Tip:
Highlight text to annotate it
X
Nu contează ce spun ei,
totul se rezumă la bani.
Aşa că hai să presupunem, doamnelor,
că sunteţi funcţionare la
depuneri şi credite. Priviţi.
Unu, doi, trei. Vedeţi?
Ai luat totul
şi noi n-am luat nimic.
- Şi voi le aveţi pe toate patru. Priviţi.
- Oh!
Dar nu ţi-aş încredinţa
aur adevărat.
Din acest motiv asta
valorează cât un penny.
Şi dacă v-aţi întrebat unde s-a dus
celălalt, priviţi.
Un penny din ureche.
Cât costă restul?
L- ai văzut pe Edward?
Nu, nu l-am văzut.
Grozavă petrecere, Philip.
Soţia mea a avut o grămadă de lucru
a trebuit să apeleze la un
organizator de petreceri.
- Scuză-mă, Ann. Howard, ce mai faci?
- Philip, bine.
Hei, înţeleg că Edward
va prelua Morse Industries.
- Mda, păi n-a venit aici să se bronzeze.
- Pot să intru şi eu în treaba asta?
- Mda. Sună-mă.
- Când?
Sună-mă numai.
Bună. Sunt Philip Stuckey,
avocatul lui Edward Lewis.
Unde e invitatul de onoare?
Probabil undeva s-a retras
şi încantă o femeie foarte drăguţă.
Ce mai faci?
I- am spus secretarei să se ocupe de
aranjamente. Nu te-a sunat?
Ba da. Vorbesc cu secretara mai mult
decât vorbesc cu tine.
- Înţeleg.
- Ştii că am şi eu viaţa mea, Edward.
Asta e o săptămână foarte importantă
pentru mine şi am nevoie de tine aici.
Dar tu nu-mi dai nici o atenţie.
Crezi doar că sunt la cheremul tău.
Nu cred că eşti la cheremul meu.
Păi, tu întotdeauna mă faci
să simt asta.
Poate că pur şi simplu ar
trebui să mă mut de la tine.
Dacă asta vrei, da.
În regulă, când te întorci în
New York o să stăm de vorbă.
Acum e un moment la fel
de potrivit ca oricare.
Bine, sunt de acord,
Edward. Rămâi cu bine.
La revedere, Jessica.
Phil mi-a sugerat că
poate ar trebui să iau o...
Phil e doar avocatul meu, bine?
Da domnule.
*** s-au prezentat acţiunile
Morse, la deschiderea bursei Nikkei?
Nu ştiu.
Nu ştii? Tokyo s-a deschis
în urma cu vreo 90 de minute.
Trebuie să ţii lucrurile
astea în mână, bine?
S- a făcut.
Bună, Dl. Lewis.
Bună. Ce mai faci? Vreau
ca toată treaba asta...
rezolvată cât de curând cu putinţă.
Trebuie s-ajung la New York până duminică.
- Am luat bilete la Met.
- Da domnule.
- Haina dvs, Dl. Lewis.
- Mulţumesc.
- Edward!
- Susan!
- Bună.
- Bună.
- Mi-a părut rău să aflu de Carter.
- Ah, da. Mersi.
- Am auzit că te-ai căsătorit.
- Da. N-am putut s-aştept după tine!
Mmm. Susan, spune-mi un lucru.
- Da?
- Când tu şi cu mine eram împreună,
vorbeai mai mult cu secretara mea
decât cu mine?
Ea a fost una din domnişoarele de onoare.
Hmm. Soţul tău e un tip foarte norocos.
- Cu bine.
- Mersi, cu bine.
- Şi tu?
- Cu siguranţă.
- Minunat.
- Pleacă. Edward pleacă.
- Scuză-mă.
- Sigur.
Maşina asta e a domnului Stuckey?
Edward,
unde te duci?
- Ţi-ai luat cheile de la maşină?
- De ce, care-i problema cu limuzina?
Uite, limuzina e blocată acolo în spate.
Darryl nu poate s-o scoată.
- Te rog dă-mi cheile.
- În regulă, uite.
Nu cred c-ar trebui să conduci.
Eşti un pic agitat. Să
nu-mi conduci maşină.
Lasă-mă să rezolv ceva aici. Băieţi,
ce fel de sistem e ăsta?
Puteţi să daţi maşinile astea
la o parte de-aici? Uite, Edward...
Edward, eşti obişnuit
cu schimbătorul de viteze?
O, da.
Ai condus vreodată o maşină cu schimbător?
Ascultă, e-n regulă.
Numai să fii atent cu ea.
E o maşină nouă.
- Nu, uh... Numai nu...
- E-n regulă, mă descurc.
Edward! Ei lasă-mă în pace, te rog!
Îmi place la nebunie maşina asta.
Şi mie. Uite, nici
măcar nu ştii unde mergi.
O să te pierzi în întuneric.
Beverly Hills e la vale!
FRUMUŞICA
Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX
Hărţi aici. Hărţi.
Să ai una bună.
- Ce spui blondino?
- Bună, scumpule, vrei să te distrezi?
- Hei, iubitule, cauţi companie?
- Mda, dragă, căutăm.
- Uite-mă.
- Eu sunt Al şi el e prietenul meu Bill. Urca-n maşină.
Aşteaptă o clipă.
Se pare că nu mă-ntelegi.
Asta-i treaba mea. La sfârşitul lunii,
adun chiria tuturor.
Aşa că dă-mi banii acum,
sau te dau afară.
Bun venit la Hollywood!
Oricine vine la Hollywood
are un vis.
Care-i visul tău?
Care-i visul tău?
Hei, domnule?
Hei, care-i visul tău?
Bună şi ţie.
- Ce s-a întâmplat? O
puicuţă. A cumparat-o de-acolo.
Detectiv Albertson.
Ce ştii despre fata aceea?
Să-ţi spun omule. Nu ştiu
cu cin' se-nvârte.
Haide omule. Tocmai am scos-o din
tomberonul din spate. Care-i peştele ei?
Cocaina-i peştele. Ea e o căpşunică.
Umblă creanga pe străzi,
şi-şi vinde, pardon, trupul pentru o doză.
- Şi tu ce faci?
- Eu sunt mişto.[br]- Oh, pun pariu
Hei, hei, hei! Scuze! Scuze!
- Ce eşti, de la presă?
- Nu, nu. Noi suntem din Orlando.
Nu pot să cred! Eu mă ocup de
turişti care fotografiază trupul, Al.
Hei, Pops, Kit a fost pe-aici?
Sus în sala de biliard.
Hei, Viv!
S- a terminat?
Carlos o ştii pe colega
mea de cameră, Vivian.
- Asta e Angel. Colo e Fraieru'.
- Îi ştiu pe toţi! S-a terminat, Kit?
Carlos mi-a vândut ceva marfă că lumea.
Tocmai am avut petrecerea
asta. Am fost gazdă.
Nu pot să cred c-ai cumpărat droguri
cu banii de chirie. Ce-i cu tine Kit?
Aveam nevoie de ceva să mă facă aeriană.
- Păi, avem nevoie de bani de chirie.
Oh, calmează-te gagico.
- Îmi datorează doar încă 200.
- Carlos!
- Încă 200 de parai?
- Ăia au fost de cu mult înainte.
E corect, 200, Vivian. Dar dacă vrei
să "lucrezi" banii ei cu mine,
putem să ne înţelegem.
E o ofertă foarte drăguţă,
Carlos, dar nu acum.
- Haide, Viv. Hai jos.
- Lucrează... Lucrează, ce?
- Ce-o să "lucrăm"?
- Chiar o placi, Carlos?
Ai luat-o, pe când dormeam?
- Nu erai disponibilă pentru consultare.
- Hei, hai să mergem.
Uite ce, ai venit; ţi-am dat ceva bani;
Ţi-am oferit un loc unde să stai...
Pe lângă asta, e apartamentul meu.
Şi câteva sfaturi de preţ
de-ale "meseriei".
Aşa au fost împrejurările
şi a trebuit să-i dau şi lui ceva.
Aşa că nu mă scoate din sărite.
- Asta nu-i un pumn, Kit.
- Să nu te scot din sărite?
Să nu te scot din sărite? Tocmai am văzut
o fată scoasă din tomberon.
Ştiu. Marie cea Slabă.
Dar... Ea era un... Fulg.
Era dependentă de droguri. Dominic
s-a străduit s-o îndrepte de luni de zile.
Nu vrei să ieşi de-aici?
Să ies de unde?
Unde dracu' vrei să mergi?
Ahh, nimic în afară de gunoi.
- Scuză-mă.
- Ha?
Poţi să-mi spui ***
ajung in Beverly Hills?
Eşti aici!
Aia-i casa lui Sylvester
Stallone, chiar acolo.
- Mersi.
- Cu plăcere.
- Hei, tu. Rachel.
- Ce?
- Mda. Vezi stelele de pe trotuar, păpuşă?
- Mda.
Păi, Vivian şi cu mine, îl "lucrăm"
pe Bob Hope şi pe fraţii Ritz,
şi-l lucrăm şi pe Fred Astaire, până jos
la Ella Fitzgerald.
nu vreau să aşteptăm
până după amiază.
Ăsta-i terenul nostru de călărie şi
avem vechime. Aşa că mai bine fă colţu'.
Iertaţi-mă. Îmi trăgeam doar sufletul.
Şi pe lângă asta, ea e nouă.
Ai dreptate. Noi decidem cine, când şi cât.
Mda. Păi eu sunt veche, aşa că du-te de te
odihneşte pe Monty Hall sau Esther Wilson.
- Williams...
- Esther Williams! Unde ţi-e locul!
Las-o mai moale, Kit. Chiar
să ştii c-ai ajuns o morocănoasă.
- Eu, morocănoasă?
- Da.
Uneori.
Păi, pen' că mi-e foame.
Mă duc să-mi iau ceva de mâncare.
Hei, fetelor.
- Hei, tu, păpuşo!
Ce-ai zice de-un cadou?
E ziua mea de naştere.
Visează mai departe!
Pare că nu prea merge în seara asta.
Mda, păi... Poate ar trebui să ne luăm un
"peşte", ştii tu. Carlos umblă după tine.
Şi-apoi o să ne conducă vieţile
şi o să ne ia banii. Nu.
- Crezi că arăt ca Carol Channing?
- Nu! Îmi place *** arăţi.
Eşti plină de farmec.
Oh, hei, hei.
Uite colo!
Stai puţin.
E un Lotus Esprit.
Nu, e chiria. Trebuie să-l agăţi.
Arăţi că lumea în seara asta.
Să nu iei mai puţin de-o sută. Sună-mă după
ce termini. Ai grijă de tine.
Ai grijă de tine.
Lucreaz-o. Lucreaz-o, dragă.
Lucreaz-o!
Lucreaz-o. Şi ia-o în posesie.
Da, poţi să te descurci.
A-ntâia e pe-aici pe undeva.
Hei, scumpule, cauţi o şustă?
Nu, caut Beverly Hills.
Poţi să-mi spui unde e?
Sigur. Pentru cinci parai.
