le.
Bătrâna Mână-Stângă.
Mâna-Stângă urăşte bătăile.
Şi se pare că
Mâna Iubirii e pe ducă.
Dar ia stai un pic!
Măi să fie! Iubirea-i câştigătoare.
Da, domle. Câştigătoare Iubirea a fost.
Şi bătrâna Mână-Stângă Ura
este jos pentru numărătoare.
Nu am mai auzit-o
aşa bine spusă.
Aş vrea să poată să se bucure
de ea toată comunitatea.
Trebuie doar să stai aici
pentru picnicul de Duminică.
Nu, trebuie să-mi văd de drum la vale
să fac treburile Domnului.
Nu-i nevoie să pleci în nici o
grabă dacă putem să te-ajutăm.
John, vezi *** te porţi!
Şterge-ţi mutra aia de pe faţă.
Poartă-te frumos.
N-a vrut să fie obraznic,
nu-i aşa băiete?
Nu-i aşa băiete?
Fratele Ben mi-a povestit de
mai multe ori de micuţii ăştia.
Ce ţi-a spus?
Mi-a spus ce mieluşei dulci
eraţi tu şi soră-ta amândoi.
Asta e tot?
Bineînţeles că nu, băiete.
Mi-a spus foarte multe lucruri.
- Lucruri frumoase, băiete.
- Mulţumesc.
Ce bine miroase prăjitura aia.
E pentru picnic.
Şi tu nu primeşti nici măcar o bucăţică
decât dacă stai la picnic.
Nu-i aşa că are cea mai puternică voce?
John! Pearl!
Duceţi-vă şi jucaţi-vă, amândoi.
- Unde?
- Mai la vale. Doamne!
Tipul ăla de-abia aşteaptă să se aşeze
la casa lui cu o femeie drăguţă.
Icey, e mult prea devreme
după moartea lui Ben.
Dac-am văzut vreodată un semn
din paradis...
- John nu-l prea agreează.
- Pearl îl iubeşte la nebunie.
Mă îngrijorează băiatul.
Ştiu că sună ridicol, dar parcă înca
există ceva între el şi taică-su.
Are nevoie de o doză de săruri.
- O, e altceva.
- Ce?
Banii.
Ţine minte ce zic, Willa Harper, banii ăia
o să te bântuiască până în mormânt.
Icey, mi-ar place să mă simt uşurată
că Harry Powell nu crede
că am banii ăia ascunşi pe undeva.
Păi ia întreabă-l pe omul
ăsta al lui Dumnezeu.
Dl. Powell! Eliberează-te de povara
asta murdară din suflet.
John! Pearl!
Veniţi aici şi luaţi nişte prăjitură.
- Nu vreau nici o prăjitură.
- Ia fiţi mai ascultători!
Du-te şi aşează-te lângă râu.
- O, Icey, sunt emoţionată.
- Hai fugi de-aici!
Tu...!
Fata aia tânăra ar fi bine să fie pe fază
că dacă nu o să îl fure altă soră isteaţă.
Nu e singurul peşte din râu!
Acum staţi locului amândoi.
Ce atâta zăvoială.
Un soţ este un produs de magazin
despre care nu ştii nimic
până nu-l iei acasă şi dai jos ambalajul.
Ţi-a spus vreodată Ben Harper
ce a făcut cu banii furaţi?
Draga mea copilă, tu nu ştii?
Îl plânge pe Ben Harper.
Aia n-a fost iubire. A fost doar
o îndrăgosteală. Luaţi prăjitură, mieluşei.
După ce ai fost măritată
cu un bărbat 40 de ani,
ştii că toate astea nu fac
cât o ceapă degerată.
Atât am fost eu măritată cu Walt
şi jur, în tot acel timp,
eu doar stăteam gândindu-mă
*** să mă menţin.
John!
E o prostie pentru o femeie să se mărite
pentru asta. Asta e pentru bărbaţi.
Bunul Dumnezeu nu a intenţionat ca femeile
decente să vrea asta. Nu cu adevărat.
Toate astea sunt doar impresii şi iluzii.
John, Dl. Powell are să-ţi spună ceva.
Ştii, John.
În noaptea dinainte să moară tatăl tău
mi-a spus ce a făcut cu banii ăia.
Banii ăia sunt pe fundul râului, înfăşuraţi
în jurul unei pietre rotunde de 12 livre.
Mulţumesc, Harry.
Acum mă simt curată.
Întregul meu corp freamătă
de curăţenie.
John, vine încoace.
Nu-ţi stă bine cravata.
- Când o să fie gata schiful lu' tata?
- Nu te-aud, băiete.
Când o să fie gata schiful?
În mai puţin de-o săptămână
şi apoi o să mergem la pescuit.
- Ce face maică-ta?
- O, e în regulă.
- Ce mai face soră-ta Pearl?
- E bine.
- Pleci, băiete?
