Tip:
Highlight text to annotate it
X
CARTEA LUI ELI
Traducerea şi adaptarea:
Snicu & VocaTeam b.v. @ www.titrări.ro
Frumos...
Ţi-e foame? Trebuie să vii s-o iei,
nu face pe încăpăţânatul...
O să-ţi placă. E de pisică.
Poftim.
Să vii la micul dejun.
Cine e?
Alo?
Te rog, nu mă răni. Poftim,
ia tot ce vrei. Vrei nişte mâncare? Ia.
- N-am să te rănesc.
- Serios? Aşa a zis şi ultimul tip.
Poţi să mă ajuţi? S-a desprins
roata. Nu pot să-l repar.
Poate dac-aş fi putut să...
Dar nu pot.
Singurul avantaj că nu mai există săpun
e că poţi să miroşi hoţii de la 1 km.
Sunt impresionat. Omul ăsta
ne simte de la 9 metri.
Ce vă sugerează chestia asta
despre igiena voastră?
- Ce-ai acolo în rucsac?
- Ce rucsac?
Are o armă. La dracu', nu-i încărcată.
Niciodată nu-s.
Nu-i aşa, bătrâne?
Deschide rucsacu' şi continuă
să mergi liniş*** pe drum.
Nu pot să fac asta.
Ia rucsacu' ăla şi pune-l
la pământ, sau mori.
- Mă asculţi?
- Acum da.
- Bine.
- Tu m-asculţi?
- Da.
- Bine.
Mai atinge-mă încă o dată cu
mâna aia şi-o primeşti la pachet.
Vă vine să-l credeţi? Bine,
mergem pe calea cea grea...
De ce-ai făcut asta?
Tocmai mi-a tăiat mâna!
Ce mai aşteptaţi?
Pupaţi-l!
- Ce-a zis?
- Are un şoc.
Cred c-a vrut să zică "omorâţi-l".
Ţi-am zis că o s-o
primeşti la pachet.
Aşa-i.
Cine eşti?
Unde ai apă?
N-au apă, voiau să te asalteze,
şi dup-aia să te mănânce. E adevărat.
E în cărucior.
- Nu vrei să iei? Unde mergi?
- Spre vest.
- Pot să vin cu tine?
- Nu.
Nu!
Unde mergi, scumpo?
Vino aici.
Menţine-ţi drumul.
Nu!
Nu e treaba ta. Menţine-ţi drumul.
Nu e treaba ta. Menţine-ţi drumul.
- Nu te cunosc.
- Nu-s de pe-aici.
- Pe dracu'. Cine eşti?
- Nu vreau să avem probleme.
Bine.
- Sunt doar un client, bine?
- Bine.
Scuze, dar trebuie să-ţi văd mâinile.
- Nu-s unul din ei.
- Bine.
Am să scot ceva din rucsac. Bine?
Lasă degetul de pe trăgaci.
- Doamne. Ăsta-i un Phantom-900, omule.
- Serios?
- N-am mai văzut aşa ceva din '90.
- Da, l-am luat din sud-est.
- Încă mai funcţionează?
- Da, are nevoie doar de o încărcare.
Poţi să faci asta pentru mine?
Să mi-l încarci. Am cablurile.
N-am nevoie de cablu, pot să-l pun
la un încărcător triplu pentru tine.
Depinde dacă ai cu ce să plăteşti.
Am.
- Zippo, e americană.
- Da.
Am multe din-astea.
Dar un Chapstick, ai aşa ceva?
N-am Chapstick-uri.
Am ulei de pisică.
- Ulei proaspăt de pisică.
- Nu, nu.
E bun, e bun pentru...
merge oricum.
- Dar jucării, ai jucării?
- Nu, nu mă joc. Am...
Da, da.
- E bine?
- Da.
Bine, e-n regulă.
Iau asta, împreună cu astea.
- Bineînţeles, sunt ale tale.
- Bine, dă-mi câteva ore.
- Am să ţi-l încarc.
- Mulţumesc.
Poţi să aştepţi peste drum,
la Orpheum.
- Nu, e-n regulă.
- Imediat se deschide barul.
- Am s-aştept aici.
- N-ai încredere-n mine, aşa-i?
- Am să aştept aici.
- Bine.
Carnegie, una din trupele de motociclişti
tocmai a venit în oraş.
Tipii ăştia au ceva pentru tine.
- Cărţi?
- Un sac plin de ele.
Spune-le că vreau să-i văd.
Chiar acum.
Ne-am descurcat bine.
Cea pe care-o vrei.
Nu-i aici?
- Nu.
- Nu-nţeleg. E un sac plin de cărţi.
