Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ne menţinem puterea
pentru a păstra pacea.
Aşa că orice adversar
ar trebui să se întrebe...
dacă consecinţele atacării Americii
nu întrec beneficiile potenţiale.
Ca rezultat al activităţii sovietice,
grupul de cercetători
în domeniul fizicii nucleare
a mutat ceasul Apocalipsei
la 5 minute înainte de miezul nopţii.
Distrugere prin război nuclear.
Întrebare. Pe o scară de la 0 la 10,
zero însemnând că e imposibil
iar zece reprezentând
certitudinea metafizică,
care sunt şansele
ca ruşii să atace Statele Unite?
Pat Buchanan.
Zero.
Sovieticii n-ar risca să intre în război.
Când avem o armă nucleară vie
de partea noastră.
Te referi la Doctorul Manhattan,
desigur.
Dar existenţa acestui Doctor Manhattan
asigură pacea mondială? Eleanor Clift!
Ei bine, nu a împiedicat
Uniunea Sovietică
să stocheze
mari cantităţi de arme nucleare.
- Nu crezi că este doar o prefăcătorie?
- Poate că motivul pentru care
sovieticii fac aceste
*** nucleare...
este că se simt ameninţaţi
de D-rul. Manhattan, desigur.
Poate că întreaga lume se simte aşa.
Navele sovietice încalcă
apele teritoriale...
Era doar o problemă de timp, presupun.
Este o glumă.
Totul e o glumă...
Mamă, iartă-mă...
Traducerea şi adaptarea:
Danineji_genius şi Felixuca
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro
~ CEI CE VEGHEAZĂ ~
Comentarii pe
www.desprefilme.info
JAPONIA SE PREDĂ
RUŞII AU BOMBE ATOMICE
Nixon este ales
pentru al treilea mandat
Edward Blake,
în vârstă de 67 de ani,
90 de kg...
Tipul era ca un fundaş la fotbal.
Da, am văzut cadavrul.
Pentru un tip de vârsta lui
era într-o formă de zile mari.
Vrei să spui
în afară de faptul că era mort?
Aceea este sticlă ranforsată.
Ar trebui să aibă loc o explozie
ca să apară o crăpătură.
Probabil a fost aruncat.
Ai verificat dormitorul?
Da. Sertarele au fost deschise,
totul a fost răscolit...
Saltelele erau întoarse pe dos,
probabil că a fost un jaf.
Sau l-au făcut să arate că unul.
Vezi asta?
A dat mâna cu Preşedintele.
Crezi că Blake a fost un spion?
Că lucra pentru guvern, ca noi?
Cred că ne depăşeşte afacerea asta.
Jurnalul lui Rorschach,
12 octombrie, 1985.
Cadavrul unui câine
pe stradă, în această dimineaţă,
a fost călcat de maşină
şi i-a explodat stomacul.
Acestui oraş îi este frică de mine.
I-am văzut adevărata faţă.
Străzile sunt doar nişte şanţuri
iar şanţurile sunt pline de sânge.
Când canalele de scurgere
dau pe dinafară,
toţi viermii se vor îneca.
Mizeria acumulată
din tot sexul şi crimele lor
se va strânge alături de deşeurile lor
şi toate târfele şi politicienii
vor privi şi vor striga: "Salvează-ne!"
Şi eu voi şopti: "Nu."
Acum toată lumea stă pe margine
holbându-se la iadul sângeros.
Toţi liberalii, intelectualii
şi toţi oamenii cu limba mieroasă...
dintr-o dată nu se mai pot gândi
să spună nimic.
Dedesubtul meu...
acest oraş îngrozitor...
urlă ca un abator
plin de copii retardaţi.
Şi noaptea duhneşte a sex
şi a conştiinţe pătate.
COMEDIANUL RÂDE ULTIMA OARĂ
DE MOLOCH
În seara asta...
Comedianul a murit în New York.
Cineva ştie de ce...
Cineva ştie...
Totul a început cu găştile.
Oamenii au tendinţa
de a uita asta.
Costume de piraţi,
fantome...
Li se părea amuzant
să se costumeze şi să dea spargeri.
Imediat ce îi arestam,
se şi întorceau pe străzi,
nimeni nu îi putea identifica
din cauza măştilor ălora nenorocite.
Aşa că, la un moment dat,
ne-am strâns câţiva poliţişti
şi ne-am zis:
"Ce naiba? Ne vom masca şi noi!".
"Vom termina ce legea n-a putut."
Destul de curând, ziarele au prins de
veste, au început să publice articole
şi, măi să fie,
am ajuns distracţia naţională.
Eram eu, Bancnota de un Dolar,
Omul Molie,
Căpitanul Metropolis,
Justiţiarul Mascat,
Spectrul de Mătase
şi Comedianul.
Nu mă face să vorbesc despre el.
Cred că sunt băut deja.
Cu toate aceste poveşti...
Cred că încerci să îmi spui ceva.
Ei bine, încerc să îţi spun
că nouă ne mergea cam prea uşor.
Nu este corect
ce vi s-a întâmplat, băieţi.
Voi aţi continuat
de unde am renunţat noi.
Dar Nixon v-a respins!
Nixon...
un nemernic şi un farsor...
Nu-mi vine să cred că am
votat de cinci ori pentru el.
Dar ne-a scăpat de comunişti, nu?
Este aproape miezul nopţii,
trebuie să plec.
Adevărul este că eşti o Bufniţă a
Nopţii mult mai bună
decât am fost eu, Danny, băiete.
Hollis, amândoi ştim
că astea sunt prostii.
Ai grijă la limbaj.
Asta este stânga care l-a răpus
pe Căpitanul Axis, îţi aminteşti?
Ei bine, ştii tu...
nu trebuie să îmi faci mereu pe plac.
Dacă ai vreo întâlnire
importantă, sau ceva.
Cred că pensionarii
trebuie să-şi ţină unul altuia de urât.
- Ţi-e dor vreodată de asta?
- Nu.
- Ţie?
- Pe jumătate nu.
Ne mai vedem!
- Bună, Daniel.
- Rorschach?
M-am servit cu nişte fasole.
Sper că nu te superi.
Nu, nu, sigur că nu!
Vrei să ţi le încălzesc puţin?
Sunt bune şi aşa.
*** te descurci?
M-am ţinut departe de închisoare
până acum.
Daniel, uită-te la asta.
- Este sos de fasole?
- Sos "uman" de fasole...
Insigna i-a aparţinut Comedianului.
Şi sângele. Este mort.
Să vorbim jos.
Poate a fost un jaf. Poate că făptaşul
nu ştia cine era Comedianul.
Un hoţ obişnuit
l-a omorât pe Comedian?
Este ridicol.
Am auzit că lucra pentru guvern
din 1977.
Răsturna regimuri marxiste
în America de Sud...
Poate că a fost
un asasinat politic sau ceva...
Poate... Sau poate că cineva
ucide eroi costumaţi.
- Nu crezi că eşti puţin cam paranoic?
- Asta se spune despre mine acum?
- Că sunt un paranoic?
- Uite...
Comedianul şi-a făcut
o mulţime de duşmani de-a lungul anilor,
chiar şi printre prieteni.
Apropo de prieteni.
Ce mai face Hollis Mason?
A scris acea carte.
A spus nişte lucruri rele
despre Comedian în ea.
Nu-mi place ce sugerezi.
Şi urăsc să fiu urmărit.
Poate că te vegheam.
În caz că cineva
vânează oameni mascaţi.
Niciodată n-ai fost
atât de sentimental.
Un atac asupra unuia
este un atac asupra tuturor.
Şi ce sugerezi să facem
în legătură cu asta?
Să i-o plătim.
- Cei Ce Veghează s-au dus...
- După "*** cel Şiret".
După mine.
Nimeni nu ştie cine eşti.
Ai putea renunţa...
- Poţi încerca să ai o viaţă normală.
- Asta ai tu acum?
O viaţă normală?
Când treci pe străzile din oraş...
când treci pe lângă
gândacii aceia de oameni care vorbesc
despre ***ă şi pornografia cu copii...
chiar te simţi normal?
Măcar nu sunt cel care se mai ascunde
în spatele unei măşti.
Nu... tu te ascunzi la vedere.
Ne mai vedem, Dan.
Tunelul duce
la câteva străzi spre nord.
Îmi amintesc,
treceam des pe aici.
Când eram parteneri...
Erau vremuri frumoase,
nu-i aşa, Rorschach?
- Ce s-a întâmplat?
- Ai renunţat.
Dle Veidt, până acum,
sunteţi unul dintre cei doi Watchmen
care şi-au dezvăluit
identitatea lumii.
Primul fiind Hollis Mason.
Şi cu siguranţă aţi profitat mult
de pe urma acestui lucru,
transformându-vă identitatea
de super erou, Ozymandias,
într-o industrie
de miliarde de dolari.
Jucării, cutii de mâncare,
inginerie genetică,
am auzit că există şi un film.
Nu am auzit nicio întrebare
până acum, dle Roth.
Îmi pare rău... credeţi că...
Ceilalţi membri Watchmen
îmi poartă pică
pentru că le "prostituez" lupta?
Bună întrebare, da.
Mi-a trecut prin minte că partenerii
mei vor vedea astfel lucrurile.
Exact *** voi ştiţi că jurnalismul
de scandal se vinde mai bine.
Ramura de vânzări din Veidt Industries
sponsorizează munca cu D-rul. Manhattan.
Ne-am extins recent laboratorul de
cercetare şi sperăm că vom dezvolta
surse ieftine şi reînnoibile de energie
prin care am putea elimina
dependenţa globală
de combustibili fosili.
Nu este nevoie să fii analist politic
ca să vezi că războiul nostru cu ruşii
nu este bazat pe logică, ci pe frică,
pe spaima de a nu avea
suficiente resurse.
Dar dacă am avea
resurse infinite...
războiul ar aparţine trecutului.
Şi sper ca ceilalţi membri
Watchmen să înţeleagă asta...
Oriunde ar fi...
Mulţumesc pentru timpul acordat.