- Trebuie să am grijă de Pearl, unchiule Birdie.
Păi, noapte bună, băiete.
Poţi să mai vii când vrei.
Şi tine minte, băiete, shiful lu' taică-tu
o să fie gata în mai puţin de-o săptămână.
E cineva acolo?
E cineva acolo?
E cineva aici?
Bună seara, John.
Am avut o mică discuţie
cu mama ta în seara asta, John.
Şi mama ta s-a decis că ar fi mai bine
pentru mine să vă spun noutăţile.
Mama ta mi-a spus că vrea să
vă fiu eu tată ţie şi sorei tale.
O să ne căsătorim, băiete.
Ai auzit ce-am spus, băiete?
Căsătoriţi. Mergem mâine
la Sisterville.
- Şi după ce ne întoarcem...
- Tu nu eşti tatăl meu.
Nu vei fi niciodată tatăl meu.
După ce ne întoarcem
o să fim prieteni cu toţii
şi o să ne împărtăşim
bogăţiile împreună, John.
Crezi că o să mă faci să spun,
dar nu spun. Nu spun!
- Ce să spui băiete?
- Nimic.
Nu ţinem secrete între noi, nu?
Nu.
Şi-aşa nu contează.
O să petrecem mult timp împreună.
Faceţi cu mâna? Mare interes!
Aşteptaţi aici cât
vă aduc hainele de noapte.
Acum pot să spun?
Când Dl. Powell este tatăl nostru
pot să-i spun despre ei.
- Ai jurat, Pearl.
- John, nu.
Ai promis tatei că
nu vei spune.
Îl iubesc pe Dl. Powell
mult de tot, John.
Bărbaţii!
Harry?
Trage draperia.
Mă rugam.
Îmi cer scuze. N-am ştiut.
Am crezut...
Ai crezut, Willa, că în momentul
în care vei intra pe uşa aia
o să încep să mă dau la tine
în felul ăla abominabil
pe care ar trebui să îl facă
bărbaţii în noaptea nunţii lor.
- N-am dreptate?
- Nu.
Cred că e timpul să
clarificăm ceva Willa.
Pentru mine căsătoria înseamnă unirea
a două spirite la vederea paradisului.
Ridică-te Willa.
- Harry, ce...
- Ridică-te.
Du-te şi uită-te la tine
acolo în oglinda aia.
Fă ce spun eu.
Uită-te la tine.
Ce vezi, fată?
Vezi un corp de femeie.
Templul creaţiei şi al
maternităţii.
Vezi carnea Evei pe care bărbaţii, începând
din vremea lui Adam, au profanat-o.
Corpul ăla a fost făcut
să procreeze copii.
Nu a fost destinat
poftei trupeşti a bărbatului.
Vrei mai mulţi copii, Willa?
Eu...
Nu.
Treaba căsniciei ăsteia este
să se ocupe de cei doi pe care-i ai,
nu să facă mai mulţi.
Da.
În regulă. Poţi să intri în pat acum
şi încetează cu frisoanele.
Ajută-mă să fiu curată, ca să
pot fi pe placul lui Harry.
Cel mai rău, comun, furişat
peşte din întreg râul. Scobarul.
- Uite-ţi cârligele, unchiule Birdie.
- Linişte băiete!
Nu-i nici un cârlig pe pământ
destul de puternic să-l ţină pe Dl. Scobar.
Este nevoie doar de mama isteţime,
şi un păr de cal.
Măi să fie! N-o să-l rupă, unchiule?
Nu, părul de cal ţine până şi
o balenă zbătându-se.
- Te deranjează că înjur, băiete?
- Nu.
Motivul pentru care întreb,
taică-tu vitreg fiind preot...
Nici eu însumi n-am prea fost
mare fan de preoţi.
Nu ştiu ce se întâmplă
la tine acasă,
dar ţine minte, Cap,
dacă ai vreodată probleme,
strigă şi aleargă încoace. Unchiul
Birdie este prietenul tău.
Aşa! Alunecosule, colţosule,
furăciosule de momeli...!
Amin.
- Aţi păcătuit cu toţii.
- Da!
Dar care dintre voi pot spune,
aşa *** pot eu,
că aţi condus un om bun la crimă?
Pentru că i-am tot cerut
parfumuri, şi haine, şi machiaj!
Şi... el a omorât
două fiinţe omeneşti!
Şi el a venit la mine
şi el a spus
"Ia banii ăştia şi cumpără-ţi
hainele şi machiajele."
Dar confraţilor...
O, aici a intervenit Dumnezeu!
Da!
Aleliua!
Dumnezeu a spus omului ăla
"Ia banii şi aruncă-i
în râu!"
- În râu!
- În râu!
Tu eşti John şi tu eşti Pearl.
O să te enervezi extrem de mult John.
Am făcut un păcat.
N-am spus la nimeni.
Sunt toţi aici.
John?
Da?
