Tip:
Highlight text to annotate it
X
Adaptarea Bubuloimare
Pe vremea când eram mai tânăr
si mai influentabil,
tatăl meu mi-a dat un sfat.
"Incearcă să vezi
ce e mai bun in oameni", spunea.
Ca urmare, incerc să evit
să-i judec pe altii.
Dar chiar si eu am o limită.
Pe-atunci, cu totii beam prea mult.
Cu cât eram mai in armonie
cu vremurile noastre,
cu atât beam mai mult.
Si niciunul dintre noi
nu crea ceva nou.
Când m-am intors din New York,
mi-era silă.
Inteleg, dle Carraway.
Silă de toti si de toate.
ALCOOLISM PATOLOGIC.
INSOMNIE.
Un singur om era scutit
de repulsia mea...
Un singur om... dle Carraway ?
Gatsby.
Era un prieten de-al tău ?
A fost...
Cel mai optimist om
pe care l-am cunoscut.
Sau pe care-l voi cunoaste vreodată.
Avea ceva aparte,
o anume sensibilitate.
Era ca un dispozitiv dintr-acelea
care inregistrează cutremurele.
Unde v-ati cunoscut ?
La o petrecere.
In New York.
In vara lui 1922,
ritmul orasului ajunsese la...
frenezie.
Actiunile ajunseseră la cote record,
iar Wall Street prospera
intr-un iures necontenit mânat de bani.
Petrecerile erau mai mari,
spectacolele mai extravagante,
clădirile mai inalte.
Moravurile erau mai usoare,
iar prohibitia avusese efectul invers,
făcând băutura mai ieftină.
Wall Street ii ademenea
pe cei tineri si ambitiosi,
iar eu eram unul dintre ei.
Am inchiriat o casă in Long Island,
la 30 de kilometri de oras.
Locuiam in West Egg,
intr-o căbănută uitată de lume
inghesuită printre conacele
noilor imbogă***.
Am cumpărat o grămadă de volume
despre credite si investitii,
in care eram novice.
Nimic nu e sigur, nu v-as sfătui
să investiti toti banii.
La Yale, visasem să fiu scriitor,
dar am renuntat.
Sub cerul senin si inconjurat
de o explozie de vegetatie,
plănuiam să-mi petrec vara invătând.
Si probabil că asta as fi făcut,
de n-ar fi fost ispita
plăcerilor scandaloase...
De dincolo de zidurile
acelui castel enorm,
care-i apartinea unui domn
pe care nu-l cunoscusem incă,
care se numea... Gatsby.
Deci era vecinul tău.
Vecinul meu...
Dacă mă gândesc mai bine,
totul a inceput in seara
când am cinat cu verisoara mea, Daisy.
Ea locuia de partea cealaltă a golfului,
in East Egg,
unde trăiau familiile bogate.
Sotul ei se trăgea dintr-o familie
americană foarte instărită.
Numele său era Tom Buchanan.
Când eram la Yale,
fusese un sportiv de succes.
Zilele de glorie trecuseră,
iar el isi ocupă timpul cu..
La telefon, dle Buchanan !
... alte preocupări.
- Ti-am spus să nu mă suni aici.
- Boaz !
- Shakespeare !
- Tom !
- *** merge marele roman american ?
- Vând actiuni pentru Walter Chase acum.
Hai să iesim in oras după cină,
o să fie ca pe vremuri.
- Am o zi grea la muncă mâine.
- Prostii, mergem !
Prima echipă All-American.
Vezi astea ?
M-au făcut cine sunt azi.
Forest Hills, am jucat cu printul
de Wales, un pămpălău.
Trebuie să domini viata, Nick,
dacă e ceva de capul tău !
Inchideti usile.
Multumesc.
Tu esti, dragul meu ?
Daisy Buchanan,
fata cu părul de aur.
Degaja o căldură entuziastă,
ca si *** erai singura fiintă de pe lume
pe care isi dorea s-o vadă.
Le e dor de mine in Chicago ?
Da, o multime de oameni
iti trimit urări de bine.
Ce minunat !
Sunt de-a dreptul in doliu,
plâng si jelesc după tine,
tipă si strigă: "Daisy Buchanan,
nu putem trăi fără tine !"
Sunt coplesită de fericire !
Ea e Jordan Baker,
faimoasa jucătoare de golf.
Era absolut inspăimântătoare.
Te recunosc din reviste.
Mă numesc Nick Carraway.
Dar imi plăcea s-o privesc.
Stau intinsă pe canapea
de o vesnicie.
Vara asta o să vă unesc
si o să vă scot in lume !
Nici nu vreau s-aud.
Nick, Daisy mi-a spus
că stai in West Egg.
Printre arivistii ăia needucati.
- Stau intr-o căsută ieftină.
- Viata ta e adorabilă !
- Cunosc pe cineva in West Egg.
- Eu nu stiu pe nimeni din zonă.
Trebuie să-l stii pe Gatsby.
Gatsby ?
Care Gatsby ?
Doamnă, cina e servită !
- Să-ti spun un secret de familie ?
- De-asta am venit.
- E despre nasul valetului.
- A fost din ce in ce mai rău.
Urăsc rana aia !
Nick, am auzit că te căsătoresti
cu o fată din Vest.
- Minciuni, sunt prea sărac.
- Trebuie să fie bătrâni...
Hai să vorbim despre altceva, orice.
Mă faci să mă simt necivilizat, Daisy.
Civilizatia se duce de râpă !
Ai citit "Ascensiunea imperiilor
de culoare", de unul, Goddard ?
Toată lumea ar trebui s-o citească !
Ideea e că noi, rasa dominantă,
trebuie să fim cu ochii pe aceste
alte rase, ca să nu pierdem controlul.
Tom a devenit foarte profund,
citeste cărti grele, cu cuvinte lungi.
- E demonstrat stiintific.
- Trebuie să-i tinem in lesă.
Resedinta Buchanan.
Dl Wilson, de la atelierul auto.
- Dle Buchanan, la telefon.
- Mă scuzati, revin imediat.
Dl Gatsby de care vorbeai,
sunt vecin cu el.
Taci, vreau să aud ce se intâmplă.
- Se intâmplă ceva ?
- Credeam că stie toată lumea.
Eu nu !
- Tom are o amantă in New York.
- O amantă ?
Ar putea măcar să nu sune
la ora cinei, nu crezi ?
Imi place să te văd la masă, Nick,
esti ca un trandafir. Nu-i asa ?
După cină eu si Nick
iesim in oras, la Clubul Yale.
- Mai rămâi !
- Trebuie să lucrez devreme.
- Prostii !
- Avem atâtea de vorbit !
Câteva băuturi doar.
Niciunul nu putea ignora persistenta
metalică si stridentă a telefonului.
- Nick...
- Ce e ?
In ultima vreme,
totul mi se pare groaznic.
- Serios ?
- Da...
Am fost peste tot,
am văzut si am făcut de toate.
Am trecut prin ceasuri grele,
am devenit cinică.
- Fiica ta e in regulă ?
- Pammy ?
Da, desigur.
Vezi tu, Nick...
Când s-a născut, Tom era...
Cine stie unde.
Cu cine stie cine.
Am intrebat-o pe asistentă
dacă era fată sau băiat.
Si mi-a spus că e fată.
Iar eu am plâns.
"Mă bucur că e fată."
Si sper că va fi naivă.
E cel mai bun lucru
pentru o fată pe lumea asta.
Să fie frumoasă si naivă.
Toate lucrurile strălucitoare
se sting atât de repede.
Si nu se mai intorc niciodată.
Când m-am intors, am văzut o siluetă
pe cheiul vecinului meu.
Ceva imi spunea
că era dl Gatsby.
Părea că incearcă să atingă
ceva ce era ascuns in intuneric.
Luminita verde.
- Nu vreau să vorbim despre asta.
- Atunci scrie.
- Să scriu ?
- Da.
De ce as face asta ?
Tu mi-ai spus că scrisul
iti aduce alinare.
Da, numai că...
Nu le-a adus alinare altora.
Nu eram prea bun.
Nu trebuie să citească nimeni.
Poti să-i dai foc dacă vrei.
- Despre ce să scriu ?
- Despre orice.
Atâta timp cât iti aduce consolare.
O amintire, o cugetare, un loc.
Pune-le pe hârtie.
Un loc...
Valea Cenusii era un loc grotesc.
Groapa de gunoi a orasul New York,
ridicată intre West Egg si oras.
Acolo unde cărbunele ars care alimenta
orasul prosper si focurile industriei
era aruncat de bărbati
ce se miscau nedeslusit,
cu pasul greu, aproape dărâmati,
prin aerul prăfuit.
Aceasta fermă ireală era vegheată
de doctorul T.J. Eckleburg,
un oftalmolog uitat ai cărui ochi
priveau contemplativ tinutul de sub ei,
ca ochii lui Dumnezeu.
Tom mă invitase in oras
ca să luăm prânzul la Clubul Yale,
dar ziua a luat o turnură neasteptată.
