Tip:
Highlight text to annotate it
X
Doamnelor şi domnilor, suntem pe cale să
începem descinderea în Los Angeles.
Tocmai aţi auzit trenul de aterizare
care a intrat la loc.
În Los Angeles este senin,
temperatura 22 grade Celsius.
Ne aşteptăm să ajungem la timp,
peste 4 ore şi 18 minute.
Ne bucurăm să vă avem la bord
şi sperăm să vă revedem cât de curând.
A B S O L V E N T U L
Atenţiune, vă rog! Staţionarea pasagerilor
în această zonă este limitată la 3 minute.
Hei, care-i problema?
Toţi musafirii sunt jos, Ben.
Aşteaptă să te vadă.
Tată, le-ai putea explica faptul că
vreau să fiu singur un timp?
Sunt toţi prietenii noştri, Ben.
Cei mai mulţi te cunosc practic
de când te-ai născut.
Ce e, Ben?
Sunt doar...
... îngrijorat?
Păi...
Descpre ce?
Despre viitorul meu, cred.
Ce-i cu el?
Nu ştiu.
Vreau să fie...
***?
Diferit.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu, coborâm acum!
A venit familia Carlson.
Da? Hai.
Au venit tocmai din Tarzana.
Haide.
E minunat să ai
atâţia prieteni devotaţi.
Uite-l pe premiantul nostru.
Suntem foarte mândri de tine, Ben.
Mulţumesc, dnă. Carlson.
Aia-i maşina nouă?
Chestia roşie?
Cadoul de absolvire al lui Ben.
N-o să ai probleme cu agăţatul
în aia, nu?
Şi?
Fetele, puicuţele, gagicile.
Cred că Ben a trecut de faza asta.
Nu-i aşa, Ben?
Da, doamnă.
Scuzaţi-mă. Cred c-aş vrea să
văd ceva la maşină.
Uite vedeta noastră.
*** te simţi?
Bine, dle. Loomis.
Îmi iau ceva de băut şi pe urmă
vreau să-mi spui tot despre premiu.
Premiul ăla "Hopperman".
Helpingham.
Helpingham! Aşa-i! Aşteaptă aici.
Ben, suntem mândri de tine.
Mândri, mândri, mândri.
Ce vei face acum?
O să mă duc puţin sus.
Nu, mă refer la viitorul tău, la viaţa ta.
E cam greu de spus.
Ben!
Scuzaţi-mă.
Dl. McQuire
Ben.
Dl. McQuire.
Vino cu mine puţin.
Vreau să vorbesc cu tine.
Scuze, John.
Vreau să-ţi spun un cuvânt,
doar un cuvânt.
Da, domnule.
- Asculţi?
- Sigur.
Plastic.
Mai exact?
Are un viitor minunat, plasticul.
Gândeşte-te la asta. Te vei gândi?
Da.
Destul. Ne-am înţeles.
- Uite-l. Uite-l pe Ben.
- Scuză-mă puţin.
Linişte, vă rog, toată lumea.
Aş vrea să ne bucurăm cu câteva
din faptele lui Ben de la colegiu.
Linişte, vă rog!
Capitanul echipei de "cross country"
Editor asociat al ziarului
colegiului "New Junior here",
director la "Junior and Senior"
Bănuiesc ca aici nu e baia, nu?
E jos.
Ce mai faci, Benjamin?
Bine, mulţumesc, dnă Robinson.
Baia e jos la capătul holului.
Ce cameră plăcută.
Dnă Robinson, nu vreau să fiu
nepoliticos, dar sunt...
Ai vreo scrumieră?
Nu.
Am uitat. Vedeta nu fumează.
E o fată?
Ce să fie?
Ceea ce te supără.
Nu. Sunt puţin confuz.
În general.
Aşa e.
- Păi, felicitări!
- Mulţumesc!
- Benjamin, vreau să te întreb ceva.
- Ce?
- Mă conduci acasă?
- Ce?
Soţul meu a luat maşina.
Mă duci tu acasă?
Uite, luaţi-o.
Ştiţi *** funcţionează un schimbător?
- Nu?
- Nu.
Hai.
- Mulţumesc.
- *** să nu.
- Vrei să intri, te rog?
- Ce?
mi-ar place să intri
până aprind luminile.
De ce?
Fiindcă nu mă simt în siguranţă
până nu aprind luminile.
Te-ar deranja să mergi în faţa mea
spre verandă?
Mă simt ciudat când
intru într-o casă întunecoasă.
- Dar e lumină.
- Te rog.
Ce bei? Bourbon?
Dnă Robinson, v-am condus acasă.
Mi-a făcut plăcere.
Dar mă gândesc la altceva.
Puteţi înţelege asta?
- Da.
- Bine.
Ce bei?
Benjamin, îmi pare rău că e aşa, dar
nu vreau să rămân singură în casa asta.
- De ce nu?
- Te rog, rămâi până vine soţul meu.
- Când se-ntoarce?
- Nu ştiu.
- O băutură?
- Nu.
- Întotdeuna vă e aşa frică să fiţi singură?
- Da.
De ce nu încuiaţi uşa şi
să vă băgaţi în pat?
Sunt foarte nervoasă.
Pot să întreb ceva?
Ce crezi despre mine?
La ce vă referiţi?
Mă cunoşti dintotdeauna.
Trebuie să-ţi fi format o părere.
Am crezut întotdeauna că sunteţi
o persoană foarte drăguţă.
Ştiai că am fost alcoolică?
- Ce?
- Ştiai asta?
Cred c-ar trebui să plec.
Stai jos, Benjamin.
Dnă Robinson, dacă nu
vă supără să spun asta,
discuţia asta devine puţin ciudată.
Sunt sigur că dl Robinson
va veni imediat şi...
- Nu.
- Ce?
Soţul meu va întârzia.
Ar trebui să lipsească câteva ore.
Doamne!
- Pardon?
- Nu, dnă Robinson, nu, nu.
Ce e?
Dnă Robinson, doar nu...
sper că nu vă aşteptaţi...
Ce?
Adică, sper că nu credeţi că
aş face aşa ceva.
Aşa ce?
- Ce credeţi?
- Nu ştiu.
Pentru Dumnezeu, dnă Robinson.
M-aţi adus în casă.
Îmi daţi ceva de băut. Puneţi muzică.
Acum aţi început să-mi faceţi confesiuni
despre viaţa dumneavoastră
şi-mi spuneţi că soţul va
întârzia câteva ore.
- Şi?
- Dnă Robinson, încercaţi să mă seduceţi.