- Ridicol.
- Ei, preţul tocmai a crescut la zece.
Nu poţi să mă taxezi pentru îndrumări.
Pot să fac orice vreau, iubitule.
Nu eu-s rătăcită.
În regulă, bine?
În regulă. Ai câştigat, eu am pierdut.
Ai să-mi dai rest la 20?
Pentru 20 îţi arăt personal.
Îţi arăt şi unde locuiesc starurile.
- Oh, e-n regulă. Am fost deja la Stallone.
- Chiar aşa. Uh, în jos.
Lumini! Luminile ar fi bune aici.
Asta-i o maşină pentru afaceri.
- E furată?
- Nu chiar.
*** te cheamă?
*** ai vrea să fie?
- Vivian. Mă cheamă Vivian.
- Vivian.
- Aşa că, în ce hotel stai?
- Regent Beverly Wilshire.
La capătul străzii, la dreapta
după colţ.
Omule, bijuteria asta ia
curbele ca pe şine!
Scuză-mă?
Păi, nu te scoate din minţi?
Şi asta are numai patru cilindri.
- Te pricepi la maşini.
De unde provine asta?
Drumuri şi piste. Băieţii de-acasă
cu care am crescut,
le aveau cu monştrii de
metal: Mustang, Corvette.
Le cumpărau ieftin şi le
dregeau. Eu eram atentă.
Şi tu, *** de ştii atît
de puţin despre maşini?
Prima mea maşină
a fost o limuzină.
Şi unde este...
acest cămin al monştrilor de metal?
Millage Ville, Georgia.
Ştii ceva, cred c-ai făcut să-i cadă
cutia de viteze în spate.
Nu schimbi vitezele ca lumea.
Ăsta e un "H" standard.
"H" standard... De parcă
aş şti ce înseamnă.
Ai condus vreodată Lotus?
- Nu.
- Păi o să-ncepi chiar acum.
Nu. E singurul mod prin care
pot să te dau jos de pe haina mea.
Puneţi-vă centurile. Am să vă duc
în cea mai grozavă cursă a vieţii.
Am să-ţi arăt ce poate maşina
asta cu adevărat. Eşti gata?
Sunt gata.
- Ţine-te bine.
- În regulă. [br]- Să-i dăm drumul.
Asta are pedalele ca şi maşinile de curse.
Sunt foarte apropiate.
Aşa că probabil e mai uşor
de condus pentru o femeie,
pentru că are picioarele mai mici.
În afară de mine.
Am 41.
Ştiai că piciorul ţi-e la fel de mare
ca braţul, de la cot până la încheietură?
Ştiai asta?
- Nu, n-am ştiut.
- E o banalitate.
Spune-mi, cam cât... Cam câţi bani
faceţi voi fetele în zilele astea?
Aproximativ.
Nu pot să iau mai puţin de-o sută.
- O sută de dolari pe noapte.
- Pentru o oră.
O oră?
Câştigi 100$ pe oră şi ţi-ai
prins cizma cu un ac de siguranţă?
Cred că glumeşti.
- Niciodată nu glumesc când e voba de bani.
- Nici eu.
O sută de dolari pe oră.
Destul de dificil.
Păi, nu.
Dar există potenţial.
Bună seara, Domnule Lewis.
Mai aveţi nevoie de maşină
în seara asta?
Sper că nu!
Ah. Am ajuns.
O să te descurci?
Da, o să iau un taxi cu cei 20 de dolari.
- Du-te înapoi la biroul tău.
Mda.
Biroul meu. Chiar aşa.
Păi, mulţumesc pentru plimbare.
- Ne mai vedem.
- La revedere.
Nu iei taxiul?
Nu, îmi place autobuzul.
Mă gândeam...
Ai zis cu adevărat 100$ pe oră?
- Da.
- Da.
Păi, dacă nu ai alte
aranjamente dinainte...
aş fi foarte mulţumit dacă m-ai
însoţi în hotel.
S-a făcut.
*** te cheamă?
Edward.
Edward. Ăsta e numele meu
favorit în întreaga lume!
- Nu!
- Să-ţi spun ceva; asta e soarta, Edward.
Asta este.
- Vrei să pui asta pe tine?
- De ce?
Păi, hotelul ăsta nu e genul de aşezământ
care să închirieze camere cu oră.
- Wow!
- E-n regulă.
- Sfinte Sisoe.
- O să te simţi bine.
Vino cu mine.
Şi nu te mai agita atât.
- Bună seara, Dl. Lewis.
- Bună. Ai mesaje?
- Da, avem câteva.
- Mulţumesc.
Ai putea să ne trimiţi nişte
şampanie şi căpşuni, te rog?
Bineînţeles.
Serviciul la cameră
pt. Dl. Lewis, vă rog.
Oh, dragă.
Ştii ce mi s-a întâmplat?
Mi-a fugit firul la strampi.
Nu port strampi.
Păi, fă-mă fericită!
E o canapea pentru două persoane.
- Pentru prima dată în lift.
- Ah...
Închide gură, dragă.
Scuze, nu m-am putut abţine.
Încearcă.
- Apartamentul de la mansardă.
- Apartamentul...
- Da.
- Mmm.
- La stânga.
- Oh.
Oh, îmi lipsesc cheile.
Impresionată?
Glumeşti?
Trec pe-aici întotdeauna.
De fapt, să ştii că
închiriază camere cu oră.
Bineînţeles că da.
Wow, ce vedere ca lumea!
Pun pariu că poţi vedea
până la ocean de-aici.
Te cred pe cuvânt. Nu ies acolo.
De ce?
- Mi-e frică de înălţimi.
- Îţi e?
Şi *** de-ai închiriat apartamentul?
E cel mai bun. Am tot căutat
un apartament la primul etaj,
dar n-am găsit.
Păi, acuma că mă ai aici,
ce-ai de gând să faci cu mine?
- Vrei să ştii ceva? N-am idee.
- Nu?
Nu prea am plănuit asta.
Păi, plănuieşti toate lucrurile?
- Întotdeauna.
- Mda. Şi eu.
Sunt de fapt... Nu, nu
sunt o planificatoare.
N-aş spune că am fost o planificatoare.
Aş spune că am fost un fel de, aa,
o fată a ocaziei.
Ştii, moment cu moment
Aşa sunt eu. Asta e... Mda.
Ştii, ai putea să mă plăteşti.
Ăsta poate ar fi un mod
de a sparge gheaţa.
Oh, da. Scuze.
Presupun că accepţi bani gheaţă.
Da, desigur.
Te-ai aşezat pe faxul meu.
Păi, pe aşa ceva n-am mai fost
până acum.
Simpatică. E foarte simpatică. Mulţumesc.
În regulă. Pe-aici.
Ia unul. Am roşii, verzi şi galbene.
Nu mai am purpurii, dar
mi-a mai rămas o "monedă de aur".
Prezervativul campionilor.
Primul şi singurul.
Nimic nu trece prin ăsta.
- Ce spuneai? Hmm?
- O lovitură a siguranţei.
Sunt o fată a siguranţei.
În regulă, hai să-ţi
punem unul din astea.
Nu. Eu...
Hai să mai vorbim un pic, bine?
Să vorbim. Mda... Aa... În regulă.
Edward, eşti în oraş
pentru, afaceri sau plăceri?
- Afaceri, cred.
- Afaceri, crezi...
Păi... Dă-mi voie să ghicesc.
Asta ar face din tine...
un avocat.
- Un avocat.
- Mm-hmm.
- Ce te face să crezi că aş fi avocat?
- Ai un fel de, aa...
aparenţă pătrunzătoare,
lipsită de scrupule.
Pun pariu c-ai cunoscut o
mulţime de avocaţi.
Am cunoscut o mulţime
de toate felurile.
Ce-i asta?
- Şampanie.
- Oh! Bine.
Aş putea de asemenea să mă fac utilă.
Să dau jos o sarcină.
- Bună seara.
- Bună.
- Aa, unde aţi vrea s-o pun?
- Unde am vrea?
Aa, colo lângă bar.
Scuze!
Va fi trecut în contul
dumneavoastră, Dl. Lewis.
Mulţumesc.
La ce te uiţi?
- La ce se uită?
- Ah, da. Poftim. Mulţumesc foarte mult.
Mulţumesc foarte mult, domnule.
Să aveţi o noapte bună.
Bacşişul. Wow.
Mi-a scapăt asta. Oh.
Proasta...
- Nu-ţi face griji.
- Te superi dacă-mi scot cizmele?
- Nu, deloc.
- Ei, ai soţie? Prietenă?
- Le am pe amândouă.
Unde sunt? Fac cumpărături împreună?
Ex-soţia mea... E acum în Long Island...
în ex-casa mea...
cu ex-câinele meu.
Poftim. Ex-prietena mea,
Jessica, e în New York...
mutându-se din apartamentul meu
chiar acum în timp ce vorbim.
De ce nu încerci o căpşună?
- De ce?
- Întăreşte gustul şampaniei.
Ca lumea.
- Nu bei?
- Nu.
Ascultă, am apreciat toată scena
aia de seducţie care ai început-o,
dar permite-mi să-ţi dau un pont:
sunt un lucru sigur, bine?
Sunt cu tarif orar.
Am putea să trecem mai departe?
Am senzaţia că problema asta cu timpul
e o chestie serioasă pentru tine.
De ce n-am rezolva-o chiar acum?
- Grozav, hai să-ncepem.
- Cât face pentru întreaga noapte?
Să stau aici?
N-ai putea să-ţi permiţi.
- Încearcă-mă.
- 300 $
S-a făcut. Mersi.
Acum putem s-o luăm mai pe îndelete.
Vin într-un minut.
Şampania aia îmi cam dă de furcă.
- Nu te-am auzit. Ce-ai spus?
Am spus c-o să ies
într-un minut.
Ce e... Ce ai acolo în mână?
Ce ascunzi?
Nimic.
În regulă, uite.
Nu vreau droguri pe-aici.
Nu vreau aşa ceva. Ia-ţi
lucrurile şi banii şi te rog pleacă.
Nu mă droghez, bine?
N-am mai luat droguri de la 14 ani.
Ce e asta?
Ce e asta?
- E mătase pentru dinţi.
- Da? Şi?
Mi-au intrat sâmburii ăia de căpşuni.
Şi nu trebuie să-ţi neglijezi gingiile.
Îmi pare rău.
Te rog continuă.
Mersi.
- Ai să priveşti?
- Nu, mă duc.
Chestia e că, aa,
foarte puţini oameni mă surprind.
Mda, păi, eşti norocos.
Cei mai mulţi mă şochează ca dracu'.
- Mă urmăreşti.
- Am plecat.
Da, asta poate fi adevărat, Vance.
Da, ştiu, dar tot am nevoie
de numerele de la Morse Industries.
Aa-uh.
Le am pe cele din Londra.
Am nevoie de cele din Tokyo.
O să-i sun şi o să le am
când le vreau. Mersi mult.
Am un mic picnic pe covor.
Sigur nu vrei să bei?
Ştii că am grijă de viaţa mea.
Nu se vede?