- Arăţi bine, Adrian.
- Dan...
A trecut prea mult timp.
Deci... Rorschach crede că cineva
îi vânează pe Watchmen.
- Crezi că este posibil?
- Statistic, o singură crimă
nu este egală cu un curent.
Rorschach este un sociopat, Dan.
Şi la fel şi Comedianul...
Era aproape un nazist.
Ştii asta mai bine decât oricine.
Nu sunt aici
pentru că mi-e dor de el.
Lui Rorschach nu i-a trecut prin cap
că doar noi ne cunoaştem identităţile.
De fapt toată lumea o ştie pe a ta...
De asta te avertizez pe tine primul.
Mulţumesc, Dan.
Dar mă tem că avem un motiv
mult mai concret de îngrijorare...
decât "criminalul mascat"
al lui Rorschach.
Dacă ruşii îşi lansează rachetele,
poate Jon să le oprească?
Sovieticii au 51.000
de bombe nucleare.
Chiar dacă Jon opreşte...
99 la sută...
Dacă unu la sută trece,
nu va mai rămâne nimic pe Pământ.
Nici măcar Doctorul Manhattan
nu le poate opri.
Jurnalul lui Rorschach,
13 octombrie, 1985,
ora 20:30.
Întâlnirea cu Dreiberg mi-a lăsat
un gust neplăcut în gură.
Un ratat slab care stă
şi se smiorcăie în subsolul lui.
De ce atât de puţini dintre noi
au rămas activi,
sănătoşi şi fără
tulburări de comportament?
Prima Bufniţă a Nopţii
are un service auto.
Primul Spectru de Mătase
este o căţea umflată care îmbătrâneşte,
murind într-o staţiune
de relaxare din California.
Bancnotei de un Dolar
i s-a agăţat pelerina într-o uşă rotativă
şi a fost împuşcat.
Silhouette, omorât.
Victimă a propriului
său stil de viaţă indecent.
Omul Molie este într-un azil
din Maine...
Doar două nume
au rămas pe lista mea.
Amândoi împart un salon privat
la centrul militar de cercetare
Rockefeller.
Mă voi duce la ei...
Trebuie să-i spun omului indestructibil
că cineva plănuieşte să-l omoare.
- Bună seara, Rorschach.
- Dr. Manhattan...
- Ştii de ce mă aflu aici.
- Da.
- Dar eşti pe cale să pleci dezamăgit.
- Rorschach...
N-ar trebui să fii aici,
eşti căutat de poliţie.
Şi eu mă bucur sa te revăd,
Spectru de Mătase.
Am un nume real, pe care-l
folosesc de câţiva ani, încearcă-l.
*** spui tu, Laurie.
- Ce faci aici?
- Comedianul este mort.
Rorschach vrea să scrutez viitorul să văd
dacă criminalul poate fi identificat.
L-am avertizat deja pe Dreiberg.
Am venit să vă avertizez şi pe voi.
Chiar şi dacă aş fi vrut să ajut,
viitorul meu este blocat
de un fel de interferenţă temporală,
nu pot vedea clar.
Interferenţă?
Cauzată de ce?
Cel mai probabil,
de holocaustul nuclear.
Dacă Statele Unite intră în război
cu Uniunea Sovietică,
din unda exploziei
s-ar produce o emisie de tahioni.
Particule care călătoresc înapoi
prin ce ai perceput în acest timp.
Prin urmare viziunea mea asupra
prezentului este înceţoşată.
- Trebuie să mă întorc la munca mea.
- Stai!
Dacă acesta este motivul pentru care
cineva ne vrea îndepărtaţi din cale?
Ca să nu putem face nimic
să-l oprim?
- Adio, Rorschach.
- M-am chinuit mult ca să ajung aici!
Nu voi pleca...
până ce nu voi fi spus tot.
Sunt multe lucruri pe care nu
mi le spui în ultima vreme, Jon.
N-am vrut să te îngrijorez prematur.
Dacă Adrian şi cu mine reuşim să rezolvăm
criza energetică, putem evita războiul.
Dar spuneai că timpul este simultan.
Dacă e aşa, *** poţi schimba viitorul?
De-ai putea percepe timpul...
aşa *** o fac eu.
Te rog, lasă-mă să-ţi arăt.
Magie, visuri,
asta aveam înainte!
Eram o eroină, la naiba!
Şi e vina mea că ai îmbătrânit?
De ce te plângi? Vă pun mâncare
pe masă ţie şi fiicei tale!
De ce nu te duci la prietenul tău, Eddie?
Poate îţi oferă el o viaţă mai bună!
A fost greşeală!
O singură dată!
Tipul a încercat să te violeze...
Mintea ta merge prin locuri întunecate
şi te mai întrebi
de îţi ascund ce e mai rău.
- Salută-l pe Dan din partea mea.
- Poftim?
Vrei să-mi ceri
să vin la cină cu tine.
Ca pe vremuri...
Dar n-o vom face...
Ştii că nu pot...
Aşa că l-ai sunat pe Dan,
ceea ce este complet normal.
Meriţi compania
unui vechi prieten.
Masa dlui Dan Dreiberg?
Îţi aminteşti de nebunul ăla,
*** îşi zicea?...
Căpitanul Carnaj,
pretindea că este un
super răufăcător doar
ca să poată fi bătut tot timpul.
Da, a încercat cu mine o dată,
am plecat, pur şi simplu.
A început să mă urmărească
pe stradă în plină zi
strigând: "Pedepseşte-mă!"
şi eu i-am spus: "Nu! Dispari!"
Dumnezeule,
ce s-o fi întâmplat cu el?
A încercat asta cu Rorschach
iar Rorschach
l-a aruncat în puţul unui lift.
Asta nu este nici măcar amuzant...
- Puţin amuzant...
- Da...
Este o plăcere să te văd din nou.
La fel, Laurie.
De ce ai făcut-o, Dan,
să te îmbraci în felul ăla?
Nimeni altcineva n-ar fi făcut-o.
Dar îţi aminteşti de costumul meu,
de latexul strâmt, era îngrozitor.
Da, da...
îngrozitor.
N-am vrut s-o dezamăgesc pe mama,
a vrut ca fetiţa ei să îi semene
şi să se lupte cu tipii cei răi.
Cred că legea Keene a fost cel mai
bun lucru care ni s-a întâmplat.
Vom trăi mai mult,
oricum...
- Ce?
- Jon crede...
că dacă nu poate face ceva
în legătură cu asta
va izbucni un război nuclear.
În curând.
Dar nu ştiu ce să cred...
El vorbeşte numai despre mecanica
cuantică şi realităţi paralele,
nici măcar nu ştiu uneori
ce univers vede în acea clipă.
Se tot îndepărtează de mine...
de toată lumea.
Nici măcar nu pot să-mi dau seama
dacă îi mai pasă de mine
sau dacă doar se preface.
Dacă se preface
atunci înseamnă că-i pasă.
Stai! Să-ţi deschid portiera.
- Mulţumesc, Dan.
- Gata?
Da.
Îmi pare rău... te invit la cină
ca să mai vorbim şi să ne relaxăm.
Dar... nu mai sunt prea multe
motive de zâmbit în ultima vreme.
La ce te aşteptai?
Comedianul este mort.
CIMITIR
Laurie, tu eşti?
Trebuia să te fi obişnuit să
călătoreşti în felul ăsta până acum.
Ei bine, nu m-am obişnuit.
Urăsc când Jon mă teleportează.
Este mai bine decât să zbori
la clasa a doua.
Margarita?
Mamă, este ora 2 după-masa.
Îţi aminteşti de acel tip care-mi scrie
scrisori?
Mi-a trimis un lucru ca amintire,
un fel Biblie din Tijuana...
Un fel de revistă *** de 8 pagini
pe care le-au făcut în `30 şi `40.
- Ţi-a trimis astea?
- Sigur, sunt foarte valoroase.
Mamă, este scârbos...
Eu cred că este flatant.
De ce mă numeşti "mamă"
doar când eşti nervoasă?
Ştiu de ce eşti aici,
pot încă să citesc, ştii?
Este scris în ziar...
Înmormântarea lui
Eddie Blake este astăzi.
În sfârşit a avut parte
de poanta finală, cred...
- Săracul Eddie...
- "Săracul Eddie" după ce ţi-a făcut?
Laurie, eşti încă tânără, nu ştii...
Lucrurile se schimbă. Ce s-a întâmplat,
s-a întâmplat acum 40 de ani.
Am 67 de ani.
În fiecare zi, viitorul arată
din ce în ce mai întunecat.
Dar trecutul,
până şi părţile murdare...
devine tot mai strălucitor!
Ne putem mişca.
În sfârşit mă pot scărpina la subsioară.
- Vă mulţumesc.
- Eu vă mulţumesc, dle Bufniţă.
O şedinţă foto adevărată.
Vreau ca părul meu să arate bine.
Ia-o înainte, vin în cinci minute.
Eddie, ce naiba faci aici?
- Ştiai că mă schimbam.
- Sigur că ştiam.
Haide, dragă...
Ştiu de ce ai nevoie.
Trebuie să ai vreun motiv
ca să te îmbraci aşa.
Nu, Eddie...
Scris: "D-A".
Nu, scris: "N-U".
- Bine?
- Haide, dragă!
Eddie?
Nemernicule!
Asta-ţi place,
asta te excită, nu?
Poftim?
Viaţa este dură,
scumpete.
Asta li se aplică şi celor drepţi
şi celor nedrepţi, deopotrivă.
Comedianul
era un pic din amândouă.
Şi întotdeauna
a crezut că el va râde la final.
Artificii, cred că glumeşti.
Şi când credeai că această
ţară are parte de destule "artificii".
Adică... dacă am fi pierdut
acest război, în Vietnam...
Cred că ne-ar fi făcut
să înnebunim.
Ştii?
Vreau să spun, o ţară întreagă.
Dar am învins,
mulţumită ţie.
- Eşti cam acru.
- Eu, acru?
Nici gând.
Cred că este amuzant.