Nu?
Nu. Nu m-am gândit la asta.
Mă simt flatată...
Dnă Robinson, mă iertaţi
pentru ce am zis?
E în regulă.
Ba nu e, e cel mai urât lucru
pe care l-am spus vreodată cuiva.
Stai jos.
Vă rog iertaţi-mă.
Fiindcă vă plac.
Nu mă gândesc la
dumneavoastră în felul ăsta.
Dar sunt confuz.
E-n regulă. Acum termină-ţi paharul.
Dnă Robinson, îmi vine rău când mă
gândesc la ce-am zis.
Uită acum. Termină-ţi băutura.
- Ce e cu mine?
- Ai văzut portretul lui Elaine?
- Portretul ei?
- Da.
Nu.
L-am făcut anul trecut, de Crăciun.
- Ai vrea să-l vezi?
- Foarte mult.
E camera lui Elaine.
Elaine e cu siguranţă
o fată atractivă, nu?
Nu-mi amintesc că avea ochi căprui.
- Benjamin?
- Da?
- Vrei să vii puţin?
- Acolo? Sigur.
Vrei să-mi tragi fermoarul?
Cred că mă bag în pat.
Păi, noapte bună.
- Nu-mi deschizi fermoarul?
- Mai bine nu, dnă Robinson.
- Dacă mai crezi că încerc să te seduc
- Nu, nu cred. Dar mă simt puţin ciudat.
- Benjamin, mă ştii dintotdeauna.
- Ştiu asta. Dar...
Hai. nu pot să ajung.
- Mulţumesc.
- Da.
- Ce te sperie?
- Nu sunt speriat, dnă Robinson.
Atunci de ce tot fugi?
Fiindcă vă băgaţi în pat.
Nu cred c-ar trebui să fiu aici.
- N-ai mai văzut pe nimeni în chiloţi?
- Ba da, dar...
- Dacă intră acum dl Robinson?
- Dacă intră?
Ar fi distractiv, nu?
Nu crezi că are încredere în noi?
Bineînţeles că are.
Dar şi-ar putea face o idee greşită.
Oricine şi-ar face.
Nu văd de ce.
Am de două ori vârsta ta.
*** ar putea cineva să creadă...
Dar ar face-o! Nu vedeţi?
Benjamin... nu încerc să te seduc.
Ştiu asta. Dar vă rog, dnă Robinson.
E dificil pentru mine.
- Ţi-ar place să te seduc?
- Ce?
Asta încerci să-mi spui?
Plec acasă.
Îmi cer scuze pentru ce am spus.
Sper că puteţi uita.
Dar acum plec acasă.
- Benjamin?
- Da.
- Îmi aduci poşeta înainte să pleci?
- Trebuie să plec. Îmi pare rău.
Nu vreau s-o spun din nou.
Vrei s-o aduci?
- Unde e?
- Pe masă în hol.
- Dnă Robinson?
- Sunt în baie.
Am adus poşeta.
O aduci sus?
O să v-o întind.
Veniţi şi v-o întind.
Benjamin... m-au obosit
suspiciunile astea.
Dacă nu vrei să-mi faci o mică favoare,
nu mai ştiu.
O las pe treapta de sus.
Pentru Dumnezeu, Benjamin, vrei să
încetezi asta şi să-mi aduci poşeta?
O pun lângă uşă.
- Vrei să mi-o aduci înăuntru?
- Aş prefera să nu.
- Bine. Pune-o în camera lui Elaine.
- Bine.
O, Doamne!
Lăsaţi-mă să ies!
- Nu fi agitat.
- Plecaţi de lângă uşă.
- Vreau să-ţi spun ceva întâi.
- Iisuse Cristoase!
Benjamin, vreau să ştii că
sunt disponibilă pentru tine.
Dacă vrei acum te culci cu mine.
Cristoase!
Dacă vrei acum te culci cu mine.
Vreau să ştii că mă poţi suna
oricând vrei şi aranjăm noi ceva.
- Înţelegi ce-ţi spun?
- Lăsaţi-mă să ies!
- Benjamin, ai înţeles ce-am spus?
- Da. Da. Lăsaţi-mă să ies!
Fiindcă te găsesc foarte
atractiv şi oricând vrei...
Iisuse!
- Aia din faţă e maşina lui Ben?
- Da, domnule!
Am condus... am condus-o
pe dna. Robinson acasă.
A vrut s-o conduc
acasă şi... am condus-o.
Bun, mulţumesc.
E sus. A vrut să rămân jos
până vă întoarceţi.
- Să păzeşti bătrâna cetate, nu?
- Da, domnule.
- Felicitări!
- Mulţumesc!
- Se pare că ai nevoie de un plin.
- Nu. trebuie să plec acasă.
S-a întâmplat ceva?
Arăţi cam tulburat.
Nu. Sunt... puţin îngrijorat în legătură
cu viitorul meu. Puţin tulburat.
Haide. Să bem ceva.
- Scotch?
- Bourbon.
Ben, câţi ani ai?
20.
Fac 21 săptămâna următoare.
O vârstă al dracului de bună.
Mulţumesc.
Foarte mult!
- Aş vrea să am iar 21. Fiindcă, Ben...
- Domnule?
- Nu vei mai fi iarăşi tânăr.
- Ştiu.
- Ben, pot să-ţi spun ceva?
- Ce?
De când ne cunoaştem?
De când ne cunoaştem?
- De când sunt partenerul tatălui tău?
- E ceva timp.
- Te-am văzut crescând, Ben.
- Da, domnule.
Am simţit că eşti ca
propriul meu fiu.
Mulţumesc.
Deci sper să nu te superi
dacă-ţi dau un mic sfat.
Mi-ar place să-l aud.
Ben, cred...
cred că ar trebui să o iei mai încet.
Fă câteva nebunii. Ia
lucrurile aşa *** sunt.
Distrează-te cu fetele şi aşa mai departe.
Nu te ridica.
Tocmai îi spuneam lui Ben c-ar
trebui să facă unele nebunii.
Să se distreze cât poate.
Crezi că-i un sfat bun?
Da.
Trebuie să plec.
O să faci câteva cuceriri vara asta.
Pariez că te plac femeile.
Nu.
Ce? Pari a fi tipul pentru care se bat.
Nu ţi se pare că e genul
pentru care se bat femeile?
Ba da.
Elaine se întoarce sâmbătă de la Berkeley.
Da.
- Aş vrea să o suni.
- Aşa voi face.
- Benjamin? Benjamin?
- Da.