Ştii, n-am văzut niciodată
episodul ăsta.
Ce vrei?
Ce faci?
De toate.
Dar nu sărut pe gură.
Nici eu.
- Bună dimineaţa, domnilor.
- Bună dimineaţa, domnule Thompson.
- Bună dimineaţa, bună dimineaţa.
- Bună dimineaţa, domnule.
- Bună dimineaţa, domnule Thompson.
- Bună dimineaţa, Marjorie.
Bineînţeles Morse se va lupta.
E de aşteptat.
Şi-a condus compania
de multă vreme.
Vrea să te întâlnească personal.
- Eu n-aş face-o.
- Bineînţeles, că nu. Dar fă-o, oricum.
Deseară. Cină. Aranjează.
Edward, Edward.
Ascultă, nu-i o idee
bună să te vezi cu el.
Cu siguranţă, nu singur. Ştii?
E un tip în vârstă impulsiv.
Ştii, dacă spunem ceva greşit,
putem s-ajungem la tribunal.
Păi, ştii că e întotdeauna
o posibilitate că lucrurile s-o ia auirea.
De-aia îmi face plăcere atît de mult.
Oh, apropo, Phil, despre maşina ta.
- Oh, Doamne. Ce e?
- Ia curbele de parc-ar fi pe şine.
***? Ce înseamnă asta?
Edward? Edward!
Bună.
Păi, bună dimineaţa.
Roşu...
Mai bine.
Nu m-ai trezit.
Văd că eşti foarte ocupat.
Nu, nu-i nici o grabă.
Ţi-e foame?
Trebuie să-ţi fie.
De ce nu stai să mănânci ceva?
Aa, mi-am permis să comand
tot ce era în meniu.
N-am ştiut ce-ţi place.
- Mulţumesc.
- În regulă? Bine.
- Ai dormit bine?
- Mda, prea bine.
- Am uitat unde am fost.
- Riscul meseriei?
Mda. Tu ai dormit?
Da, un pic pe canapea.
Am avut de lucru azi noapte.
Nu dormi, nu ei droguri,
nu bei, de-abia mănânci.
Cu ce te ocupi, Edward?
Pen' că ştiu că nu eşti avocat.
Aşa e.
Mai sunt patru scaune aici.
- Deci, cu ce te ocupi?
- Cumpăr companii.
Ce fel de companii?
Păi, cumpăr companii care
se află in impas financiar.
Dacă au probleme,
le iei drept chilipir, ha?
Păi, compania pe care o
cumpăr săptămâna asta,
chilipirul se ridică la vre-un miliard.
- Un miliard de dolari?
- Da.
Cred că eşti tare isteţ, ha?
Eu am făcut numai 11 clase.
Tu unde ai ajuns cu şcoală?
Până la capăt.
Bătrânii tăi cred că sunt mândri, ha?
Aşa că nu ai efectiv
un miliard de dolari, nu-i aşa?
Nu, câştig ceva de la
bănci, învestitori.
Nu-i un lucru uşor.
Şi nu faci nimic şi
nu construieşti nimic.
Şi ce faci cu companiile
după ce le cumperi?
Le vând.
Stai, lasă-mă să fac eu asta.
Le vinzi.
Păi, nu vând întreagă companie;
O desfac in bucăţi...
şi vând bucăţile;
valorează mai mult decât întregul.
Păi, e că şi *** ai fura maşini
şi ai vinde piesele, nu-i aşa?
- Mda, cam aşa. Însă legal.
- Mm-hmm.
Poftim. Uite, acum e perfect.
Nu-i rău. Nu-i rău deloc.
Unde ai învăţat să faci asta?
Am regulat întregul consiliu
profesoral în liceu.
Am avut un bunic! A fost drăguţ cu mine.
Îi plăcea să poarte cravată duminica.
Te superi dacă... Aa... O să
înot un pic în cadă ta înainte să plec?
Nu, de loc. Numai să stai
în capătul cu apă mai puţin adâncă.
Alo?
Edward, sunt Phil.
Ascultă, tocmai ies pe uşă.
Vroiam să te anunţ, treaba cu
Morse e pregă***ă pentru deseară.
- Oh, grozav.
- Îşi aduce nepotul.
Îl pregăteşte ca să
preia comanda. Nu ştiu.
Ah, da. Îl cheamă David şi
e un tânăr foarte activ. Joacă polo.
Uite, trebuie să-ţi spun asta din nou.
Nu-mi place că te duci singur.
Uite, cred că ar fi mai bine
dacă ai merge... Cu o însoţitoare.
Ştii? Ca să fii monden.
- Edward? M-ai auzit?
- Oh, da. Mda, sunt aici.
Ce se aude?
Camerista care cântă.
Mda... Ascultă.
- Edward, cunosc o mulţime de fete drăguţe.
- Nu, nu cunoşti.
Şi pe lângă asta, am deja una.
Tu concentrează-te, doar să afli
ce urmăreşte Morse. Am plecat.
Nu-i aşa că-ţi place la nebunie Prince?
- Mai mult decât viaţa însăşi.
- Nu baţi la uşă?
Vivian, vreau să-ţi propun o afacere.
- Ce vrei?
- O să fiu în oraş până duminică.
Aş vrea să-ţi petreci
săptămâna cu mine.
- Serios?
- Da.
Da, aş vrea să te angajez.
- Ai vrea să te gândeşti să
petreci săptămână cu mine?
Am să te plătesc să-mi
fii la dispoziţie.
Uite, mi-ar plăcea nespus
să-ţi fiu la dispoziţie.
dar, tu eşti un tip
bogat şi arăţi şi bine.
Ai putea să obţii
un milion de fete gratis.
Vreau o profesionistă.
Nu am nevoie de nici o încurcătură
romantică săptămâna asta.
Dacă vorbeşti despre 24 de
ore pe zi, o să te coste.
Oh, da, bineînţeles!
Ei bine, hai să vedem.
Dă-mi o cifră estimativă.
Cât costă?
Şase nopţi întregi
şi zile de asemenea.
- Patru mii.
- Şase nopţi a 300, face 1.800.
- Dar vrei şi zilele.
- Două mii.
- Trei mii.
- S-a făcut.
Sfinte Sisoe!
Vivian.
Vivian, ăsta e un "da"?
Da.
Da.
O să lipsesc cea mai mare parte a zilei.
Vreau să-ţi cumperi ceva de îmbrăcat.
Ar trebui să te gândeşti
la cecuri de călătorie.
Poate vor fi seri în care vom ieşi.
- Ai nevoie de ceva de purtat.
- Cam ce?
Aa, nimic prea strălucitor.
Nici prea sexy.
- Conservator. Înţelegi?
- Plictisitor.
Elegant. Alte întrebări?
- Pot să-ţi spun Eddie?
- Nu, dacă te aştepţi ca să-ţi şi răspund.
Aş fi stat pentru 2.000.
Ţi-aş fi plă*** şi 4.000.
Ne vedem deseară.
Iubitule, am să mă port
cu tine aşa de frumos,
că n-o să mai vrei
să mă laşi să plec.
Trei mii pentru şase zile.
Şi, Vivian, am să te las să pleci.
Dar sunt aici acum.
Trei mii de dolari!
Alo?
Am tot sunat.
Unde ai fost azi noapte?
- Mamă?
- Sunt Viv.
Oh. Bună. A trebuit să fiu la o petrecere.
Unde eşti?
Oh, omule. Eşti pregă***ă
pentru asta? Tipul?
Lotusul? Sunt în camera lui de hotel
din Beverly Hills.
În apartament. Baia lui e mai mare
decât Blue Banana!
Trebuie să ascult toate astea?
Kit, vrea să stau toată săptămâna.
Şi ştii ce-o să-mi dea?
Ghiceşte. Nu o să ghiceşti niciodată.
- Trei mii de dolari.
- Rahat!
Jur.
Şi bani în plus să-mi iau haine.
Oh, omule! M-ai tâmpit.
Şi eu ţi l-am dat pe tip!
Trei mii. Zău?
E pervers?
- Nu.
- Scârbos?[br]- Arată bine.
- Atunci ce naiba are?
- Nimic.
- Ţi-a dat deja bănii?
- La sfârşitul săptămânii.[br] - Asta era deci problema cu el.
Păi, mi-a dat 300 pentru
noaptea trecută. Şi, Kit...
Am să-ţi las ceva bani la oficiu,
pentru tine. Te rog să-i iei.
Sunt la Regent Beverly Wilshire.
Scrie.
Ai scris? O să uiţi. Scrie.
Reg... Bev... Wil.
Încă ceva. Unde să mă duc
să caut haine? Marfă de calitate.
- În Beverly Hills?
- Mda.
Rodeo Drive, dragă.
- Bună.
- Da, doamnă. Pot să vă ajut?
Da, las asta aici pentru Kit De Luca.
O să vină ea să-l ia.
- Să nu-l deschizi.
- Nu, doamnă.
Miss Wilson,
o cunoaşteţi pe doamna aceea?
Nu, domnule.
- Vă pot ajuta cu ceva?
- Mă uitam şi eu.
Căutaţi ceva în mod special?
Nu. De fapt, da.
Ceva... Conservator.
Da.
- Aveţi lucruri frumoase.
- Mulţumesc.
- Cât costă asta?
- Nu cred că vi se potriveşte.
Păi, n-am întrebat dacă mi se potriveşte.
Am întrebat cât costă.
Cât costă asta, Marie?
E foarte scumpă.
- E foarte scumpă.
- Uite ce-i, am bani să cheltuiesc aici.
Nu cred că avem ceva
pentru dumneavoastră.
Evident că nu vă
aflaţi în locul potrivit.
Vă rog să plecaţi.
- Scuzaţi-mă doamnă, pot să vă ajut?
- Mă duc în camera mea.
- Aveţi o cheie?
- Oh. Am uitat de cartonaşul ăla.
- Sunt la etajul cel mai de sus.
- Sunteţi oaspete aici?
- Sunt cu un prieten.
- Şi cine ar fi prietenul?
- Edward.
- Edward?
Edward... Edward, aa...
- El mă cunoaşte.
- Dennis.
Dennis, tocmai ai ieşit din
tura de noapte? Hmm?
- Da, domnule.
- O cunoşti pe această tânără doamnă?
- E cu Dl. Lewis.
- Dl. Lewis.
Asta e. Edward Lewis!
Mulţumesc, Dennis.
Evident că l-a
acompaniat noaptea trecută.
Mulţumesc.
Oh, Doamne! Ce mai e acum? Ce? Ce?
- Ce e cu toată lumea astăzi?
- Nu, nu. E în regulă, veniţi cu mine.
Va trebui să stăm de vorbă un
pic. Mulţumesc. Dennis, mulţumesc.
- A, *** vă numiţi, domnişoară?
- *** ai vrea să mă cheme?
- Nu vă jucaţi cu mine, domnişoară.
- Vivian.
Mulţumesc. Vivian.
Păi, Dră. Vivian.
Lucrurile care se petrec la alte hoteluri
nu merg la Regent Beverly Wilshire.