Nu trebuie să înţelegi tu.
Eu sunt cel care-nţelege.
Lasă asta-n seama mea,
şi rămânem prieteni.
Am încredere-n voi,
o s-o găsiţi.
Aşteaptă! Mai am şi asta.
Ăsta e un lucru cu adevărat bun.
E un şampon.
Du-te şi fă-te muci.
Ia-ţi nişte femei.
Totul e din partea mea, staţi cât vreţi.
Dup-aia vă întoarceţi la drum.
- Şi atunci o să-ţi aducem cartea!
- Nu mă îndoiesc deloc de asta.
Trimiţi nişte tipi care nici măcar
nu ştiu să citească, după o carte.
Nu-i de mirare că nu găsesc nimic.
Folosesc ce-am la îndemână,
le-ar plăcea să mergi cu ei.
- Ce facem cu astea?
- Le ardem.
Locul ăla de peste drum.
Au cumva apă?
Au, dacă plăteşti.
Uite. Miroase asta.
Una dintre găşti
l-au găsit.
Cine ştie... S-ar putea să fie ultimul
şampon de pe planetă.
Şi e numai al tău.
Ţi-au găsit cartea.
Nu.
Străin? Să văd...
- Bine, ce să fie?
- Apă.
Astea-s chestii serioase. Trebuie
să-mi iau din resurse ca să vând,
aşa că n-o să te
coste ieftin.
Asta face jumătate.
Solara!
Ia asta şi umple-o.
Aşteaptă. Ai nevoie de asta.
Poţi să te dai la o parte, te rog?
Mersi.
Aia era pisica mea.
- Frumos specimen.
- Am văzut c-ai dat-o jos de pe masă.
Nu, am alungat-o doar,
n-am dat-o chiar jos.
- Ai ridicat mâna la ea.
- N-o să se mai întâmple, promit.
Martz, ce zici de înc-o băutură?
Pisica asta vine-aici de doi ani. Are
dreptul să fie aici, mai mult decât tine.
Nu vreau să provoc probleme.
Păcat, pentru că...
Ştiu cine eşti.
Eşti un criminal de
drumeţi inocenţi.
O să fii pedepsit toată viaţa
pentru ce-ai făcut. Ştii asta?
E-n regulă.
Îmi iau lucrurile şi-o şterg.
- Bine, frate?
- Da.
Blestemat fie pământul,
pentru binele nostru.
Bucăţele şi cioburi va
aruncă înspre noi.
Pentru că din ţărâna ne
naştem.
Şi în ţărână ajungem.
Opreşte-te!
Te rog.
Redridge!
Redridge.
- Şi tu cine eşti?
- Nimeni.
Mă-ndoiesc. Oamenii pe care i-ai ucis
în barul meu, ei erau nişte nimeni.
- Dar tu...
- Nu tremură.
- Nu-i unul din ei.
- Bun. Ăsta e un oraş civilizat.
Nu mâncăm oameni. Nu prea mai
vedem feţe cunoscute.
De ceva timp.
- Citeşti?
- În fiecare zi.
Foarte bine pentru tine.
Şi eu. Ştii ce-i amuzant?
Oricât de bătrâni am fi, oameni ca
tine şi ca mine, noi suntem viitorul.
- Ce vrei de la mine?
- Am să trec direct la subiect. Îmi place.
Nu eşti doar educat.
Niciodată n-am văzut pe cineva să se
descurce aşa *** ai făcut-o jos la bar.
Nu ştiu de unde ai învăţat asta, dar sunt
al naibii de sigur că ţi-e de folos.
E doar un orăşel, e un început.
Mă voi extinde, am nevoie de experţi,
mi-ar fi de folos cineva ca tine.
- Mersi. Dar nu-s interesat.
- Oamenii care lucrează pentru mine o duc
mai bine ca orice muncitor.
Întreabă-l pe Redridge aici de faţă.
Întreabă-i pe băieţi, pe oricine.
Paturi adevărate, mâncare caldă. Femei.
Apă potabilă. Ai putea
face mult rău, prietene.
Mulţumesc.
- Dar trebuie să fiu undeva.
- Unde?
- În vest.
- Nu-i nimic în vest.
- Mi s-a spus altceva.
- De către cine?
Să-ţi spun ceva. Stai peste noapte.
Testează-ne puţin ospitalitatea,
vezi dacă-ţi convine.
Mai vorbim dimineaţa.
Un sfat, Drumeţule.
N-ai de ales.
Întotdeauna ai de ales.
Va sta cineva la uşa
camerei tale toată noaptea.
- Dacă ai nevoie de ceva.
- N-am nevoie.
Niciodată nu ştii sigur.