Minunat...
- Dle Eddie...
- Exact de ce aveam nevoie...
Războiul s-a terminat acum. Trebuie
să vorbim... despre acest bebeluş.
N-am nimic de vorbit.
Vezi tu, plec.
Şi voi uita de voi
şi de ţara voastră de rahat.
- Şterge-o naibii de-aici...
- Nu...
- Şterge-o naibii de-aici!
- Îţi vei aminti...
Îţi vei aminti de mine...
şi de ţara mea...
pentru totdeuna!
Faţa mea!
Blake... nu.
Blake!
Era însărcinată...
- Şi tu ai împuşcat-o.
- Aşa este.
Ştii ce? Tu m-ai privit.
Puteai să transformi arma în vapori,
gloanţele în mercur,
sticla în fulgi de zăpadă.
Dar n-ai făcut-o, nu?
Nu-ţi pasă deloc de oameni.
Te îndepărtezi de toate, doctore.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi...
Medic!
SOVIETICII ÎL NUMESC PE DR.
MANHATTAN "ARMA IMPERIALISTĂ"
Bun sosit la prima întâlnire...
Sunt numai prostii.
Pentru un tip care îşi zice
"Comedianul"...
- nu ştiu niciodată când glumeşti.
- Cei Ce Veghează...
aceea este adevărata glumă.
N-a mers acum 15 ani
şi cu siguranţă nu va merge acum
pentru că vreţi să vă jucaţi
de-a cowboy-ii şi indienii.
Poate că ar trebui să cădem de
acord să nu mai bem la întâlniri.
Rorschach şi cu mine am făcut mari
progrese cu problema găştilor
lucrând împreună.
Un grup de mărimea asta
pare să fie o cascadorie publicitară.
Nu ne-am băgat în asta
ca să se scrie în ziare.
Putem face atât de multe...
Putem salva această lume.
Dacă avem o conducere potrivită.
Şi acela ai fi tu, nu, Ozzy?
Tu eşti...
"cel mai deştept om de pe planetă."
Nu este nevoie să fii un geniu
ca să vezi că lumea are probleme.
Dar este nevoie de o cameră
plină de proşti care să creadă
că sunt prea insignifianţi
să se descurce cu asta.
Oamenii se omoară unii pe alţii
de la începutul timpului.
Şi acum... în sfârşit
avem puterea să terminăm treaba.
Nimic nu va conta când rachetele nucleare
vor începe să zboare,
vom fi cu toţii praf şi pulbere.
Şi Ozymandias aici de faţă
este cel mai deştept om
din cenuşă.
Ţărâna din ţărână,
cenuşă din cenuşă...
POLIŢIŞTII SPUN:
"LĂSAŢI-I S-O FACĂ."
Cetăţeni,
încercăm să menţinem ordinea.
Trebuie să eliberaţi străzile
până ce greva poliţiei se va termina.
Vă rog,
nu este nevoie de violenţă!
La naiba!
Bine, aşa vreţi s-o facem?
Nu e nevoie de violenţă!
Devine greu...
Îmi place la nebunie
să lucrez pe pământ american, Dan.
Nu ne-am mai distrat atât
de bine de la Woodward şi Bernstein.
- Cât timp vom continua aşa?
- Congresul are nişte proiecte de lege
care vor scoate măştile
în afara legii.
Zilele ne sunt numărate.
Până atunci este exact *** spui tu,
suntem singura protecţie a societăţii.
- Protecţie pentru ce?
- Glumeşti? Pentru noi.
- Nemernicule...
- Nu, Comedianule! Aşteaptă!
Ia-ţi mâinile împuţite de pe mine!
Ce naiba s-a întâmplat cu noi?
Ce s-a întâmplat cu visul american?
Ce s-a întâmplat cu el?
A devenit realitate!
Te uiţi la el!
ÎN SPATELE TĂU
Edward William Jacobi.
Cunoscut şi ca Edward William Vaughn.
Cunoscut şi ca Moloch!
Despre ce vorbeşti?
Sunt un om de afaceri
pensionat!
Încearcă să minţi din nou, Moloch,
şi îţi voi rupe încă un deget.
Mi-a trecut vremea.
Nu mai sunt Moloch.
- Ce vrei de la mine?
- Am auzit c-ai fost la cimitir astăzi.
- De ce?
- Aşa am crezut că se cade.
Din respect pentru Comedian...
- *** de ştiai că a fost Comedianul?
- A venit aici!
Acum o săptămână,
avea masca dată jos!
- Era beat!
- Eraţi inamici de decenii!
De ce te-ar fi vizitat?
Nu ştiu.
M-am trezit în dormitor,
şi era acolo, era supărat...
Plângea!
Comedianul, să plângă?
Bolborosea, n-avea niciun sens.
Mă scăpam în pantaloni.
- Credeam că mă va omorî!
- Ce a spus?
Este o glumă,
totul este o glumă!
Credeam că ştiu *** este...
Credeam că ştiu *** este lumea.
Am făcut nişte lucruri rele.
Le-am făcut lucruri rele femeilor!
Am împuşcat copii!
Dar era război!
N-am făcut vreun lucru ca acesta!
Dumnezeule...
iată-mă...
dându-mi drumul la gura
lângă unul dintre
inamicii mei de moarte!
Dar adevărul este...
Adevărul este că tu îmi eşti acum
cel mai apropiat prieten!
Ce dracu' înseamnă asta?
La naiba...
Şi numele tău...
Numele tău era pe listă...
Împreună cu al lui Janey...
Sau *** naiba o cheamă.
Fosta gagică a lui Manhattan.
Mamă, iartă-mă...
Apoi a plecat. Jur.
Nu am idee despre ce naiba vorbea.
Ce poveste amuzantă,
sună de necrezut.
Probabil e adevărată.
Deci asta e tot?
- Sunt curat?
- Tu?
Curat?
Laetril. Medicamente false
făcute din sâmburi de caisă.
- Este ilegal.
- Haide...
Uite...
Te rog, nu le confisca.
Încerc totul.
Am cancer...
Ce fel de cancer?
Îl ştii pe cel
de care chiar te poţi vindeca?
Ei bine, nu am acel fel de cancer.
Jurnalul lui Rorschach,
16 octombrie...
M-am gândit la povestea lui Moloch.
Ar putea fi totul o minciună.
Un plan de răzbunare schiţat
cât timp era în spatele gratiilor.
Du-te naibii!
Câştig mai mult într-o săptămână
decât câştigi tu într-un an,
homosexualule!
Dar dacă e adevărat, ce l-ar fi putut
speria atât de tare pe Comedian
astfel încât să plângă
în faţa lui Moloch?
Ce a văzut în lista
pe care a menţionat-o?
Edward Blake,
Comedianul,
născut în 1918,
îngropat pe timp de ploaie, omorât.
Asta ni se întâmplă?
Nu avem timp pentru prieteni...
doar inamicii noştri lasă trandafiri.
Vieţile violente
sfârşesc violent.
Blake a înţeles,
oamenii au o natură sălbatică...
Oricât ai încerca s-o acoperi,
s-o deghizezi...
Blake a văzut adevărata
faţă a societăţii.
Şi a făcut o parodie din ea,
o glumă.
Am auzit odată un banc:
Un om merge la doctor.
Spune că este deprimat.
Viaţa pare dură
şi crudă.
Spune că se simte singur
într-o lume ameninţătoare.
Doctorul îi spune
că tratamentul este simplu.
Marele clovn Pagliacci
se afla în oraş.
"Du-te să-l vezi.
Asta ar trebui să te înveselească."
Omul izbucneşte în lacrimi.
"Dar, doctore," spune el,
"eu sunt Pagliacci."
Bună glumă.
Toată lumea râde.
Bateţi, tobe batjocoritoare...
Să se lase cortina.
La ce oră trebuie să mergi
la interviul televizat?
Nu-ţi face griji,
avem o mulţime de timp.
Degetul tău...
este ca şi *** aş linge o baterie.
Dumnezeule, Jon!
Opreşte-te!
- Ce faci?
- Te rog, nu fi supărată.
Întotdeauna am crezut
că îţi place asta.
Nu...
Nu ştiu...
Nu vreau asta...
Nu ştiu ce te mai stimulează.
Ştiu că încercai doar să...
Lucrai în timp ce erai în pat cu mine?
Munca mea cu Adrian
se află într-o stare critică.
N-am crezut că este
necesar să-ţi...
Să ce? Să-mi spui care dintre voi
mi-o trage din milă?
Atenţia mea era concentrată asupra ta.
Dacă tu crezi că am vreo problemă
de atitudine
sunt pregă*** să vorbesc cu tine.
Totul în această lume se potriveşte
în afară de oameni.
Ce sunt eu pentru tine,
încă un puzzle ca să-l rezolvi?
Spune-le oamenilor să se ferească.
Teleportez reactorul către Karnak acum.
Eşti singura mea legătură cu Pământul.
Nu mai vreau această
responsabilitate.
Este numai al tău.
Nu-ţi face griji, Jon,
se va întoarce.
Nu, nu se va întoarce.
A fost numit în multe feluri:
Erou, armă,
piesa de bază a securităţii naţionale,
cheia războiului nuclear
sau cel ce distruge lumi.
Diseară, D-rul. Manhattan
va răspunde întrebărilor mele
şi întrebărilor voastre.
Într-un interviu exclusiv prezentat
fără reclame de către
Veidt Enterprise.
- Cine este?
- Laurie.
Scuze, mi-am instalat o nouă broască.
Nu ştiam unde altundeva să merg.
E-n regulă, intră.
- Ce este?
- L-am părăsit pe Jon.
Dumnezeule,
îmi pare atât de rău.
Nu ştiu de ce sunt aici, eu doar...
nu cunosc pe nimeni altcineva.
Nu cunosc decât supereroi.
E-n regulă.
Probabil că doar v-aţi certat.
Nu, Dan, nu ştii *** este
să trăieşti cu el.
Se uită la lucruri acum, de parcă...
nu şi-ar aminti ce sunt.