Hai !
- Haide !
- Unde ?
- Ai incredere in mine !
- Unde mergem ?
- Unde mergeti ?
- Nick, hai odată !
Tom, asteaptă-mă si pe mine !
Domină viata, Nick !
Salut Wilson, *** merge afacerea ?
N-am de ce să mă plâng.
- Când imi vindeti masina ?
- Incă se lucrează la ea.
Lucrează cam incet, nu ?
- Poate ar trebui s-o vând altcuiva.
- Nu, nu asta voiam să spun...
Ar trebui să discuti afaceri cu mine.
Adu niste scaune,
să stea si oamenii jos !
Ai dreptate, hai să discutăm.
Mă duc să aduc scaunele.
Myrtle, tine-i tu de vorbă.
- Bună.
- Bună.
- Dle Buchanan, ceva dulce ?
- Nu, multumesc.
- Dnă Wilson, Nick Carraway.
- Imi pare bine.
- Nick e scriitor.
- Broker, de fapt.
Vreau... să iei primul tren.
- Acum ?
- Da.
- Putem lua câinele la apartament ?
- *** vrei tu.
- Dle Buchanan, vreti un suc ?
- Nu, multumesc !
- Sun-o pe soră-ta, o să-i placă de el.
- Nu e nevoie, multumesc.
Catherine arată foarte bine,
asa spun cunoscătorii.
- Chiar nu pot.
- Vrei s-o jignesti pe Myrtle ?
Nu fi nepoliticos.
Sunt Catherine,
petrecem sau ce ?
Nu e momentul potrivit,
eu tocmai plecam. E cineva...
Uite Chester, el trebuie să fie vărul.
- Esti adorabil !
- Multumesc.
- Chester McKee, imi pare bine.
- Nick Carraway.
- Nu-ti place de mine ?
- Plantele !
Myrtle !
Mrytle, draga mea !
- Chiar trebuie să plec.
- Myrtle, adu niste băuturi.
- Tom, eu tocmai plecam.
- Nick, asteaptă !
- Trebuie să plec.
- Prostii !
- Mergi si vorbeste cu Catherine !
- Nu mă simt bine, Daisy mi-e verisoară.
Nick, stiu că-ti place să privesti.
Tin minte de la colegiu,
nu te judec.
Avem toată vara la dispozitie !
Vrei să stai pe tusă să privesti...
- ... sau vrei să joci ?
- Joacă !
- Nu suntem destul de buni pentru tine ?
- Haide !
O să stea pe tusă să privească,
sau o să joace ?
Dă-ti jos pălăria si mai stai putin.
- Nick, McKee e artist.
- Sunt fotograf.
- Si Nick e artist.
- Nu sunt !
- Serios ?
- Mai scriu din când in când.
- Si tu stai in Long Island ?
- In West Egg.
Am fost la o petrecere acolo,
la un tip pe care-l cheamă "Gatsbys".
- Il cunosti ?
- Suntem vecini.
E văr cu Kaizerul Willhelm,
regele malefic al Germaniei.
McKee, fă o poză cu asta !
Nu sunt un model dintr-ăla,
dar poti, dacă vrei.
Niciunul nu-si suportă sotii.
- Ei nu-i place de Wilson ?
- E un nemernic slinos.
Nu, mersi, mă simt bine si fără.
Pastile pentru nervi, le iau
de la un doctor din Queens, vrei una ?
Nu, multumesc, stau bine cu nervii.
Fusesem beat doar de două ori.
Iar ce-a de-a doua oară
a fost in acea după-amiază.
In acea seară, in apartamentul
pe care Tom il tinea pentru Myrtle,
ne-a coplesit o nebunie chimică,
un impuls venit din suflet
care a erupt, inghitindu-ne pe toti.
Deodată, a inceput să-mi placă
in New York.
Mai bine decât la Clubul Yale !
Sus, deasupra orasului,
ferestrele noastre luminate
alcătuiau si ele taine umane fascinante
pentru trecătorul din stradă.
Iar eu eram si trecătorul,
uitându-mă in sus curios.
Eram dinăuntru...
Dar si pe dinafară.
Fermecat, dar si consternat.
De inepuizabila diversitate a vietii.
- "Daisy, Daisy, Daisy !"
- N-ai dreptul să vorbesti despre ea !
- Esti nebun !
- Târfo !
Habar n-am *** am ajuns acasă,
dar stiu că m-am trezit
cu sentimentul nelinistitor
că Gatsby mă urmărea.
Te urmărea ?
Da, Gatsby mă urmărea mereu.
- De unde stii ?
- Am primit o invitatie.
Doar eu.
Adică nimeni, in afară de mine,
nu a primit vreodată o invitatie
din partea lui Gatsby.
Restul oamenilor veneau pur si simplu.
Oameni din tot orasul
se ingrămădeau in masini
si tot weekendul,
in fiecare săptămână,
ajungeau cu totii
acasă la Gatsby.
Absolut toată lumea,
din toate păturile societătii,
din toate colturile New York-ului.
Carnavalul acesta pestrit
dădea buzna pe portile lui Gatsby.
Invitatia mea !
- M-a invitat.
- N-ai nevoie de invitatie !
Uitati invitatia mea.
Un serai plin cu directori de ziar
miliardari si asistentele lor blonde.
Mostenitoare care-si comparau
averile pe plaja lui Gatsby.
Seful meu, Walter Chase,
care pierdea bani la ruletă.
Ziaristi mondeni,
gangsteri si politicieni
care schimbau numere de telefon.
Vedete de film...
Regizori de succes, moralisti,
liceeni scăpati de-acasă
si Ewing Klipspringer,
descendent indoielnic al lui Beethoven.
Stiti cumva unde l-as putea găsi
pe dl Gatsby ? Sunt vecinul său.
Nu l-am văzut niciodată pe dl Gatsby.
Nimeni nu l-a văzut.
Singur si putin jenat,
am decis să mă imbăt crită.
Mă gândeam eu
că s-ar putea să fii aici.
- Bună !
- Mi-am amintit că stai pe-aici.
- E ca un parc de distractii !
- Mergem ?
- Ai primit o invitatie ?
- Lumea nu vine invitată la Gatsby.
Eu da, se pare că sunt singurul.
Cine e acest Gatsby ?
A fost spion german in război.
Teddy Barton, Nick Carraway.
- Spion german ?
- Nu, e asasinul kaizerului.
- Am auzit că a ucis pe cineva.
- Omoară din plăcere, gratis.
Cert e că e putred de bogat.
- Doar nu crezi că a ucis pe cineva.
- Hai să-l găsim si-o să-l poti intreba.
Doamnelor si domnilor,
un rând de aplauze vă rog,
pentru incredibila dnă Gilda Gray !
Dle Gatsby ? Haide !
Te inseli ! Căci eu sunt misteriosul...
Domn Gatsby.
N-o să-l găsiti.
Casa asta...
Si tot ce in ea,
sunt un travesti elaborat.
Dl Gatsby nu există.
Eu l-am cunoscut.
Pe care dintre ei ?
Pe print ?
Pe spion ? Pe ucigas ?
Nu am găsit pe nimeni care să stie
ceva despre adevăratul domn Gatsby.
Ei bine, nu-mi pasă !
Dă petreceri mari, iar mie imi plac.
Sunt atât de intime.
La petrecerile mici
nu ai pic de intimitate.
Atunci care e scopul
tuturor lucrurilor ăstora ?
Asta, dragul meu flăcău,
este marea intrebare.
- Imi acorzi acest dans ?
- Sărăntocule !
Ti-o fur, Carraway !
Doamnelor si domnilor !
Istoria lumii prin jazz !
Si pe fundal,
artificii !
Nick, haide !
Uită-te in jur, fetele bogate
nu se căsătoresc cu băieti săraci.
E a mea !
Imi pari cunoscut, ai fost cumva
in diviza a treia in război ?
- Da, in batalionul al nouălea.
- Eu intr-al saptelea.
- Te simti bine, bătrâne ?
- E incredibil, eu stau chiar lângă.
Mi-a trimis o invitatie,
se pare că doar mie.
Dar incă nu l-am cunoscut
pe dl Gatsby.
Se spune că e văr de-al treilea
cu kaizerul si de-al doilea cu dracul.
Mă tem că n-am fost
o gazdă prea bună, bătrâne.
Vezi tu...
Eu sunt Gatsby.
Avea un zâmbet
*** rar ti-e dat să intâlnesti,
peste care dai de patru-cinci ori
intr-o viată de om.
Părea să te inteleagă
si să creadă in tine,
asa *** ai vrea să fii inteles
si să se creadă in tine.
Scuze, bătrâne, credeam că stii.
Nu stiu ce să spun, iti cer iertare.
- Nu e nicio problemă.
- Am băut prea mult.
- Dle Gatsby, telefon din Chicago.
- Vin imediat.
Zbor cu hidroavionul mâine,
vrei să mă insotesti ?