Asta-i pentru tine. E apă pentru spălat
şi nişte hrană, un desert special,
complimente din partea casei.
Vreau s-o iei sau să zici ceva,
ca să ştiu dacă o vrei sau nu.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere. Pot să-ţi mai aduc ceva?
Nu, e-n regulă, mulţumesc.
- Ai orbit în război? Sau ceva de genu'?
- Aşa m-am născut.
Cred că probabil sunt norocoasă
pentru că eram deja obişnuită
să fiu aşa când s-au
întâmplat toate astea.
- Păi, mersi pentru mâncare.
- Cu plăcere.
Îmi place parfumul tău.
E doar şampon.
Dar, mersi.
Noapte bună.
Cred că n-o să se răzgândească
până dimineaţa.
N-o să rămână.
E diferit faţă de ceilalţi. N-o să poţi să-l
convingi să facă ce vrei tu.
Cine-a zis că eu o s-o fac?
O trimit pe Solara.
Nu poţi să faci asta.
Ar fi şi timpul s-o folosesc
într-un mod mai util.
Nu... te rog.
Te rog, nu. Te rog.
- Pot să intru?
- Lasă-mă puţin.
A trecut deja cineva pe-aici
cu apă şi mâncare. Am tot ce-mi trebuie.
Eşti sigur de asta?
E cam luminat pe-aici.
- Sunt Solara.
- Bine.
- Mi-ai umplut cana jos.
- Da. Tu eşti Drumeţul, nu?
Da.
Dacă te gândeşti la plată,
te anunţ că e din partea casei.
- Pentru ce să plătesc?
- De ce nu iei un loc?
Nu.
Nu, nu pot să plec. Dacă fac asta,
o să-mi rănească mama.
- Cine?
- Carnegie.
- E tatăl tău?
- Nu.
Nu. Dar cam aşa de apropiaţi
suntem. Am să dorm pe podea.
Mâine poţi să-i spui că te-ai simţit
bine. Promit că nu voi fi o belea.
Te rog.
Cal pe b4.
E mutarea ta.
- Deci... câţi ani ai?
- Pardon?
Nu prea am văzut mulţi oameni
de vârsta ta să treacă pa aici.
Păi... au cam trecut 30 de ierni
de la Fulger.
- Nu-mi amintesc prea bine.
- Îţi aminteşti *** era?
- În fosta lume?
- Da.
*** era?
Oamenii aveau prea mult. Nu ştiam
ce era valoros şi ce nu era.
Aruncam lucruri pentru care
ne omorâm în vremurile noastre.
- Serios?
- Da.
- Ai o carte. Pot s-o văd?
- Nu, nu poţi.
Vreau doar s-o văd. Nici măcar nu pot
să citesc, lasă-mă s-o văd doar.
- Ce-i cu tine? E doar o carte.
- Nu-i o carte obişnuită.
- *** adică?
- Gata cu întrebările despre carte, bine?
Gata cu întrebările.
Din moment ce eşti aici,
am o întrebare pentru tine.
Poate că o să-ţi răspund
la ea, poate că nu.
- De unde ţi-ai luat apă?
- Nu pot să-ţi zic asta.
- Nu poţi să-mi spui, sau nu ştii?
- Ştiu.
Dar dacă nu vorbeşti nici tu despre
carte, nici eu nu vorbesc despre apă.
- Bine, am o altă întrebare.
- Minunat.
Da, e multă mâncare pe-aici.
Mai multă decât pot să mănânc.
Să-ţi zic ceva. Putem s-o împărţim,
aşa *** obişnuiau foştii oameni.
- Bine.
- Bine?
Stai puţin.
Aşează-te.
Aşează-te. Nişte carne de vită pentru tine.
Ţine-mă de mâini.
- Ce faci?
- Ai încredere, ţine-mă de mâini.
Închide-ţi ochii.
Tatăl nostru, îţi mulţumim pentru
această masă.
Mulţumim că ne oferi un pat şi un
cămin călduros în nopţile reci,
ca acesta.
- A trecut prea mult timp.
- E din carte?
Închide-ţi ochii.
Şi îţi mulţumim pentru darul
prieteniei în aceste vremuri grele.
Amin.
- Acum mâncăm?
- Da.
'Neaţa, Solara.
*** a fost noaptea asta?
Ai dormit bine?
- Am făcut *** ai cerut.
- Desigur, dar întrebarea e: A funcţionat?
- Rămâne?
- N-am vorbit foarte mult.
Solara, scumpo, mănâncă ceva.
Mamă, dă-mi mâna.
Închide-ţi ochii.
Mamă, ai încredere.