Acuma, Dl. Lewis, oricum este
un client foarte deosebit,
şi ne place să-i considerăm
pe clienţii noştrii deosebiţi, ca prieteni.
În calitate de client, ne aşteptam de la
Dl. Lewis să-şi înregistreze oaspeţii,
dar ca prieten,
îi trecem cu vederea aceasta.
Acuma, presupunem că-i
sunteţi o...
- Rudă?
- Da.
Aşa credeam şi eu.
Atunci trebuie că-i sunteţi...
Nepoată?
Bineînţeles. Natural,
când Dl. Lewis va pleca,
nu o să vă mai vedem
vreodată în acest hotel.
Presupun că nu mai aveţi
alţi unchi pe-aici.
Bine! Atunci ne înţelegem reciproc.
Aş dori de asemenea să vă îndemn...
să vă îmbrăcaţi într-un mod
un pic mai potrivit; cam asta e tot.
Nu, nu e tot. Asta am încercat
să fac. Am încercat să merg...
să-mi iau o rochie pe Rodeo Drive, astăzi
şi vânzătoarele n-au vrut să mă servească.
Şi am toţi bănii ăştia
şi n-am rochie!
Nu ca m-aş astepta să mă ajutaţi,
dar am toate aceste probleme, bine?
Trebuie să-mi iau o rochie
pentru cina din seara asta.
Şi nimeni nu vrea să mă ajute.
Oh, omule, dacă chemi poliţia...
Da, cheamă poliţia.
Grozav. Spune-le că-i salut.
Îmbrăcăminte pentru dame.
Cu Bridget, vă rog.
Da, Bridget. Bună. Sunt Barnard
Thompson de la Regent Beverly Wil...
Mulţumesc, da, dar aş vrea
să te rog să-mi faci o favoare.
Trimit pe cineva acolo.
Numele ei e Vivian.
E un oaspete deosebit.
E nepoata unui oaspete foarte deosebit.
Acum ăsta e giuvaerul
din coroana lui Morse:
proprietate industrială de prima mână
întinzându-se in porturile
din Long Beach şi LA
Posibilităţile impobiliare sunt nelimitate,
dar cea mai mare parte va fi nivelată.
Tocmai am primit informaţia,
Dl. Stuckey.
Edward, tocmai am primit
actualizarea despre Morse.
Don, poţi să ţii tu proiecţia, te rog?
Da, ce? Spune.
Bătrânul Morse tocmai a intrat pe interior
cu un contract de $350 de milioane.
Ca să construiască
distrugătoare pentru marină.
Contractul marinei militare.
Nu pot să cred.
- Ai spus că n-au nimic concret!
- Am crezut că n-aveau.
Hei, ştii că dacă e adevărat
poate să coste mult mai mult.
Acele acţiuni pot să se
ridice până la cer.
Mda, nu-i o aiureală, Sherlock.
Poate că am avut noroc să obţinem
informaţia asta acum, domnule.
- Vezi, am putea încă să renunţăm.
- Să renunţăm?
Hei, las-o amice. Avem o mie
de oameni-ore pentu treaba asta.
- Nimeni nu renunţă la nimic!
- Philip, cred că are dreptate.
Domnilor, liniştiţi-vă!
Liniştiţi-vă! Pe cine cunoaştem la
Comisia de Investiţii al Senatului?
Senatorul Adams.
În regulă, Senatorul Adams.
Hai să aflăm unde este.
Marină Militară nu va
cheltui $350 de milioane
pe ceva fără să obţină
aprobarea investiţiilor.
Nu înţeleg ce se petrece
aici astăzi, domnilor.
De asta te-am angajat Phil,
ca să te îngrijorezi în locul meu.
Voi fi în biroul tău. Bob, dacă vrei
să-mi trimiţi analizele geologice?
- Nici o problemă.
- Mulţumesc.[br] - Edward.
Ascultă, e totul pregă***
pentru întâlnirea de diseară?
Cine e fata asta cu care mergi?
Nimeni pe care ai cunoaşte.
Nu te îngrijora, Dna. Rainey.
Am să te sun de îndată ce va veni.
Mulţumesc.
- Să ai o zi bună.
- Mulţumesc.
Bună. Trebuie să fii Vivian.
Numele meu este Bridget.
- Da, bună. Barney a spus
c-o să te porţi frumos cu mine.
E foarte drăguţ. Care îţi sunt
planurile cât te afli în oraş?
- O să luăm cina.
- Oh, nu te aşeza acolo, dragă!
- O să ieşiţi? La cină?
- Mm-hmm.
Păi atunci ai nevoie de o rochie
pentru coctail. Vino cu mine.
Acuma, sunt sigură că o să găseşti ceva
pe-acolo ce o să-i placă unchiului tău.
- Porţi 40, nu-i aşa?
- Da. *** ai aflat asta?
- Oh, asta-i meseria mea.
- Bridget, el nu e tocmai unchiul meu.
Ei nu sunt niciodată, draga mea.
Barney! Scuze, domnule.
Am luat o rochie!
Păi, am sperat că o s-o şi porţi.
Oh, nu, n-am vrut s-o mototolesc! Ascultă,
mi-am luat şi pantofi. Vrei să-i vezi?
Nu, nu-i nevoie. Sunt sigur
că sunt foarte drăguţi. Mulţumesc.
În regulă, ascultă.
N-am vrut să te întrerup,
dar Bridget a fost foarte drăguţă
şi am vrut să spun mulţumesc.
- Eşti ca lumea.
- Cu plăcere, D-ră Vivian.
Să nu ridici niciodată telefonul.
- Atunci de ce mă suni?
- Ai cumpărat haine astăzi?
- Am luat o rochie. Pentru recepţie.
- Grozav.
O să fiu în holul hotelului,
la 7:45 exact.
***? N-o să vii sus la uşă?
Asta nu e o întâlnire. E o afacere.
Oricum, unde mă duci?
Te duc la un restaurant
numit Voltaire.
- Foarte elegant.
- În regulă.
O să ne întâlnim în hol, dar
numai pentru că mă plăteşti.
Păi, mersi frumos.
Fă-mi legătura cu ea din nou, te rog.
Dl. Stuckey a vrut să te vadă.
Da, spune-i că mă aflu în mijlocul
unei convorbiri foarte importante.
- Ţi-am spus să nu ridici telefonul.
- Atunci nu mă mai suna.
Eşti bolnav.
- Barney!
- Nu vi s-a potrivit.
Oh, nu, nu, nu.
Aa-am o mică problemă.
În regulă D-ra. Vivian, încă o dată.
Şervetul pt. cină.
Şervetul pentru cină
se aşează blând în poale.
Bine. Braţele pe masă.
Staţi dreaptă.
Furculiţa pentru creveţi...
furculiţa pentru salată...
furculiţa pentru cină...
Sigur am înţeles
ce-i cu furculiţa pentru salată.
Celelalte tacâmuri mă derutează.
În regulă, dacă eşti emoţionată,
numără dinţii.
Patru dinţi: furculiţa pt. cină.
Şi uneori, furculita pt. salată
are trei dinţi. Şi uneori...
Scuzaţi-mă, Dl. Lewis. Sunt Dl. Thompson.
Sunt managerul hotelului.
- Scuză-mă, vroiam doar să sun.
- Da, domnule.
- Am un mesaj pt. Dvs. Domnule.
- De la cine?
- De la nepoată dvs, domnule.
- De la cine?
Tânără doamnă care stă
cu dvs. în cameră, domnule.
Cred că ştim amândoi
că ea nu e nepoata mea.
Bineînţeles.
Motivul este pentru că
sunt singur la părinţi.
- Da, domnule.
- Care e mesajul?
Vă aşteaptă in foaier.
Interesantă tânără, D-ra Vivian.
- Interesantă.
- Să aveţi o seară bună, domnule.
Mulţumesc, Dl?
Thompson. Sunt managerul...
managerul hotelului, domnule.
Ai întârziat.
Eşti uluitoare.
Eşti iertat.
Mergem la cină?
- Pe aici, D-le. Lewis. Petrecerea
vă aşteaptă.[br] - Nu te mai agita.
- Dl. Morse.
- Da, Dl. Lewis. Sunt Jim Morse.
Mingea asta de foc este
nepotul meu, David.
Păi, nu ştiu despre partea cu mingea de foc
dar nepot este îndeajuns de adevărat.
Îmi face plăcere să vă
întâlnesc pe amândoi.
Dânsa e o prietenă
de-a mea, Vivian Ward.
- Bună. Sunt foarte încântat să vă cunosc.
- Dl. Morse. David.
Vă rog luaţi loc.
Scuzaţi-mă.
- Unde te duci?
- Mă duc până la toaletă.
- Sus pe scări, în dreapta.
- În regulă, Scuzaţi-mă.
- Să comand pentru tine?
- Da.
Te rog s-o faci. Mulţumesc.
Am s-o fac.
Dl. Lewis, bunicul meu crede
că oamenii care creează compania...
trebuie să-i controleze destinele.
- Unde e salata?
Salata vine la sfârşitul mâncării.
Aceea e furculiţa pe care o ştiam...
Lasă-mă pe mine, uh, s-o pun altfel.
Între declaraţiile dvs. oficiale
şi zvonurile care plutesc
în jurul acestui lucru,
ne este foarte greu să pricepem
care sunt intenţiile dvs. reale.
Nu ştiu despre tine, dar eu n-am fost niciodată
în stare să-mi dau seama ce merge cu ce!
Ştiţi, a fost o vreme când construiam
vase de mărimea unui oraş.
- Bărbaţi ca bunicul meu au zidit ţara asta.
- Cine a comandat asta?
Domnul a comandat, doamnă.
Bon appetite.
Asta e escargot. În limba franceză
înseamnă melci. O delicatese. Încearcă.
David?
Dl. Lewis, dacă veţi prelua controlul şi nu
cred că se va întâmpla, dar dacă ar fi aşa,
ce planuri aveţi cu compania?
S-o dezmembrez şi s-o
vând pe bucăţi.
Sunt sigur că înţelegeţi
că ideea nu mă încântă...
să transformaţi 40 de ani
din muncă mea în piaţa dvs.
De vechituri de la colţ de stradă.
La preţul pe care-l plătesc
pentru pachetul acesta de acţiuni,
domnule Morse, veţi fi un om foarte bogat.
Sunt destul de bogat. Vreau
doar să-mi conduc şantierul naval.
Afurisiţi unşi cu toate alifiile...
Se întâmplă mereu.
L-am întâlnit pe tatăl tău.
*** îl cheamă?
- Carter.
- Da. Carter. Carter Lewis.
Nu e chiar aşa de nemernic
*** zice lumea.
- Nu, eu am privilegiul ăsta.
- Şi asta îl face să fie mândru?
Mă îndoiesc. Nu prea mai
contează acum. A murit.
Oh, n-am auzit.
Îmi pare rău.
Şi mie.
Dl. Morse, m-aţi chemat pentru aceasta
întrunire. Cu ce vă pot fi de folos?
- Lăsaţi-mi compania în pace.
- Nu pot face asta. Deţin 10 milioane în acţiuni.