Crede că această lume,
această lume reală,
pentru el este
ca şi *** ar merge prin ceaţă.
Şi oamenii sunt doar umbre.
Umbre în ceaţă.
Totul e atât de complicat.
Îmi pare rău, Dan, este a doua oară
când îţi distrug seara.
Haide... sunt bucuros
că ai trecut pe-aici.
Mă duceam să-l văd pe Hollis
la băuta noastră săptămânală de bere.
Eşti bine-venită
să ni te alături...
De fapt, insist.
Incredibil. Dr. Manhattan
ajunge şi nimeni nu-mi spune?
Nu avem timp de machiaj.
Acel albastru este
prea strălucitor pentru televiziune.
Este destul de întunecat?
Da, este.
O listă cu subiectele
interzise de Pentagon.
Afganistanul va fi sigur
adus în discuţie.
Încearcă să fii tare...
şi nu te lăsa încolţit.
...Un renumit fizician nuclear
care după un accident groaznic
a dobândit puteri extraordinare.
Capabil să modeleze
materia după voia sa.
Astăzi, lumea îl cunoaşte
ca Dr. Manhattan.
Bine ai venit!
Mulţumesc.
Doamnă Black,
dvs. aveţi prima întrebare.
Dr. Manhattan, după *** ştiţi,
ceasul Apocalipsei este un ceas simbolic
care exprimă durata
până la dispariţia rasei umane,
miezul nopţii reprezentând
pericolul de război nuclear.
Acum mai sunt patru minute
până la miezul nopţii.
Credeţi că suntem
atât de aproape de anihilare?
Tatăl meu a fost ceasornicar.
S-a lăsat de meserie când Einstein
a descoperit că timpul este relativ.
Sunt de acord doar că acest ceas
este la fel de hrănitor pentru intelect
pe cât are o fotografie oxigen
pentru un om care se îneacă.
- Spuneţi că nu este niciun pericol?
- Chiar şi într-o lume fără
arme nucleare,
tot ar fi un pericol.
Aţi spune, aşa *** afirmă mulţi,
că sunteţi un zeu,
dacă puteţi vedea viitorul
şi trecutul în mod simultan?
Pot vedea doar trecutul şi viitorul meu.
Nu sunt un zeu.
- Doug Roth, întrebarea dv.
- Vorbind de trecutul dvs, dr. Manhattan,
vă amintiţi de un om numit
Wally Weaver?
Da. Am fost amândoi fizicieni
la baza de cercetări Gila Flats.
A murit de cancer.
- A fost un om bun.
- Ce ziceţi de Edgar Jacobi,
cunoscut şi ca
răufăcătorul Moloch?
V-aţi confruntat cu el
de câteva ori în anii '60,
bătălii, conflicte.
Ştiaţi că şi el are cancer?
Nu mi s-a spus.
Şi *** rămâne cu generalul Randal?
Era supraveghetorul dv.
când aţi început să
lucraţi pentru guvern.
- Cancer.
- Vreţi să spuneţi că eu am fost cauza.
Din punctul meu de vedere,
lucrurile încep să fie clare.
Chiar şi dacă ar fi aşa,
este irelevant,
un trup uman viu şi un trup uman mort
au acelaşi număr de particule.
Nu este nicio diferenţă
structurală.
Bine, liniştiţi-vă, vă rog.
*** rămâne cu Janey Slater?
Credeţi că la ea e vreo diferenţă?
- Janey?
- Fosta dvs. prietenă.
Şi ea era doctor fizician.
- Vă vedeaţi de 11 ani.
- Doug, doar câte o întrebare.
Şi ea are cancer.
Doctorii i-au dat şase luni
de viaţă.
Nu-i aşa, dră Slater?
Erai totul pentru mine, Jon...
Erai toată viaţa mea...
Îţi aminteşti de câte ori
mi-ai spus că mă iubeşti?
Janey, nu mi s-a spus...
Ţi-am rămas alături după accident,
ţi-am dat totul!
Aşa mă răsplăteşti tu?
- Janey, nu mi s-a spus, nu ştiam...
- Fii blestemat, Jon!
Dumnezeu să te pedepsească!
Aşteaptă.
Luaţi camerele alea!
Înapoi!
Vă rog!
Vreau ca lumea să plece...
şi să mă lase în pace.
Am spus să mă lăsaţi în pace!
Mă uit la stele...
Sunt atât de departe şi durează
atât de mult ca lumina lor să ne ajungă.
Tot ceea ce vedem din stele
sunt fotografii vechi.
Este iulie, 1959,
şi sunt îndrăgostit.
- O puteţi lua mâine.
- Bine.
- Şaptezeci şi cinci de cenţi.
- Bine. Mulţumesc.
Poftim.
Jon, aş vrea să nu ne fi luat
prin surprindere.
Mi-aş fi refăcut machiajul.
Nu, sunt sigur
că ai ieşit frumoasă în poză.
Numele ei este Janey Slater,
este doctor fizician, ca mine.
Am 30 de ani.
Ne-a făcut cunoştinţă un vechi prieten
din facultate, Wally Weaver.
Este 12 februarie, 1981.
Wally moare de cancer,
a căruia cauză ei spun
că aş fi eu.
În acea noapte eu şi cu Janey
am făcut dragoste pentru prima dată.
Accidentul mă aşteaptă
peste o lună din acest moment.
Vă ajung şi eu din urmă.
Mi-am lăsat ceasul înăuntru.
Să aşteptăm puţin.
Intru în camera reactorului.
Şi îmi găsesc ceasul.
Când ajung la uşă,
Wally se albeşte.
Ai fost încuiat. Nu putem opri
numărătoarea inversă.
Sunt îngrozit.
Îmi pare rău, Jon...
Dar nu te pot ajuta...
Janey, nu mă părăsi!
Este 12 mai, 1959,
când îi sunt prezentat lui Janey,
Îmi cumpără o bere. Prima dată când
o femeie a făcut asta pentru mine.
În timp ce îmi dă
paharul rece şi umed,
degetele noastre se ating.
Jon, bine.
Acum mai rămâne doar să reasamblezi
componentele în ordinea corectă.
Am simţit frica pentru ultima dată.
Se ţine o înmormântare de formă.
Nu a rămas nimic de îngropat.
Janey înrămează fotografia.
Este singura fotografie
pe care cineva o are cu mine.
Un sistem circulator
este văzut lângă gardul de perimetru.
După câteva zile, un schelet
cu muşchi parţiali stă pe hol
şi ţipă pentru un moment
înainte de a dispărea.
Dumnezeule, Jon...
Tu eşti?
Naţiunile din jurul lumii încă vuiesc
în urma anunţului de dimineaţă,
probabil cel mai important
eveniment din istorie.
Repetăm, Superman există
şi este american.
Mi se spune Dr. Manhattan.
Numele meu a fost ales
după asociaţia care
luptă împotriva inamicilor Americii.
Mă modelează în ceva Dumnezeiesc,
ceva letal.
În ianuarie 1971,
preşedintele Nixon îmi cere să intervin
în Vietnam, ceva ce predecesorii lui
nu ar fi cerut.
După o săptămână,
conflictul se sfârşeşte.
Câţiva dintre soldaţii vietnamezi
au vrut să mi se predea personal.
Hollis Mason, un erou costumat
ieşit la pensie, scrie o carte.
În ea, îmi numeşte sosirea
"Zorii Erei Super Eroului."
Nu sunt sigur că ştiu ce înseamnă.
Vedeţi, în acel moment
cuvintele mi-au fost răstălmăcite.
Niciodată n-am spus că Superman
există şi că este american.
Am spus că Dumnezeu există
şi că este american.
Dacă începeţi să simţiţi
un intens,
un zdrobitor sentiment de teroare
religioasă în faţa acestui concept
nu vă alarmaţi... asta indică
doar că sunteţi încă normali.
Este Crăciunul, 1963.
Janey îmi spune că este îi este frică
şi că este îngrijorată.
Spune că sunt ca un zeu acum.
Şi îi spun că nu cred
că există un Dumnezeu.
Şi dacă ar exista,
nu semăn deloc cu el.
Îi spun că încă o doresc.
Şi că întotdeauna o voi dori.
Când o mint,
este 4 septembrie, 1970,
mă aflu într-o cameră
plină de oameni costumaţi.
O fată foarte tânără
se uită la mine
şi zâmbeşte.
Este frumoasă...
După fiecare sărut lung
îmi lasă unul mai scurt
şi mai blând pe buze.
Ca o semnătură.
Janey mă acuză că o înşel.
Izbucneşte în lacrimi din furie
şi mă întreabă dacă o fac
din cauză că devine bătrână.
Este adevărat...
Îmbătrâneşte cu fiecare zi.
Eu stau nemişcat...
Prefer să nu aud.
M-am săturat de ea.
De aceşti oameni. M-am săturat
să fiu amestecat în vieţile lor.
Pretind că muncesc
pentru a clădi un Rai.
Dar Raiul lor este populat de orori.
Poate că lumea nu este făcută de cineva.
Poate că nimic nu este făcut de cineva.
Un ceas fără un ceasornicar.
Dar este prea târziu,
întotdeauna a fost.
Întotdeauna va fi... prea târziu.
Dle Preşedinte,
sovieticii şi-au mutat tancurile
peste graniţa Afganistanului.
Ne testează să vadă dacă am scornit
dispariţia Dr-lui Manhattan
pentru a-i determina
să facă o mişcare.
Cât de curând vom fi pregătiţi
pentru un atac preventiv?
- Două zile.
- Avem 54% şanse
să distrugem întreaga armată
URSS
înainte să-şi lanseze rachetele.
Estimând câte rachete sovietice
vom distruge înainte să ne lovească,
vom pierde toată coasta de est.
Ultima suflare a celor
cu pregătire la Harvard.
Să-i vedem *** gândesc
şi fără viziuni.
După analiza direcţiei vânturilor daunele
cele mai mari se vor produce în sud.
Mexic va ieşi cel mai rău. S-ar putea ca
regiunile agricole să scape neafectate.