Tatăl nostru, îţi mulţumim pentru
această masă.
Îţi mulţumesc pentru
mama pe care mi-ai dat-o.
Îţi mulţumim pentru căminul
pe care ni-l oferi.
Şi... Cred că asta-i totul.
Amin.
Cuvântul ăsta-l căutai. Amin.
Aşa închei.
Ai spus că n-ai vorbit mult.
Dar a citit ceva?
- Te-am întrebat ceva.
- Bill, nu.
Tacă-ţi fleanca.
- Opreşte-te!
- Îi faci rău mamei tale, Solară.
A spus că citeşte-n fiecare zi.
Şi n-a făcut-o?
Mamei tale i-ar plăcea
să-ţi dai drumul la gură.
Nu ştiu! Nu ştiu.
- Da, bine. Citea.
- Ce fel de carte citea?
Nu ştiu, o carte de piele veche.
Şi?
- Nu ştiu, avea o chestie pe copertă.
- Arată-mi-l.
- Vreau să-i dai drumul.
- Arată-mi!
Redridge!
Nu se poate. A fost
păzit tot timpu'.
- Unde-i?
- Nu... nu...
- Vreau doar să mă asigur
- Am înţeles.
că n-are acid.
N-are importanţă, dă-le jos.
- Dă-le jos.
- Lasă-mă s-o usuc...
- Bine!
- Hai. E-n regulă.
Mersi. Poţi să le spui că te-am
obligat s-o faci.
- Spune-o.
- Tu m-ai obligat s-o fac.
- E încărcată?
- Nu cred că-i încărcată.
- E numai o modalitate de-a afla.
- Uite ce, îmi trebuie cartea aia.
Adică, o vreau. Şi tu o vrei. Dacă mă faci
să aleg, am să te omor şi am să iau cartea.
De ce, de ce-o vrei?
Am crescut odată cu ea. Îi cunosc puterea.
Şi dacă ai citit-o, şi tu îi cunoşti.
De asta le-au ars după război. A rămâne
în viaţă e un act al credinţei,
construirea acestui oraş e un act
al credinţei şi mai mare. Dar ei nu înţeleg.
Niciunul. Şi n-am cuvintele
potrivite ca să-i ajut, dar cartea le are.
Şi, recunosc... am multe, multe
lucruri de făcut,
urăsc să fac asta,
recunosc.
Dar dacă am fi avut cartea,
n-ar mai fi trebuit s-o fac.
Îţi imaginezi cât de diferită,
cât de dreaptă ar putea fi lumea asta
dacă am avea îndrumarea
corectă pentru credinţa noastră?
Oamenii ar înţelege cu adevărat de ce
se află aici şi ce au de făcut,
n-ar mai avea nevoie de
motivaţii stupide.
Nu-i bine să ţii cartea aia ascunsă,
doar pentru tine. E făcută pentru toţi.
E menită să fie dată mai departe.
Nu asta vrei tu?
Din toată inima.
Întotdeauna am crezut că voi găsi un
loc din care cartea asta provine,
unde era nevoie de ea.
Nu l-am găsit încă.
Îl iubesc pe tipul ăsta.
Îl iubesc.
Împuşcaţi-l. Vă rog.
Ce mai aşteptaţi? Omorâţi-l,
pentru numele lui Dumnezeu!
Nu-mi place să fiu urmărit.
Vreau să vin cu tine.
- Eşti cumva proastă ?
- Nu-mi place deloc aici.
Atunci pleacă.
Mama crede că voi fi
mai în siguranţă cu tine.
Te duc în locul de unde ne luăm apă.
Îţi poţi lua oricâtă poţi căra.
Vroiam să spun oricâtă putem căra.
Carnegie ştie alte două izvoare,
mai în nord.
Spune că va înfiinţa mai multe oraşe.
Şi *** de-a aflat de izvorul ăsta ?
A fost pe aici.
Când era tânăr.
Asta în lumea de dinainte.
Probabil că restul
care ştiau de el, au murit.
Ar cam trebui să ne grăbim.
Cred că mi-am uitat
ochelarii înăuntru.
Te duci tu să te uiţi după ei ?
Ce faci ?
Chiar eşti un mincinos.
Nu sunt un mincinos.
Ai spus că pot veni cu tine,
dacă-ţi fac rost de apă.
Eu nu am spus aşa ceva,
tu ai spus.
Şi-n afară de asta,
strada nu-i pentru tine.
E mult mai rău decât crezi tu.
La revedere, Solara.
Mi-a făcut plăcere să te cunosc,
să fiu sincer.
- Auzi...
- Da ?
Să te ia dracu !
Ţi-ai spălat mâinile alea împuţite ?