- Ce faci băiete?
- O duc pe Pearl la culcare.
- Şi ce te ţine aşa mult acolo?
- Nimic.
Cu ce te joci acolo?
Păpuşa lu' Pearl.
Mama se supără când se joacă aici
şi n-o pune deoparte.
Haideţi copii.
La culcare cu amândoi.
Vino aici John.
Maică-ta mi-a spus că
mă bârfeşti.
A spus că i-ai spus că te-am
întrebat unde sunt ascunşi banii.
N-a fost frumos din partea ta.
Fi mai sensibil.
Da!
Oricum nu contează.
E cuvântul tău contra al meu.
Şi maică-ta pe mine mă crede.
Ai fost cumva iar obraznic
cu Dl. Powell?
Mamă, nu am vrut.
Care a fost motivul?
M-a întrebat iar despre bani.
John, mereu scorneşti minciuna asta.
Nu e nici un ban. De ce nu
înţelegi asta?
Băiatul este la fel de neascultător
şi încăpăţânat ca o oaie.
E păcat.
- Noapte bună, Icey.
- Noapte bună, dragă.
Noapte bună, Walt.
Fă-ţi planuri pentru o vizită
mai lungă data viitoare.
De-abia te instalezi
că şi vrei să pleci acasă.
Au nevoie de mine să menţin
pacea şi armonia între ei.
Este povara mea şi sunt
mândră de ea, Icey.
- Unde-s ascunşi banii?
- Nu ştiu.
Ea crede că banii sunt
pe fundul râului.
Dar noi doi, noi ştim
mai bine, nu-i aşa?
Nu ştiu nimic.
Stai liniş*** băiete.
Vara de-abia începe.
Pearl. Vino încoace.
Lui John îi place să aibă secrete.
Eu o să-ţi spun ţie un secret.
- Da?
- L-am cunoscut pe tatăl tău.
Şi ştii ce mi-a spus taică-tu?
A spus "Spune-i fetei mele Pearl
să nu fie secrete între voi doi."
Da?
În regulă.
Acum e rândul tău.
Ce secret să spun?
Care-i numele tău?
Te prosteşti.
Mă cheamă Pearl!
Văd că trebuie să-ncerc din nou.
Unde sunt ascunşi banii?
Pearl! Ai jurat că nu spui!
Ai jurat!
L-ai lovit pe tati cu pieptenele.
Vezi? Nu trebuie să avem
de-a face cu John.
Noi doi o să mergem
jos la parter, Pearl.
John e doar rău
de la început la sfârşit.
- John e rău.
- Da, John e rău.
- Mai spune-mi un secret despre tata.
- O, nu! Rândul tău.
Bine. Ce secret să spun?
- Unde sunt ascunşi banii?
- John e rău.
Unde sunt ascunşi banii?
Spune-mi nenoricită mică,
sau îţi rup mâna!
- Icey, sunt îngrijorat de Willa.
- Ce vrei să spui?
Mă gândesc *** să-ţi spun
ca să nu te superi.
Spune ce e, Walt Spoon?
- Ceva nu-i în regulă!
- Cu ce?
- Despre Dl. Powell. Toată povestea.
- Walt...!
- Trupul are nevoie şi el de atenţie.
- Fie ca Domnul să aibă milă de tine.
Eu doar...
Amin.
Ai terminat cu rugăciunea?
Am terminat, Harry.
Ai tras cu urechea
la fereastra de la parter.
- Nu-s în râu, nu-i aşa, Harry?
- Răspunde-mi.
Ben nu ţi-a spus niciodată că i-a
aruncat în râu, nu-i aşa?
Copii ştiu unde sunt ascunşi.
John ştie. Nu-i aşa, Harry?
Înseamnă că sunt încă aici
pe lângă noi. Molipsindu-ne.
Trebuie că ai ştiut de ei
de la început, Harry.
Dar nu ăsta e motivul pentru
care te-ai însurat cu mine.
Măcar atât ştiu şi eu.
Pentru că Domnul nu ar
permite pur şi simplu asta.
Te-a făcut să te însori cu mine
ca să-mi arăţi Calea şi Viaţa.
Şi salvarea sufletului meu.
Nu-i aşa, Harry?
Ca să poţi să spui că banii
ne-au adus împreună.
Restul nu contează.
Walt. Vino repede.
- Ce-i mami?
- Uite-l aici.
- Pe cine?
- Dl. Powell. Willa a fugit.
- Măi să fie! A plecat pur şi simplu ?
- A plecat cu maşina aia veche.
- El e afectat serios?
- E la pământ.
Pai, avem un pic de
rachiu de piersică aici...
- Crezi că ar bea un preot?
- Păi, doar un pic.
Walt Spoon, asta e pentru
cazurile de îmbolnăvire aici!
- Atunci ce putem noi să facem?
- Dacă ai vorbi tu cu el, un alt bărbat...