- La ce oră ?
- La orice oră iti convine.
Sunteti foarte amabil.
Mă bucur să vă revăd, dră Baker.
Dacă ai nevoie de ceva,
trebuie doar să-mi spui, bătrâne.
Mă scuzati. Distractie plăcută.
Mă asteptam să fie...
- Bătrân si trist ?
- Da.
Tinerii nu apar din senin
să cumpere palate in Long Island.
Mi-a spus odată că a studiat la Oxford.
- Dar eu nu-l cred.
- De ce nu ?
Fără motiv, pur si simplu
nu cred că a studiat acolo.
Mă scuzati.
Dl Gatsby vrea să vă vorbească
intre patru ochi.
- Cu mine ?
- Da, doamnă.
Nick !
Nick ! Am aflat ceva socant.
Unde-ai fost ? Ne-asteaptă masina.
E uimitor ! Totul are sens acum.
Totul are sens !
- Ce are sens ?
- Totul !
Haide, trebuie să plecăm !
Dar uite că te tachinez,
iar eu am jurat să nu spun.
- Spune-mi !
- Nu pot, Nick, am jurat.
Am jurat să nu spun nimănui.
Imi pare rău că am retinut-o, bătrâne.
- Nu uita de hidroavion mâine.
- Desigur.
Dle Gatsby, vă caută la telefon
cei din Philadelphia.
- Noapte bună, bătrâne.
- Noapte bună. Si multumesc !
Nick, vino in vizită !
Să bem un ceai săptămâna viitoare !
Mă găsesti in cartea de telefoane.
O să te sun !
Am fost cu hidroavionul.
Si am mai mers la incă două petreceri.
Ba chiar i-am folosit si plaja.
Dar mi-am dat seama
că nu stiam absolut nimic
despre Gatsby, nimic.
Asta până când...
Arată bine, nu-i asa, bătrâne ?
Ai mai văzut-o ?
E făcută pe comandă.
Motor supraalimentat.
Imbracă-te, mergem să luăm prânzul.
Uite, bătrâne,
ce părere ai despre mine ?
- Părerea mea ?
- Da, părerea ta.
Nu vreau să-ti faci o impresie gresită
din cauza zvonurilor pe care le auzi.
Sunt toate niste minciuni.
Doar ai auzit ce se spune.
O să-ti spun adevărul despre mine.
Sunt fiul unor oameni bogati
din Midwest, care au murit.
Am crescut in America
dar am studiat la Oxford,
la fel că inaintasii mei,
e o traditie de familie.
Avea un mod de-a vorbi !
Normal că nu-l credea nimeni.
După ce mi-au murit părintii,
am mostenit o avere.
Apoi am trăit ca un print
in capitalele Europei.
- Europa ?
- Da, Europa !
Paris, Venetia, Roma,
Viena, Zurich, Helsinki,
Moscova, Istanbul.
Colectionam rubine si alte bijuterii,
prindeam vânat mare,
pictam tablouri...
Când credeam că nu poate fi
mai incredibil de-atât...
Apoi a inceput războiul.
A devenit erou de război, infruntând
armata germană de unul singur.
In pădurea Argonne,
am condus două detasamente...
Depăsiti numeric 5 la 1...
Un gol de 800m...
Am rămas acolo două zile
si am lăsat un morman de cadavre.
130 de bărbati si doar 16 mitraliere.
Toate guvernele aliate m-au decorat,
chiar si Muntenegru.
Uite, asta e din Muntenegru.
"Maiorului Jay Gatsby,
pentru vitejie extraordinară."
Da. Si asta o tin mereu la mine,
un suvenir de la Oxford.
E de la Colegiul Trinity, in stânga mea
este actualul Conte de Doncaster.
Ce mai puteam spune ?
Fotografia era reală, fără dubiu.
Oare totul era adevărat ?
Dar nu trebuie să mă crezi
pe cuvânt, bătrâne.
La prânz o să-ti fac cunostintă
cu un afacerist distins,
dl Meyer Wolfsheim,
bunul meu prieten.
El va confirma totul
si va sta chezas pentru caracterul meu.
- Nu cred că e nevoie.
- Ba este.
Voiam să stii ceva despre mine,
nu voiam să crezi...
Nu voiam să crezi că sunt un nimeni.
Vezi tu, bătrâne,
o să-ti cer ceva important azi.
- Ceva important ?
- Da.
Dra Baker o să-ti explice totul
când o să vă intâlniti azi.
Jordan ? Ce legătură are ea cu asta ?
Nu e nimic necinstit.
Dra Baker e o sportivă cinstită,
nu ar face nimic indoielnic.
- Trage pe dreapta !
- In regulă, bătrâne.
E bine ! O să vă cunosc
data viitoare, dle Gatsby !
- Mă scuzati !
- Multumesc.
Un prieten de la Oxford ?
I-am făcut o favoare
sefului politiei.
Imi trimite felicitări de Crăciun acum.
Cred că o să fie si el
unde luăm noi prânzul.
Când am ajuns pe pod,
eram complet zăpăcit.
Nu stiam ce să mai cred.
Dar când vezi orasul
de pe Podul Queensboro,
este intotdeauna ca si *** l-ai vedea
pentru intâia dată.
Pare un tărâm al făgăduintei
care ascunde toate tainele
si toată frumusetea din lume.
"Orice e posibil !"
Mergând pe pod,
acestea mi-erau gândurile.
Absolut orice.
Chiar si Gatsby.
- Băiete !
- Meyer.
- Ce bine mirosi ! Ce bine arăti !
- Si tu !
Dle Carraway, bunul meu prieten,
Meyer Wolfsheim.
- Mă bucur să vă cunosc.
- Plăcerea este a mea.
Stiu totul despre dumneavoastră.
- Dl Gatsby mi-a vorbit despre dumneata.
- Serios ?
- Mergem ?
- Haide !
Să luăm prânzul.
Spune-i lui Walter Chase să tacă
sau nu o să vadă niciun sfant.
Vorbim mai târziu.
- Cocteiluri, dle Gatsby ?
- Da !
Adu-i prietenului meu.
Ia te uită cine e aici !
Vezi pumnii ăstia ?
E viitorul campion la categoria grea.
Jay, esti arestat !
Aveti grijă, dle Comisar,
să nu deveniti dependent de jazz.
Ăsta era comisarul-sef.
- Jucati cu grijă, dle senator.
- O să pun o miză pentru tine, Jay !
O să luăm homar, e decorat
cu trufe si plante aromatice.
*** merge curtajul,
dle Carraway ?
- Bine, multumesc.
- Am inteles că vă căutati un partener.
Nu ! L-ai confundat, Meyer.
Dânsul e prietenul
despre care ti-am povestit.
Te-am confundat !
Mă scuzati putin,
trebuie să dau un telefon.
Ce domn !
Se trage dintr-o familie bună
din Midwest.
Din păcate, au murit cu totii.
Când am avut onoarea să-l cunosc,
imediat după război,
stiam că intâlnisem un om rafinat.
Un erou de război !
Si câte decoratii !
Si... cu studii la Oxford.
- Stii de Oxford ?
- Da, am auzit.
Atunci stii că te poti increde in el
când e vorba de femei căsătorite.
Cu un prieten, cineva ca tine,
nici nu s-ar uita la nevasta ta.
- Nu sunt căsătorit.
- Dar lucrezi pe Wall Street, nu ?
Da.
Te uitai la butonii mei ?
Un exemplar deosebit de măsea umană.
Domnilor ! Sunteti bine ?
Da, tocmai vorbeam
despre nevestele altora.
- Nevestele altora ?
- Da.
Ei bine, mi-am făcut treaba aici.
Vă las să vorbiti despre sport si femei.
Nevestele altora...
Cine e ? Un actor ?
Meyer ? Nu, e jucător de noroc.
El a măsluit
Campionatul de Poker din 1919.
- L-a măsluit ?
- Da.
*** a reusit ?
A profitat de ocazie.
E un om foarte inteligent.
Să vorbim despre dra Baker
si despre ce o să-ti cer, bătrâne.
- Nick !
- Tom, ce coincidentă !
- Ce mai faci ?
- Bine !
Daisy e foarte supărată
că nu ne-ai mai sunat.
Dle Gatsby, dânsul e dl Buchanan.
- Imi pare bine.
- Da.
Nu mă asteptam să dau de tine
intr-un loc ca ăsta.
Luam prânzul cu dl Gatsby.
O caut pe Jordan Baker,
faimoasa sportivă.
Am văzut-o, multumesc.
Ce vreti tu si Gatsby ?
- Domnul...
- O clipă, vă rog.
E ciudat, mă plimbă
cu masina lui de lux.
- Imi povesteste viata lui...
- Ne-aude lumea !
- Care e marea rugăminte ?
- Vrea s-o inviti pe Daisy la ceai.
Daisy...
Si Gatsby ?
- De ce ?
- Nu stiu de unde să incep.
Nu mi-am dat seama până mai deunăzi
că l-am mai intâlnit pe Gatsby.