Mulţumesc că m-ai adus.
Ne vedem curând, sper.
Doamnelor şi domnilor, vă rog puţină
atenţie pentru principala atracţie a zilei.
Hei, acolo! Da, da!
Puţină atenţie, vă rog!
- Eşti gata, atracţie principală?
- Putem vorbi puţin, tată?
Vom avea nevoie ne aplauze
să-l aducem aici pe băiat, bine?
Staţi puţin, corectez,
să-l aducem pe acest tânăr,
fiindcă azi împlineşte 21 de ani.
Haide, să înceapă spectacolul!
Stai puţin, vreau să spun ceva...
Totdeauna vrei.
Tată, putem vorbi puţin despre asta?
Nu-i mai pot ţine mult, Ben.
Ai face mai bine să ieşi.
Aş vrea să discutăm asta.
Băiatul ăsta, scuze, acest tânăr...
îşi va continua curând educaţia
cu o bursă "Frank Halpingham".
Dar înainte de a începe...
Îi dezamăgeşti, Ben.
Îi dezamăgeşti.
Tată, poţi asculta?
10 secunde.
Ne va face o demonstraţie practică
a unui cadou aniversar excitant.
Şi ar fi bine să meargă
sau am risipit peste 200 dolari.
Aplauze pentru, Benjamin Braddock!
Haide!
Prieteni, acest tânăr remarcabil
va face pentru dumneavoastră
câteva fapte spectaculoase
în apa ce depăşeşte 3 metri.
va face ceva spectaculos
în apa de peste 3 metri adâncime.
Bună.
- Nu prea ştiu *** să spun
- Benjamin?
M-am gândit la perioada
de după petrecere...
Unde eşti?
Mă întrebam dacă aş putea să
vă ofer ceva de băut.
Unde eşti?
- La hotelul Taft.
- Ai luat o cameră?
- Nu. Ştiu că e destul de târziu şi dacă...
- O oră.
- Ce?
- Într-o oră sunt acolo.
Vă pot ajuta cu ceva, domnule!
- Ce? O, nu, doar...
- Aţi venit pentru o afacere, domnule?
- Ce?
- Petrecerea "Singleman", domnule?
- Da.
- În sala de bal.
Mulţumesc.
- Salut.
- Salut.
- Eşti unul dintre poeţi, nu?
- Nu, de fapt nu sunt...
Aş vrea să ţi-o prezint pe
sora mea, dra. DeWitte...
- Îmi pare bine.
- Şi mie, dră DeWitte.
... şi soţul meu, dl. Singleman...
Scuze.
- El e Jeffrey, bineînţeles.
- Bineînţeles.
- Nu v-am reţinut numele, domnule.
- Benjamin Braddock, domnule.
- Braddock... Braddock?
- Da, dar mă tem...
Găsesc imediat masa.
Braddock. Nu Braniff? Avem un Braniff.
Nu, de fapt doar
căutam un prieten.
- Dar nu înţeleg.
- N-am venit la petrecere, îmi pare rău.
Hei, nu înţeleg.
Mi-a părut bine să
vă-ntâlnesc, dle. Braniff.
- Bună, Benjamin.
- Bună.
- Pot să m-aşez?
- Bineînţeles.
Mulţumesc.
- Ce faci?
- Foarte bine. Mulţumesc.
- Pot bea ceva?
- O băutură? Bineînţeles.
Nu m-a văzut.
- Chelner! O să iau un Martini.
- Da, doamnă.
Ştii, nu trebuie să fi
aşa nervos.
Nervos. Păi, sunt puţin nervos.
Adică e... e destul de greu
să fi suav când eşti...
- Ai luat o cameră?
- Ce?
- Ai luat deja camera?
- Nu.
Vrei?
Păi, nu. Mă gândeam
că am putea sta de vorbă.
- Vrei s-o iau eu?
- Dumneavoastră? O, nu. Nu, eu o iau.
Vrei s-o iei acum?
- Acum?
- Da.
- Păi... nu ştiu.
- De ce n-o iei?
De ce n-o iau? Păi, atunci o iau.
Mă scuzaţi.
Da, domnule?
O cameră. Aş vrea o cameră, vă rog.
Simplă sau dublă?
Simplă. Doar pentru mine, vă rog.
Vreţi să semnaţi în registru, vă rog?
- S-a întâmplat ceva, domnule?
- Ce? Nu, nimic.
Aveţi vreun bagaj, domnule... Gladstone?
Bagaj? Da. Da. Am.
- Unde e?
- Ce?
Bagajul?
E în maşină.
Afară în maşină.
Foarte bine, domnule.
Trimit băiatul să-l aducă.
A, nu. Adică aş prefera să nu
se deranjeze să-l aducă.
Iau doar periuţa de dinţi.
Pot s-o iau singur. Dacă se poate.
Bineînţeles.
Pun un băiat să vă arate camera.
De fapt, o s-o găsesc singur.
Trebuie să-mi iau periuţa
şi mă descurc singur.
- *** doriţi, domnule.
- Mulţumesc!
- Dna. Robinson.
- Da?
- Pentru dumneavoastră.
- Mulţumesc.
Alo?
- Dna. Robinson?
- Da?
- Sunt Benjamin.
- Da?
Benjamin Braddock.
Benjamin, unde eşti?
Puteţi să vă uitaţi pe geam.
- Mă puteţi vedea?
- Da.
- Am luat o camera simplă.
- E bine.
Dar e ceva. Recepţionerul
pare puţin suspicios.
Nu ştiu care sunt regulile lor.
Păi... vrei să urci tu primul?
Da, cred c-ar fi bine.
Vin în 5 minute.
Atunci, la revedere.
- Benjamin.
- Da?
E ceva ce
ai vrea să-mi spui?
- Să vă spun?
- Da.
Păi, aş vrea să ştiţi cât de mult
apreciez asta, într-adevăr.
- Numărul camerei.
- Ce?
Numărul camerei, Benjamin.
Cred c-ar trebui să mi-l spui.
Da? Aveţi dreptate.
- E 562.
- Mulţumesc.
Cu plăcere.
Atunci ne vedem mai târziu, dnă. Robinson.
Nota, vă rog.
Am luat-o.
- Am zis c-am luat-o.
- Domnule?
- Periuţa. Am luat-o.
- Foarte bine, domnule.
- Da. Noapte bună.
- Noapte bună, domnule.
- Bună, Benjamin.
- Dnă. Robinson.
- Benjamin.
- Da?
- Mă dezbrac acum. E-n regulă?
- Sigur.