Nu-i rău...
Toate lucrurile
fiind luate în consideraţie...
Dle Preşedinte,
ce doriţi să faceţi?
Trecem la Defcon 2.
Începeţi să alimentaţi bombardierele...
Dr. Manhattan are două zile
a dispoziţie.
După asta...
Omenirea se afla pe mâinile
unei autorităţi mai înalte decât a mea.
Să sperăm doar că este
de partea noastră.
Fără Dr. Manhattan care să-i oblige
pe ruşi să facă pace, dle Veidt,
oamenii vor avea nevoie
de energie convenţională
pe care să se bazeze.
Puteţi înţelege asta.
Lumea nu poate renunţa la petrol,
energie nucleară şi să meargă pe zero.
Ne-ai distruge întreaga economie
peste noapte.
Ai dreptate, Lee.
Avem nevoie de energie gratuită.
Sau "gratuit" este un alt cuvânt
pentru "socialist".
Ar trebui să lansăm o anchetă publică
asupra afilierilor tale
cu comuniştii din trecut.
Dle Lacocca...
Domnilor.
Va respect poziţia
şi realizările în domeniul industriei,
cu adevărat.
Vreţi să îmi cunoaşteţi trecutul?
Bine. Vi-l voi prezenta bucuros.
Pe când aveam 17 ani,
părinţii mei muriseră
lăsându-mă singur.
Cred că puteţi spune
că întotdeauna am fost singur.
Se spune că sunt
cel mai inteligent om din lume
dar adevărul este că adesea
m-am simţit ca un prost.
Mă simţeam incapabil
să relaţionez cu cineva.
Vreau să spun, cu cineva viu.
Singura persoană
pentru care am simţit o afinitate
a murit cu 300 de ani
înainte de naşterea lui Iisus.
Alexandru Macedon
sau Alexandru cel Mare,
*** îl ştiţi voi.
Viziunea lui despre o lume unită
a fost...
Ei bine, a fost fără precedent.
Voiam... trebuia
să îi egalez realizările.
Aşa că am început să îi aplic
învăţăturile în lumea de astăzi
astfel începând
calea mea a cuceririi.
Cucerirea nu a oamenilor,
ci a răului care îi stăpâneşte.
Combustibili fosili.
Petrol.
Energia nucleară.
Sunt ca un drog şi voi, domnilor,
aveţi interesul să le perpetuaţi.
- Ascultă...
- Nu.
Voi să mă ascultaţi.
Lumea va supravieţui
şi merită mai mult decât
aţi putut voi oferi.
Aşa că hai să trecem la miezul problemei,
bine?
Doar eu valorez mai mult decât
toate corporaţiile voastre la un loc
şi am o cifră de afaceri
de trei ori mai mare,
lucru pe care ar trebui să îl luaţi
în calcul dacă vă decideţi să...
faceţi neînţelegerile dintre noi...
Publice.
Cred că ştiţi calea spre ieşire.
Domnilor.
Fabricanţii de jucării vor să vorbiţi
despre nişte noi răufăcători
pentru linia "Ozymandias".
Se pare că toţi ceilalţi răufăcători
sunt morţi.
Dle Veidt?
Cred că am câteva idei.
Dle Veidt.
Cred că am pornit-o cu stângul.
Are o capsulă cu otravă!
Nu o muşca, ticălosule!
Cine te-a trimis?
Vreau un nume!
Spune-mi un nume!
O capsulă pentru sinucidere.
Cianură de potasiu.
Era mort înainte să cadă la pământ.
Mulţumesc, drăguţo.
Înseamnă că Rorschach
avea dreptate.
Nu a fost un nebun
care acţiona singur.
Face parte dintr-o organizaţie.
Cu fonduri multe,
bine echipat...
Dar cine ar dori să ne ucidă acum?
Nu ştiu.
Dar aici nu suntem în siguranţă.
Deci... ai primit vreo veste de la Jon?
Nu.
Uite...
De ce nu vii să stai cu mine?
Nu... eşti drăguţ,
dar nu aş vrea să te incomodez.
Nu, nu. Gândeşte-te că mi-ai face
mie un serviciu.
Nu ar mai trebui să îmi fac griji
că eşti singură.
Bine.
Jurnalul lui Rorschach.
21 octombrie 1985.
La intersecţia străzilor 43 şi 7,
i-am văzut pe Dreiberg şi pe Jupiter
părăsind restaurantul.
Nu m-au recunoscut fără mască.
O aventură?
I-a frânt inima lui Manhattan
ca să îl trimită în exil?
Să îi facă loc lui Dreiberg?
Oare Manhattan chiar are o inimă
care să i se poată frânge?
Asasinul era un ticălos local
pe nume Roy Chess.
În apartamentul lui
am descoperit indicii.
Se pare că lucra
la Pyramid Transnational.
Le mai văzusem logo-ul.
La Moloch.
Un tip a încercat astăzi să îl împuşte
pe cel mai deştept om din lume, Moloch.
Lucra la Pyramid Transnaţional.
Este mai mult decât un simplu
serviciu de livrări.
Ţi-am văzut cecul de pensionare
emis de aceeaşi companie.
Cineva îi ucide pe cei cu mască.
Gata cu minciunile, Moloch!
Cine conduce operaţiunile?
Rorschach!
Suntem de la poliţie!
Ştim că eşti înăuntru!
Nu! Nu!
Dacă mai e cineva înăuntru, cu tine,
trimite-l afară nevătămat.
Nu, nu, nu, nu, nu!
Înscenare.
Prost, prost, prost!
Nu mă voi preda niciodată.
Sper că eşti pregă***, "eroule".
Când sunteţi şi voi gata.
Unu...
Doi...
Trei.
- Ce pute!
- Scoateţi-i masca!
Faţa mea! Înapoiaţi-mi faţa!
Faimosul răufăcător Rorschach
a fost arestat
şi a fost identificat
drept Walter Kovacs,
un bărbat alb
de 35 de ani.
Nu ştim prea multe încă despre el,
dar a fost acuzat
de uciderea lui Egar Jacobi,
găsit împuşcat în cap de la mică distanţă
în apartamentul său din Bronx.
Mai mulţi ofiţeri de poliţie
au fost rănişi în timpul descinderii
în apartamentul lui Jacobi.
O să ţi-o trag
*** i-am tras-o lu' maică-ta!
Walter Kovacs.
Asta e numele tău,
Walter?
Să îţi explic în ce situaţie eşti,
Walter.
Dacă vei coopera cu mine,
poate voi reuşi
să îi conving că ai nevoie
de tratamente medicale.
Într-un spital.
Cred că asta ţi-ar prinde bine.
Ei vor să te pună alături
de populaţia generală a închisorii.
Tot o închisoare este.
Da.
Diferenţa este că acolo
ai rămâne în viaţă.
Eşti responsabil pentru încarcerarea
multora dintre ei, Walter.
Spune-mi ce vezi.
Un fluturaş frumos.
Dar acum ce vezi?
Mamă? Îţi face rău?
Ce? Ai un copil?
Ticălosule!
Trebuia să fac avortul ăla!
Nişte flori frumoase.
Uite-l pe băiatul târfei.
Ai vreo boală?
Pui de lele?
Ascultă-mă, retardatule!
Mi-ai suge cocoşelul
pentru un dolar?
Nori.
Spune-mi despre Rorschach.
De ce faci asta, Walter?
Îmi tot spui "Walter".
Nu-mi eşti simpatic deloc.
Nu-ţi sunt simpatic. Bine.
De ce anume?
Eşti gras.
Eşti bogat.
Ai "sensibilităţi" liberale.
Nici nu vrei să auzi despre Rorschach.
Îţi voi povesti eu despre Rorschach.
Investigam un caz de răpire.
Blair Roche, o fetiţă de 6 ani.
Pe atunci eram tânăr.
Şi prea blând cu criminalii.
Îi lăsam în viaţă.
I-am rupt mâna unuia
ca să obţin o informaţie
şi am aflat unde se afla
fetiţa dispărută.
Ştiam că fetiţa era acolo.
Dar când am cercetat apartamentul
nu am găsit nimic.
Apoi am găsit-o.
Era întuneric
atunci când s-a întors criminalul.
Întuneric beznă.
Haide! Cine e acolo?
Cine eşti?
Cine eşti?
Ce? Ce mama dracului?
Cine dracu' eşti?
Ce dracu' vrei?
Mi-ai ucis câinii, omule!
Crezi că am vreo legătură
cu fata aia?
Pe ăştia i-am găsit!
Orice dovezi crezi că ai,
nu înseamnă nimic!
Bine.
Mărturisesc.
Am răpit-o.
Am ucis-o.
Arestează-mă.
Ce? Arestează-mă!
Am făcut-o, am zis că am făcut-o!
Christoase!
Uite, am o problemă, omule.
Arestează-mă naibii.
Am nevoie de ajutor.
Nu, nu face asta!
Nu, te rog! Nu! Nu!
Doar oamenii au dreptul
să fie arestaţi.
Câinii sunt ucişi.
Am simţit tremurul impactului în braţ.
Sângele lui cald mi-a împroşcat chipul.
Tot mai rămăsese din Walter Kovacs
a murit odată cu acea fetiţă
şi a rămas doar Rorschach.
Vezi tu doctore,
nu Dumnezeu a ucis-o pe acea fetiţă,
nu soarta a măcelărit-o,
nu destinul le-a dat-o acelor câini.
Dacă Dumnezeu a văzut ce s-a petrecut
în acea noapte,
nu a părut să fie deranjat.
De atunci, am ştiut.
Nu Dumnezeu face lumea
să fie aşa *** este.
Ci noi.
Rorschach!
Eşti faimos, nu-i aşa?
Ştii ce?
Şi eu sunt destul de faimos.
- Nu-i aşa?
- Aşa e.
Poate ar trebui
să îţi dau un autograf.
Ce zici, uriaşule?
Nu păreţi să înţelegeţi
că nu eu sunt închis aici, cu voi,
ci că voi sunteţi prizonieri aici,
cu mine!