Acum cinci ani, in Louisville.
In ziua când am primit o pereche
de pantofi de golf englezesti.
Daisy era cea mai curtată fată
de ofiterii de la Camp Taylor.
Bună, Jordan !
Era in masină cu unul dintre ei.
Era Gatsby.
O privea asa *** toate fetele
vor să fie privite.
- Ce s-a intâmplat ?
- Nu stiu.
Gatsby a plecat la război.
Apoi războiul s-a sfârsit.
Daisy l-a asteptat,
dar dintr-un motiv necunoscut,
Gatsby nu s-a mai intors.
După un an, Tom Buchanan din Chicago
a luat-o pe sus si i-a furat inima.
I-a dăruit un sirag de perle
de 350.000 de dolari.
In dimineata nuntii,
Daisy a primit o scrisoare.
Spune-i că Daisy s-a răzgândit !
Ce-nseamnă asta ? Opreste-te !
- Dă-mi-o !
- Nu !
- Lasă-mă-n pace !
- Nu trebuie să se afle.
- Ce scria in scrisoare ?
- Nu stiu, nu mi-a spus.
Dar era prea târziu.
In ziua aceea, la ora cinci,
Daisy Fay s-a căsătorit cu Tom Buchanan
cu mai mult fast si lux
decât se văzuse vreodată.
După luna de miere,
ne-am intâlnit in Santa Barbara.
Era induiosător, n-am mai văzut
o fată atât de indrăgostită de sot.
După o săptămână,
Tom a făcut accident.
Era cu o cameristă de la hotel,
au scris toate ziarele.
- E o coincidentă stranie.
- Ce anume ?
Că Gatsby are casa
pe tărmul opus al golfului.
Nu e o coincidentă.
A cumpărat casa aia
ca să fie aproape de ea.
A dat toate petrecerile alea
sperând că o să vină si ea.
A intrebat peste tot de Daisy,
eu am fost prima care o cunostea.
Toate astea pentru o fată
pe care n-a mai văzut-o de cinci ani.
Acum vrea doar s-o invit la un ceai.
- Câtă modestie !
- Te lasă fără suflare, nu ?
Seara bună ! Unde mergeti, tinerilor ?
In Long Island, vă rugăm.
Ce să fac ?
Oare Daisy vrea să-l vadă ?
Ea nu trebuie să stie.
Trebuie doar s-o inviti,
iar el o să apară ca din intâmplare.
Imi amintesc că mi-era greu
să iau o decizie.
Era oare corect s-o reunesc
pe verisoara Daisy, o femeie măritată,
cu un bărbat
pe care de-abia il cunosteam ?
Când m-am intors acasă,
casa lui Gatsby era luminată toată,
ca pentru o nouă petrecere.
Dar era o liniste desăvârsită.
- Multumesc.
- Noapte bună.
Casa ta arată ca Târgul Mondial,
sau ca un parc de distractii.
- Asa crezi ?
- Da.
Aruncam o privire
peste câteva camere.
Hai să mergem in Coney Island,
bătrâne, luăm masina mea.
E prea târziu acum.
Sau hai la piscină,
n-am folosit-o deloc.
Trebuie să merg la culcare.
*** vrei.
O să fie plăcerea mea.
- O s-o invit pe Daisy la un ceai.
- Nu trebuie să...
- Când ti-ar conveni ?
- Dar tie ?
- Nu vreau să te deranjez.
- Poimâine e bine ?
Poimâine ?
As vrea...
As vrea să tai iarba inainte.
Uite, bătrâne,
tu nu câstigi mult, nu ?
- Nu prea.
- Iartă-mă că te-ntreb.
Eu am o afacere secundară,
ceva suplimentar.
Mă intelegi, nu ?
- Vinzi obligatiuni, nu-i asa, bătrâne ?
- Incerc.
Afacerea asta e mai discretă.
- Dar ai putea face niste bani.
- Nu, multumesc, sunt prea ocupat.
Nu ai avea de-a face cu Wolfsheim.
E o favoare, Jay,
o simplă favoare.
Da, e plăcerea mea.
- O favoare ?
- Da.
- Noapte bună !
- Noapte bună !
In ziar scria că ploaia
o să se oprească pe la ora 16.
Cred că scria in "The Journal".
Duceti-le in dreapta, in sufragerie.
- E aranjat totul ?
- Iarba arată bine.
Iarba ? Care iarbă ?
Am cumpărat prăjituri.
- Ai tot ce-ti trebuie ?
- Ar mai trebui niste flori.
- Au făcut treabă bună, nu ?
- E superb.
Crezi că e exagerat ?
Cred că asta-ti doresti.
Si eu cred la fel.
Nu pot astepta toată ziua. Plec !
- Nu fi caraghios, e incă devreme.
- Nu vine nimeni la ceai !
Ea e !
- Aici trăiesti, dragule ?
- Da, mi se potriveste.
De ce ai vrut să vin singură ?
Esti indrăgostit de mine ?
E secretul palatului Carraway.
Spune-i soferului să plece.
Intoarce-te peste o oră, Fergie !
Il cheamă Fergie.
Nu pot să cred !
Ai prădat o seră ?
Chiar e indrăgostit de mine.
Dacă esti amabil.
- E ciudat.
- Ce anume ?
Ce faci ?
Mă bucur să te revăd.
Si eu mă bucur să te văd.
Noi...
Noi... ne cunoastem.
O să aduc pe cineva să-l repare.
Iti cer iertare pentru ceas.
- E doar un ceas vechi.
- Dar e foarte frumos !
- Nu ne-am văzut de mult timp.
- Se fac cinci ani in noiembrie.
- Ceai ?
- Da, te rog.
- Lămâie sau zahăr ?
- De niciunele.
Trebuie să plec in oras,
mă intorc repede.
Nick, trebuie să-ti spun ceva.
Mă intorc imediat.
E o greseală !
O greseală groaznică !
Esti jenat, si Daisy e la fel.
- Si ea e jenată ?
- La fel de mult ca si tine.
- Vorbeste mai incet !
- Te porti copilăreste.
Esti necioplit, Daisy stă acolo singură.
Privind in urmă,
imi reamintesc că pentru a doua oară
in timpul acelei veri
păzeam secretele altora.
Incă o dată...
Eram dinăuntru, dar si pe dinafară.
A incetat ploaia.
Da, nu-i asa ?
Ce zici de asta, Daisy ?
Uită-te !
Nick, ce coincidentă.
Se vede casa mea.
Chiar pe tărmul opus al golfului.
Stiu.
Si eu am aceeasi priveliste de-acasă.
Tu unde stai ?
Nick, vreau ca tu si Daisy
să veniti la mine acasă.
- Vreau să i-o arăt.
- Sigur vrei să vin si eu ?
Bineinteles, bătrâne.
Fără indoială.
- Deschideti portile.
- Deschideti portile !
Am adus portile
de la un castel din Normandia.
- E colosală !
- Iti place ?
Imi place la nebunie.
- *** trăiesti singur in ea ?
- Nu sunt singur.
O tin ocupată cu oameni
interesanti si de succes.
Vino cu mine.
Arată bine in lumina asta, nu-i asa ?
E superbă.
Haideti, vreau turul regesc !
Imi plac toate lucrurile moderne.
Sucul iese pe-acolo.
- Facem un joc de golf ?
- Stii că sunt campioană, nu ?
- Arată-ne !
- Haide !
Iti arăt eu !
Fii atentă, o să dai de-acolo.
Sunt asa o brută !
- Facem un prim-plan ?
- Uită-te *** străluceste.
Ar putea să apară in reviste.
Fă-ne poze !
- E minunată !
- E un Wurlitzer pe comandă.
- Stie cineva să cânte la ea ?
- Klipspringer.
Treziti-l pe Ewing !
Muzica ! Să dansăm toată noaptea !
- Ewing e un geniu cu instrumentele.
- Atunci să vină !
Nu ti se pare că e minunată, bătrâne ?
Am pe cineva in Anglia
care-mi cumpără haine.
N-am mai văzut asa ceva.
Ceva pentru doamne !
Imi alege haine pentru fiecare sezon.
Mătase !
- Flanel !
- Sunt minunate !
- Bumbac indian !
- Opreste-te, Jay !
Pânză de in !
- Nick, e nebun !
- Nu te pot ajuta.
O să trebuiască să le impăturesti !
O să le strici !
- Opreste-te, Jay !
- Prinde !
Ce-ai pă*** ?
Daisy, scumpa mea, spune-mi.
Mă intristează.
- De ce ?
- Pentru că...
Cinci ani pierduti se zbăteau
pe buzele lui Daisy.
Si tot ce a reusit să spună a fost...
Pentru că n-am văzut niciodată
cămăsi atât de frumoase.
Dacă nu era ceată,
am fi putut vedea luminita verde.
Care luminită verde ?
Cea de la capătul cheiului tău.