De două ori, dle.
Cu săpunul dvs.
Pregătiţi o echipă,
plecăm după ei.
- Pentru un rahat de carte.
- Nu-i un "rahat de carte" !
E o armă !
O armă ce loveşte
exact în inimile
şi minţile celor slabi şi disperaţi.
Ne va da puterea asupra lor !
Dacă vrem să conducem
nu doar un orăşel împuţit,
trebuie să punem mâna pe ea.
Vor veni oameni de pretutindeni
şi vor face exact
ce le spun, dacă acele cuvinte
sunt cele din carte.
S-a mai întâmplat o dată
şi se va întâmpla din nou.
Nu avem nevoie decât de cartea asta.
Atunci eu o vreau pe Solara.
Te târguieşti cumva cu mine ?
Încheiem cumva o înţelegere ?
Am pierdut o grămadă de oameni.
Ai nevoie de mine
mai mult ca oricând.
Acum ne spui că merită
să luptăm pentru cartea aia.
Ei bine, eu te cred.
Dar pentru asta, o vreau pe Solara.
De ce nu ?
De ce nu.
Hai să ieşim dracului de aici.
În ce direcţie ne-ndreptăm ?
Vest.
Alo ?
Mă ajută cineva ?
Alo, e cineva acolo ?
Eşti bine ?
Da, sunt bine.
Du-te-n drumul tău.
O să fiu bine.
- Lasă-mă doar să...
- Nu ! Pe bune, te rog !
Mă descurc, serios. Am nevoie
de un bărbat să mă ajute...
Tu doar pleacă de aici.
E-n regulă, într-un minut
s-a şi rezolvat.
Sunt bine.
Te rog...
Ajutor !
Lăsaţi-mă în pace !
Condu-i în direcţia aia.
- Ce s-a întâmplat ?
- Taci. Ai auzit ?
Nu te mişca.
Desfă sârmă de pe ăsta.
Înfăşoar-o separat.
- Ce-i asta ?
- Prânzul.
Parc-ar fi protejat,
sau ceva de genul ăsta.
De parcă nimic nu l-ar putea atinge.
E doar un om nenorocit.
Bagi un glonţ în el
şi-o să cadă.
E cald încă.
Sunt doar câteva
ore de când a murit.
Nu poate fi prea departe.
Nenorocitul dracului !
Solara.
Eşti sigur c-o mai vrei ?
O să se-ntunece în curând.
Nu-i putem urmări noaptea,
o să ne vadă apropiindu-ne.
Am putea trece chiar pe lângă ei
şi nu ne-am da seama.
Are dreptate.
Sunt pe jos. Obosiţi.
Trebuie să mai şi doarmă.
Lasă că recuperăm mâine.
O să-i prindem poate chiar
înainte de răsărit, Sam.
Ai face bine să te ţii de cuvânt.
Tu chiar citeşti aceeaşi carte
în fiecare zi ?
Absolut întotdeauna.
Îmi citeşti şi mie ceva ?
Te rog.
Domnul este Păstorul meu.
Nu voi duce lipsă de nimic;
El mă paşte-n păşuni verzi;
El mă conduce la ape de odihnă;
El îmi înviorează sufletul.
El mă povăţuieşte pe cărări drepte,
din pricina numelui Său.
Chiar de-ar fi să umblu
prin Valea Umbrei Morţii,
nu mă tem de niciun rău;
căci Tu eşti cu mine.
- Asta-i chiar frumos.
- Îţi place ?
- Tu ai scris asta ?
- Da, eu.
- Serios ?
- Nu.
Asta a apărut cu mult
timp înainte
ca noi doi să existăm,
fii sigură.
Ce-ai vrut să spui
când ai zis
că nu e doar o simplă carte ?
E unica.
Serios ?
După război, oamenii chiar şi-au
făcut o ocupaţie
din a găsi şi a distruge
orice nu a fost distrus deja de foc,
unii oameni chiar afirmând
că de fapt
asta a fost şi cauza războiului,
înainte de toate.
Oricum, asta e singura
ce-a scăpat nevătămată.
Şi *** de-ai pus mâna pe ea ?
Se spune că războiul...
a creat o sfâşiere a cerurilor.
Probabil c-ai auzit poveştile.
Da.
A apărut o gaură în cer,
soarele a coborât,
şi a ars totul.
Totul...
şi pe toţi.
Tu ai fost norocoasă,
să te adăposteşti şi să te ascunzi
într-un loc de genul ăsta,
sau chiar sub pământ.
Majoritatea oamenilor
n-au fost norocoşi.