Să... adică să stau aici?
Adică... nu ştiu ce vreţi să fac.
- De ce nu priveşti?
- Sigur. Mulţumesc.
- Îmi aduci un umeraş?
- Ce?
- Un umeraş.
- A, da.
- De lemn?
- Ce?
De lemn sau de sârmă?
Au de-amândouă.
- Oricare e bun.
- Bine.
Mulţumesc!
- Mă ajuţi cu asta, te rog?
- Sigur.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Benjamin, ar fi mai uşor
pentru tine pe întuneric?
- Dnă. Robinson, nu pot face asta.
- Ce?
Totul e teribil de greşit.
- Nu mă găseşti atractivă?
- O nu, dnă. Robinson.
Cred că sunteţi cea mai atractivă
dintre prietenii părinţilor mei.
Cu adevărat. Vă găsesc atractivă, dar...
Pentru Dumnezeu, imaginaţi-vă părinţii mei!
Imaginaţi-vă ce ar spune
dacă ne-ar vedea acum aici?
- Ce ar spune?
- N-am nici o idee, dnă. Robinson.
Dar pentru Dumnezeu.
M-au crescut,
mi-au făcut o viaţă bună.
Şi cred că merită mai mult decât atât.
Cred că merită ceva mai bun decât
să sar în pat cu soţia partenerului lor.
- Ţi-e frică de mine?
- Nu, nu înţelegeţi.
Uite, poate făcem altceva împreună.
Dnă. Robinson, vreţi să mergeţi la un film?
- Pot să te-ntreb ceva personal?
- Fac orice vreţi.
- E prima oară?
- E ce?
E, nu-i aşa?
E prima oară.
Mă faceţi să râd, dnă. Robinson.
Chiar râd.
- Poţi admite asta, nu?
- Glumiţi?
- Nu trebuie să te ruşinezi.
- Staţi puţin!
- Prima dată...
- Cine zice că-i prima dată?
- Te temi...
- Staţi puţin.
... ca nu cumva, nepotrivit... adică fiindcă
se întâmplă ca în mod inadecvat...
Inadecvat!
Nu mişca.
Ben, ce faci?
Păi, aş spune că mă las
legănat de valuri, aici, în piscină.
De ce?
E foarte confortabil.
- Te-ai gândit la absolvire?
- Nu.
Te-ar deranja să-mi spui atunci
la ce-au folosit cei 4 ani de colegiu?
Pentru ce atâta muncă?
M-ai prins.
Ascultă, Ben.
Cred că e bine pentru un tânăr,
după atâta muncă grea,
să se relaxeze, să se distreze,
să lenevească, să bea bere şi tot aşa.
Dar după câteva săptămâni
cred că acea persoană ar trebui
să ia nişte hotărâri
şi să se gândească
să-şi mişte fundul.
A venit familia Robinson.
Bună, Ben.
Ce-ai mai făcut zilele astea?
Mai nimic. Am luat-o uşor.
Asta aş face şi eu dac-aş putea.
Nu-i deloc rău.
Hei, Ben, Elaine se întoarce
curând de la Berkeley.
- Vreau s-o suni de data asta.
- O s-o sun.
Fiindcă eu cred că voi doi
aţi face o pereche bună.
Salut-o pe dna. Robinson, Benjamin.
- Bună, dnă. Robinson.
- Bună, Benjamin.
- Putem vorbi puţin?
- Sigur.
Benjamin, dragă.
O să te-ntreb ceva
dar nu trebuie să-mi
răspunzi dacă nu vrei.
Ce?
O să te-ntreb ce faci
când lipseşti noaptea.
Când lipsesc?
Nu trebuie să-mi spui dacă nu vrei.
Nu, vrea. Vreau să-ţi spun.
Mă plimb cu maşina.
Altceva?
Nimic altceva.
Doar nu te plimbi până dimineaţa, Benjamin.
A, nu.
Atunci ce faci?
Te întâlneşti cu cineva?
Cu cineva?
De ce spui asta?
E treaba ta.
Stai. Stai, nu mă-ntâlnesc cu nimeni,
mamă. Dar de ce spui asta?
Benjamin, nu vreau să m-amestec
în treburile tale,
dar mai bine nu spune nimic
decât să minţi.
- Noapte bună.
- Stai.
Aşteaptă.
Vrei s-aştepţi puţin, te rog?
Dnă. Robinson, credeţi că am putea să
ne spunem câteva cuvinte de data asta?
Nu cred că avem să
ne spunem prea multe.
De o lună, tot ce facem e
să venim aici şi să sărim în pat.
Te-ai săturat de asta?
Nu. Dar credeţi că am putea
face puţină conversaţie?
Despre ce vrei să vorbim?
Orice.
Vrei să-mi povesteşti despre
experienţele tale din colegiu?
Doamne.
Alt subiect.
Artă.
Artă. Un subiect bun.
Începeţi.
Începe tu.
Eu nu ştiu nimic despre artă.
Ce vreţi să ştiţi?
Vă interesează mai mult
arta modernă sau clasică.
Nici una.
- Nu vă interesează arta?
- Nu.
- Atunci de ce vreţi să vorbim despre ea?
- Nu vreau.
O să facem asta.
O să avem o conversaţie.
Spuneţi-mi ce-aţi făcut azi.
M-am trezit.
Am făcut micul-dejun pentru soţul meu.
Asta!
Asta e ceva despre care
am putea să discutăm.
Soţul dumneavoastră!
El?
Mă refer la tot. Nu ştiu
nimic despre *** vă descurcaţi.
Ce-i spuneţi când
plecaţi de-acasă noaptea?
Nimic. Doarme.
Totdeauna? Nu se trezeşte
când vă întoarceţi acasă?
Avem dormitoare separate.
Deci nu... adică nu vreau
să par a fi curios
- dar bănuiesc că nu vă culcaţi împreună.
- Nu.
Şi de când e aşa?
- Las-o baltă.
- Staţi puţin, de ce vă grăbiţi?
Ghiceşte.
Nu pot.
Gândeşte-te bine, Benjamin.
Nu vă de ce aţi făcut-o, doar dacă
n-aţi fost nevoită să
vă căsătoriţi cu el, nu?
Nu spune Elaine.
Nu. A trebuit să vă măritaţi
fiindcă eraţi însărcinată?
Te şochează?
Niciodată nu m-am gândit
la dumneavoastră şi
la dl. Robinson ca fiind
genul de oameni care...
Ştiu. Hai în pat.
Staţi puţin.
Şi *** s-a întâmplat?