Poate că Gatsby isi dăduse seama
că importanta colosală a luminitei
dispăruse fără cale de intoarcere.
Acum redevenise doar o lumină verde
de la capătul unui chei,
iar multimea sa de obiecte vrăjite
se imputinase cu unul.
- Cine e in poză ? Tatăl tău ?
- Nu !
Acela e dl Dan Cody, bătrâne.
A murit.
A fost cel mai bun prieten al meu
cu multi ani in urmă.
Nu stiam că ai avut
o freză "pompadour" si un iaht.
Vreau să-ti arăt ceva.
Ia un loc.
Aici am niste tăieturi din ziare
si amintiri cu tine.
Ai păstrat scrisorile de la mine.
Asta a fost prima mea poză cu tine.
- Tii minte scrisoarea asta ?
- ... să nu ne pierdem
si să lăsăm această iubire
să se stingă in nimicnicie.
Intoarce-te acasă !
O să fiu aici, asteptând, sperând,
ca fiecare vis cu tine
să se indeplinească.
Mă scuzati.
Nu pot vorbi acum, bătrâne.
Nu stie ce e ăla un oras mic ?
Ascultă-mă bine !
Am spus un orăsel.
Nu ne e de niciun folos
dacă pentru el Detroit e un oras mic.
Vorbim mai târziu, bătrâne.
Bine.
Klipspringer !
S-a trezit.
Mergem ?
As vrea să fi făcut
toate lucrurile din lume cu tine.
Cât voi trăi,
as vrea să poată fi asa.
Va fi.
Numai de-ar fi fost destul
pentru Gatsby, s-o tină la piept,
dar el avea planuri mărete
si Daisy juca un rol important.
Abia la sfârsitul acelei veri,
in ultima seară când l-am văzut,
mi-a povestit despre viata pe care
visase s-o aibă de când era mic.
Vezi tu, doctore,
numele adevărat al lui Gatsby era...
James Gatz.
Părintii lui fuseseră niste fermieri
amărâti din Dakota de Nord.
Dar nu i-a recunoscut ca părinti.
In mintea lui,
el era fiul lui Dumnezeu,
destinat să aibă un viitor glorios.
Urmându-si destinul, la 16 ani
a plecat departe de casă.
Intr-o după-amiază,
pe coasta Lacului Superior,
a văzut un iaht in primejdie.
A fugit să salveze ambarcatiunea
si pe căpitanul ei,
miliionarul alcoolic Dan Cody.
O să vă izbiti de stânci, domnule !
Ce naiba faci, bătrâne ?
Asta era sansa lui si a profitat.
Atunci am hotărât
să-mi spun Jay Gatsby.
A iesit din pericol
si si-a imbrătisat viitorul.
Gatsby a dat dovadă
de pricepere si ambitie,
iar timp de cinci ani
au călătorit prin toată lumea.
A fost cumsecade, bătrânul Dan.
M-a invătat tot ce stiu.
*** să se imbrace, să se poarte
si să vorbească ca un gentilom.
Arată bine, nu ?
Gatsby a sperat
că-l va mosteni pe Cody.
... bătrâne ?
Dar când Cody a murit,
familia l-a lăsat fără mostenire.
Rămăsese cu abilitatea
de a se purta ca un gentilom,
dar era incă o dată
sărac lipit pământului.
AVEREA UIMITOARE A LUI GATSBY
In vara aceea, Gatsby era deja
pe prima pagină in toate ziarele.
DE UNDE PROVIN ACESTI BANI ?
MILIOANELE MISTERIOASE
STRĂLUCESC OSTENTATIV
De unde avea atâtia bani ?
Asta voiau să stie
toti oamenii din New York.
Si asta se intreba si Tom
când a adus-o pe Daisy
la una dintre petrecerile lui pompoase.
Uitati-vă prin jur.
Eu o să revin imediat.
Multi dintre parvenitii ăstia
sunt niste contrabandisti mizerabili.
Nu si Gatsby. El e afacerist.
Detine multe drogherii.
Pe naiba !
Vreau să vi-l prezint
pe dl senator Gulick.
- Dânsul e dl Carraway.
- Dle senator !
Dna Buchanan.
- Incântat.
- De asemenea.
Si dl Buchanan, jucătorul de polo.
- Nu sunt eu acela.
- Incântat să cunosc un Buchanan.
Ne vedem mai târziu, dle senator.
As prefera să nu fiu prezentat
drept jucătorul de polo.
Ar trebui să fii mândru
de realizările tale.
- Imi ingăduiti să vă fac un tur ?
- Sigur că da.
Cred o să recunoasteti
câtiva oameni faimosi aici.
Noi nu prea iesim in lume.
- Nu cunosc pe nimeni de aici.
- Serios ?
Poate o cunoasteti
pe doamna de acolo.
E Marlenne Moon. Ador filmele ei.
Dă-mi voie să vă fac cunostintă.
As prefera să nu fiu prezentat
drept jucătorul de polo.
Mă topesc după chestiile astea.
Ce scălâmbăieli drăgute.
Cred că ne-am mai intâlnit.
Cam acum o lună.
Asa e.
Erai cu Nick, la salon.
Asa e.
O cunosc pe sotia dumitale.
- Serios ?
- Da.
- Dle Gatsby, a ajuns domnul Slagle.
- Nu acum !
Dle Buchanan,
imi permiteti un dans cu Daisy ?
Sigur că da.
Cred că voi găsi
cu ce să mă distrez.
In caz că trebuie
să notezi vreo adresă.
Faceti loc. Ne scuzati.
- Nemaipomenită petrecere, Jay.
- Atentie cu imblânzitoarea de serpi.
Toate astea sunt născociri
ale imaginatiei tale ?
Nu.
Si tu ai fost prezentă.
In fiecare idee
si in fiecare decizie.
Dacă e ceva ce nu-ti place,
o să-l schimb.
E perfect.
Din imaginatia ta
perfectă si irezistibilă.
Mă intreb unde s-or fi cunoscut.
- Te găsesc eu.
- Bine.
Multumesc.
Ai văzut-o pe sotia mea ?
Nu. N-am mai văzut-o de ceva vreme.
Whisky !
Ciudat. Dl Senator a văzut-o la parter.
Imi doresc să fi putut fugi impreună.
Să fugim ?
Dar nu ar fi respectabil, Daisy.
Locuiesti in apropiere, Nick ?
- In vecini.
- Chiar asa ?
Vom locui in casa asta.
Doar noi doi.
Draga mea,
a sosit momentul
să-i spunem lui Tom.
Un adevărat circ !
Dacă o vezi, spune-i că o caut.
Nu inteleg de ce nu putem
să ne distrăm *** am făcut-o până acum.
E cineva aici ?
Bună, Nicky. Ne certam.
- De ce ?
- Din cauza unor lucruri.
Pe seama viitorului.
Viitorul imperiilor colorate.
Tom te caută peste tot.
Domnule Gatsby ?
Dl Slagle e putin iritat.
Vă rog să mă scuzati.
- Nick, o insotesti tu, te rog ?
- Sigur că da.
Gatsby a dispărut
pentru a rezolva o dispută.
Daisy l-a asteptat.
Dar Gatsby nu a reusit
să se intoarcă.
Când oamenii se bazau pe noi,
tu n-ai fost disponibil.
Ce te-a apucat ?
- Unde ai fost ?
- Am fost cu Nick.
Dl Gatsby ne-a arătat imprejurimile.
Sigur s-a căznit
să organizeze circul ăsta.
As vrea să stiu cine e
si cu ce se ocupă.
O să-mi fac o prioritate din asta.
Aici erai ! Daisy tocmai ce-a plecat.
Mi-a cerut să-ti spun
că s-a distrat de minune.
- Nu i-a plăcut.
- Ba sigur că i-a plăcut.
Nu, nu... Nu i-a plăcut.
Nu s-a simtit deloc bine.
Mă simt mai departe de ea acum.
- E greu s-o fac să inteleagă.
- Te referi la petrecere ?
La petrecere ?
Nu-mi pasă de petreceri.
Asta a fost tot, domnilor.
Vă multumesc.
Trebuie să-i spună lui Tom
că nu l-a iubit niciodată.
- Poftim ?!
- Da.
Apoi ne vom putea duce
la părintii ei in Louisville.
Părintii ei sunt
niste oameni cumsecade, bătrâne.
Ne vom căsători acolo.
Eu si cu Daisy vom continua
de unde am rămas acum cinci ani.
- Eu nu i-as cere prea multe.
- Să-i cer prea multe ?
Iartă-mă, bătrâne.
Mă intristează faptul că mi-e greu
s-o fac să inteleagă.
Mi-e atât de greu !
Am strâns toate astea pentru ea
si ea vrea să fugim.
- Vrea să plecăm de aici.
- Jay !
Nu poti să retrăiesti trecutul.
- Nu poti să retrăiesti trecutul ?
- Nu.
Ba bineinteles că poti.
O să fac să fie ca inainte.
S-au schimbat atât de multe de atunci.