Deci, după un an
am început să ieşim,
rătăcind aiurea,
neştiind ce e de făcut
încercând doar să găsească
un loc pentru a supravieţui.
Într-o zi, am auzit o voce.
E greu de explicat,
dar era ca şi *** ar fi venit
chiar dinăuntrul meu.
Dar o puteam auzi la fel de clar
*** te-aud pe tine.
Şi ce spunea vocea asta ?
M-a condus. Către locul
unde am găsit cartea.
Îngropată, sub nişte
sfărâmături de piatră.
Vocea mi-a spus
să duc cartea spre vest.
Mi-a spus că o cale mi-a fost deschisă,
că voi fi condus într-un loc
unde cartea
va fi în siguranţă.
Mi-a spus că voi fi protejat
împotriva oricui, sau a orice,
îmi va sta în cale.
De atunci tot merg.
Şi tu ai făcut toate astea
pentru că o voce
din tine ţi-a spus aşa.
Da, aşa am făcut.
Ştiu ce-am auzit.
Ştiu ce aud.
Şi nu-s nebun şi ştiu
că n-aş fi reuşit niciodată
fără ajutor.
- Ce-i aia ?
- Deja ai pus prea multe întrebări.
Du-te la culcare,
mâine plecăm dis-de-dimineaţă.
Ce faci ?
Scuză-mă, am crezut că dormi.
Nu dormeam.
Ce faci ?
Voiam doar să văd cartea.
Nimeni n-o atinge în afară de mine.
M-ai înţeles ?
- M-ai înţeles ?
- Da, am înţeles.
Du-te la culcare.
Ai spus că oricum nu ştii
să citeşti,
aşa că nu-ţi foloseşte la nimic.
Da.
Aşa că învaţă-mă.
Stai, stai.
Opreşte !
- Ziceai că mergi de 30 de ani.
- Da.
Ţi-a trecut vreodată prin minte
că poate de fapt te-ai rătăcit ?
Nu.
Şi *** de ştii că mergi
în direcţia bună ?
Mă las condus de credinţă,
nu de vedere.
- Ce înseamnă asta ?
- Înseamnă că ştii ceva,
chiar dacă nu ştii nimic.
N-are nici o logică.
Nu trebuie să existe vreo logică.
Asta e credinţa.
E o înflorire a Luminii,
într-o câmpie a Întunericului,
dându-mi mie puterea
de a merge mai departe, înţelegi ?
Asta-i din cartea ta ?
Nu, e din Johnny Cash...
Poftim ?
Crezi că locuieşte cineva acolo ?
Nu ştiu.
Poate e apă acolo.
Stai în spatele meu.
"Acces interzis.
Proprietate privată."
Asta-i ciudat.
Cine sunteţi ?
Călători, atâta tot.
Nu dorim răul nimănui.
Accesul interzis.
N-aţi citit semnul ?
Ne pare foarte rău.
Nu l-am văzut.
- Şi ce anume vreţi ?
- Eram doar...
Nu voiam nimic.
Ne cerem scuze
şi dacă ne eliberaţi,
ne vom vedea de drumul nostru.
George, uită-te la ei.
Unul din ei e doar o biată fată.
Da, fumată chestia asta.
Am auzit-o de sute de ori.
Avem atât de puţini vizitatori
în ultima vreme,
încât George nu mai are
încredere în nimeni.
Eu sunt Martha.
Aţi dori cumva un ceai ?
Ce-aţi zice de ceva muzică ?
E aşa de relaxantă.
George !
*** vi se pare ?
- E bun ?
- Bun, bun.
Minunat.
E incredibil *** voi doi
aţi izbutit să supravieţuiţi
aici, afară, fără ajutor.
Ei bine, George e un adevărat meşter.
A muncit la greu
pentru locul ăsta,
făcându-l unul cu adevărat sigur.
S-ar putea să fim bătrâni,
dar suntem încă zdraveni.
Am avut de-a face cu mulţi
care au încercat
să ne ia locul ăsta.
Nu-i aşa, George ?
Da, chiar aşa e.
Vreau să v-arăt ceva,
haideţi.
George, nu.
Nu acum.
Haideţi !
- Astea-s...
- Morminte ? Bineînţeles.
Ar fi fost de-a dreptul barbar
să nu îi îngropăm.
Şi-n afară de asta,
face chiar bine pământului.
Să ne-ntoarcem înăuntru.
Cred că pot să vă încropesc
nişte sandwişuri.
Mulţumesc.
Vă mulţumim mult.
- Trebuie să plecăm în clipa asta.
- I-au ucis pe toţi oamenii ăştia.
Nu doar i-au ucis.
I-au mâncat.
- Le tremură mâinile.
- Prea multă carne de om.