Nu mami, te rog. Nu sunt bun la...
Dl. Powell?
- O femeie ciudată e ca un mormânt.
- Amin.
Stă şi aşteaptă ca şi la rugăciune şi
transformă mulţi bărbaţi în păcătoşi.
O, dragi prieteni.
Ce m-aş face eu fără voi?
- Dle. Powell!
- Dacă e ceva ce putem face...
Nu, este ruşinea mea.
Trebuie s-o port cu vrednicie.
- Ce-o fi apucat-o pe fata aia?
- Satana.
Tu n-ai bănuit nimic?
Ba da. Încă din prima noapte.
- Prima noapte?
- Luna noastră de miere.
*** aşa?
- M-a dat afară din pat.
- Nu se poate!
Pai, acum ce o să faci?
Ce să fac? O să stau chiar aici
şi-o să am grijă de copiii ăia.
Poate nu a fost să fie ca o femeie
ca Willa să le păteze vieţile.
E foarte viteaz din partea ta.
Presupun că aşa a fost
dat să fie, frate Spoon.
N-a lăsat nici un bileţel?
O mâzgălitură. Pe o hârtiuţă
pe noptieră.
Am ars-o.
Am rupt-o şi am ars-o,
puţea prea tare a satana.
Amin.
Ulciorul s-a dus de prea multe
ori la fântână, prieteni.
O, o să se întoarcă
cu coada-ntre picioare acasă.
Ba nu se-ntoarce.
Cred că sunt sigur de asta.
- Poate e doar în vre-o toană.
- O, nu.
- Nu pierzi nimic dacă speri.
- Nici asta n-are sens.
Mi-am dat seama că se-ntâmplă ceva
aseară când s-a dus la culcare.
***?
Pai, a zăbovit în bucătărie
după ce m-am dus eu sus.
Şi când am coborât să văd
ce se întâmplă...
Găsise într-o sticlă
nişte vin de păpădie
pe care-l avea ascuns bărbat-su
pe undeva prin pivniţă.
Îi dădea pe gât.
Am încercat s-o salvez.
Ştiu că ai încercat, Dle. Powell.
Ştiu cât de greu ai încercat.
Dar diavolul mai câştigă câteodată.
Nu poate să spună nimeni că n-am
făcut tot ce-am putut s-o salvez.
Copii!
Pearl?
Ai grijă.
De ce trebuie să ne ascundem, John?
Unde-i mama?
- S-a dus la Moundsville.
- Să-l vadă pe tata?
Da, probabil că da.
Ascultă-mă Pearl. Noi doi
o să fugim în noaptea asta.
De ce?
O să ni se întâmple ceva
îngrozitor dacă rămânem.
N-o să aibă grijă tati Powell
de noi?
Nu. Tocmai asta e. Nu.
- Unde mergem, John?
- Undeva. Nu ştiu încă.
John, mi-e foame.
- O să furăm ceva să mâncăm.
- O să ne strice pofta.
Pearl?
V-aud şoptind copii, aşa că
ştiu că sunteţi pe-acolo.
Simt că mă enervez rău de tot.
Nu mai am răbdare, copii.
Vin să vă caut.
Mr Powell!
Ca să vezi, Dna. Spoon.
- Unde sunt copiii?
- Se joacă pe jos în pivniţă.
Şi nu m-ascultă când îi chem.
Sunt la capătul puterilor,
Dna. Spoon.
John? Pearl?
Haideţi odată!
Oho! Ce e asta?
Doar o mică gustare caldă
pe care-am pregă***-o pentru voi.
Măcar atât puteam să facem.
Nu vă permit să-l mai supăraţi
pe Dl. Powel nici un minut în plus.
Uitaţi-vă la voi!
Plini de praf şi murdărie.
Vrei să-i iau eu şi să-i
spăl bine?
Nu, nu merci, dragă Icey.
Am eu grijă de ei. Merci.
Să nu fii prea dur cu ei, Părinte.
Bieţii de ei, copii fără mamă.
Să nu uiţi, Dle. Powel.
Nu ezita să ne chemi la nevoie.
La revedere.
La revedere, Dna. Spoon.
Şi mulţumesc încă odată.
Nu vă era frică, mieluşeilor?
Acolo jos în întunericul ăla?
O să creadă că am fost eu.
O să creadă că a fost bietul
bătrânu' unchi Birdie.
O, dacă ai fi văzut-o, Bess.
Acolo jos în locul ăla adânc.
Cu părul legănându-se uşor şi leneş
ca iarba de pajişte sub apa izvorului.
Şi tăietura aia din gât
de parcă ar fi avut o gură în plus.
Eşti singurul muritor la care
pot să spun, Bess.
Dacă mă duc la lege, o să cadă pe mine.
Doamne, salvează-l pe bietul
unchi Birdie!
- Mi-e foame.
- Sigur.