A vorbit mult despre trecut,
de parcă voia să recupereze ceva.
De-as putea să o iau de la inceput...
De-as putea s-o iau de la inceput,
as putea s-o regăsesc.
O imagine despre sine ce sălăsluia
in iubirea lui pentru Daisy.
Intr-o noapte de toamnă,
cu cinci ani in urmă,
Gatsby s-a nimerit la Daisy acasă
dintr-o uriasă intâmplare.
Prima dată am fost in casa ei
cu ofiterii de la Camp Taylor.
Nu mai fusesem intr-o casă
atât de frumoasă până atunci.
Uniforma sa ascundea adevărul
că era un tânăr sărac,
a cărui singură bogătie erau
planurile lui mărete.
- Nu alerga, Daisy.
- Nu alerg, mamă.
Sunt prezenti atâtia ofiteri tineri
si din familii alese.
Stiusem intotdeauna
că pot să urc in societate,
dar numai dacă o făceam
de unul singur.
Stiam că dacă aveam s-o sărut
pe fata aceasta,
urma să fiu legat de ea pe vecie.
Asa că am zăbovit...
M-am oprit si am asteptat.
Am zăbovit o clipă.
Intelese că mintea lui n-o să reusească
vreodată să mai zburde
asemenea gândului dumnezeiesc.
Si că, indrăgostindu-se de ea,
destinul avea să i se schimbe pe veci.
Si apoi mi-am dat frâu liber.
La atingerea lui,
ea i se deschise aidoma unei flori.
Si intruchiparea se desăvârsi.
Stiam că pentru un om ca mine
e o greseală să te indrăgostesti.
Am doar 32 de ani.
As putea fi un om mare,
dacă as putea să uit
că am pierdut-o pe Daisy.
Dar viata mea trebuie
să-si mentină făgasul.
Trebuie să fie din ce in ce mai bună.
Trebuie să-i spună lui Tom
că nu l-a iubit niciodată.
Dar trebuie să-i ingădui
mai mult răgaz, bătrâne.
Nu-ti face griji, bătrâne.
In casa asta o pot proteja.
Noapte bună, bătrâne !
Te inseli
in privinta trecutului, bătrâne.
Te inseli.
Toată vara se auzise muzică
de la casa din vecini.
"In grădinile luminate de lună,
oamenii roiau ca moliile"
"printre susoteli, râsete si stele."
- Mic-dejunul e servit.
- Multumesc.
Râsete...
Multumesc.
Nu. "Printre susoteli,
sampanie si stele."
Insă,
după vizita lui Tom si a lui Daisy,
luminile lui Gatsby au inceput
să se stingă, una câte una.
Petrecerile luaseră sfârsit.
PALATUL PETRECERILOR
SE CUFUNDĂ IN INTUNERIC
Daisy ii făcea vizite discrete.
Insă sursa satisfactiilor lui Gatsby
de peste vară
devenise o amenintare.
Nu vreau să plec acasă.
Am auzit că ti-ai concediat servitorii.
Daisy mă vizitează uneori.
Am nevoie de oameni
care să nu bârfească
până când ne hotărâm
ce să facem in continuare.
Orăselele astea sunt
apropiate, bătrâne.
Intelegi ce s-ar intâmpla
dacă ar apărea in ziare.
Sunt oameni pe care Wolfsheim
a vrut să-i ajute.
Ce contează, atâta timp cât stiu
să gătească si să curete ?
Daisy e pregă***ă, Nick.
Dar a cerut ca tu si dra Baker
să veniti să luăm prânzul la ea acasă.
Vii, bătrâne ?
Daisy are nevoie de tine.
Amândoi avem nevoie de tine.
O să vii, bătrâne ?
Am citit undeva că soarele se incălzeste
tot mai mult pe an ce trece.
Stai putin... E tocmai invers.
Soarele devine tot mai rece.
Ce-as vrea să ies in larg azi.
Eu stau chiar vizavi de voi.
Chiar acolo.
Asa-i.
In fiecare seară văd *** licăre
luminita de pe cheiul vostru.
Care lumină ?
Vezi tu, dle Buchanan,
am vrut să fiu aproape...
- Eu si cu Daisy avem...
- E asa de cald ! Totul e aiurea.
*** o să ne petrecem după-amiaza
si ziua de mâine ?
- Si următorii treizeci de ani ?
- Nu fi morbidă.
- Să iesim in oras ! Cine vrea ?
- In oras ?
Femeile si toanele lor !
Daisy...
Pari atât de imperturbabil.
Intotdeauna pari atât de imperturbabil.
Ca bărbatul de pe panourile
de reclamă din Times Square.
Bărbatul cu cămăsile
frumoase si la modă.
Ii declarase iubirea lui Gatsby.
Iar Tom isi dăduse seama.
Să mergem in oras ! Haideti !
E o idee nemaipomenită.
Adu-ne masina, Henry.
Asa brusc ?
Nu putem fuma o tigară inainte ?
- Am fumat la masa de prânz.
- Hai să ne distrăm.
- E prea cald să ne certăm.
- A fost ideea ta măreată.
- De ce să nu iesim toti in oras ?
- M-am răzgândit, bestie ce esti.
Haide, inchiriem o cameră mare la Plaza,
luăm o frapieră si o sticlă de whisky
si o să ne distrăm.
Haide ! A fost ideea ta.
Bine. Fie ca tine, Tom.
Vino, Jordan !
Veniti cu noi, dle Gatsby.
Infăsurati două sticle de whisky
intr-un prosop. Haide, Nick !
Dle Gatsby, te deranjează
dacă iei tu masina mea sport
si mă lasi pe mine
să iau masina ta de circ ?
Nu prea am benzină, bătrâne.
Ai mai mult decât suficientă.
Dacă rămân in pană,
trec pe la o drogherie.
In ziua de azi poti cumpăra orice
de la o drogherie.
- Tu ia-i pe Nick si pe Jordan.
- Poti face asta, da.
Ne vedem la Plaza.
Voi fi cea din colt, cu tigara in mână.
Credeti că sunt un dobitoc, nu-i asa ?
Am un al saselea simt
care-mi dictează ce să fac.
- M-am interesat despre individul ăsta.
- Ai aflat că e educat la Oxford ?
Poate in New Mexico.
Poartă costume roz, pentru Dumnezeu !
Aproape am rămas fără benzină.
Wilson ! Ce mai astepti ?
Pune-ne niste benzină.
Trebuie să-mi pun singur ?
N-am venit ca să admir privelistea.
- Scuze. Sunt bolnav.
- De ce ? Ce s-a intâmplat ?
Nu stiu. Sunt epuizat.
Am mare nevoie de bani.
Imi iau nevasta si ne mutăm in Vest.
Nevasta ta vrea să plecati ?
Pe Tom il treceau transpiratiile.
Amanta si sotia, de care era sigur
cu numai o oră in urmă,
amândouă ii scăpau acum din mână.
Mi-am dat seama de ceva zilele astea.
Vine cu mine, fie că vrea sau nu.
- Cât iti datorez ?
- Un dolar si 20 de centi.
O să-ti dau masina. Ti-o trimit mâine.
Ajunge.
- Deschideti altă fereastră.
- Astea-s toate.
- Atunci sunati să ne aducă un topor.
- Las-o naibii de căldură !
- E mai rău dacă ne tot plângem.
- Las-o in pace, bătrâne.
- E grozavă expresia asta a ta.
- Care ?
Bătrâne...
De unde ai luat-o ?
Dacă incepi să te iei de oameni,
nu mai stau o clipă aici.
Am inteles că ai absolvit
la Oxford, dle Gatsby.
- Nu tocmai.
- Mi s-a spus că ai studiat la Oxford.
- Am studiat acolo.
- Sigur că da.
Omul in costum roz
a absolvit la Oxford.
- Ti-am spus că am studiat acolo.
- Te-am auzit.
Mi-ar plăcea să stiu când anume.
Vrei să stii când ?
Deci, dle Gatsby ?
In 1919. Am stat numai cinci luni.
De aceea nu mă pot numi absolvent.
A fost o oportunitate
pentru câtiva ofiteri
care au luptat in război.
Imi venea să mă duc la el
si să-l bat pe spate.
Am să-ti fac un cocteil, Tom.
- Ca să nu te mai simti atât de stupid.
- Stai putin !
Vreau să-i mai pun
o ultimă intrebare dlui Gatsby.
Vă poftesc s-o faceti.
Ce fel de scandal vrei
să provoci in casa mea ?
El nu provoacă niciun scandal.
Tu provoci scandal.
- Incearcă să te stăpânesti nitel.
- Să mă stăpânesc ?
Presupun că o fi la modă
să stai in banca ta
si să-l lasi pe dl Neica Nimeni
de Nicăieri să umble cu sotia ta.
Dacă la asta vă gândeati,
să nu vă puneti baza pe mine.
Lumea incepe să ia in derâdere viata
de familie si institutiile familiale.
Mai lipseste să ne lepădăm
de toate valorile morale
si o să ajungem
la căsătorii intre albi si negri.
Sotia ta nu te iubeste.
Nu te-a iubit niciodată.
Pe mine mă iubeste.
- Esti nebun de legat !
- Ba nu, bătrâne.
Nu te-a iubit niciodată.
S-a măritat cu tine
pentru că eu eram sărac.
A comis o greseală teribilă.
In adâncul sufletului ei nu a iubit
pe nimeni altul decât mine !
- Ar trebui să plecăm.
- Hai acasă !
Asează-te !
Ia loc, te rog.
- Ce se intâmplă ? Vreau să aud totul.
- Ti-am spus deja.
Se intâmplă de cinci ani.
Te vezi cu el de
cinci ani incoace ?
Nu ne-am putut intâlni.
Dar in tot acest răstimp
ne-am iubit unul pe celălalt.
Asta-i tot ?
Esti nebun ! Nu pot sti
ce s-a intâmplat acum cinci ani.
N-o cunosteam incă pe Daisy.
Să fiu al naibii dacă pricep
*** te-ai apropiat de ea,
decât dacă ii erai servitor.
Restul e o minciună sfruntată.
Daisy mă iubea când ne-am căsătorit
si mă iubeste si acum.
- Nu ! Imi pare rău, dle Buchanan...
- Mă iubeste !
Pe lângă asta, o iubesc si eu.
Te iubesc, Daisy.
Uneori mai am câte-o escapadă,
dar intotdeauna mă intorc la tine.
In adâncul sufletului meu, te iubesc.
Esti revoltător !
Stii de ce ne-am mutat din Chicago ?
Mă mir că n-ai auzit
de mica lui escapadă.
Toate s-au terminat, Daisy.
Spune-i adevărul,
că nu l-ai iubit
si dăm uitării ce s-a intâmplat.
*** as fi putut să-l iubesc ?
Tine minte ce-am vorbit.
Spune-i că nu l-ai iubit niciodată,
si toată durerea va fi
ca stearsă cu buretele.
Spune-i, Daisy !
Nu l-am iubit niciodată.
- Niciodată ?
- Nu.
Nici măcar la Kapiolani ?
Sau când te-am cărat in brate
la cascada Punch Bowl
ca să nu ti se ude pantofii ?
Niciodată ?
Opreste-te, te rog.
Daisy...
Iată, Jay... Imi ceri prea multe.
Te iubesc acum, ce mai contează ?
Ce a fost a fost.
Cândva l-am iubit.
Dar te-am iubit si pe tine.
M-ai iubit si pe mine ?
Si asta e o minciună.
Nici nu stia că trăiesti.
Intre noi există lucruri
de care nu vei sti vreodată,
lucruri de neuitat.
Vreau să vorbesc cu Daisy
intre patru ochi.
Ai răvăsit-o, bătrâne.
Nici intre patru ochi
n-as putea minti că nu l-am iubit.
- Sigur că nu.
- De parcă ti-ar păsa.
Sigur că-mi pasă.
O să am mai mare grijă de tine.
N-o să mai ai grijă de ea.
Te părăseste.
- Prostii !
- Ba da !
Nu ! Nu mă părăseste, cel putin
nu pentru un pungas de doi bani.
Cine esti tu, la urma urmei ?
M-am interesat
in legătură cu afacerile tale.
- Esti din gasca lui Meyer Wolfsheim.
- Vreau acasă !
El si Wolfsheim au cumpărat
o grămadă de drogherii
si au vândut alcool distilat din grâne.
- Si ce dacă, bătrâne ?
- Nu-mi spune mie "bătrâne" !
Afacerea cu drogheriile a fost
o nimica toată,
pe lângă afacerea cu obligatiuni
pe care o invârtiti.
- Amicul tău, Walter Chase, e implicat.
- M-am gândit la asta.
*** a ajuns un bancher respectabil
ca Walter Chase
să se cufunde până la gât in datorii
la jidanul de Wolfsheim ?
- Se numeste lăcomie, bătrâne.
- Asa e !
Iar jumătate din sectorul financiar
se scaldă in alcool gratis
la parcul tău de distractii.
Mă mir că nu te-a corupt si pe tine.
Dumnezeule ! A incercat.
- El n-are a face cu...
- Esti un escroc.
Nu-i vezi adevărata fată ?
Casa, petrecerile
si hainele simandicoase.
Nu e decât un om de fatadă,
pentru mafiotul de Wolfsheim,
ca să atragă oameni respectabili
ca Walter Chase.
Singurul lucru respectabil la voi
e averea, bătrâne.
Atât ! Sunt la fel de bogat ca voi,
deci suntem egali.
Nu, nu... Suntem diferiti.
Eu, ei si ea suntem diferiti.
Toti suntem diferiti de tine.
Ne-am născut diferiti.
E in sângele nostru.
Nimic din ce-ai putea face,
spune sau simti nu va schimba asta.
Dar continuă să visezi.
O fată ca ea...
Taci ! Taci !
Taci odată !
In acea clipă, Gatsby arăta
ca un om care omorâse pe cineva.
Vă rog să-mi acceptati
cele mai sincere scuze.
Se pare că mi-am pierdut cumpătul.
Asa, dle Gatsby, arată-ne
manierele deprinse la Oxford.
Daisy, draga mea,
asta nu schimbă nimic.
Daisy, vorbeste cu mine...
Mi-am pierdut un pic cumpătul.
A inceput să vorbească
nestăpânit cu Daisy.
Dar cu fiecare cuvânt al lui, Daisy
se retrăgea tot mai departe in sine.
Te rog, Tom ! M-am săturat.
Luati-o spre casă, voi doi.
Luati masina domnului Gatsby.
Hai, duceti-vă.
N-o să-ti facă probleme.
Cred că-si dă seama
că micul lui flirt a luat sfârsit.
Daisy !
Vreti să beti ? Jordan, Nick ?
Nick !
- Ce e ?
- Vrei o duscă ?
Nu.
Tocmai mi-am adus aminte.
Azi e ziua mea.
La multi ani !
Implineam 30 de ani. Aveam in fată
un deceniu de singurătate.
Implinirea celor 30 de ani
s-a pierdut in obscuritate,
pe măsură ce Gatsby si Daisy
se indreptau in răcoarea serii...
Către moarte.
Nu mă minti ! De unde ai perlele ?
N-ai *** să mă păcălesti.
N-ai *** să-l păcălesti pe Dumnezeu !
El vede totul !
Myrtle !
Tom ! Tom !
- Myrtle !
- Opreste ! Tom !
Incetiniti ! A avut loc un accident.
Ia te uită !
Ii mai cresc vânzările lui Wilson.
- Să vedem despre ce-i vorba.
- Chiar e nevoie ?
Nu strică dacă ne uităm si noi.
Dati-vă la o parte !
Lăsati loc liber !
Arătati putin respect !
Dacă aveti ceva de declarat,
imi puteti spune afară.
Să nu vă văd inăuntru !
Domnule !
- Vă rog să plecati !
- Ia mâna de pe mine !
E in regulă.
E in regulă.
O cunosteati ?
Nu tocmai.
Vă rog să eliberati zona.
- Ce s-a intâmplat ?
- S-a năpustit in mijlocul drumului.
Nemernicul nici măcar n-a oprit.
Am văzut eu.
Era o masină mare si galbenă.
- A apărut de nicăieri.
- Era o masină făcută pe comandă.
Nu trebuie să-mi spuneti
ce masină era !
Stiu ce masină era.
- Wilson ! Potoleste-te !
- Stiu ce masină era !
Iesiti ! Nu vedeti
că are nevoie de liniste ?
Ascultă-mă !
Eu abia m-am intors
din New York. Wilson !
Ti-am adus masina. Stai jos !
Adu-i ceva de băut.
Masina galbenă nu e a mea.
N-am văzut-o toată după-amiaza.
- Ce culoare are masina ta ?
- E albastră.
Masina sport. Tocmai ne-am intors
de la New York.
Da, acum au oprit.
Bine.
Albastră.
Poftim. Bea incet.
Wilson !
A cui e masina galbenă ?
A unui individ pe nume Jay Gatsby.
E un sarlatan, George.
Organizează petrecerile
alea din ziare.
Cred că el era amantul lui Myrtle.
- Poate d-asta a omorât-o.
- Da. Poate.
Cine stie ce e in capul
unui asemenea individ ?
Gatsby...
Trebuie luate măsuri
in legătură cu individul ăsta.
Va plăti cu vârf si indesat.
Lasul !
Nici măcar n-a oprit masina !
Acum il mai apărati ?
O să-ti chem un taxi, Nick.
Intră să iei cina cât astepti.
Nu, multumesc. O să astept afară.
Care ti-e problema ?
- Nu vrei să intri, Nick ?
- Nu, multumesc.
- E abia nouă si jumătate.
- M-am săturat de voi toti !
Salut, bătrâne !
Ce faci ?
- Stau si eu pe-aici.
- Observ.
- Ati trecut pe lângă vreo nenorocire ?
- Femeia pe care ai călcat-o a murit.
- Am bănuit eu, i-am spus lui Daisy...
- Daisy ?! Tu te auzi ?
- *** ai putut face asta ?
- Vorbeste mai incet.
- Esti un las !
- Mai incet, te rog.
- N-avea rost să oprim.
- N-avea rost ?!
- Si femeia aia ?
- A murit pe loc.
- Ai sfâsiat-o, am văzut.
- Inteleg.
A fost vina mea. S-a repezit la noi
de parcă voia să ne vorbească.
A durat numai o clipă.
- Ea... Am incercat să trag de volan.
- Ea ?!
Daisy a fost de vină.
Când am plecat din New York,
era foarte agitată.
Credea că se va mai linisti
dacă va conduce.
Dar femeia asta ne-a sărit in fată.
Totul s-a intâmplat rapid.
N-a fost vina noastră.
Nu trebuie să afle nimeni
că Daisy era la volan.
Promite-mi.
Ar trebui să te odihnesti.
Voi sta aici toată noaptea
dacă va fi necesar.
Nu e o idee bună.
Dacă incearcă să o sâcâie in legătură
cu după-amiaza asta neplăcută,
dacă se atinge de ea...
N-o să se atingă de ea.
Nu-i stă gândul la ea.
N-am incredere in el !
Bine.
Asteaptă aici. Mă duc să văd
dacă se lasă cu scandal.
Te rog.
Multumesc, bătrâne !
Nu ai de ce să-ti faci griji.
O să aranjez eu.
O să dau niste telefoane
si vom pleca din oras o vreme.
Trebuie să te odihnesti.
Nu-ti face griji,
totul va fi bine.
- Salut, bătrâne !
- Jay...
- E totul bine ?
- Da, e in regulă.
La ora 04:00 a venit la fereastră.
A rămas acolo, dar a stins luminile.
Imi dai o mână de ajutor, bătrâne ?
Trebuia să-i fi spus ce văzusem,
dar tot ce-am putut spune...
Cu toate câte s-au intâmplat,
ar trebui să pleci la noapte.
- Iti vor identifica masina.
- Să plec ? Nu pot pleca acum.
- Intelegi că e vorba de crimă ?
- Daisy mă va suna in zori.
Ne vom face planuri
să fugim impreună.
- Daisy...
- Are nevoie de răgaz.
Herzog ! Purtăm o discutie ! Multumesc.
Ii trebuie timp
ca să cântărească situatia.
- Daisy va...
- Are nevoie de timp ! Mă va suna.
Asteaptă cu mine.
Soarele dă să răsară.
Aceea a fost seara
in care mi-a spus tot adevărul.
O vreme am crezut că sunt bogat,
dar adevărul e că sufletul mi-e sărac.
Cred că de aceea inventez
lucruri despre mine.
De mult vreau să-ti spun
toată povestea mea.
Am crescut intr-un cămin
teribil de sărac, bătrâne.
Părintii...
Mi-a povestit
despre inceputurile sale umile,
despre călătoria initiatică
făcută cu Dan Cody,
despre război, Oxford si *** a intrat
in afaceri cu Wolfsheim.
In aceeasi seară mi-am dat seama
si de optimismul său extraordinar.
Am fost foarte surprins
când am realizat că o iubesc.
Si că mă iubea si ea.
Un dar pe care nu l-am intâlnit
la nimeni altcineva.
Mi-am dat seama cât de extraordinară
poate fi o fată cuminte.
Si o calitate pe care nu cred
că o voi mai găsi la cineva.
M-am gândit la viata mea
alături de Daisy.
Am incercat să mă gândesc
*** ne-am putea descurca financiar.
Ce scria in scrisoare ?
Ăsta a fost motivul
pentru care nu m-am intors după război.
O rugasem să astepte
până ce-mi fac o situatie bună,
dar ea...
Mă simteam insurat cu ea.
Asta a fost totul.
Toate erau pentru ea:
casa, petrecerile, totul.
Dumnezeu vede totul !
Scuzati-mi deranjul, dle Gatsby.
- Au sunat din Chicago.
- Nu acum !
Păstrează linia liberă
pentru un telefon personal.
Un telefon personal, desigur.
Mă scuzati, dle Gatsby.
O să golesc piscina
inainte să să se scuture frunzele.
Nu astăzi.
Nu astăzi. E atât de frumos afară.
N-am folosit deloc piscina asta
toată vara, bătrâne.
Hai să inotăm.
Scoateti telefonul afară.
Trebuie să plec, Jay.
- Trebuie să plec la muncă.
- Inteleg.
Lasă-mă să te conduc.
- O să te sun.
- Chiar te rog, bătrâne.
Presupun că vă suna si Daisy.
- Presupun că da.
- Da.
La revedere !
Jay !
Sunt o adunătură de nemernici.
Esti un om mai cumsecade
decât ei toti la un loc.
Sunt bucuros si azi
că i-am spus aceste cuvinte.
A fost singurul compliment
pe care i l-am făcut vreodată.
In acea dimineată, Wall Street
vuia de iuresul său obisnuit.
Dar eu nu mă simteam in stare de nimic.
Am asteptat vesti de la Gatsby.
In timp ce el astepta să sune Daisy.
Resedinta dlui Gatsby.
Daisy...
Alo ?
S-a intâmplat ceva ?
Restul acelei zile mi-l amintesc
doar ca un du-te-vino continuu
cu politisti, fotografi si reporteri.
Reportajele erau
un adevărat cosmar.
Dăduseră vina pe Gatsby pentru tot.
Aventura cu Myrtle, crima,
absolut tot.
Iar eu nu aveam nimic de spus,
decât adevărul negrăit,
că totul era o minciună.
Tati o să aibă grijă de fetele lui.
- Plecăm in vacantă.
- Să plecăm.
Doar eu, tu si tati.
Resedinta familiei Buchanan.
Pot să vorbesc cu dna Buchanan ?
Sunt dl Carraway, vărul ei.
Doamna nu e aici.
Dacă o vedeti, spuneti-i
că inmormântarea e mâine.
- Imi pare rău, dar au plecat.
- Au plecat ?
Stiti când se intorc ?
Nu. Au plecat deja.
Vă rog... Stiu că si-ar dori
să fie prezentă.
Dacă i-ati transmite mesajul...
Vreau să vorbesc cu ea !
Doriti să luati legătura cu ea ?
Nu vă pot spune nimic.
- Vă rog !
- La revedere !
Alo ?
Să mergem.
Tom si Daisy erau oameni indolenti.
Distrugeau lucruri si oameni
si apoi se intorceau la adăpostul
banilor si indolentei lor.
Plecati de aici ! Afară !
Am sunat, am scris...
Am implorat.
Dar nici măcar unul
dintre oamenii de seamă
care se bucuraseră
de ospitalitatea lui
nu a venit la inmormântare.
Iar Daisy nu a trimis
nici măcar o floare.
Numai pe mine mă mai avea.
Eu eram singurul căruia ii păsa.
După moartea lui Gatsby,
New York devenise bântuit.
Acel oras,
care mi se păruse odată
un miraj strălucitor,
acum mă dezgusta.
In ultima noapte
petrecută in New York,
m-am intors la acea casă
imensă si lipsită de noimă.
Asociatii lui Wolfsheim
debarasaseră tot.
A dat toate petrecerile alea
sperând că va veni si ea.
E ca un parc de distractii.
Cu ea, totul pare splendid.
Muzică ! Ca să putem dansa
toată noaptea.
Vii, bătrâne ? Avem nevoie de tine.
- As vrea să fie mereu asa.
- Va fi.
Mi-am adus aminte
*** toti ne intâlneam la Gatsby
si ne dădeam cu presupusul
in privinta fărădelegilor făcute de el,
in timp ce el stătea in fata noastră
ascunzându-si visul incoruptibil.
E perfect. Din imaginatia ta
perfectă si irezistibilă.
Luna se inălta tot mai sus.
Si in timp ce stăteam si cugetam
la lumea străveche,
m-am gândit la *** s-o fi minunat Gatsby
când a văzut pentru prima oară
luminita verde de pe pontonul lui Daisy.
Străbătuse o cale atât de lungă
si visul trebuie să i se fi părut
atât de aproape,
incât isi zisese că nu are ***
să mai dea gres.
Dar nu-si dăduse seama
că acesta era deja in urma lui.
Gatsby credea in luminita verde,
in viitorul voluptuos care
se depărtează de noi pe an ce trece.
Ne-a scăpat atunci, dar nu contează.
Mâine vom alerga mai rapid,
vom intinde mâna si mai departe,
iar intr-o dimineată frumoasă...
Si astfel inaintăm, aidoma bărcilor
ce plutesc impotriva curentului,
impinse fără incetare,
tot mai inapoi, in trecut.
MARELE GATSBY
anatem si al3x04
www.titrari.ro
Adaptarea Bubuloimare