Să mergem.
Am găsit nişte carne.
Sper că vă e foame.
Nu. Nu, mulţumim.
- Ei bine, trebuie să plecăm.
- Aşa repede ?
Da, mi-e teamă că da.
Sunteţi siguri că nu mai staţi ?
Da. Foarte siguri.
Pune puşca jos.
Scuze. Ia ăsta.
Deschideţi-ne voi uşa, vă rog.
- Vă mulţumesc pentru ceai.
- Şi eu vă mulţumesc.
Du-te înapoi în casă.
George, ce se-ntâmplă ?
O întreagă companie de nenorociţi
înarmaţi, asta se-ntâmplă
iar ăştia i-au condus exact spre noi.
Şi tocmai scosesem
porţelanurile chinezeşti.
La dracu cu China !
Ai cumva mai multe arme ?
Arme ?
Să-ţi arăt eu nişte arme.
- Ai mai tras vreodată ?
- Bineînţeles.
Haide.
Ştim că sunteţi înăuntru.
Ieşiţi afară şi nimeni nu va fi rănit.
Să-ţi uşurez şi mai mult decizia.
Trimite-o afară pe Solara,
cu carte cu tot.
Ce ne facem ?
Eu ştiu exact
ce dracu am de făcut.
Aşteaptă, aşteaptă.
Cartea şi fata.
Nu vor ieşi.
Rahat ! La pământ,
toată lumea la pământ !
Mai ţii minte vocea aia
pe care o tot auzi ?
Ţi-a povestit ceva despre
situaţia de faţă ?
Vom scăpa cu viaţă.
Amândoi.
Şi de noi ce spunea ?
N-a zis nimic de voi.
Opriţi focul !
Opriţi focul.
Nenorociţilor !
Martha !
Treceţi pe partea cealaltă !
Nenorociţi împuţiţi !
Opriţi focul !
- Ce fac ?
- Nimic de bine.
Unde-i cartea ?
Verifică-i rucsacul.
Nu-i aici.
Asta-i ultima ta şansă.
Ori îmi dai cartea,
ori jur că te îngrop aici şi acum.
Al dracu de...
Să mai încercăm o dată.
- Carnegie !
- Ce-i ?
Şi acum...
Unde e cartea ?
Dă-i cartea.
Te rog.
Nu îi spune.
E în casă.
În spatele televizorului.
- Du-te şi verifică televizorul.
- Ce să verific ?
Faci mişto de mine.
Du-te tu !
Du-te !
Cere şi vei primi.
Dumnezeu e bun,
nu-i aşa ?
Întotdeauna.
Nu chiar întotdeauna.
Nu !
Vedeţi ?
Ce v-am zis eu ?
Nu-i decât un om.
Nu !
Lasă-l în pace !
Unde-ţi este ocrotirea, acum ?
Poftim ?
Roagă-te pentru mine.
Bine ?
Vorbesc serios.
La dracu.
Întoarce !
Haide.
Haide !
De-abia ne ajunge benzina
pentru întoarcere,
vrei să mergem după ea ?
Nu.
- Unde mergi ?
- Spre vest.
Trebuie să merg spre vest.
- Îmi pare rău.
- Pentru ce ?
Pentru asta.
E numai din cauza mea.
- Nu, nu e.
- Ba da, e...
dacă nu veneam cu tine,
nimic din toate astea
nu s-ar fi întâmplat.
Nu e vina ta.
Am făcut ceea ce trebuia să fac.
Nu credeam că există ceva
care să te convingă
să renunţi la cartea aia.
Vezi tu, de ani de zile
o am la mine
şi o citesc în fiecare zi.
Am devenit atât de preocupat
s-o ţin în siguranţă,
încât am uitat să trăiesc
aşa *** am învăţat chiar din ea.
Da ?
*** anume ?
Doar să...
Să faci pentru alţii
mai mult decât faci pentru tine.
Cel puţin asta am învăţat din ea.
Simţi mirosul ?
- Ce anume ?
- În aer. Se simte sarea.
Ne apropiem de ocean.
Asta e bine.
Asta e.
Aduceţi-mi-l pe Inginer !
Vă puteţi opri acolo !
Ce căutaţi aici ?
Numele meu e Eli.
Am o biblie a Regelui Iacob.
Rămâneţi acolo.
Să nu faceţi vreo mişcare bruscă,
pentru că se va trage asupra voastră.
Fii atent cu chestia aia.
Atent.
Ai grijă.
Aşteptaţi.
Ne ocupăm chiar de mult timp
de aşa ceva.
- Mă simt că într-un muzeu.
- E mult mai mult de atât.
Ăsta e locul de unde vom
începe din nou.