Avem pui prăjit, cartofi dulci,
pâine coaptă şi compot de mere.
- Pot să mănânc, te rog?
- Bineînţeles.
- Îmi dai şi lapte?
- Îhî. Dar mai întâi o s-avem o mică discuţie.
- Despre secretele noastre.
-Nu.
- Şi de ce nu?
- Pentru că aşa a zis John.
Nu contează ce-a spus John!
John e băgăreţ.
Nu mai scânciţi atât.
Uite-aici. Ştii ce e asta?
Vrei să vezi ceva drăguţ? Uite.
Ce zici?
Asta folosesc eu cu băgăreţii.
John ar putea fi un băgăreţ.
Nu, ieduţule. Nu-l atinge.
N-atinge cuţitul meu.
Mă enervează. Foarte, foarte mult.
Spune-mi odată. Unde-s ascunşi banii?
Dar am jurat.
I-am promis lui John că n-o să spun.
John nu contează!
De ce nu-nţelegi odată,
nenorocită mică şi dezgustătoare?
Ai văzut. M-ai făcut să-mi pierd cumpătul.
Îmi pare rău. Serios.
Spune-mi odată. Unde-s ascunşi, dragă?
- Îţi spun eu.
- Ţie ţi-am spus să-ţi ţii gura.
Nu e cinstit s-o faci pe Pearl să spună
când ea a jurat că nu spune. O să spun eu.
Mărturisesc!
Căteodată mă gândesc că săracul John
ar putea să ajungă totuşi în rai.
- În regulă, băiete. Unde-s banii?
- În pivniţă. Sub o piatră din podea.
- O să fiu dur dacă văd că m-ai minţit.
- Nu mint. Du-te şi vezi.
În regulă.
- Hai şi tu.
- Ce?
Mergi înainte. Amândoi.
Jos pe scările alea.
Doar nu credeai c-o să te las?
- Păi nu mă crezi?
- Ba da, băiete. Bineînţeles.
Unde mai precis? Fără trucuri.
Nu pot să respect un mincinos.
Acolo.
O, nu, nu plecaţi.
- Unde anume, băiete?
- Sub piatra aia din podea.
E ciment aici.
John a făcut un păcat. A spus o minciună.
- Dumnezeu îmi vorbeşte.
El spune "Un mincinos
este o abominaţie în faţa ochilor mei."
Vorbeşte, băiete, unde-s ascunşi?
Vorbeşte.
Vorbeşte, sau îţi tai beregata şi te las
să te scurgi ca un porc sacrificat.
Pearl, taci din gură. Pearl, ai jurat!
Tu poţi să-l salvezi, vrăbiuţă mică.
Sunt în păpuşa mea!
Păpuşa!
Bineînţeles!
Ultimul loc în care oricine ar căuta.
Unchiule Birdie Steptoe.
Deschide uşa, drac împieliţat ce eşti!
Unchiule Birdie!
- Unchiule Birdie.
- John.
Ascunde-ne, unchiule Birdie.
Vine-ncoace cu cuţitul.
Eu sunt. John Harper şi Pearl.
Mi-ai spus să vin.
- Ionuţ?
- Unchiule Birdie, o, te rog.
Te rog! Trezeşte-te!
Jur pe Biblie că n-am făcut-o eu.
Mai avem râul.
Schiful e sub salcie.
Copii!
"Dragă Walt şi Icey,
sunt sigur că aţi fost îngrijoraţi
şi ne-aţi crezut dispăruţi."
"Am luat copiii aici cu mine
pentru o vizită la ferma sorei mele Elsie."
"Am crezut că o schimbare de decor
ne va face bine
după atâtea necazuri şi mâhnire."
"Cel puţin copii vor avea parte
de mâncare bună, gă***ă în casă."
"Al vostru, Harry Powell."
Nu-i aşa că te-ai uşurat, Walt?
Sigur. Dar şi tu ai fost îngrijorată, mami.
Să plece fără nici un cuvânt de despărţire!
Am crezut că i-au atacat ţiganii
şi le-au făcut felul la toţi trei.
Tu şi ţiganii tăi.
Au fost plecaţi de-o săptămână.
Sigur. Dar nu înainte ca unul din ei
să înjunghie un fermier şi să-i fure calul.
N-au prins ţiganul. Şi nici calul.
Ce timpuri,
când copiii hoinăresc pe drumuri.
Plecaţi, copii.
Vă e foame, presupun?
Nu vă pot da mai mult decât
un cartof de fiecare.
- Unde vă sunt părinţii?
- Nu avem.
O, plecaţi, plecaţi.
Angajăm săptămânal
culegători de piersici.
Un copil nerecunoscător este o
abominaţie în ochii Domnului.
Lumea se duce de râpă din cauza
copiilor care n-au copilărie.
Se fac supe din ele,
dar eu habar n-am,
*** să deschid una.
O să ne petrecem noaptea pe pământ.
Mergem acasă acum, John?