Ce?
Dnă. Robinson, vreţi să-mi spuneţi
care au fost circumstanţele?
Nu neapărat.
Era student la Drept atunci?
Şi eraţi studentă.
- La colegiu.
- Da.
Care a fost domeniul?
Benjamin, de ce mă întrbi toate astea?
Fiindcă mă interesează, dnă. Robinson.
- Ce aţi absolvit?
- Arta.
Arta?
Dar credeam că...
Bănuiesc că v-aţi pierdut interesul în timp.
Aşa ceva.
Şi *** s-a întâmplatn?
- Ce?
- Cu dl. Robinson.
Tu *** crezi.
V-a luat în camera lui?
Aţi mers la un hotel?
Benjamin, ce contează?
Sunt curios.
Am fost în maşina lui.
O, no. Aţi făcut-o în maşină?
Nu cred c-am fost primii.
- Ce maşină era?
- Ce?
Vă amintiţi marca maşinii?
- Doamne.
- Zău. Vreau să ştiu.
Era un Ford, Benjamin.
Un Ford! Un Ford! La
dracu', e grozav! Un Ford!
Ajunge.
Deci Elaine Robinson
a plecat dintr-un Ford.
Nu vorbi de Elaine.
Să nu vorbesc de Elaine?
- Nu.
- De ce nu?
Fiindcă nu vreau.
De ce?
Aş vrea să ştiu.
Nu e nimic de spus.
Atunci de ce e brus
un subiect interzis?
Atunci, bănuiesc că va trebui să ieşim
împreună şi s-o întreb care e problema.
Benjamin, să nu ieşi vreodată cu
fata asta. Înţelegi?
Uite.
N-am nici o intenţie în sensul ăsta.
Bun.
Glumeam.
Dar de ce nu?
- Am motivele mele.
- Păi să le auzim.
- Nu.
- Să auzim motivele, dnă. Robinson.
Fiindcă eu cred că ştiu care sunt.
Nu sunt destul de bun pentru ea, nu?
Nu sunt destul de bun nici
să vorbesc despre ea, nu?
- Las-o baltă.
- Ba nu.
Sunt destul de bun pentru
dumneavoastră dar prea slinos pentru ea.
Asta e, nu-i aşa?
Nu-i asa?
Da.
Du-te dracului. Du-te direct
la dracu', dnă. Robinson.
Crezi că sunt mândru de mine?
Crezi că sunt mândru de asta?
- N-am de unde să ştiu.
- Nu sunt.
Nu, domnule. Nu sunt mândru că-mi
petrec timpul cu o alcoolică decăzută!
Înţeleg.
Şi de crezi c-am venit aici din
alt motiv decât pură plictiseală,
atunci te înşeli.
Fiindcă, dnă. Robinson,
ăsta e cel mai bolnav,
cel mai pervers lucru
care mi s-a întâmplat.
Şi fă ce vrei
dar eu plec dracului.
- Da?
- Bineînţeles că da.
Asta crezi despre mine.
Că sunt o persoană bolnavă şi dezgustatoare.
Nu începe.
- Ce?
- Nu începe să te arăţi rănită.
Nu te aştepţi să fiu puţin rănită?
Dnă. Robinson, stai acolo şi-mi spui
că nu-s destul de bun pentru fiica ta.
Am spus eu asta?
Cu alte cuvinte.
Benjamin, vreau să-mi cer scuze
dacă ţi-am lăsat impresia asta.
Păi acum 2 minute mi-ai spus
că nu-s destul de bun pentru fiica ta.
Acum spui că-ţi pare rău
că am impresia asta.
N-am vrut. Nu cred
că v-aţi potrivi.
Dar n-am spus niciodată că
n-ai fi o persoană la fel de bună ca ea.
- N-ai spus.
- Sigur că nu.
Ce faci?
E destul de evident că
nu mă mai vrei.
Uite...
Eram un pic supărat.
Îmi pare rău pentru ce-am spus.
E-n regulă. Cred că pot
înţelege de ce te dezgust.
O nu. Îmi placi.
N-aş fi continuat să
vin dacă nu-mi plăceai.
- Dar dacă pentru tine e ceva bolnav.
- Nu e!
Îmi place! De-abia aştept.
E singurul lucru pe care-l aştept.
Nu trebuie să spui asta.
N-aş face-o.
N-aş spune-o dacă n-ar fi adevărat.
Atunci pot să rămân?
Da. Te rog. Vreau.
Mulţumesc.
Atunci nu-mi mulţumi,
fiindcă şi eu te vreau.
Dar n-o să ieşi cu Elaine, nu?
Vreau să-mi promiţi.
De ce dracu' ai adus vorba?
nici nu m-am gândit la asta.
Atunci dă-mi cuvântul tău.
- E absurd.
- Promite-mi, Benjamin.
Bine, promit.
Promit că n-o să ies cu Elaine Robinson.
Mulţumesc.
- Benjamin.
- Să nu mai discutăm de asta.
Să nu mai vorbim deloc.
Elaine s-a întors de la şcoală.
Cred c-ar fi un gest frumos
dac-ai invita-o în oraş.
Crezi că nu-i destul de bună
pentru tine, nu?
Uite, Elaine Robinson şi cu mine
nu ne potrivim.
De unde ştii?
N-ai mai văzut-o din liceu.
Crezi că serile tale, orice ai
face cu ele, sunt prea valoroase.
N-are nimic de-a face cu asta...
Cred că-i voi spune dlui. Robinson
că eşti prea ocupat în fiecare seară
făcând Dumnezeu ştie ce...
N-o lua aşa.
- Dacă Benjamin refuză s-o invite în oraş.
- Da.
... atunci o să-i invit aici
pe toţi Robinsonii, joi.
Ei, Braddock... era şi timpul.
Bună.
Intră. Mă tem că tânăra
domniţă încă nu e gata.
Ce zici de unul mic?
- Tot la scotch?
- Bourbon.
Să văd dacă e gata.
Ascultă, n-a fost ideea mea.
A fost ideea tatălui meu.
Benjamin, credea că am fost clară
în privinţa asta.
Uite, ieşim la cină, bem
ceva şi o aduc înapoi.
Fiindcă era ori asta ori
o cină cu ambele familii.
Şi mă tem că nu m-aş fi descurcat,
dacă nu te superi.
N-am nici o intenţie s-o mai scot vreodată
pe preţioasa ta fiică în oraş.
Aşa că nu fii supărată.
Dar sunt. Sunt foarte
supărată, Benjamin.
- Bună.