Laurie!
- Laurie!
- La naiba!
Vin, vin!
Îmi pare aşa de rău!
Probabil am apăsat pe ce nu trebuia.
- Te-ai rănit?
- Nu.
Sunt bine, doar...
Mă simt aşa de aiurea!
Nu-ţi face griji.
S-a mai întâmplat.
Comedianul a făcut asta
în 1977.
Archie a supravieţuit şi atunci.
Archie?
De la Arhimede - bufniţa lui Merlin.
E o poreclă prostească.
*** de îţi permiţi toate astea?
Tatăl meu a fost bancher
Şi mi-a lăsat mulţi bani când a murit.
Ceea ce m-a surprins întotdeauna.
Era... dezamăgit că am ales
cariera combaterii criminalităţii
în loc să îi calc pe urme.
Cred că mă interesau mai mult
păsările
şi avioanele, mitologia...
Cred că e frumos
să ai o identitate secretă.
Un loc
despre care să nu ştie nimeni.
Să poţi veni aici
fără să te verifice cineva.
Fără să te privească vreun om.
Vrei să îi probezi?
Poftim.
Sunt foarte tari!
Amplifică raza spectrului.
Funcţionează şi mai bine pe întuneric.
Mă poţi vedea, nu-i aşa?
Pot vedea totul.
Îmi amintesc
că indiferent cât de întunecat era totul,
oricând priveam prin acei ochelari
totul era luminos ca ziua.
Cred că aşa vede Jon lumea.
Poate ar trebui să mergem.
Se răceşte mâncarea.
Pune-i la loc când termini.
Sovieticii poartă un război sângeros
între propriile lor grupări.
Există sute de victime
de fiecare parte a baricadei.
Şi decesele în rândul civililor
sunt destul de numeroase.
Dan...
Jon vede multe lucruri.
Dar nu şi pe mine.
Păi...
Scuze.
Vino încoace.
- Dacă te-ai putea mişca puţin...
- Bine.
Dan, ce s-a întâmplat?
Îmi pare rău.
Am nevoie de câteva minute.
La naiba.
A trecut mult timp, Rorschach.
Marele Mahăr.
Ce lume mică.
Îmi place asta.
Dar să ştii că aici
chiar este o lume mică.
Şi sunt aici...
de cât timp, Lloyd?
De aproape 15 ani,
dle Mahăr.
Aşa este.
15 ani de când tu şi Bufniţa Nopţii
m-aţi băgat aici.
Deci...
Rorschach.
Tipul pe care l-ai ars e pe moarte.
Ar putea da colţu' în orice clipă.
După mine,
Aici sunt mai mult de 50 de tipi
pe care tu i-ai închis.
Am vorbit cu fiecare.
Abia aşteptă
să pună mâna pe tine.
Locul ăsta o să sară în aer!
Şi apoi vei muri...
bucăţică cu bucăţică.
Asta e o pretenţie cam... înaltă.
O să-i fac tipului ăstuia
o gaură nouă!
Linişteşte-te.
În curând.
Dan?
Eşti bine?
M-am săturat să mă tem.
Să mă tem de război,
de criminalul mascat.
Mă tem şi de nenorocitul ăsta
de costum.
De cât de mult
am nevoie de el.
Şi eu.
Aşa că la naiba cu tot.
Să-l luăm pe Archie.
Vorbeşti serios?
Şi eu am fost un "răzbunător mascat",
îţi aminteşti?
Sunt învăţată să ies la ora 3 dimineaţa
ca să fac câte o mare prostie.
Către toate unităţile.
Apel de urgenţă, clădire în flăcări.
Să mergem.
- O văd!
- Ţine-te bine.
Dan, acolo sunt copii!
Vă rog să rămâneţi unde vă aflaţi.
Păstraţi-vă calmul.
Vă vom scoate de acolo.
Acoperişul e în flăcări.
Du-mă acolo.
Te voi duce mai aproape.
Să mergem!
Bine. Pe aici.
Sunteţi toţi?
Nu-mi vine să cred că am făcut asta.
- Probabil ne-ar închide cu Rorschach.
- Cui îi pasă?
Al treilea război mondial
ar putea începe mâine.
Nu-i aşa?
Aşa este.
A murit, Rorschach.
În timp ce toţi sunt ocupaţi,
ţi-am adus un mic cadou.
O chestie
din atelierul mecanic.
Şefule, ai observat?
Nu mai zice nimic despre rahaturile cu
"lumea mică" şi "pretenţiile înalte",
pentru că ştie că atunci când
îi vom sparge încuietoarea, el va urma.
Asta e cam "umflată".
Eşti mort, Rorschach!
Avem de partea noastră
o închisoare plină de ucigaşi!
Tu ce ai?
Mâinile tale. Plăcerea mea.
Nu ajung la încuietoare.
Să tai gratiile?
Revolta nu va ţine mult.
Şi am aşteptat 15 ani clipa asta...
Îmi pare rău, Laurence.
Dar stai în calea răzbunării mele.
Nu e nimic personal, uriaşule.
Acum vei afla care e scorul.
Unu la zero.
Vino după mine.
M-am tot gândit.
Simt că avem o obligaţie
faţă de semenii noştri.
Cred că ar trebui să îl ajutăm
pe Rorschach să evadeze.
- De ce?
- Cineva i-a înscenat totul.
Treaba asta cu cancerul şi cu Jon
nu are niciun sens.
Tu nu ai făcut cancer.
Da, dar pătrunderea într-o închisoare
de maximă securitate
e diferită de stingerea unui incendiu.
Ai dreptate.
Va fi mai amuzant.
Grăbeşte-te, Lloyd! Vreau să îi simt
mirosul când se prăjeşte!
Nu am mai aruncat niciodată
gunoaiele la toaletă.
Deşi e ceva de la sine înţeles.
Doi la zero.
Mişcarea ta.
Daţi-vă din drum!
Nu!
Unde mi-e faţa?
Nu mă ucide!
Acum e rândul tău, doctore.
Spune-mi...
Ce vezi?
Să mergem, să mergem!
Nu mişca!
Rorschach!
Daniel.
Dră Jupiter. Mă scuzaţi,
trebuie să merg la baie.
Pentru numele lui Dumnezeu!
Te simţi bine?
Da.
Doar că e greu, ştii?
Războiul, evadarea...
Nu-ţi face griji.
Bine?
Totul va fi bine.
- Bună, Laurie.
- Jon.
La televizor au anunţat
că eşti pe Marte.
Chiar sunt pe Marte.
Noi doi trebuie să vorbim,
Laurie.
Ce tot spui?
Vei încerca să mă convingi
să salvez lumea.
- Laurie, nu!
- Dan, ai încredere în mine,
trebuie să mă duc.
Frumos, nu-i aşa?
Iartă-mă, uit uneori.
Nu se va mai întâmpla.
Asta mă linişteşte.
Doamne!
Sunt pe Marte.
Trebuie să luăm legătura
cu contactele noastre,
să stoarcem informaţii de la oameni.
Sigur că da. De ce să nu alegem
nişte nume din cartea de telefon?
Ai uitat *** facem noi
lucrurile astea, Daniel.
Te-ai "înmuiat".
Ai prea mulă încredere,
mai ales când e vorba de femei.
Ascultă, m-am săturat de asta.
Doamne, cine te crezi, Rorschach?
Trăieşti pe spinarea oamenilor,
îi insulţi
şi nimeni nu se plânge
pentru că toţi te cred un descreierat.
Îmi pare rău. Eu...
Nu trebuia să îţi spun asta.
Daniel...
Eşti un bun prieten.
Ştiu că uneori îţi poate fi greu
cu mine.
Las-o baltă.
E în regulă.
Hai să facem lucrurile
aşa *** vrei tu.
Dumnezeule.
Pyramid Transnational.
A auzit cineva de ei?
Ticăloşilor!
Vă fac cinste tuturor cu un rând
şi voi mă vindeţi!
Lasă-mă în pace sau îţi sparg
paharul ăsta în moacă!
Păstraţi-vă calmul,
vom încerca să rezolvăm repede.
Ray Chess, angajat al Pyramid,
a încercat să-l ucidă pe Adrian Veidt.
Acum e mort.
Îl cunoşteai?
Nu.
Da, da, eu l-am angajat.
Îl cunoşteam din închisoare.
Eşti un puşcăriaş.
Am fost. M-am cuminţit
de când am fost eliberat, ţi-o jur!
Abia îl cunoşteam pe Chess, dar mi s-a
zis să angajez oameni din închisoare.
Cine ţi-a zis asta?
Janey Slater.
Janey Slater?
Şi ea lucrează pentru Pyramid?
Da, e foarte de treabă.
A zis că angajarea puşcăriaşilor
face parte din programul companiei
de a le mai da oamenilor
încă o şansă.
Te rog, dă-mi drumul,
îţi spun adevărul!
Janey Slater!
Fosta prietenă a lui Manhattan.
Oamenii lui Adrian ne-ar putea ajuta
să aflăm
cine se află
în spatele corporaţiei Pyramid.
Urmăreşte banii.
Aici ne vom purta conversaţia.
Apoi îmi vei cere să împiedic
iminentul război nuclear.
Dar de ce aş salva o lume
de care nu mă mai leagă nimic?
Atunci fă-o pentru mine.
Dacă îţi pasă cu adevărat.
Când m-ai părăsit,
am plecat de pe Pământ.
Asta nu ţi-a demonstrat că îmi pasă?
Lumea mea roşie de aici
înseamnă mai mult pentru mine
decât lumea ta albastră.
Lasă-mă să ţi-o arăt.
Bombardierele
sunt alimentate şi pregătite, dle.
A sosit momentul, domnilor.
Trecem la Defcon 1.
Nici acasă, nici la birou.
Ce fel de lucruri necurate
împing un om
să umble noaptea, la această oră?
Nu am găsit nimic.
Poate păstrează totul
în dosare.
- Ceva e în neregulă.
- De acord.
Janey Slater, Moloch, Ray Chess,
toţi lucrau pentru Pyramid.