Avem o presă de tipar,
care va fi complet funcţională
cât de curând.
Le vom explica oamenilor
despre lumea pe care-au pierdut-o...
ajutându-i să o reclădească.
Uite. Shakespeare.
Enciclopedia Britanică.
Din care lipsesc doar câteva volume.
Este o colecţie întreagă de înregistrări
a magnificilor
Mozart şi Wagner.
Păstrate aproape impecabil.
Dar nicio biblie.
Mă rog, până acum.
Pot întreba în ce stare este ?
E terfelită. Dar va sluji scopului.
Aş putea s-o văd ?
Da, se poate.
- Asta a fost. E deschisă.
- Bun.
Aveţi ceva pe care pot scrie ?
Ne puteţi aduce nişte
hârtie pentru scris, vă rog ?
Multă.
Cât mai multă.
Nu se poate.
E imposibil !
Nu se poate !
Fii foarte atent.
Şi notează absolut tot ce spun.
Exact *** o spun.
Prima Carte a lui Moise.
Numită Geneza.
Capitolul unu,
versetul unu:
"La începuturi, Domnul a creat
cerurile
şi pământul."
Versetul al doilea:
"Iar pământul era netocmit şi gol;
iar întunericul era deasupra
adâncului
şi Duhul lui Dumnezeu Se purta
pe deasupra apelor."
Versetul al treilea:
"Şi a zis Dumnezeu:
"Să fie lumină !".
Şi a fost lumină."
Unde e Solara ?
E afară.
A fost alegerea ei.
Am încercat s-o aduc înapoi.
A refuzat.
Şi tu ce-ai făcut când te-a refuzat ?
Citeşte.
Ce i-ai făcut fiicei mele ?
Citeşte !
Ce i-ai făcut fiicei mele ?!
Poţi începe oricând.
Îmi pare rău.
A trecut atât de mult timp,
încât nu mai îmi aduc aminte.
- Trebuie.
- Chiar trebuie ? Ei, nu zău ?!
Trebuie.
Te rog.
- Piciorul tău.
- Nu mă mai doare.
Îi simt mirosul.
Ai muncit din greu
pentru cartea aia.
Ai sacrificat atât de multe,
atât de mulţi oameni.
Mai mulţi decât credeai ca va trebui.
Acum, toţi acei oameni
care erau prea înfricoşaţi
să-ţi pronunţe măcar numele...
Sunt jos,
distrugând barul
chiar în clipa asta, ştiai ?
Şi nu e nimeni aici pentru a-i opri.
Iar tu tremuri din toate oasele.
Nici nu-mi pot imagina
*** trebuie să te simţi
când ai ceea ce-ţi doreşti
atât de aproape şi de fapt
să poată fi la un milion
de kilometri depărtare.
Încetează !
Mă părăseşti ?
Claudia ?
Claudia !?
Claudia !
Bunule Dumnezeu. Îţi mulţumesc
că Mi-ai dat puterea
şi credinţa de a-Ţi îndeplini sarcina
pe care Mi-ai încredinţat-o.
Îţi mulţumesc că M-ai îndreptat
întru credinţă şi adevăr
peste piedicile ivite
de-a lungul drumului.
Şi pentru că M-ai ţinut dârz,
când totul în jurul meu
părea sortit pieirii.
Îţi mulţumesc pentru
că M-ai protejat
şi pentru toate semnele Tale,
de-a lungul drumului.
Îţi mulţumesc pentru orice
lucru bun pe care poate l-am făcut,
şi mă căiesc
pentru lucrurile rele făcute.
Nu trebuie să pleci,
ştii asta.
Eşti mai mult decât binevenită
să rămâi aici.
Vei fi cu adevărat în siguranţă.
Mulţumesc.
Dar asta e ceva ce trebuie s-o fac.
Unde vei merge ?
Acasă.
Îţi mulţumesc pentru
prietenul pe care mi l-am făcut.
Te rog veghează asupra ei,
aşa *** ai vegheat asupra mea.
Îţi mulţumesc că în sfârşit
îmi îngădui să mă odihnesc.
Sunt atât de obosit.
Dar pot merge acum să-mi găsesc odihna,
împăcat cu mine însumi.
Conştient că am făcut ceea ce trebuia,
în timpul meu,
pe acest pământ.
SFÂNTA BIBLIE
NOUA EDIŢIE A REGELUI IACOB
Am dus lupta cea dreaptă.
Am încheiat şi cursa.
Mi-am păstrat credinţa.
Traducerea şi adaptarea:
VocaTeam b.v. & Snicu @ www.titrari.ro
Sincronizarea BluRay: PoLL11