- O să vă răscumpăr pachetul.
- Nu aveţi atâţia bani.
Vom avea; obţinem un contract
să construim zece distrugătoare.
Nu va fi nici un contract. Contractul e
acum îngropat la Comisia pentru Investiţii.
- Şi va rămâne acolo.
- Şi *** dracu' ai scos aşa ceva?
Aveţi politicieni corupţi prin
buzunare, sau ce?
Uşor, uşor,
calmaţi-vă. Calmează-te, David.
- Dl. Lewis joacă dur.
- Da, da, aşa fac.
Am ascultat destul. Vivian,
a fost o mare plăcere să te cunosc.
Îmi pare rău, bunicule.
Trebuie să ies să iau aer. Dl. Lewis.
Mai bine mă duc cu nepotul meu.
Voi doi, bucuraţi-vă de cină.
Sunt sigur că va fi delicioasă.
Succes, domnişoară.
Ai grijă, Lewis.
Am să te fac bucăţi.
De-abia aştept, domnule.
Edward?
Edward, ai spus că n-ai ieşit
niciodată aici.
Păi, am ieşit numai pe jumătate.
N-ai spus prea multe în maşină
pe drum spre casă.
Te referi la cină?
Ai fost un maniac.
Vreau să spun că afacerile
au mers bine, cred. Ştii?
El are necazuri.
Şi tu îi vrei compania.
El nu vrea să renunţe.
Mulţumesc pentru recapitulare.
Problema e că eu cred
că l-ai plăcut pe Mr. Morse.
Aş vrea să cobori de acolo;
îmi creezi palpitaţii.
Îţi creez palpitaţii? Ce-ar fi dacă
m-aş da pe spate cam aşa?
M-ai... M-ai salva dacă aş cădea?
Vivian, vorbesc serios.
Hai... Nu mă uit.
E foarte înalt. Uite, fără mâini,
fără mâini! În regulă, gata. Îmi pare rău.
Adevărul este că este cu totul irelevant
dacă-mi place de omul ăsta sau nu.
Nu îmi permit să mă implic
emoţional în afaceri.
Ştiu.
Kit îmi spune întotdeauna,
"Să nu fii afectuoasă
când faci şmecherii. "
Pentru asta nu sărut.
E prea personal.
E ca ceea ce spui:
Stai în nesimţire şi nu te implici.
Când sunt cu un tip,
sunt ca un robot. O fac şi gata.
Vreau să spun... Cu excepţia ta.
Oh, bineînţeles, nu cu mine.
Tu şi cu mine suntem nişte
creaturi atât de asemănătoare, Vivian.
Amândoi regulăm oameni
pentru bani.
Mi-a părut rău să aflu
de tatăl tău.
- Când a murit?
- Luna trecută.
Îţi lipseşte?
N-am mai vorbit cu el de
14 ani şi jumătate.
N-am fost acolo când a murit.
- Vrei să vorbim despre asta?
- Nu.
Uite, hai să-ţi spun ceva
pen' că am o idee.
Hai să ne uităm la filme
vechi, toată noaptea.
O să vegetăm doar în faţa TV-ului.
"Să vegetăm"?
Da. Să stăm nemişcaţi ca
legumele. Ca nişte broccoli.
Uite, îţi spun eu ceva. Mă întorc.
Şi o să fim broccoli, mâine.
- Unde te duci?
- Cobor puţin.
Ai spus
certificat de căsătorie?
Acuma nu mai schimba subiectul,
dă-mi odată ştampilă.
Oh, te iubesc, Adam, Alex, Peter,
Brian, sau oricare ţi-o fi numele.
Oh, te iubesc.
Bună, ah, sunt în apartament.
Tipul care a fost aici,
Dl. Lewis, l-ai văzut
pe undeva pe-acolo jos?
Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult.
N-am ştiut că ştii să cânţi.
Cânt numai pentru străini.
M-am plictisit singură acolo sus.
Domnilor, aţi vrea să ne lăsaţi vă rog?
Mulţumesc.
Oamenii fac întotdeauna
ceea ce le spui să facă?
Cred că da.
Trezeşte-te. Vremea cumpărăturilor.
Acuma, dacă ai ceva necazuri folosind
cardul acesta, să sune la hotel.În regulă?
Mai multe cumpărături.
Sunt surprins că n-ai cumpărat
mai mult de o rochie, ieri.
- N-a fost chiar aşa de distractiv
precum credeam că o să fie. [br]- De ce nu?
S-au purtat urât cu mine.
Urât cu tine?
Oamenii se uită la mine.
Ei nu se uită la tine;
la mine se uită.
Cei cu magazinele nu sunt
drăguţi cu oamenii. Nu-mi place.
Ei nu sunt niciodată drăguţi cu oamenii;
sunt drăguţi cu cărţile de credit.
În regulă, nu te mai agita.
Şi scapă de gumă.
Nu-mi vine să cred că
ai făcut asta.
Sunt Dl. Hollister, managerul.
Pot să va fiu de folos?
- Edward Lewis.
- Ah, da, domnule.
- Vezi tânără aceea de acolo.
- Da.
Ai ceva în magazinul ăsta
aşa de frumos pe cât este ea?
Oh, nu! Nu, nu, nu, vreau
să spun că avem multe lucruri
atât de frumoase pe cât
vrea dânsa ca ele să fie.
Asta e ideea la care vroiam să ajung
şi cred că putem fi de acord cu asta.
Pentru asta atunci când aţi venit...
Scuzaţi-mă. Vom avea nevoie de
încă câţiva oameni să ne ajute.
Şi-ţi spun de ce.
Vom cheltui o sumă exorbitantă aici.
Aşa că vom avea nevoie de mult mai
mulţi oameni care să ne slujească.
Asta ne place cu adevărat.
Înţelegeţi asta.
Domnule, vă aflaţi în magazinul potrivit
şi în oraşul potrivit, de altfel.
Tot ceea ce vedeţi aici, putem face.
Fiţi pregătiţi să vă distraţi.
Mary Pat, Mary Kate,
Mary Francis, Tovah, să vedem!
- Haideţi. Aduceţi-le, fetelor.
- Oh asta e absolut divină.
- Scuzaţi-mă, domnule.
- Da?
De ce sumă exorbitantă
vorbeaţi cu exactitate?
Moderată, sau foarte ofensivă?
- Foarte ofensivă.
- Îmi place aşa de mult.
Dl. Lewis, Domnule. Dl. Lewis, *** merge
până acum? Destul de bine, cred.
Cred că avem nevoie de
o serveală majoră.
Foarte bine, domnule. Nu sunteţi numai
arătos, ci şi foarte puternic.
Am putut observa în
secunda în care aţi intrat,
că sunteţi un om de luat în considerare...
- Hollister.
- Da, domnule.
Nu eu. Ea.
Îmi pare rău, domule. Îmi pare rău.
*** merge, doamnelor?
Oh, Edward, Edward.
Unde naiba eşti?
A ieşit zvonul în stradă.
Morse o să-ţi pluseze oferta.
Contrează?
Doamne, e un păsăroi bătrân puternic.
Ştie că contractul marinei militare
stagnează. De unde o să ia bănii?
Nu ştiu.
Apelează la angajaţii săi.
Totuşi are nevoie de cineva
să-i semneze hârtia.
- Află cine e.
- Da, bine. Aşa am să fac.
Eşti pe cont propriu. Trebuie să
mă întorc la lucru. Arăţi grozav!
- Ea are cardul meu.
- Şi o vom ajuta să-l folosească, domnule.
Lui Edward i-ar plăcea
foarte mult cravata aceea.
Vrei să-i dai cravata aceea?
- Cravata?
- Da, dă jos cravata şi dă-i-o.
- El vrea să facă asta de altfel.
- Va fi nebun după cravata asta.
Cine a comandat pizza?
- Pot să vă fiu de folos?
- Nu, mulţumesc. Bună.
- Bună.
- Îţi aminteşti de mine?
- Nu, îmi pare rău.
- Am fost aici[br]ieri. Şi n-ai vrut să ma serveşti.
- Oh.
- Lucrezi după comision, nu-i aşa?
Uh, da.
Mare greşeală. Mare. Uriaşă!
Acum trebuie să mă duc la cumpărături.
Mulţumesc.
- Domnule Lewis.
- Domnilor.
Băieţi, hai să terminam asta
în după masa asta, ha?
Jake, aranjează ceva cu Blair.
Pe la 2:00,2:30 ar fi bine.
Ai avut dreptate cu Morse. Şi-a ipotecat
tot ce avea, până la lenjeria de corp,
ca să obţină un împrumut de la bancă.
Şi nu-i orice bancă.
Plymouth Trust, ha?
Aşa că nu putem spune că...
afacerea ta contează mult mai mult
pentru ei decât prietenul nostru Dl. Morse.
Tot ceea ce trebuie să faci
e să suni la bancă.
Edward, scuză-mă pentru că-ţi spun asta
dar, ce naiba e cu tine săptămâna asta?
Îi dai lui Morse o ocazie să scape?
Ştii ce-mi plăcea la nebunie
când eram copil, Phil?
Ce?
Blocurile.
Să ridic blocuri.
Seturi Lego.
Şi? Mie mi-a plăcut Monopoly. Boardwalk,
Park Place. Care-i ideea?
Noi nu zidim nimic, Phil.
Nu facem nimic.
Facem bani, Edward.
Am lucrat un an la afacerea asta.
E ceea ce spuneai că vrei.
Ţi-o înmânez ţie.
Jugulara lui Morse e expusă.
E vremea pentru a ucide.
Hai să terminăm asta.
Sună la bancă.
*** a fost ziua ta astăzi, dragă?
Frumoasă cravată.
Am luat-o pentru tine.
Păi, mamă mea a fost
profesoară de muzică...
şi s-a măritat cu tatăl meu, a
cărui familie era extrem de bogată.
Apoi el a divorţat de mama
pentru o altă femeie.
Şi şi-a luat bănii cu el.
Apoi ea a murit.
M-am supărat foarte tare pe el.
Mă costă 10000 de dolari la psiholog
să spun propoziţia asta.
M-am supărat foarte tare pe el.
Mă descurc foarte bine, nu?
S-o spun încă odată. "M-am
supărat foarte tare pe el"
Alo, numele meu este Dl. Lewis.
M-am supărat foarte tare pe tatăl meu.
Am fost foarte supărat
pentru 10000 de dolari.
Tatăl meu a fost preşedintele celei
de-a treia companii pe care am preluat-o.
Am cumpărat-o şi
am vândut-o bucată cu bucată.
- Şi psihologul ce-a spus?
- A spus că m-am vindecat.
Aşa că eşti chit.
Trebuie că te-a făcut fericit.
Ţi-am spus că piciorul meu măsoară 1,10 m
de la şold până la vârful degetelor,
aşa că, de fapt, vorbim despre
circa 2,20m de terapie...
înfăşurată pe tine pentru
preţul de chilipir de...
3000 de dolari.
Ebersol de la Falcons pasează lui Kennan.
Suntem Bill Fricker şi Gwen Olsen
vă oferim relatarea de la...
acest minunat eveniment caritabil.
- Ai grijă pe unde mergi.
Dacă ai călcat în ceva,
nu mai intrăm în maşină.
Nu prea aproape de copac.
Nu-mi plac furnicile.
Alo. L-aţi văzut pe Edward pe undeva?
Şi dacă cineva mă recunoaşte?
Nu prea cred. Ei nu petrec prea
mult timp pe Hollywood Blvd.
- Dar tu ai facut-o.
- Ei hai. Lasă. Lasă.
În regulă. Arăţi minunat.
Arăţi ca o doamnă.
O să ai nişte momente minunate.
În regulă. Nu te agita şi zâmbeşte.
Humbold vine înconjurând
pe partea aceasta.
Toquenee e pe Kennan.
Penalty pentru acest joc.
Acestea sunt Gwen şi Gretchen,
surorile Olsen, cărora li s-a dus vestea,
care au făcut din a se mărita
un fel de artă.
- Edward.
- Mă întorc într-o secundă. Stai aşa.
Deci tu eşti aroma lunii. Hmm...
Uh, ea e doar susceptibilă. Edward
este burlacul nostru cel mai calificat.
Toată lumea încearcă să pună mâna pe el.
Păi, eu nu încerc să pun
mâna pe el. Îl folosesc doar pt. sex.
Oh, da.
- Foarte bine.
- Foarte bine.
Spune-mi încă odată
de ce suntem aici.
- Afaceri.
- Amestec de afaceri?
Mda.
Doamnelor şi domnilor
începe repriza.
Şapte pentru Şoimi.
Patru pentru Giuvaere.
- Scuză-mă. Edward! Edward. Aici.
- Phil.
- Ah, bine că te văd.
- Şi eu.
Vreau să faci cunoştinţă cu
o nouă prietenă de-a mea, Vivian Ward.
Păi, bună. Sunt Philip Stuckey, Vivian.
Ea e soţia mea, Elizabeth.
E întotdeauna o plăcere să
întâlneşti una din prietenele lui Edward.
Oh, Doamne!
E Tate Whitley Wallington.
Tate! Sunt eu, Elizabeth,
de la Workout World.
Un fel de regină a aerobicului.
Simte arderile.
Ei bine, îngăduie-mi
să-ţi ofer ceva de băut.
Vivian, vrei tu să începi cu asta? Bine?
Vin imediat. Ai văzut că
e şi senatorul Adams aici?
Mm-hmm. Eu l-am invitat.
De asta ţi-am jurat dragostea
mea veşnică. Mmm!
Un tip foarte original.
Cine e?
E avocatul meu.
E un tip că lumea.
Ai putea să faci gheata
pe curu' neveste-si.
Poate o să-ncercăm asta mai încolo.
- Sunt toţi oamenii ăştia, prietenii tăi?
- Petrec ceva timp cu ei, da.
- Păi, nu mă mir.
- Nu te miri ce?
Nu mă mir că ai
venit să mă cauţi.
Şi am nevoie de ceva ajutor
de la dvs. Doamnelor şi domnilor.
Trebuie să ne ajutaţi să
schimbăm câteva bucăţi de turbă cu iarbă.
- Aşa că veniţi.
- Veniţi oameni buni.
Ai auzit-o.
Călcarea în picioare a turbei.
Aceasta e o tradiţie străveche,
doamnelor şi domnilor.
Ca şi jocul de polo.
Regi şi regine făceau astfel.
E dulce, Edward.
Unde ai gasit-o?
976- BABE.
Doar un singur sfat:
evitaţi turba aburindă!
Nu, face parte din jocul de polo.
Trebuie să aveţi pantofii lustruiţi
de un membru al clubului.
Cred că am ceva în maşină
cu care se poate lustrui.
Mulţumesc.
- Vivian, bună. David Morse.
- Scuză-mă.
- David.
- Ce mai faci?
- Bine.
- M-am gândit că erai tu.[br]Îmi place pălăria asta.
E nouă.
- Vino să-mi vezi calul, Vivian.
- Păi, Edward mă aşteaptă...
- E chiar aici.
- În regulă, atunci numai pentru o secundă.
N-am ştiut că joci astăzi.
Aa, am cerut îndrumări.
Şi era acolo.
Aha, deci ai dat peste ea?
E grozav. Isuse.
Şi, cu ce se ocupă?
Lucrează?
- Cu vânzările.
- Vânzările? Minunat. Grozav.
Ce vinde?
De ce vrei să ştii?
Ascultă ce vreau să spun.
Te cunosc de multă vreme.
Văd ceva schimbări la tine săptămână
asta, *** ar fi cravata şi, aa...
Mă întreb dacă nu e
fata asta cauza schimbării,
Mai ales când o văd
vorbind cu David Morse.
- Le-am făcut cunoştinţă la cină
seara trecută.
Şi ce-i cu asta?Acum sunt cei mai buni
prieteni. Fata asta a apărut de aiurea.
Şi acum vorbeşte cu tipul al cărui companie
ai vrut s-o cumperi. Convenabil, nu-i aşa?
- Nu fi ridicol.
- *** poţi să ştii că fata asta...
nu s-a lipit de tine tocmai ca
să-i ducă informaţii lui Morse?
- Asta se întâmplă! Spionaj industrial...
- Phil, Phil, Phil!
- Phil, ascultă-mă.
- Ce e?
- Ea nu e un spion. E o prostituată.
- Oh!
E o prostituată.
Am agăţat-o pe
Hollywood Boulevard.
Cu maşina ta.
Oh, eşti...
- Da, da.
Eşti unicul milionar
de care s-a auzit vreodată...
care se încurcă cu şuste de-astea
de chilipir la colţ de stradă, ştiai?
- Edward!
- Îmi pare rău că ţi-am spus.
Dl. Senator. Dl. Senator Adams,
Îmi pare bine că aţi putut ajunge.
Mulţumesc. Sper că informaţia
pe care ţi-am dat-o a fost folositoare.
Da, cu siguranţă, da şi mulţumesc.
Nu s-a schimbat, nu-i aşa?
Nu, încă e îngropată la comisie.
- Te distrezi, Vivian?
- Mda, mă distrez de minune.
Trebuie să fie o mare schimbare
faţă de Hollywood Boulevard, hmm?
***?
Da, Edward mi-a spus.
Dar n-ai grijă;
secretul tău e în siguranţă cu mine.
Ascultă, poate, tu şi cu mine
ne-am putea întâlni odată...
După ce pleacă Edward.
Da, sigur. De ce nu?
Va trebui să facem asta, nu?
Philip.
Bună, fundaşilor.
Aş vrea să-i menţionez pe câţiva
din sponsorii noştri de argint:
Jacobs Distributors,
Norrell Saddlery.
Şi aş vrea să-i mulţumim foarte mult
sponsorului de platină,
Edward Lewis Enterprises.
- Eşti bine?
- Da sunt.
Bine. Ca lumea.
Şapte de "bine" până acum.
Poţi să mai spui un alt cuvânt, te rog?
Măgarule! Uite un cuvânt.
Cred că-mi plăcea mai mult "bine".
Ştii ceva? Spune-mi doar un lucru:
De ce m-ai făcut să mă îmbrac aşa?
Păi, un motiv a fost că
îmbrăcămintea asta era potrivită.
Nu, ceea ce vreau să spun
este că, dacă tot ai vrut
să spui la toată lumea
că sunt o paraşută,
de ce nu m-ai lăsat să-mi port ţoalele
mele, bine?[br]- Nu, N-a m- N-am...
Adică, in ţoalele mele, când vine unul
ca Stuckey la mine,
Pot să mă descurc;
sunt pregă***ă.
Îmi pare tare rău. Nu-mi place deloc
că Stuckey a spus, sau a făcut asta.
Dar el e avocatul meu.
Îl cunosc de zece ani.
El credea că eşti un fel de spion
industrial. Tipul e paranoic.
Acum tu eşti peştele meu? Crezi
că mă poţi pasa prietenilor tăi?
Nu sunt un fel de jucărioară!
Uite ce-i, ştiu că nu
eşti jucărioară mea, Vivian!
Vivian, cu tine vorbesc.
Vino înapoi!
Îmi pare rău că trebuie să exprim ceea ce
e evident, dar eşti de fapt o prostituată!
Şi eşti angajata mea!
Uite ce e, nu îţi
aparţin. Eu decid, bine?
Eu spun cu cine; Eu spun când;
Eu spun cine...
Refuz să petrec următoarele
trei zile luptându-mă cu tine.
Am spus că-mi pare rău.
Şi am spus-o serios.
Şi cu asta am terminat!
Îmi pare rău că te-am
întâlnit vreodată.
Îmi pare rău că am intrat
în maşină ta stupidă!
Ca şi *** ai fi avut şi alte
opţiuni atrăgătoare.
N-a mai fost nimeni in
viaţa mea care să ma facă
să mă simt aşa josnic,
*** ai facut-o tu astăzi.
Oarecum, găsesc asta
foarte greu de crezut.
Unde te duci?
Vreau banii mei.
Şi vreau să dispar de aici.
Haide!
Îmi pare rău.
N-am fost pregă*** să răspund
la întrebări despre noi.
A fost crud şi stupid.
Şi n-am gândit ce-am spus.
Nu vreau ca să pleci.
- O să stai săptămâna asta?
- De ce?
Te-am văzut vorbind cu David Morse
şi nu mi-a plăcut.
Discutam doar.
Nu mi-a plăcut.
În jos?
M-ai rănit.
Da.
Să n-o mai faci.
Primul tip pe care l-am iubit
a fost un nimeni total.
Al doilea a fost şi mai rău.
Mama îmi spunea că sunt
un magnet de tâmpiţi.
Dacă era vreun tâmpit pe o rază de
50 de mile, eram total atrasă de el.
Şi aşa am ajuns aici.
M-am luat după tâmpitul nr. 3.
Uite *** eram: fără bani,
fără prieteni şi fără tâmpit.
Şi ai ales ca asta să-ţi fie meseria?
Am lucrat la vreo două
fastfood-uri,
şi am parcat maşini la lupte.
Şi n-am reuşit să-mi plătesc chiria.
Mi-a fost prea ruşine să merg acasă.
Aşa am întalnit-o pe Kit.
Ea era prostituată
şi făcea să sune aşa bine.
Aşa că într-o zi am făcut-o şi eu.
Am plâns tot timpul.
Dar apoi m-am ales cu
câţiva obişnuiţi şi, ştii...
Nu e că cineva ar fi plănuit asta;
şi nu e tocmai visul copilăriei.
Ai fi putut să fii
mult mai mult de atât.
Oamenii te doboară de atâtea ori
şi ajungi să te autoconvingi.
Cred că eşti o femeie
foarte strălucită, foarte specială.
Răul e mult mai uşor de crezut.
Ai observat vreodată?
- Spune-i că o să-l sun luni.
- Da, domnule.
- Unde te duci? A semnat astea?
- Nu, a spus că trebuia să plece.
Edward, nu poţi să dispari acum.
Suntem implicaţi prea tare în asta.
Nu te panica, Philip.
Morse nu se duce nicăieri.
O să mă întorc dimineaţă.
- Ai trimis biletele la hotel? Mulţumesc.
- Da, domnule.
- Unde te duci?
- Am o întâlnire.
Cu prostituata?
Ai grijă, Philip!
- Arăt în regulă?
Mmm...
- Mmm?
- Ceva lipseşte...
Păi, îţi spun că nimic altceva nu se
potriveşte la rochia asta. Îţi spun eu.
Păi, poate ceva din cutia asta.
Nu vreau să fii prea încântată.
E numai de împrumut.
Te-au lăsat să împrumuţi
asta de la magazinul de bijuterii?
Sunt un client foarte bun.
Dacă era să cumperi asta,
cât te-ar fi costat?
Un sfert de milion.
Un sfert de milion de dolari?
Aşa că, unde ne ducem?
Surpriză.
Am uitat să-ţi spun, că m-am
simţit foarte bine seara trecută.
Mulţumesc.
Când nu te agiţi,
arăţi foarte bine...
şi foarte înaltă.
- Doar nu vrei să mergi la
San Francisco într-o limuzină?
N-am mai fost cu avionul niciodată.
Ar trebui să fie un zbor
destul de lin, Dl. Lewis.
Vremea e frumoasă
până la San Francisco.
Trebuie să fim acolo
în vreo 50 de minute.
- Am întârziat.
- Nu, e în regulă.
Seara de deschidere nu
începe niciodată la timp.
În regulă.
- Programul, domnule.
- Mulţumesc.
Pe aici, Domnule Lewis, sir.
- Doris, ce bine-mi pare să te văd.
- Ce mai faci?
- Domnule. O veste minunată. Felicitări.
- Bună seara, Edward.
Hei, vino încoace.
Trebuie să te uiţi la asta.
E în regulă.
Dacă ţi-e teamă de înălţimi,
de ce ai luat locuri aici sus?
Pentru că sunt cele mai bune.
- Mai doriţi ceva, domnule?
- NU, mulţumesc.
Lornioanele se află acolo.
Bucuraţi-vă de operă.
- Aşa, ai zis că e în italiană.
- Aha.
Păi *** pot să înţeleg ce cântă?
Ăsta e stricat.
- Al meu e stricat.
- Nu, nu. E în regulă.
- Oh.
- O să ştii. Crede-mă că o să înţelegi.
Muzica are mare putere.
E o formaţie!
Reacţiile oamenilor când văd prima oară
operă, sunt foarte dramatice.
Ori o iubesc, ori o urăsc.
Dacă e să o iubească,
o vor iubi întotdeauna.
Dacă nu, poate
vor învăţa s-o aprecieze,
dar nu va deveni niciodată
o parte a sufletului lor.
- Ţi-a plăcut opera, dragă?
- Oh, a fost aşa frumos,[br]că aproape mi-am udat chiloţii.
Ce?
A spus că i-a plăcut mai tare decât
"Piraţii din Pensance".
- Oh!
- Da.
La revedere.
- Nu, n-o atinge...
- Am mutat regina. Îmi place regina.
Nu poţi muta regina.
Ai făcut într-adevăr asta?
Hai s-o terminăm mâine, ce zici?
E tare târziu şi am de lucru.
Ce-ar fi să nu mergi mâine la lucru?
Să-ţi iei zi liberă?
- Eu să nu lucrez?
- Da.
Eu deţin compania...
Aici sunt rapoartele de depozit
cerute şi a sunat Dl. Lewis.
- Ce-a spus?
- A spus că-şi ia zi liberă.
- Îşi ia zi liberă?
- Aşa a spus.
Mi-e foame. E o tarabă de
snap-dog acolo. Ai ceva bani?
Am bani. Nu ştiu ce e aia
"snap-dog", dar am bani.
Păi tu o să cumperi un snap-dog şi o
să-l îmbucăm pe vine sub un copac, undeva.
- O să ce?
- Să-l îmbucăm pe vine.
În regulă, citeşte primele două pagini.
Bine.
Vorbeam cu cineva...
Doarme...
Te iubesc.
La ce te gândeşti stând aici singur?
La faptul că asta va fi
ultima noastră noapte împreună,
şi că în cele din urmă
o să scapi de mine.
Păi, ai fost destul de greu de luat.
Treaba mea e aproape gata,
aşa că o să mă întorc la New York.
Mi-ar face mare plăcere
să te mai văd din nou.
- Chiar aşa?
- Da.
Da, mi-ar face, aşa că am aranjat
ca să ai un apartament şi o maşină,
şi o varietate largă de
magazine în care vânzătoarele
vor sări pe tine garantat
oricând vei merge la cumpărături.
- Totul e rezolvat.
- Ce altceva?
O să laşi ceva bani lângă pat
când o să treci prin oraş?
Vivian, să ştii că într-adevăr
nu vreau să fiu aşa.
Dar *** va fi?
- Păi, în primul rând te va scoate de
pe străzi.[br]- Asta-i numai geografie.
Vivian, ce este ceea ce îţi doreşti?
Ce vezi că se întamplă între noi?
Nu ştiu.
Când eram fetiţă mică,
mama mă încuia în pod când eram obraznică,
ceea ce se întâmpla destul de des
Şi mă prefăceam...
mă prefăceam că sunt o prinţesă...
închisă în turn de o regină rea.
Şi apoi, dintr-o dată
acest cavaler...
cu un cal alb venea in galop
scoţându-şi sabia.
Şi eu îi făceam cu mâna.
Şi el urca în turn şi
mă salva.
Dar niciodată, de fiecare dată...
când aveam acest vis
cavalerul nu mi-a spus,
"Hai iubito, c-am să te pun
într-un apartament minunat. "
- Da.
- A trebuit să sun.
Tocmai am vorbit cu
James Morse. Ascultă.
- Vrea să se întâlnească cu tine astăzi.
- De ce?
N-a spus. Edward, cred că l-am prins.
Bilele lui sunt în uşă.
L-am prins!
Uite, dacă se prăbuşeşte, vreau să ne
dea acţiunile sale în după amiaza asta.
Nu, nu e bine. Dacă se
prăbuşeşte cu adevărat,
Spune-i lui Morse să ne întâlnim
în oraş în dimineaţa asta. Cu bine.
Trebuie să plec acum,
dar vreau să înţelegi...
că am auzit tot ce ai spus.
Asta-i tot de ceea ce sunt
în stare acum.
E un pas foarte mare pentru mine.
Ştiu. E o ofertă foarte bună
pentru o fată ca mine.
Nu te-am tratat niciodată
ca pe o prostituată.
Tocmai ai facut-o.
Sunt Barnard Thompson,
D-ra. Vivian.
Puteţi veni jos la oficiu?
Se află aici cineva care vrea
să vorbească cu dumneavoastră
- Spune că e D-ra. De Luca...
- Lasă-mă să vorbesc cu ea.
Lasă-mă...
Lasă-mă doar să vorbesc cu ea.
Hei, Viv, gagico. Vrei să cobori puţin?
Poliţaii ăştia nu mă lasă să trec.
- În regulă. E pe drum.
- Bine.
Spălătorul de geamuri
nu vrea să coboare.
- Dl. Thompson.
- Da.
E sâmbătă. Aşteaptă aici, te rog.
- Ai grijă de ea.
- Da, domnule.
Cinzeci de parai, bunicule.
Pentru 75, nevastă-ta poa' să privească.
Ascultă, te-am tot sunat.
Mda, ştiu. Mi-au spus la
Banana că m-ai căutat.
Trebuia să vii marţi.
Ţi-am lăsat bănii la recepţie.
- M-am ascuns de Carlos.
- Păi, dacă ai fi luat banii
nu trebuia să te ascunzi.
Am fost ocupată. Am avut viaţa
mea de trăit. Nino a fost cotonogit.
Trebuia să-l vizităm la spital,
Rachel a fost arestată. A fost o mizerie.
Oricum, am luat banii. Mersi
mult că mi-ai salvat curu'.
Acuma Carlos poa' să
se dea jos de pe el.
Ştii, a vorbit despre
tine seara trecută.
Ar sparge ceva dacă te-ar
vedea îmbrăcată aşa.
Mi-a fost teamă să te
îmbrăţişez. Credeam că te şifonez!
- Arăţi tare bine. Nu, ceva în umbră.
- Acolo.
Cureţi foarte bine.
Cu siguranţă nu te
potriveşti pe Bulevard
aşa *** arăţi, dar nu
te-ai potrivit niciodată.
Păi, mulţumesc, dar e uşor să
cureţi când ei bani.
Mda.
- El când pleacă?
- Mâine.
- Şi păstrezi ţoalele?
- Da.
Edward m-a întrebat
dacă vreau să-l mai văd vreodată.
Dar cred, cred că nu, cu siguranţă.
E doar o altă săptămână, nu-i aşa?
- "Cu siguranţă nu. "
- Da.
Oh, nu.
Ce?
- Cunosc această privire înlăcrimată.
- Oh, nu, n-o cunoşti.
- Te-ai îndrăgostit de el
- Nu. Kit, te rog. Încetează.
- Te-ai îndrăgostit de el?
- Kit!
- L-ai sărutat? Pe gură?
- Da, l-am sărutat.
- L-ai sărutat pe gură?
- Am facut-o şi a fost plăcut.
Te îndrăgosteşti de el, şi-l săruţi
pe gură. Nu te-am învăţat eu nimic?
Uite, nu sunt proastă, bine?
Sunt... Nu sunt îndrăgostită de el.
Doar... Îl plac.
Îl placi?
Păi, nu e un tâmpit sau vagabond.
E un tip bogat, cu clasă.
- Care o să-mi sfâşie inimă, nu-i aşa?
- Oh, nu. Ei haide.
Nu ştii asta.
Hei, te-a întrebat nu?
Poate voi, veţi putea...
ştii tu, să vă luaţi o casă împreună.
Să cumpăraţi ceva diamante
şi un cal. Nu ştiu.
Oricum ar putea merge.
Se întâmplă.
Când se întâmplă, Kit?
Când se întâmplă cu adevărat?
Şi pentru cine merge?
A mers pentru Marie cea slabă
sau pentru Rachel? Nu!
Alea erau două cazuri specifice
de drogate.
Vreau doar să ştiu
pentru cine merge.
Dă-mi un exemplu de cineva pe care
o cunoaştem şi pentru care a mers.
- Să-ţi dau un nume?
- Da, o persoană căreia i-a mers.
- Vrei să-ţi dau un nume?
- Da.
Oh, Doamne, apăsarea unui nume...
Cenuşă-naibii-reasa!
Dl. Morse, aţi spus dimineaţă
că vreţi să vorbiţi cu Dl. Lewis.
Dl. Lewis vă ascultă.
Mi-am reconsiderat poziţia
în legătură cu oferta de achiziţie...
cu o condiţie.
Nu sunt îngrijorat atât pentru mine,
cât pentru oamenii cu care lucrez.
Nu-i nici o problemă.
O să avem grijă de ei.
Păi, atunci, domnilor. Dacă am
putea să facem contractul acum.
- Dacă te uiţi la...
- Scuză-mă, Phil.
Domnilor, aş vrea să vorbesc
cu Dl. Morse între patru ochi.
Mulţumesc.
În regulă, domnilor, l-aţi auzit,
Vă rog să aşteptaţi afară.
Şi tu, Phil.
Ce vrei să spui?
Vreau să spun că aş vrea să
vorbesc cu Dl. Morse între patru ochi.
- El de ce are voie să stea?
- Te rog, te rog.
- Voi fi afară.
- Bine.
- Aşa e mai bine?
- E în regulă.
- Doriţi o cafea?
- Neagră.
Domnule Morse,
interesele mele în compania
dumneavoastră s-au schimbat.
Ce mai urmăreşti acum,
Domnule Lewis?
Păi, nu mai doresc să vă cumpăr
compania şi s-o dezmembrez.
Dar nu vreau s-o facă nici altcineva.
Şi este încă extrem de vulnerabilă.
Aşa că mă aflu...
pe un teren necunoscut.
Vreau să vă ajut.
De ce?
Domnule Morse, cred că putem să facem ceva
foarte special cu compania dumneavoastră.
Ce spui de contractele marinei militare?
Ah, ele nu erau moarte. Doar întârziate
Era doar un bluf.
- Te pricepi foarte bine.
- Mulţumesc foarte mult.
E meseria mea.
Îmi vine greu să o spun
fără să par prea binevoitor, dar...
Cred că putem lăsa detaliile, celorlalţi.
sunt mândru de dumneata.
Mulţumesc.
Cred că putem chema şi
celelalte costume acum.
Să continuăm şedinţa.
Intraţi, domnilor.
Luaţi loc.
Edward, te rog
ce au fost toate astea? Hmm?
Totul e al tău, Phil. Încheie tot.
Stai aşa. Stai aşa.
Astea nu sunt semnate!
Astea nu sunt semnate! Ar putea cineva
să-mi spună ce dracu' se petrece aici?
Dl. Lewis şi cu mine vom
construi vase împreună.
Vase mari, grozave.
Ştii ceva, cred că am să mă
duc să mă plimb.
- Mai stai puţin aşa. Mă întorc.
- Da, sir, Domnule, Lewis.
Well, well. Bună din nou.
Îl caut pe Edward.
Edward nu e aici.
Am crezut că este cu tine.
No. Uh, Edward sigur nu e cu mine.
Nu, dacă Edward era cu mine...
Când. De fapt, când
Edward era cu mine,
nu spulbera afaceri
de un miliard de dolari!
Cred că, uh, Edward e cu tine.
Eu asta cred.
- Te deranjează dacă beau un pic?
- Nu.
Nu, mulţumesc.
Păi, am să aştept.
Edward se va întoarce curând.
În orice clipă, va fi acasă.
Ştii,
aici nu e acasă.
Aici e... O cameră de hotel.
Şi, tu nu eşti...
micuţa femeie.
Eşti o târfă.
Poate eşti o târfă
foarte bună, ştii?
Poate dacă te-aş face, nu mi-ar
mai păsa să pierd milioane de dolari.
Pentru că trebuie să fiu
tare cinstit cu tine.
Chiar acum, Vivian, chiar acum
să ştii că-mi pasă. Chiar îmi pasă.
Şi chiar acum sunt tare
supărat, ştii tu?
Chiar acum sunt dus.
Aşa că poate dacă
te regulez, ha,
şi te duc la operă, după aceea poate
voi fi un tip fericit, exact ca Edward.
- Hei, dă-te jos de pe mine!
Hei, hei! La naiba!
- Oh!
- Oh!
- Haide! Haide! Că plătesc.
- Dă-te de pe mine.
- Cât costă? Douăzeci, treizeci de parai?
- Dă-te de pe mine! Dă-te de pe mine!
Cincizeci? Tu, o curvă
de 50 de dolari, Vivian?
Ce faci?
Încetează. Nu vreau
să-ţi fac rău! Încetează!
Deja ai facut-o, Edward!
- Afară. Ieşi afară de-aici.
- Bine, bine.
Uite, e o curvă, omule.
E o... Ahh!
- Ahh! La naiba.
- Rahat! La naiba!
- Cred că mi-ai spart nasul.
- Ieşi afară de-aici.
Care-i problema cu tine?
Haide, Edward! Ţi-am dăruit zece ani!
- Mi-am devotat întreaga viaţă!
- Asta-i rahat.
Asta e un aşa rahat!
Ţie îţi place să ucizi, nu pe mine!
Te-am făcut un om foarte bogat
făcând exact ce-ţi plăcea la nebunie.
Acuma ieşi odată de aici!
IEŞI AFARĂ!
De ce tipii întotdeauna ştiu
să lovească o femeie peste obraz?
***! Şi simţi de
parcă-ţi explodează ochiul.
*** se face? Te trag de-o parte
în liceu şi te învaţă *** se face?
E aşa...Au.
Nu toţi bărbaţii lovesc.
Am auzit ce-ai făcut cu Morse.
- Aia a fost o decizie de afaceri.
- A fost bună.
M-am simţit bine.
Cred că asta e în regulă.
Trebuie să mă pregătesc de plecare.
Da, am observat că ai împachetat.
De ce pleci acum?
Edward, întotdeauna se va găsi vreun tip,
chiar vreun prieten de-al tău,
care să creadă
că ma poate trata ca Stuckey,
crezând că îi este permis.
Ce o să faci?
O să baţi pe toată lumea?
Nu pentru asta plecai.
Uite, mi-ai făcut
o ofertă tare bună.
Şi în urmă cu câteva luni,
nici o problemă.
Dar acum totul e diferit
şi tu ai schimbat asta.
Şi nu o poţi schimba înapoi.
Vreau mai mult.
Ştiu *** e cu vrutul mai mult.
Eu am inventat conceptul.
Întrebarea este cât mai mult?
Vreau basmul.
Legături imposibile.
Darul meu deosebit
sunt legăturile imposibile.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Dacă vrei vreodată ceva... Mătase
de dinţi, sau orice... Să mă suni.
M-am simţit bine.
Şi eu.
Vrei să-ţi chem un hamal?
- Nu, am luat-o.
- Eu car asta.
Mersi.
Stai. Stai noaptea asta cu mine.
Şi nu pentru că te plătesc,
ci pentru că tu vrei.
Nu pot.
La revedere.
Cred că ai o mulţime
de talente deosebite.
- N-am făcut-o, domnule.
- Nu, nu. N-am spus asta.
Vreau să suni la întreţinere şi să se ocupe
de asta. Trebuie să transferi autoritatea.
- Da, domnule.
- Bună, Barney.
D-ra Vivian. Mulţumesc.
Am vrut să vă spun la revedere.
Păi, atunci înţeleg că nu-l
însoţeşti pe Dl. Lewis la New York.
Haide, Barney. Tu şi cu mine
trăim în lumea reală... Mai tot timpul.
Ai aranjat pentru transport?
- Voi chema un taxi.
- Dă-mi voie.
- Darryl.
- Da, domnule.
Te rog du-o pe D-ra. Vivian
oriunde vrea să meargă.
Da, domnule.
A fost o plăcere să te cunosc.
Vino şi ne mai vizitează
vreo dată.
Să fii cuminte.
... Lay a whisper...
... On my pillow...
... Leave the winter...
... On the ground...
... I wake up lonely...
... The stare of silence...
... În the bedroom...
... And all around...
... Touch me now...
... I close my eyes...
... And dream away...
... It must have been love...
... But it's over now...
... It must have been good...
... But I lost it somehow...
... It must have been love...
... But it's over now...
... From the moment we touched...
... 'Til the time had run out...
Asta e totul, domnule?
Da. Da, asta e totul.
- Ne întâlnim jos, domnule.
- Mulţumesc.
Arătam de parcă am fi drogate.
Ştii, San Francisco nu e
aşa de grozav.
Climatul e rău. E ceaţă.
Imprevizibil.
Am să iau un pulover.
Ce o să faci acolo?
Caut o slujbă.
Termin şcoala.
Am lucruri pe care le pot face.
Aveam note destul de bune la liceu.
Da, am putut vedea asta despre tine.
Sigur nu vrei să vii cu mine?
Şi să las asta?
Pentru nimic în lume.
Vino încoace.
Ce e asta?
E o parte din fondul şcolar
Edward Lewis.
Cred că ai mult potenţial,
Kit De Luca.
Crezi? Crezi că am potenţial?
Oh, da. Să nu laşi pe nimeni
să-ţi spună altfel, bine?
Bine.
Ai grijă de tine.
Nu, nu pot, nu pot.
E preferata ta.
La cât e autobuzul tău?
Peste o oră.
Da, păi, trebuie s-o tai,
pen' că despărţirile mă înnebunesc.
Aşa că ai grijă de tine.
Dl. Lewis.
Nu ai nici un mesaj pt.
mine nu-i aşa?
Nu, mă tem că nu, sir.
Am nevoie de o maşină
către aeroport, de asemenea.
Bineînţeles, Darryl vă va duce
oriunde vreţi să mergeţi.
- Darryl, limuzina în faţă, te rog.
- Da, sir.
Mulţumesc, Darryl.
Un ultim lucru. Dacă ar
fi cu putinţă ca tu...
să-i dai înapoi lui Fred
asta pt. mine, te rog.
Da, bineînţeles.
Se poate, domnule?
Bineînţeles, te rog.
Trebuie să fie greu
să renunţi la ceva aşa de frumos.
Ştiţi, Darryl a condus-o de asemenea
pe D-ra. Vivian acasă, ieri.
O să am grijă de asta.
Mulţumesc, Dl. Thompson.
Avionul dvs. pleacă
după orar, domnule.
Ar trebui să ajungă
la timp la New York.
O să te taxez puţin mai
mult ca Vivian la chirie...
pentru că am cursul ăsta
de frumuseţe la care mă duc.
Nu o să fiu acolo
aşa mult, ştii?
Pen' că nu poti. Nu poţi
să faci şmecherii veşnic.
Trebuie să ai un ţel.
Ai un ţel?
Păi, întotdeauna am vrut
să fiu la Ice Capades.
- Să te ajut, dragă?
- Poftim. Mulţumesc tare mult.
Deci, ai multe lucruri de mutat?
Nu, Carlos mi-a ars mai toate lucrurile
când i-am spus că mă mut.
Vivian!
Printesă Vivian! Coboară!
- Trebuia să fie ultimul etaj, nu?
- E cel mai bun.
În regulă.
Urc.
Şi ce s-a întâmplat după ce el
s-a urcat în turn şi a salvat-o?
Şi ea îl salvează pe el.
Bun venit la Hollywood.
Care e visul dumneavoastră?
Toată lumea vine aici.
Ăsta e Hollywood, tărâmul viselor.
Unele vise se împlinesc, altele nu.
Dar continuaţi să visaţi.
Ăsta e Hollywood. Întotdeauna e vremea
de visare, deci continuă să visezi.