- Bună.
Ai grijă cu spiritele seara asta.
Nu ştii ce şmecherii a învăţat
Ben acolo în est.
- Stai acasă acum. Aşa e?
- Da.
- Ştii ce vei face?
- Nu.
- O să termini şcoala?
- Nu.
- Întotdeauna conduci aşa?
- Da.
Stai jos.
De ce nu priveşti spectacolul?
Benjamin, ai vreun motiv
pentru care nu mă placi?
Nu, de ce-aş avea?
Nu ştiu.
Pierzi ceva grozav.
Tu eşti eşti?
Poţi face asta?
Stai. Hei!
Elaine, îmi pare rău.
Mă duci acasă?
Îmi cer scuze că te-am dus acolo.
Cred că mai bine
aş merge acasă, te rog.
- Unde e maşina?
Vreau doar să-ţi spun ceva.
- Vreau să merg acasă.
- Dar pot să-ţi spun doar un lucru?
Ce?
Ideea asta, întâlnirea, totul.
A fost ideea părinţilor mei.
M-au obligat.
Drăguţ că-mi spui asta.
Nu. Vreau să spun că...
de-aia m-am purtat aşa.
Nu sunt aşa.
Mă urăsc aşa.
Te rog, ai putea să nu mai plângi?
Nu.
- Dar ai putea încerca?
- Nu.
Am simţit asta de când am absolvit.
Nevoia asta de a fi
grosolan tot timpul.
Înţelegi ce vreau să spun?
Da.
E ca şi *** aş fi jucat
un fel de joc...
dar grosolăniile
n-au nici un sens pentru mine.
Sunt făcute de oameni nepotriviţi.
Nu, cred că nu le face nimeni,
apar singure.
Hei, pot să te rog să
dai puţin mai încet?
Vrei să intri?
Aş putea face nişte cafea.
Nu, adică, n-aş vrea
să trezesc pe cineva.
N-o să-i trezim, hai.
- Stai puţin.
- S-a întâmplat ceva?
Nu, mă gândeam.
E încă devreme.
Am putea face ceva,
să mergem undeva.
Bine.
Unde mergem?
Încerc să mă gândesc unde
am putea bea ceva.
Nu se poate la hotelul Taft?
Care-i problema?
Nimic. Mă întrebam dacă
au sau nu bar.
Hai să vedem.
Hai să vedem dacă au sau nu.
Ascultă, Elaine, se pare
că e un bar aici.
Din câte ştiu.
Bineînţeles că e.
Uite, acolo.
Bună seara.
Ce mai faceţi, domnule?
Bună seara, domnule Gladstone.
Bună seara.
Salut, dle. Gladstone.
Ce faceţi seara asta?
Benjamin...
Hai să plecăm de-aici, Elaine.
Hai în altă parte.
- Te cunosc aici?
- Sigur că nu.
Bună seara, domnule.
Hai, Elaine. Plecăm.
Dle. Gladstone, ce mai faceţi?
Benjamin, ce se întâmplă?
Nu ştiu. Se pare că
semăn cu un tip Gladstone.
Bună, dle. Brannif.
Elaine, îmi placi.
Îmi placi foarte mult.
Crezi asta?
- Da?
- Da.
Eşti prima după foarte mult timp
de care-mi place.
Prima persoană
cu care suport să stau.
Toată viaţa mea a fost o risipă.
Nimic.
Îmi pare rău. Te duc acasă.
Benjamin, ai pe cineva?
Îmi pare rău.
Nu e treaba mea.
S-a întâmplat.
S-a întâmplat pur şi simplu.
Poţi înţelege asta?
- Era măritată?
- Da.
- Avea familie?
- Da. un soţ şi un fiu.
- Ei au aflat?
- Nu.
- Şi acum s-a terminat?
- Da.
Mă bucur.
- Facem ceva mâine?
- Bine.
Ziua? Mergem la o plimbare.
Bine.
- Sigur vrei?
- Da.
Fiindcă n-aş vrea să faci ceva
ce nu vrei să faci!
- Vreau.
- Da?
Benjamin, chiar vreau.
Dă-i drumul.
Dnă. Robinson, mă întâlnesc cu Elaine.
Mergem la o plimbare.
Fă exact ce îţi spun.
Ascultă-mă cu atenţie, Benjamin
N-o s-o mai vezi niciodată pe Elaine.
Astea sunt ordinele mele. E clar?
Dnă. Robinson, credeţi...
Pot face lucrurile foarte neplăcute.
***?
Ca s-o ţin pe Elaine departe de tine,
sunt gata să-i spun tot.
Nu cred.
Ai face bine să crezi.
Nu pot să cred c-ai face asta.
Pune-mă la încercare.
- Elaine! Elaine!
- Benjamin?
Benjamin?
- Vin sus.
- Nu sunt îmbrăcată.
Benjamin, am spus că nu sunt îmbrăcată.
Trebuie să ieşi peste gardul din spate
şi ne vedem la colţ.
Benjamin, care-i problema?
Repede. Pune-ţi pantofii.
- Benjamin, Benjamin.
- Elaine.
Ce faci?
- Elaine, trebuie să-ţi spun ceva.
- Ce e?
- Femeia aceea.
- Care?
Cea mai în vârstă despre care ţi-am spus.
- Cea care...
- Da, aia măritată.
- Nu era doar o femeie oarecare.
- Ce vrei să spui?
Benjamin, vrei să-mi spui
despre ce e vorba?
O, nu.
- Elaine.
- Dumnezeule!
- Te rog!
- Pleacă de aici!
Nu plânge.
Afară!
Afară!
La revedere, Benjamin.
Mai spune o dată.
O să mă însor cu Elaine Robinson.
Ha... Ha... Măi, măi, măi
Ce se întâmplă?
Ben zice că el şi Elaine
se vor căsători.
Nu-mi vine să cred.
- Aşa zice. Nu?
- Plec la Berkeley azi.
Hai să-i sunăm pe Robinsoni.
Avem ceva de sărbătorit.
Nu, cred că
o să mai aştepţi.
- Ei nu ştiu?
- Nu, nu ştiu.
- Când aţi hotărât?
- Cam acum o oră.
Stai puţin. Ai vorbit
cu Elaine în dimineaţa asta?
Nu, ea nu ştie.
Adică ea nu ştie că
te duci la Berkeley?
Nu. De fapt, încă nu ştie
că ne căsătorim.
- Când aţi discutat despre asta?
- N-am discutat.
Nu?
Ben, ideea asta
pare cam necoaptă.