Ăsta nu doarme niciodată?
Pearl, trezeşte-te. Haide!
Micuţilor, ia veniţi voi doi
aici în clipa asta.
Haideţi până la mine acasa.
Fiţi ascultători. O să iau o nuia.
- N-o lovi.
- Să o lovesc? S-o spăl mai degrabă!
- Ruby! Clary! Mary!
- Da, Dra. Cooper.
Aduceţi coşurile.
Ai cules bine, Clary.
Mary, pune-i pe-ăia mari deasupra.
Ruby, majoritatea nu-s buni
de dus la piaţă.
Puneţi-le jos.
Ruby, du-te în casă şi adu băiţa
şi pune-o lângă pompă.
Clary... Mary, duceţi-vă şi aduceţi
o bucată de săpun de haine.
Da, Dra. Cooper.
Şi o perie de spălat!
Veniţi în casă, copii.
Doamne, n-am mai văzut figuri ca voi!
De unde sunteţi?
Unde vă sunt părinţii?
Haideţi, vorbiţi.
Doamne, deci mai am încă
două guri de hrănit.
Bună, Dra. Cooper.
Ce s-a întâmplat cu laptele?
La preţul care e acum,
mai bine nu-l dau.
Mai bine fac unt cu smântână.
Îl vând cu amănuntul.
Fac brânză de burduf pentru copii,
şi dau la porci ce rămâne.
- Vorbeşte singură.
- Tot timpul.
- E ciudată maică-ta.
- Nu e mama noastră. Doar trăim cu ea.
- Unde vă sunt părinţii?
- Cine ştie.
Tăticul meu e în Detroit.
Mary!
Dragă. Bună dimineaţa, Dra. Cooper.
Strâng bani să-ţi iau o brăţară.
Lasă asta, nu uita de vizita de duminică
şi vino la biserică cu noi.
Ne vedem duminică, iubire.
Duceţi coşurile înăuntru, copii.
Proaste mai sunt femeile.
Toate.
Ia uită-te colo.
O să-şi piardă minţile
pentru o vorbă dulce şi o lună plină,
şi vreau nu vreau, eu voi fi
procopsită cu consecinţele.
Uite cât îmi datorezi.
Unu, doi, trei, patru, cinci...
Unde-i coşul celălalt? Unde-i Ruby?
S-a dus.
John, du-te tu şi găseşte-o pe Ruby.
Ruby e cea mai năzdrăvană.
Nu poate să strângă ouă fără să le spargă.
Dar are mâini de mamă cu copii,
aşa că ce poţi să zici?
Ce zici de seara asta, Ruby?
- *** adică?
- E pe-aici bătrâna.
Dar joi?
Bătrâna crede că vine joia
pentru lecţii de cusut.
Dra. Cooper a zis să vii.
Şi-mi arăţi şi mie păpuşa ta, micuţo?
Văd că ai cu doi pui
mai mulţi la colecţie.
- Da, şi mai colţoşi decât ceilalţi.
- Dar băiatul tău ce-ţi mai face?
N-am mai auzit de Ralph de la
Crăciunul trecut. Totuşi, am o recoltă nouă.
Sunt un copac puternic
cu ramuri pentru multe păsări.
Sunt bună de ceva în lumea asta veche,
şi ştiu asta.
Vechiul Pharaon,
el a fost regele Egiptului,
şi el a avut o fiică.
Şi odată,
ea mergea pe marginea râului
şi a văzut ceva lovindu-se
şi legănându-se lângă un banc de nisip
jos sub sălcii.
Şi ştiţi ce era, copii?
Nu.
Era un schif, oprit lângă bancul de nisip.
Şi cine credeţi că era în el?
Pearl şi John.
De data asta nu. Era doar un micuţ,
un mic bebeluş.
- Şi ştiţi cine era, copii?
- Nu.
Era Moise. Un rege.
Moise, copii.
Acum, la culcare cu voi.
John, adu-mi un măr.
Şi ia unul şi pentru tine.
John, unde-ţi sunt părinţii?
Morţi.
De unde eşti?
Din susul râului.
Nici nu credeam c-ai fi venit
din altă parte.
Mai spune-mi povestea aia odată.
Poveste? Ce poveste, dragă?
Despre regii ăia.
Şi despre regina găsită acolo
în schif lângă bancul de nisip.
Regi?
A fost un singur rege, dragă.
Păi parcă ai spus că erau doi.
Ce vrei acum. Poate că erau.
Da, dacă stau să mă gândesc,
erau doi.
Trebuie să fie joi. Uite că vine Ruby.
Hai că mă duc.
Deci tu eşti Ruby, nu-i aşa, copilă?
Pot să iau asta?
Desigur. Aş vrea să vorbesc cu tine,
draga mea.
- Îmi cumperi o îngheţată?
- Desigur.
- Ai grijă, părinte.
- Părinte!