Moloch a zis că Comedianul
i-a spus despre o listă
pe care apăreau
numele lui şi al lui Slater.
Cel care conduce Pyramid
le putea provoca acestor oameni cancer
înscenându-i totul lui Manhattan.
INTRODUCEŢI PAROLA
OZYMANDIAS
ACCES REFUZAT
Faraonii antici aşteptau
sfârşitul lumii.
Credeau că leşurile se vor ridica
din morminte,
luându-şi inimile
din vasele lor de aur.
Probabil că acum
nu mai au răbdare.
Faraoni?
PROIECTUL DR. MANHATTAN
Am găsit un profil al lui Manhattan.
Să vedem ce au de zis
"sfredelitorii de creieri" corporativi.
Subiectul continuă
să se izoleze emoţional.
Singurele lui legături rămase
trebuie întrerupte
producându-se detaşarea
de condiţia umană.
RAMSES
ACCEPTAT
Am intrat!
ANALIZA FINANCIARĂ
FINAL DE AN 3:31:85
CERCETARE ŞI DEZVOLTARE
Contribuţiile din partea companiei
VEIDT INTERNATIONAL
Nu.
Felicitări, dle Veidt.
Reactorul energetic al Dr-lui. Manhattan
este în stare de funcţiune.
Sprijinul dumneavoastră,
entuziasmul...
ne-au dus la acest triumf.
În numele echipei de cercetători
- închinăm în cinstea dv.
- Noroc!
Multe lucruri în viaţă
merită sărbătorite.
Acesta este noul Karnak.
Aceasta este concretizarea unui vis
mai vechi de 2.000 de ani,
un vis realizat mulţumită
asistenţei voastre necondiţionate.
Iar pentru aceasta...
mă simt ruşinat.
Ruşinat că veţi primi acum
o "răsplată" atât de nemeritată.
În cinstea faraonilor.
Şi pentru cele mai mari secrete ale lor,
încredinţate servitorilor
îngropaţi de vii alături de ei,
în camerele funerare acoperite de nisip.
Somn uşor, domnilor.
Noua noastră lume paşnică
vă va fi îndatorată
pentru măreţul vostru sacrificiu.
Jurnalul lui Rorschach,
însemnarea finală.
Veidt este în spatele a tot.
De ce?
Ce înseamnă acest final de joc?
Nu-mi pot imagina
vreun oponent mai periculos.
Glumeam odată că ar fi suficient
de rapid încât să prindă un glonţ.
Ne-ar fi putut ucide pe amândoi,
de unul singur, în zăpadă.
Acolo mergem acum.
În Antarctica.
Dacă mai sunt viu sau mort
când se vor citi aceste rânduri,
sper că lumea va supravieţui
suficient timp
ca acest jurnal să ajungă la voi.
Mi-am trăit viaţa
fără a face compromisuri.
Şi acum păşesc în umbră fără să mă plâng
sau să am regrete.
Rorschach, 1 noiembrie.
Nu-mi poţi spune *** se va termina totul,
ca să nu ne mai obosim?
- Se sfârşeşte cu lacrimile tale.
- Lacrimi?
Deci nu te vei întoarce pe Pământ.
La un moment dat...
o voi face.
Străzile Pământului sunt pline de moarte.
Jon, te rog!
Trebuie să opreşti asta!
Toţi vor muri!
Şi Universul nici nu va observa.
După mine,
existenţa vieţii este un fenomen
pe care se pune prea mult preţ.
Priveşte în jur.
Planetei Marte îi merge foarte bine
fără să aibă nici măcar
un microorganism.
Aici are loc o constantă
schimbare topografică.
Curgând şi schimbându-se
în valuri largi de 10.000 de ani.
Aşa că, spune-mi:
ce îmbunătăţire majoră ar aduce
o conductă de petrol...
sau un mall?
Deci îţi cer prea mult?
Un miracol?
Miracolele, prin definiţie,
sunt lipsite de înţeles.
Doamne, Jon!
Doar lucrurile posibile
chiar se întâmplă.
Termină! Spui numai tâmpenii!
Amartizează chestia asta imediat.
*** doreşti.
Ştii ce?
Mă poţi trimite înapoi pe Pământ
să ard alături de Dan, de mama
şi de ceilalţi oameni inutili.
Dar să ştii că te înşeli.
Ai zis că totul se va încheia
cu lacrimile mele. Şi priveşte:
nimic.
Poate te înşeli
în toate privinţele.
Te plângi că refuz să contemplu viaţa
din perspectiva vieţii.
Dar tu refuzi tot timpul
să vezi lucrurile din perspectiva mea.
Respingi toate lucrurile
de care te temi.
Nu mă tem!
Vrei să văd lucrurile din perspectiva ta?
Haide, arată-mi!
Fă chestia aia pe care o faci tu!
Magie! Visuri!
Asta aveam înainte!
Eram o eroină, la naiba!
Şi e vina mea că ai îmbătrânit?
De ce te plângi? Vă pun mâncare
pe masă ţie şi fiicei tale!
De ce nu te duci la prietenul tău, Eddie?
Poate îţi oferă el o viaţă mai bună!
Dar trecutul,
până şi părţile murdare...
devine tot mai strălucitor!
Deci tu eşti fiica lui Jupiter.
Tu eşti Comedianul, nu-i aşa?
Te-ai prezentat frumos înăuntru.
Mama ta a fost o mare frumuseţe
pe vremuri.
Ai ochii ei, să ştii.
Jos labele de pe ea!
A trecut multă vreme
de când nu ne-am mai văzut.
Nu suficientă, Eddie.
Treci în maşină.
Imediat.
Există vreo josnicie
de la care să te dai în lături?
Iisuse, Sally,
nu mai poate omul să vorbească
cu fiica... unei vechi prietene?
Porneşte.
A fost o greşeală!
O singură dată!
A încercat să te violeze şi peste câţiva
ani l-ai lăsat să termine treaba?
Erai beată sau doar
te simţeai singură?
Voi reuşi vreodată
să las asta în urmă?
Laurie...
Nu!
Nu, nu!
Comedianul...
era tatăl tău.
Nu!
Nu! Nu! Nu!
Viaţa mea e doar o glumă proastă.
Nu cred că viaţa ta e o glumă.
Da...
Îmi pare rău dacă nu am încredere
în simţul tău al umorului.
Ai zâmbi
dacă aş recunoaşte că m-am înşelat?
În privinţa a ce?
A miracolelor.
Evenimente care au şanse
potrivnice astronomice,
ca transformarea oxigenului în aur.
Am aşteptat cu nesaţ
să fiu martor la aşa ceva,
dar totuşi am uitat
că atunci când oamenii
se reproduc
milioane de celule intră în competiţie
pentru a crea viaţă.
Generaţie după generaţie,
până când, în sfârşit, mama ta...
a iubit un bărbat,
Edward Blake, Comedianul,
pe care are toate motivele să îl urască.
Iar din acea contradicţie,
sfidând şanse inimaginabil de mari,
te-ai ivit tu.
Doar tu ai apărut,
îmbrăcând o formă atât de distinctă
în tot acel haos.
A fost de parcă
aerul s-ar fi transformat în aur.
Un miracol.
Prin urmare, m-am înşelat.
Acum, şterge-ţi lacrimile.
Să mergem acasă.
Avem o problemă
cu învelişul navei.
Semnătura termică
e neobişnuită.
- Luptă.
- Nu-mi place *** se comportă Archie.
ATENŢIE
DEFECŢIUNE LA MOTOARE
Motoarele!
Ţine-te bine!
Daniel, zbori prea jos!
Ori găseşti un loc să aterizăm
ori ridică nava!
Ştiu, încerc să o fac să se ridice,
la naiba!
Voi redirecţiona căldura
de la aruncătorul de flăcări
pentru a grăbi dezgheţarea.
Dar va dura o vreme.
Şi nu avem timp de pierdut.
Ai nevoie de ceva să te încălzeşti.
Mi-e bine aşa.
Ce este, fetiţo?
Adrian e un pacifist.
E vegetarian, ce Dumnezeu!
Nu a ucis pe nimeni,
în viaţa lui!
Şi Hitler era vegetarian.
Dacă eşti mofturos, lasă-mi-l mie.
Nu ni se va mai oferi
o a doua şansă.
Domnilor.
Bine aţi venit.
Adrian...
- Ştim totul.
- Atunci de ce mai stăm de vorbă?
Tu l-ai ucis pe Comedian.
Odihnească-se în pace.
Blake a fost primul
care şi-a dat seama.
Nixon ne pusese sub supraveghere,
să fie sigur că nu vom face valuri.
Blake a aflat ce puneam la cale
aici, în Karnak,
dar când l-a vizitat pe Moloch
cedase deja nervos.
Nici eu nu aş fi ghicit
că tocmai el se va răzgândi.
Am fost nevoit să îl omor.
Apoi l-am neutralizat pe Jon.
Nu a fost uşor.
Am investit aproape două miliarde
de dolari în cercetarea tahionilor
pentru a bloca viziunea
lui Jon asupra viitorului.
I-ai folosit profilul psihologic
pentru a-l manipula.
L-ai făcut să părăsească planeta.
Îl cunosc pe Jon de suficient timp
ca să ştiu că nu este lipsit de emoţii.
Schimbările subtile ale mimicii
lui faciale poate că nu erau vizibile
dar pentru mine erau la fel de clare
ca şi când ar fi plâns în hohote.
Trebuia doar să trag de firul
desfăcut...
Sentimentele care l-au copleşit pe Jon
când a început să creadă
că i-a îmbolnăvit de cancer
pe cei pe care îi iubea
au fost singurul motiv de care
avea nevoie ca să ne părăsească.
Asasinul tău fals. L-ai plă***
ca să ne ducă pe o pistă greşită.
Dl Chess şi-a jertfit viaţa
în serviciul unei cauze superioare, Dan.
I-am pus o capsulă cu cianură
în gură
lăsând un singur lucru nerezolvat.
Tu şi teoria "criminalului mascat".