Nu, nu e aşa. E coaptă.
E decizia mea.
Dar ce te face să crezi
că vrea să se mărite cu tine?
Nu vrea. Ca să fiu sincer,
nici nu mă place.
- Eşti student?
- Nu chiar.
Ce-i aia, "nu chiar"?
- Nu.
Atunci ce eşti?
Un fel de călător.
Îmi place să ştiu cine locuieşte în
casa mea, să ştiu ce fac băieţii mei.
Nu prea mult.
Vizitez.
Adică, dintotdeauna am
dorit să văd Berkeley.
- Nu eşti unul dintre agitatorii ăia?
- Ce?
- Unul din agitatorii ăia.
- A, nu.
Urăsc asta.
N-o susţin.
Ce zici de coincidenţa asta.
Mă întrebam unde mergi.
Măp întâlnesc cu cineva.
Unde?
Unde vă întâlniţi?
La Grădina zoologică.
E frumoasă, nu?
Nu ştiu, n-am văzut-o niciodată.
Nici eu.
Aş putea da o fugă cu tine.
- E ăla de acolo?
- Nu.
- Unde a zis că vă întâlniţi?
- Cred că lângă Casa Mauimuţelor.
Benjamin, aş vrea să ştiu
ce cauţi aici.
- Aici? În Berkeley?
- Da.
Am o cameră drăguţă pe starda Carter,
şi merg la nişte cursuri.
Dar nu eşti înscris.
Nu, doar stau acolo.
Nu se supără.
Sunt foarte drăguţi.
Benjamin, eşti...
nu ştiu ce să spun.
Poate ne facem puţin timp
să vorbim.
E incredibil.
- Uite-l.
- Ce?
Am simţit că el e tipul.
Elaine!
E un plimbăreţ.
Am întârziat? Îmi pare rău.
Credeam că ai spus
lângă Casa Maimuţelor.
El e Benjamin Braddock.
Carl Smith.
Benjamin A venit cu mine în autobuz.
- Mă bucur să te cunosc, Ben.
- Şi eu pe tine, Carl.
Grozav.
Cine e?
- Vreau să te întreb ceva şi plec.
- Intră.
Nu. Vreau să ştiu de ce
eşti aici în Berkeley?
- Fiindcă, sunt.
- Pentru că sunt aici?
- Ce crezi?
- Că da.
- Am spus că da.
- Bine! Da!
Vreau să pleci.
Te iubesc!
*** ai putut să faci asta, Benjamin?
Chiar urăşti totul?
- *** ai putut s-o violezi pe mama?
- Ce?
Nu înţeleg.
Nu înţeleg *** tu, oricine,
ai putut face aşa ceva.
Ce a spus?
Trebuie să-mi spui ce-a zis.
- De ce?
- Fiindcă nu e adevărat.
Spune-mi.
Spune că a băut ceva la hotel
cu un prieten.
Tu ai aşteptat-o în parcare şi
ai zis că e prea beată ca să conducă
şi că îi iei o cameră pentru noapte.
Apoi?
Apoi ai dus-o sus
şi-ai violat-o.
Nu, nu, nu, nu s-a întâmplat aşa.
Ce s-a întâmplat a fost
petrecerea de la părinţii mei.
- Am condus-o pe mama ta acasă.
- Nu vreau s-aud.
apoi am urcat sus
să-ţi văd portretul.
- Nu, eu nu...
-... şi când am ajuns în cameră
- E mama mea!
-... a început să se dezbrace...
... şi deodată era fără haine pe ea.
Adică complet dezbrăcată.
- Bună, dle McCleery.
- Cine a ţipat?
E-n regulă, dle. McCleery.
Ţipatul nu e în regulă.
Nu în casa mea, nu.
A fost doar un musafir.
Dar e-n regulă acum.
Ce i-ai făcut?
Uite, e bine. E supărată şi
a ţipat. Dar e bine acum.
- Să chem poliţiştii?
- Ce?
- Chem poliţiştii.
- Hei, stai puţin.
Uită-te, vezi, bea apă.
Nu e nevoie de poliţişti.
Bine, băieţi, cred că
vă puteţi întoarce în camere.
Nu cred că va mai fi agitaţie.
- Nu, Braddock?
- Nu, domnule.
Vreau să pleci de-aici.
- *** adică?
- Ai auzit. Afară.
- De ce?
- Fiindcă nu-mi placi.
Îmi pare rău c-am ţipat.
Benjamin, când ai venit aici,
ce credeai că se va
întâmpla între noi?
Elaine, acum nu prea
am chef de vorbă.
Îmi pare rău pentru tot.
Cred c-o să fac asta acum.
Pot să stau aici cât împachetezi?
Dacă vrei.
Ce-o să faci acum?
Nu ştiu.
- Te duci acasă?
- Nu.
Dar unde?
Elaine, nu mă mai întreba.
Nu vreau să pleci mâine.
Nu înţeleg.
Nu vreau să pleci nicăieri.
Până nu ai un plan clar.
La revedere.
Ce se întâmplă?
- Benjamin?
- Ce?
Vrei să mă săruţi?
Te măriţi cu mine?
- Nu?
- Nu ştiu.
- Dar poate.
- Poate.
- Da? Poate te măriţi cu mine?
- Da.
Când?
Nu ştiu.
Ce zici de mâine?
Nu vreau să te presez.
Nu ştiu.
Nu ştiu ce se-ntâmplă.
Adică eşti confuză?
Nu trebuie.
Ne căsătorim.
Nu văd *** am putea.
Pur şi simplu.
Trebuie să plec acum.
Elaine, vorbeşti serios?
Mă voi gândi.
- Da?
- Da.
- Putem face testul de sânge mâine.
- Mâine?
Sau după-amiază.
E o zi potrivită.
Benjamin, nici măcar încă n-am zis
că mă mărit cu tine.
Vom avea nevoie de
certificatele de naştere.
Pe-al meu îl am la mine.
Al tău unde-i?
- Nu cred c-ar merge.
- De ce nu?
- De ce nu?
- Aşa cred...
Atunci mâine, putem merge
să facem testul mâine dimineaţă?
De ce nu mă târăşti
dacă vrei aşa mult?
De ce nu te târăsc?
Bine, o s-o fac.
Imediat după test.
trebuie să-l văd întâi pe Carl.
Care Carl?
Care Carl?
Carl Smith. Student la medicină.
Ne ştim de mulţi ani.
Care, tipul de la Zoo?
Da.
De ce trebuie să-l vezi?
Păi, i-am zis că poate ne căsătorim.
Ce?
*** a făcut-o?
A îngenuncheat?
Sper că n-a îngenuncheat.
Nu, Benjamin.
Ce a zis? Sunt curios.
A zis că am face o echipă bună.
O, nu. A zis asta.
Unde a făcut-o?
Mi-ar place să ştiu unde s-a-ntâmplat.
Nu în maşina lui, nu?
Noapte bună.
- Ne căsătorim mâine?
- Nu.
Poimâine?
Nu ştiu. Poate da şi poate nu.
Vrei, vrei să încerci
să-mi spui de ce ai făcut-o?
Dle. Robinson?
Ai pică pe mine?
- Ai un resentiment puternic?
- Nu.
Am spus ceva care-a cauzat
sfidarea asta?
Sau dispreţuieşti ceea ce reprezint?
N-are nici o legătură cu
dumneavoastră, domnule.
Ben, are ceva.
Vă rog!
Ben, cred că suntem doi oameni civilizaţi.
Crezi că e necesar să ne ameninţăm?
Nu vă ameninţ.
Te rog, nu mai strânge pumnii.
Mulţumesc.
Pot să văd în întuneric.
Stau aici de ceva timp.
Încerc să vă spun că nu am nimic
personal cu dumneavoastră, dle Robinson.
Încerc să vă spun că
că nu am nici un resentiment.
Dar nici nu mă respecţi
teribil, nu?
Nu, domnule.
- Ce?
- Nu, domnule.
Nu ţipa la mine, Ben. Poate nu mai sunt
tânăr, dar încă aud bine.
Dle. Robinson.
Ai răbdare până termin?
Cred că cunoşti consecinţele
a ceea ce ai făcut.
cred că ar trebui să ştii că
soţia mea şi eu divorţăm curând.
- Dar de ce?
- De ce?
Ascultaţi-mă.
Ce s-a întâmplat între dna. Robinson
şi mine nu înseamnă nimic.
Puteam la fel de bine să ne dăm mâna.
Să daţi mâna. Ei, asta nu
spune mult despre soţia mea, nu?
- Nu înţelegeţi.
- Cred că da.
Ideea e că eu n-o iubesc
pe soţia dumneavoastră.
O iubesc pe fiica dumneavoastră, domnule.
Bine, acum ascultă.
Nu ştiu ce aş putea face.
Ba cred că ştiu.
Cred că te pot băga după gratii chiar numai
dacă te mai uiţi la fiica mea.
Am văzut-o pe Elaine
şi sunt sigur că...
Stai departe de mine, Ben!
Nu vreau să discutăm.
În ceea ce o priveşte pe Elaine,
o să ţi-o scoţi chiar
acum din mintea ta bolnavă.
E clar?
Şi asta-i tot, Ben.
Mă ierţi dacă nu dăm mâna.
Cred că eşti un gunoi.
Cred că eşti o zdreanţă.
Eşti un degenerat!
Dle. McCleery, aveţi nişte fise?
Am nevoie de telefon.
Vreau să pleci de aici.
Vă dau zece dolari
pentru o fisă. Douăzeci.
Pentru Dumnezeu, mă lăsaţi
să folosesc telefonul ăla?
Chem poliţia, chiar acum.
Pot da întâi un telefon?
Ieşi afară!
Elaine Robinson a părăsit şcoala.
Colega ei vine cu un bilet pentru tine.
Dragă Benjamin, te rog iartă-mă.
fiindcă ştiu că ceea ce fac
e cel mai bine pentru tine.
Tata e atât de supărat,
trebuie să înţelegi.
Te iubesc, dar n-ar fi mers.
Elaine.
Bună, Benjamin.
Unde e?
Alo. Poliţia, vă rog.
Unde e Elaine?
Mă ocup imediat de tine.
Aveţi vreo patrulă în apropiere
de Glenview Road, 1200?
Bun, avem un hoţ.
Un moment. Îl întreb.
Eşti înarmat?
Nu, nu cred că e.
Mulţumesc!
Ce i-ai făcut?
Cred că totul e acum
e sub control, Benjamin.
Vrei să bei rapid ceva înainte să pleci?
Nu mă puteţi împiedica s-o văd,
dnă. Robinson. O s-o găsesc.
Îmi pare rău că nu te-am putut
invita la nuntă, Benjamin,
dar aranjamentele s-au făcut foarte repede.
Ce dracu' ai făcut?
Nu cred că mai ai timp
pentru băutura aia.
- O s-o găsesc.
- Nu cred.
Prieteni, ştie careva unde
îl găsesc pe Carl Smith?
A plecat în miezul nopţii
să se însoare.
Probabile e la un pas.
Nu ştiţi unde se însoară?
Ar fi trebuit să fiu acolo.
De ce nu-l întrebi pe Carter?
Unde l-aş putea găsi?
Hei, Carter, unde
se însoară Regele?
Santa Barbara.
Nu ştii cumva unde, mai exact?
Trebuie să fiu acolo.
Unde în Santa Barbara?
Nu ştiu. Poate acasă la bătrânu' lui.
Mi-a zis doar atât.
- Te duci la nuntă?
- Da.
Hei, zi-i să-mi păstreze o bucăţică.
Din tortul de nuntă.
- Pot să dau un telefon?
- Da.
- 657-2036
- Alo, cine e?
Serviciul de mesaje al dr. Smith.
Doctorul e acolo?
Mă tem că nu poate fi găsit acum.
Dacă vreţi să...
Aş vrea să ştiu unde e.
Păi, doctorul e la cununia fiului său,
dar cred că s-a terminat până acum.
Ar trebui să apară.
Ascultaţi-mă. Sunt fratele dr. Smith's.
Pastorul Smith
şi ar trebu8i să oficiez ceremonia.
Tocmai am sosit din Portland.
Şi am uitat la ce biserică e, înţelegeţi?
Nu ştiu sigur, dar puteţi încerca
la "First Presbyterian".
- E pe strada Allan.
- Mulţumesc!
Strada Allan. Unde e?
Strada Allan.
E, e 6 străzi mai sus.
Aveţi nevoie de benzină, părinte?
O, Iisuse, Doamne, nu...
Elaine! Elaine! Elaine! Elaine!
Cine-i tipul ăla?
Ce face?
- Am eu grijă de el.
- A ajuns prea târziu.
Elaine! Elaine! Elaine! Elaine!
Opreşte-l.
Ben!
Eşti dement!
- Elaine, e prea târziu.
- Pentru mine nu!
resincronizare CODYBOSS1969