Tăceţi din gură amândoi.
Nu-i aşa că sunt frumoasă?
Eşti cel mai frumos lucru
pe care l-am văzut în toate călătoriile mele.
Nu ţi-a mai spus nimeni asta, Ruby?
Nu, nimeni niciodată.
Nu-i aşa că sunt doi noi
la tine acasă?
Îhî.
- *** îi cheamă?
- Pearl şi John.
- E şi vre-o păpuşă?
- Nu mă lasă niciodată să mă joc cu ea.
Ai mai văzut ochi aşa frumoşi
în viaţa ta?
Nu-l lăsa să plece, bombonică.
Nu e ca voi. Data viitoare nici măcar
n-o să-i mai cer îngheţată.
E rănit bine.
- Ruby, tu n-ai avut bani să cumperi asta.
- O să mă baţi.
Am făcut-o vreodată?
- Un om de la farmacie, el mi-a dat...
- Farmacie?
Dra. Cooper, n-am fost niciodată
la lecţii de croitorie.
Dar ce-ai făcut, Ruby?
Am fost cu bărbaţi.
Copilă.
Ruby, căutai dragoste în singurul
loc prostesc pe care-l ştiai.
Toţi avem nevoie de dragoste, Ruby.
Eu am pierdut dragostea unui fiu.
Am regăsit-o cu voi toţi.
O să devii o femeie bună, puternică.
- O să am eu grijă de asta.
- Domnul ăsta n-a fost ca ceilalţi.
Mi-a cumpărat pur şi simplu
o carte şi o îngheţată.
- Cine era?
- Nu mi-a cerut nimic.
- Despre ce aţi vorbit?
- Pearl şi John.
John şi Pearl? Este tatăl lor?
Nu ştiu.
Oare de ce nu a trecut pe la casă.
Dna. Cooper!
- Ce?
- Omul acela!
Bună dimineaţa, domanelor.
- Bună.
- Presupun că tu eşti Dna. Cooper?
În legătură cu John şi Pearl?
Oh, sărăcuţii mei mieluşei.
Când mă gândesc că nu am mai
sperat să-i mai văd vreodată.
Dragă doamnă, dacă aţi ştii ce
coroană de spini mi-a crescut
în căutarea puişorilor mei pierduţi.
Ruby, du-te şi adu-i pe copii.
O, doamnă, văd că vă uitaţi
la mâinile mele.
Să vă spun povestea Mâinii Stângi,
Mâinii Drepte, povestea binelui şi răului?
Cu mâna asta stângă l-a lovit Fratele Cain
pe fratele său de l-a lăsat lat.
- Sunt ai tăi copii?
- Avem acelaşi sânge.
- Unde vă este soţia?
- A fugit cu un botoşar.
- În timpul slujbei.
- Încotro a luat-o?
Undeva în josul râului.
Parkersburg, Cincinnati.
- Un oraş de-ăsta blestemat de pe Ohio.
- A luat copii cu ea?
Numai Dzeu ştie la ce
privelişti şi sunete păcătoase
au asistat copiii prin
lăcaşurile pierzaniei pe unde i-a târât ea.
Nu-i aşa că-i curios *** de-au
călătorit în susul râului într-o bărcuţă.
- Sunt bine, Dna. Cooper?
- Un pic mai bine decât la început.
Eşti o femeie bună, Dna. Cooper.
*** ai de gând să-i creşti
fără o femeie?
Domnul va avea grijă de noi.
Domnul este milostiv.
Ce ziuă.
Şi uite-l şi pe micul John.
- Ce este, John?
- Vino la mine, băiete.
- Ce este, John?
- Nu m-ai auzit, băiete?
Când îţi spune tatăl tău "vino"
ar treui să-l asculţi.
Nu e tatăl meu.
Nu, şi nici părinte nu e.
Ia pleacă de-acolo
la calul tău, domnule.
Pleacă, domnule. Nu glumesc!
Bine. Dar o să mai
auziţi voi de Harry Powell!
Bunul Domn Iehova
îmi va îndruma răzbunarea.
Diavolilor!
Curvele Babilonului!
O să mă întorc! Pe întuneric!
Să-ţi fie ruşine, Ruby, de umbli noaptea
prin casă după nenorocitul ăla.
Doamne ajută!
Ruby, du-te şi ia copii din pat
şi adu-i aici jos.
Femeile sunt atât de proaste.
E o lume grea pentru cei mici.
A fost odată un rege de nimic
pe nume Herod
şi când a auzit de micul Isus
că era copil,
s-a gândit "Măi să fie,
n-o să fie loc pentru amândoi."
"O să-l elimin cât e boboc."
Dar nu ştia care din toţi copiii
din ţară era Isus.
Aşa că răul şi crudul rege Herod s-a gândit,
dacă ar omorî toţi copiii din ţară
sigur îl va nimeri şi pe Isus.
Când părinţii micului Isus
au auzit asta,
ce crezi că au făcut?
- S-au ascuns într-un dulap.
- S-au ascuns sub verandă.
Nu. S-au pus pe fugă.
John, ai dreptate.
Exact asta au făcut.
Părinţii lui Isus au înhămat un catâr
şi-au mers până în Egipt.
Da, şi acolo i-a găsit
regina în pipirigi.
O, nu, aia nu era aceeaşi poveste.
Acela a fost micul Moise.
Dar tot la fel, părea că
erau vremuri grele pentru cei mici.
Ce vremuri îndepărtate şi dure.
Credeai că am plecat, a?
Fugiţi. Ascundeţi-vă în casa scării. Repede!
Ruby, haide!
- Ce vrei?
- Pe copii ăia.
De ce îi vrei?
- Nu-i treaba ta, madam.
- Te las până număr la trei să pleci.
Apoi vin acolo la
bucătărie să te împuşc!
Dna. Booth? Rachel Cooper.
Trimite-ţi trupele la mine acasă.
Am prins ceva în hambar.
- Mă duc să o văd pe Pearl.
- Eu o să fac cafea.
E în regulă.
John, ştii că atunci când eşti mic ai
mai multă rezistenţă
decât îţi va mai da Dzeu vreodată?
Copiii sunt cei mai bărbaţi.
Sunt statornici.
- De ce nu ne-aţi chemat mai înainte?
- Nu v-am vrut pantofii murdari pe podele.
El este?
Da. Vedeţi unde trageţi, băieti.
Sunt copii pe-aici.
Harry Powell, eşti arestat pentru
omorul Willei Harper.
Aruncă cuţitul ăla, Powell.
Nu.
Uite!
Ia-i înapoi, tată! Ia-i înapoi!
Nu-i vreau, tată! Este prea mult! Uite!
Linşaţi-l!
Barbă Albastră!
- 25 de neveste!
- Şi le-a omorât pe toate.
- Dacă oamenii din districtul...
- Barbă Albastră!
Îl recunoşti pe deţinut?
Te rog, tinere,
uite-te încolo şi spune curţii
dacă el este omul care ţi-a omorât mama?
Nu-i nimic, Dna. Cooper,
poţi să-l iei pe ăsta mic.
Crăciun Fericit, ţie şi alor tăi,
Dna. Cooper.
Şi ce-o să-ţi aducă Moşul
de Crăciun anul ăsta, micuţule?
- Aia e Pearl!
- Luaţi-vă hainele.
Ei sunt orfanii ei.
- Unde e Ruby?
- A plecat.
Bieţii mieluşei.
Împotriva lor a păcătuit el, prieteni.
Ieşiţi pe uşa din spate.
Nu mergem la staţia de autobuz?
Târând numele Domnului prin nămolul
sufletului său diabolic!
- Spânzuraţi-l pe Barbă Albastră de un stâlp!
- E Satana ascuns în spatele crucii!
Îl iubesc. Tu crezi că e ca ceilalţi.
Erai aşa de furioasă, că l-ai împuşcat.
- Hei, Bart.
- Da?
- Ţinem pasărea asta pentru tine.
- De data asta va fi un privilegiu.
Mă bucur că n-au trimis nimic.
Nu vreau niciodată nimic.
Doar ceva care să-mi arate ce drăguţi
şi deştepţi au devenit în viaţă.
Putem să-ţi dăm cadourile acum?
Vai de mine, doar nu vrei să spui
că mi-aţi luat cadouri?
Ruby.
Un mâner de vase!
Şi e mult mai elegant ca anul trecut, Ruby.
Clary.
Alt mâner de vase! Ce intuiţie.
Mereu îmi ard mâinile.
Ăsta nu arată făcut acasă.
Arată fabricat.
Şi ai finisat marginea cu
o za de lanţ.
O, ce fiţos, Clary.
Alt mâner de vase?
O, aţi făcut asta amândouă?
Ne-a ajutat şi el un pic.
Ăsta e cel mai bogat cadou pentru corp.
Şi cadourile voastre sunt în
dulapul de sub cel chinezesc.
Ruby.
Ăsta e al tău.
Domnul salvează copiii mici.
Ai crede că lumea s-ar ruşina
să numească o zi ca Crăciunul
pentru unul din ei, apoi să continue la fel.
Sufletul mi-e umil când văd felul
în care îşi acceptă soarta cei mici.
Dumnezeu să salveze copiii mici.
Vântul suflă şi ploaia e rece...
şi totuşi ei rămân.
Ceasul ăla ticăie tare şi bine.
Ar fi drăguţ să am pe cineva pe lângă
casă care să-mi poată spune cât e ceasul.
Ceasul ăsta e cel mai drăguţ ceas
pe care l-am avut vreodată.
Păi, nu e frumos să umbli
cu ceasuri vechi şi stricate.
Sunt statornici şi îndură.