Când ai început să o investighezi
cu tenacitatea unui adevărat sociopat
am informat poliţia
şi când ai ajuns în închisoare
am putut trece mai departe.
Îmi pare rău că te-am dezamăgit.
Trebuia să transformăm lumea
într-un loc mai bun.
Dan, dar tocmai asta fac eu.
Războiul nuclear, extincţia oamenilor.
Principiile mele morale m-au făcut
să limitez sacrificiile necesare.
Câteva regiuni-cheie de pe glob.
New York, Los Angeles,
Moscova, Hong Kong,
dezintegrate într-o clipă.
15 milioane de oameni ar fi ucişi
de către însuşi D-rul. Manhattan.
Pedeapsa asupra lumii
pentru Al treilea război mondial.
Jon nu ar face asta.
De fapt, nimeni în afară de noi
nu mai trebuie să ştie.
Inovaţia energetică la care lucram
tocmai s-a concretizat.
În toţi aceşti ani,
Jon mă ajuta să îi reproduc puterea
fără să ştie
*** am de gând să o folosesc.
Vedeţi voi,
Comedianul avea dreptate.
Natura sălbatică a omenirii
va duce inevitabil la sfârşitul lumii.
Aşa că pentru a salva această planetă
am fost nevoit să o păcălesc.
Cu cea mai mare farsă
din istoria omenirii.
Ucizi milioane de oameni!
Pentru a salva miliarde.
Este o crimă necesară.
Ştii că nu te putem lăsa
să faci asta.
Ce anume, Rorschach?
Nu sunt un răufăcător
din benzile desenate.
Chiar crezi că v-aş explica totul
dacă aţi avea o şansă cât de mică
de a afecta deznodământul?
Am declanşat totul
în urmă cu 35 de minute.
Iisuse Christoase, Henry!
De ce naiba nu am detectat nimic?
Nu au făcut-o sovieticii, dle.
Semnătura energetică
a fost generată de...
Doctorul Manhattan.
Jon.
Interferenţe.
Interferenţe cataclismice.
Nu pot să cred
că s-a întâmplat aşa ceva.
Asta nu s-a întâmplat
din cauza rachetelor nucleare.
Ci din cauza mea.
Eu am făcut asta.
*** adică tu ai făcut asta?
Nu direct.
A fost făcut să pară
că eu sunt vinovatul.
Adrian.
Că tot vorbeam de drac...
- Jon...
- Ştiu.
Trebuie să-l opreşti. L-a ucis pe Blake,
a ucis milioane de oameni.
Aşteaptă aici.
Adrian, opreşte asta.
Ai avut o idee bună cu tahionii.
Dar chiar dacă nu pot prezice
unde te afli,
pot transforma pereţii în sticlă.
Ar trebui să îţi mulţumesc.
Aproape uitasem bucuria
de a nu şti.
Încântarea nesiguranţei.
Iartă-mă, fetiţo.
"Numele meu este Ozymandias,
Rege al Regilor"
"Priveşte-mi lucrarea, Atotputernice,
şi fii cuprins de disperare".
Eşti un mare nenorocit.
Ticălosule!
Dacă i-ai făcut rău, voi...
Dan.
Maturizează-te.
Lumea mea cea nouă cere
un eroism mai puţin epatant.
Eroismul tău de şcolar
este redundant.
Ce te-a ajutat să realizezi?
Nereuşita de a împiedica
"mântuirea Pământului"
este unicul tău triumf.
Sunt dezamăgit de tine, Adrian.
Foarte dezamăgit.
Să mă reasamblez singur
a fost primul lucru pe care l-am învăţat.
Asta nu l-a ucis nici pe Astroman.
Chiar credeai că mă va ucide
pe mine?
Am păşit pe suprafaţa Soarelui!
Am fost martor la evenimente
atât de minuscule şi de rapide
încât cu greu se poate spune
că au avut vreodată loc.
Dar tu, Adrian,
eşti doar un om.
Cel mai inteligent om din lume
nu este pentru mine
o ameninţare mai mare
decât cea mai deşteaptă termită
de pe Pământ.
Ce e asta?
Altă armă supremă?
Da.
Ai putea spune asta.
Suntem atacaţi. Milioane de vieţi
au fost curmate simultan
într-un act malefic înfăptuit
de însuşi D-rul. Manhattan.
Din clipa atacurilor, am ţinut
permanent legătura cu premierul URSS.
Lăsând deoparte
neînţelegerile din trecut,
amândoi ne-am luat angajamentul
de a ne uni
împotriva acestui inamic comun.
Împreună cu restul lumii,
vom învinge.
Aceasta este o zi
pe care nu o vom uita niciodată.
Şi totuşi mergem înainte,
apărând rasa umană
şi tot ce este bun şi drept
în lumea noastră.
Vă mulţumesc.
Dumnezeu să ne binecuvânteze
pe toţi.
Vedeţi?
Două superputeri
care se retrag din război.
Am salvat Pământul
din iad.
Amândoi am făcut-o.
Este victoria ta
în aceeaşi măsură ca a mea.
Acum ne putem întoarce
la ceea ce suntem sortiţi să facem.
Ne-a fost destinat
să facem dreptate.
Vor afla cu toţii ce ai făcut.
Demascându-mă pe mine, sacrificaţi
pacea pentru care au murit atâţia oameni.
O pace întemeiată pe o minciună.
Dar totuşi... pace!
Are dreptate.
Demascarea lui Adrian ar împinge lumea
către distrugerea nucleară.
Nu.
Nu putem face asta!
Pe Marte...
m-ai învăţat care este valoarea vieţii.
Dacă sperăm să salvăm
viaţa de aici,
trebuie să păstrăm tăcerea.
Păstraţi-vă singuri secretele.
Nici să nu te gândeşti.
Rorschach!
Aşteaptă.
Fără niciun compromis.
Nici în faţa Armaghedonului!
Asta a fost întotdeauna
diferenţa dintre noi, Daniel.
M-am condamnat să simt
fiecare moarte,
să văd chipul fiecărui nevinovat pe
care l-am ucis pentru a salva omenirea.
Înţelegi, nu-i aşa?
Fără să te iert sau te acuz,
te înţeleg.
Dă-te din calea mea!
Oamenii trebuie să afle!
Ştii că nu te pot lăsa
să faci asta.
Deci ai redescoperit umanitatea?
Cât de convenabil.
Dacă îţi păsa de la bun început
nimic din toate acestea
nu s-ar fi întâmplat.
Pot schimba aproape orice.
Dar nu pot schimba natura umană.
Desigur, trebuie să aperi
totalitatea vieţii.
Ce mai contează
o moarte în plus sau în minus?
Ce mai aştepţi?
Fă-o!
Fă-o!
Nu!
Părăsesc această galaxie
pentru una mai puţin complicată.
Dar ai spus că a început din nou
să îţi pese de viaţă.
Îmi pasă.
Poate voi şi crea o viaţă nouă.
Adio, Laurie.
Haide!
Haide!
Dan...
Pentru ca lumea să aibă parte de pace
sacrificiile acelea erau necesare.
Nu!
Tu vezi o omenire idealizată
dar ai deformat-o.
Ai mutilat-o.
Asta e moştenirea ta.
Asta e adevărata farsă.
Nu este nimic în neregulă
cu televizoarele dv.
Sunteţi pe cale să participaţi
la o mare aventură.
Sunteţi pe cale să trăiţi
oroarea şi misterul
care pleacă din interiorul minţii...
până Dincolo de Limitele Posibilului.
Sigur nu vrei nimic de băut?
- Mă descurc.
- Noroc.
Trebuie să scap de o povară.
Ştiu că Eddie Blake
era tatăl meu.
Laurie...
Ce impresie cred că ai acum
despre mine...
Îmi pare rău
că nu ţi-am spus niciodată.
Trebuia să o fac, dar...
Nu ştiu, m-am simţit...
ruşinată...
şi m-am simţit proastă.
Nu contează.
Viaţa îi poartă uneori pe oameni
în situaţii neobişnuite.
Ei fac lucruri ciudate
şi uneori nu pot vorbi
despre ele.
Ştiu *** este.
Dar vreau să ştii
că nu mi-ai greşit niciodată
cu nimic.
M-ai întrebat
de ce nu eram furioasă pe el.
Pentru că mi te-a dăruit pe tine.
Mulţumesc, mamă.
Te iubesc!
- Bună, Jupiter!
- Sally, te rog.
Mă scuzaţi,
trebuie să mă duc...
să-mi pudrez nasul.
Mă întorc imediat.
- *** merge treaba aici, sus?
- Bine.
- La tine, jos, *** merge?
- Bine.
Cred că totul funcţionează.
Toate sistemele lui Archie
sunt îmbunătăţite.
Am terminat deocamdată
cu meşteritul,
aşa că acum mai trebuie
doar să îl scoatem la plimbare.
Atunci rămâne stabilit.
Totul va fi bine?
Câtă vreme oamenii cred
că Jon încă ne mai veghează
vom fi bine.
Până la urmă.
Ştiu ce-ar spune Jon.
Că nimic nu se termină.
Nimic nu se încheie vreodată.
Seymour!
Nu mai avem despre ce scrie!
În ţara noastră,
în fiecare ţară din lume
toată lumea cântă cântece
despre pace şi despre iubire!
E ca şi *** am trăi într-o nenorocită
de comunitate hippy globală!
Ronald Reagan spune că va candida
la preşedinţie în 1988,
am putea scrie despre asta.
Seymour, noi nu scriem articole
despre absurdităţi.
Încă mai trăim în America,
ce naiba!
Cine vrea un cowboy
la Casa Albă?
Bine, aş putea căuta ceva
în dosarul cu corespondenţă bizară.
Dosarul cu corespondenţă bizară...
*** vrei.
Fă dovadă de iniţiativă.
Publică ce doreşti.
Îţi dau mână liberă.
Jurnalul lui Rorschach.
12 octombrie 1985.
În această seară, Comedianul
a murit în New York.
Subtitrare de Danineji_genius şi Felixuca
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro