Tip:
Highlight text to annotate it
X
Hei, hei!
Teddy!
Ascultă-mă!
Ascultă!
Nu vreau să plec, bine?
De ce ar vrea cineva asta?
Am auzit multe aici.
Despre lumea exterioară.
Despre atol,
despre testele bombei cu hidrogen.
Ştii *** funcţionează
o bombă cu hidrogen?
- Cu... hidrogen?
- E nostim.
Alte bombe explodează, corect?
Dar nu şi cea cu hidrogen.
Asta face implozie.
O explozie care e de mii, de milioane de ori
mai distrugătoare decât o implozie.
- Ai înţeles?
- Da, da...
- Ai înţeles?
- Am mai spus o dată!
Dă-i drumul!
Nu!
Ce faci?
Isuse Cristoase, Teddy.
L-aţi prins pe Billings?
Ce se întâmplă cu voi, băieţi?
Prindeţi-i nu-i ucideţi!
A sărit la noi.
Ajută-mă să-l ducem la infirmerie. La naiba.
Nu! Nu tu, nu tu.
Tu mergi la o plimbare.
Haide!
Cawley o să mă strângă de boaşe.
Laeddis.
Laeddis...
Ăsta-i iadul. Suntem în iad.
Te rog...
Mulţumesc.
Ajută-mă.
Pleacă!
Te rog, te rog!
Laeddis...
Mi-a spus că mă voi elibera
de acest loc.
Ai promis.
Ai minţit.
Laeddis?
Laeddis!?
E al naibii de amuzant.
Ţi-aud vocea.
N-o recunoşti?
După toate discuţiile
pe care le-am avut?
După toate minciunile
pe care mi le-ai spus?
Lasă-mă să-ţi văd faţa.
Au spus că asta e casa mea.
Au spus că n-o să plec niciodată.
Iar tu eşti pe cale să mă scoţi.
Lasă-mă să-ţi văd acum,
faţa blestemată!
De ce?
Ca să mă poţi minţi
în continuare?
- Aici nu e vorba de adevăr!
- Este.
- E vorba de prezentarea adevărului.
- E vorba de tine!
Şi Laeddis.
Despre asta a fost vorba tot timpul.
Am fost întâmplător.
O cale de intrare.
George?
George Noyce?
Nu, nu e posibil,
nu poţi fi aici.
Îţi place?
Cine ţi-a făcut asta, George?
Tu!
*** adică?
Toate vorbele,
toate vorbele tale nenorocite.
Şi m-am întors aici din cauza ta!
George, o să te scot de aici.
O să găsesc o cale să repar asta.
Mă înţelegi?
N-o să ies niciodată.
Am ieşit o dată, dar nu
şi a doua oară. Niciodată a doua oară.
- Spune-mi *** te-au adus aici.
- Ştiau!
Nu pricepi?
Tot ce făceai.
Întregul tău plan.
Ăsta-i un joc. Toate astea...
Sunt pentru tine.
Tu nu investighezi nimic.
Eşti un şobolan nenorocit,
într-un labirint.
George...
Te înşeli.
Serios?
Ai fost mult timp singur
de când eşti aici?
Am fost cu partenerul meu.
Nu ai mai lucrat
cu el înainte, nu?
Uşurel...
E şerif federal din Seattle.
Nu ai mai lucrat
cu el înainte, nu?
George, uite...
Cunosc oamenii.
Am încredere în omul ăsta.
Atunci, ei deja au învins.
La naiba!
Or să mă ducă...
La far.
O să-mi scormonească prin creier.
Şi sunt aici, doar din cauza ta!
George, o să te scot de aici.
N-o să te ducă la far.
Nu-l poţi ucide pe Laeddis
şi să dezvălui adevărul în acelaşi timp.
Trebuie să alegi.
Înţelegi asta, nu?
Nu sunt aici, să ucid pe cineva.
- Mincinosule!
- N-o să-l ucid. Îţi jur!
E moartă.
Las-o în pace...
Las-o în pace.
Spune-i Teddy.
Spune-i că minte.
Trebuie să faci asta.
Nu există altă cale.
- Las-o să plece.
- Atunci când mi-ai adus acele flori...
Trebuie s-o faci!
Şi ţi-am spus că mi-ai rupt inima.
Iar tu m-ai întrebat de ce?
Se joacă cu mintea ta.
Iar eu ţi-am spus,
că era de fericire...
O să te ucidă. O să te ucidă.
Vrei să descoperi adevărul?
Atunci trebuie s-o laşi în pace.
Nu pot.
- Trebuie s-o laşi în pace!
Nu pot!
Nu pot.
Atunci nu vei părăsi niciodată
insula asta.
Dolores?
Nu e în pavilionul ăsta.
A fost transferat...
În altă parte.
Dacă nu e în pavilionul A,
Mai poate fi într-un singur loc.
La far.
Hei!
Dumnezeu să ne ajute.
Şefu, avem probleme.
Cawley şi McPherson sunt în clădire.
Cawley a auzit că un infirmier
s-a enervat tare pe un pacient,
apoi a fost trimis până pe acoperiş.
S-a urcat să-l caute.
Să plecăm naibii de aici.
Pe aici.
Să mergem mai departe.
Aparţinem locului.
- Ce s-a întâmplat cu tine?
- *** adică?
Unde ai fost?
După ce l-am dus pe
tipul ăla la infirmerie,
am aruncat o privire
prin dosarele pacienţilor.
L-ai găsit pe Laeddis?
Nu.
- Nu l-am găsit.
- Am găsit un lucru extraordinar.
Formularul lui de la internare.
Asta-i tot ce avea la dosar.
Nu înregistrări de la sesiuni, nu incidente,
nu poze, doar asta.
E ciudat.
Ia şi te uită.
Mă uit mai târziu.
Ce se întâmplă şefu?
Mă uit pe el mai târziu,
atâta tot.
Ashecliffe e într-acolo.
Nu merg la Ashecliffe.
Merg la farul acela.
Să văd ce naiba se întâmplă
pe insula asta.
Iată-l.
La naiba!
Prea la sud.
Va trebui să ne întoarcem.
Nu e cale să traversăm aceste stânci.
Ar fi o cale dacă vom coborî versantul,
vedem ce-i în spatele copacilor...
Ar putea fi o cărare printre stânci.
Ce căutăm aici?
Avem formularul de internare.
Avem dovada că aici sunt
67 de pacienţi care public nu există.
O să merg la far, înţelegi?
Ce ar trebui să spun ca să te opresc.
De ce?
Pentru că a coborî acum pe întuneric,
e sinucidere curată, de asta.
Bine.
Mai bine stai deoparte.
M-ai băgat în asta, şefu.
Iar acum sunt blocat pe stânca asta.
Pe insula asta.
Fără ca nimeni să ştie de noi.
Iar acum... te comporţi ca..
Ca ce anume?
*** mă comport?
Ce naiba s-a întâmplat
în acele celule, Ted?
- *** crezi că e vremea în Portland, Chuck?
- Sunt din Seattle.
Seattle?
Merg... singur.
Vin cu tine, partenere.
Am spus, singur.
Bine.
La naiba!
La naiba!
Ştiam că va dura...
dar nu ştiam cât.
Chuck!
Chuck!
Haide!
Chuck!
Unde eşti, prietene!
Chuck!
Chuck!
Cine eşti?
Sunt Teddy Daniels.
Sunt poliţist.
Eşti şerif.
Corect.
Te deranjează...
Dacă-ţi scoţi mâinile de la spate?
De ce?
De ce?
Să mă asigur că ceea ce ai,
nu mă va răni.
O să-l păstrez...
Dacă nu te deranjează.
Din partea mea e în regulă.
N-am întâlnit demult o femeie.
Una adevărată.
Ţi-ai ucis copiii?
Nu am avut copii.
Nu am fost căsătorită niciodată.
Am fost mai mult decât un pacient
în Ashecliff. Am lucrat aici.
Ai fost infirmieră?
Am fost doctor, şerifule.
Crezi că sunt nebună?
- Nu, eu...
- Şi dacă spun că sunt nebună...
Nu prea ajută, nu-i aşa?
Totul e ca în cărţile lui Kafka.
Dacă nu eşti nebun
şi protestezi, din contră,
le confirmi că eşti.
Eu nu te urmăresc.
Îmi pare rău.
O dată ce eşti declarat nebun,
atunci tot ceea ce faci e denumit
ca parte a nebuniei.
Protestele tale rezonabile
sunt denumite, dezminţiri.
Temerile tale adevărate,
sunt denumite paranoia.
Instinctele de supravieţuire
sunt etichetate...
Ca mecanisme de apărare.
Eşti mai isteţ decât pari, şerifule.
Asta probabil, nu-i un lucru bun.
Spune-mi un lucru...
Da...
Ce ţi s-a întâmplat?
Am început să întreb despre
transporturile mari de amital de sodiu.
- Şi halucinogene pe bază de opiu.
- Medicamente psihotropice.
Am început să întreb şi despre operaţii.
Ai auzit de lobotomie trans orbitală?
Îi aplică pacientului electroşocuri,
apoi bagă în ochi un bisturiu
şi scormoneşte pe acolo
şi scoate nişte nervi.
Face pacientul mult mai supus.
Mai docil.
E barbar.
Fără scrupule.
Ştii câtă durere pătrunde în corp,
şerifule? Ştii?
Depinde de locul unde pătrunde.
Nu are nimic de-a face cu carnea.
Creierul controlează durerea.
Creierul controlează teama, empatia,
somnul, furia, foamea... totul.
Dacă l-ai putea controla?
Creierul?
Să re-creezi un om,
ca să nu simtă durerea.
Sau dragostea. Sau simpatia.
Un om care nu poate fi interogat
pentru că nu are amintiri.
Nu vor putea lua
toate aceste amintiri.
Niciodată.
Şerifule ştii că nord coreeni
au folosit pe americani, TBW,
in timpul experimentelor
de spălare a creierului?
Îi transformă în soldaţi şi trădători.
Asta fac aici.
Crează fantome şi le dau drumul în lume.
Şi fac lucruri pe care nimeni nu le-a făcut.
Nu ar putea. Aceste cunoştinţe,
aceste abilităţi...
Ar dura ani de zile.
Ani de zile de cercetări,
experimente pe sute de pacienţi.
De acum în 50 de ani,
oamenii vor privi înapoi
şi vor spune... aici a început totul.
Naziştii i-au folosit
pe evrei, sovieticii
au folosit prizonieri în
gulagurile lor, iar noi...
Am testat pacienţi,
pe insula Shutter.
Nu, n-au făcut-o...
Înţelegi...
Că nu te pot lăsa să pleci?
Sunt şerif federal...
Nu mă pot opri.
Am fost un psihiatru stimat,
dintr-o familie respectabilă.
Nu a contat.
Te întreb...
Care au fost ultimele traume ale tale?
Ce contează?
Dacă e un eveniment particular în trecut
care ar putea fi considerat
factor de pierdere a minţii.
Pentru ca atunci când te închid aici...
Prietenii tăi, colegii tăi, vor spune...
fireşte că a cedat.
Şi cine n-ar face-o,
după cele întâmplate.
Asta ar putea-o spune oricine.
- Absolut oricine.
- Treaba e c-o vor spune despre tine.
Ce-ţi face capul?
- Capul meu?
- N-ai avut vise nostime?
Probleme de somn, dureri de cap...
Îmi plesneşte capul de durere.
Iisuse!
Nu ai luat nicio pilulă, nu?
- Nici măcar aspirină?
- Am uitat de aspirină.
Iisuse!
Şi ai mâncat la cantină şi ai băut
cafeaua pe care ţi-au dat-o.
Spune-mi că măcar
ai fumat ţigările tale.
Nu... nu.
Nu am făcut-o.
Durează între 36 şi 48 de ore pentru ca
narcoticele neuroleptice...
Să atingă nivelul suficient în sânge
ca să-şi facă efectul.
Întâi încep să-ţi tremure mâinile.
Degetele mai întâi şi apoi
îţi cuprinde toată mâna.
Ai avut coşmaruri în ultima perioadă,
şerifule?
Spune-mi ce se întâmplă la far.
Spune-mi.
Operaţii pe creier.
De genul, "să deschidem craniul să vedem
ce se întâmplă dacă tragem de asta."
Au învăţat de la nazişti.
Şi apoi şi-au creat stafiile.
Cine ştie despre asta?
Adică pe insulă. Cine?
Toată lumea.
Haide, surorile, îngrijitorii?
- Nu e posibil...
- Toată lumea.
Nu poţi rămâne aici.
Ei cred că-s moartă şi m-am înecat.
Mi-e teamă că vin după tine, şi mă pot găsi.
Îmi pare rău, dar trebuie să pleci.
O să mă întorc după tine.
N-o să fiu aici. Mă mut în fiecare zi.
Un loc nou în fiecare noapte.
Dar pot veni să te iau,
să te scot de pe insula asta.
N-ai auzit nimic din ce ţi-am spus?
Singură scăpare de pe insulă
e feribotul, şi ei îl controlează.
N-o să pleci niciodată de aici.
Am un prieten.
Era cu mine ieri, dar am fost despărţiţi.
L-ai văzut?
Şerifule...
Nu ai prieteni.
Iată-te.
Ne întrebam, când o să apari.
Ia un loc.
Haide.
Ai făcut o plimbare agale?
Pe afară.
Mă uitam prin jur.
Te-ai bucurat
de ultimele daruri ale Domnului?
- Ce?
- Darurile Domnului.
Violenta.
şi am văzut un copac în livingul meu,
a fost pentru mine
o mâna divină.
Dumnezeu iubeşte violenta.
- N-am observat.
- Cu siguranţă ai observat.
Altfel de ce ar fi aşa de multă?
Suntem nebuni.
Aşa suntem.
Plătim războaie, ardem sacrificii, jefuim
şi prădam
şi sfâşiem carnea fraţilor noştri.
De ce? Pentru că D-zeu ne-a dat violenta
să o suportăm în onoarea să.
Am crezut că D-zeu ne-a dat legile morale.
Nu mai sunt legi morale aşa pure
că furtuna asta.
Nu mai e lege de loc.
Nu mai e decât asta:
violenta mea o poate învinge pe a ta?
- Nu sunt violent.
- Ba eşti.
Eşti violent pe măsură ce ei vin.
Ştiu, pentru că şi eu sunt violent
pe măsură ce ei vin.
De la construirea societăţii
am fost ridicaţi.
Am stat între tine şi mâncare şi ai aruncat
cu pietre încercând să-mi iei mâncarea.
Bietul de tine
Cawley crede că eşti inofensiv, că poţi
fi controlat, dar ştiu că eşti diferit.
- Nu mă cunoşti.
- Ba da.
Ne cunoaştem de secole.
Dacă ar fi să-mi afund dinţii
în ochii tăi acum,
mă poţi opri înainte de a te orbi?
Aş încerca.
Aşa te vreau.
Pe unde ai umblat?
Aiurea. Ţi-am admirat insulă.
Am uitat că o să pleci,
acum că Rachel a fost găsită.
Cu siguranţă.
Ce mai întâlnire...
Ah, da...
Se pare că o persoană neidentificată
a fost ieri în pavilionul C.
A supus un pacient foarte periculos.
Cu destulă uşurinţă.
Chiar aşa?
Se pare că a avut o lungă conversaţie cu un
schizofrenic paranoic, George Noyce.
Acest Noyce,
aşa ai spus că îl cheamă, nu?
- Vorbeşte doar tâmpenii, nu?
- Absolut. Poate fi foarte supărător.
De fapt, acum două săptămâni, un pacient
a fost atât de tulburat
de una din poveştile sale,
încât l-a luat la bătaie.
O ţigare?
Nu, mulţumesc.
M-am lăsat.
Deci, o să pleci cu feribotul?
Categoric...
Cred că noi am obţinut tot
ce ne-am dorit de aici.
"Noi", Marshall?
Că tot veni vorba...
- L-ai văzut, doctore?
- Pe cine?
Pe partenerul meu, Chuck.
Nu ai niciun partener, Marshall.
Ai venit singur aici.
Ştii ceva, aici am construit
ceva important.
Iar lucrurile importante nu sunt înţelese
la vremea lor.
Toată lumea vrea ceva peste noapte.
Aşa a fost întotdeauna.
Vreau să fac un lucru pe care oamenii,
inclusiv tu, nu-l înţeleg
şi nu am de gând să renunţ
fără luptă.
Se vede...
Spune-mi, din nou,
despre partenerul tău.
Care partener?
Marshall...
Pleci undeva?
Nu. Doar... mă îndreptam
spre feribot.
Mă tem că e în partea cealaltă.
Dacă aştepţi puţin,
pot găsi pe cineva care să te ducă
în port.
Ce e aici, doctore?
E... doar un sedativ?
- Te adoarme.
- Dumnezeule...
Ce ai de gând să faci?
Să mă omori?
El crede că meriţi.
Pentru ce?
Pentru că te-am provocat?
Scuză-mă, însă pe tine
orice te provoacă.
Observaţii...
- Cuvinte...
- Naziştii!
Şi asta.
Şi desigur, amintirile, visele...
Ştiai că cuvântul "traumă", înseamnă
rană în limba greacă?
Iar cuvântul în germană pentru "vis"
este "traumen".
"Ein traumen"
-un vis-
Rănile pot crea monştrii.
Iar tu...
tu eşti rănit, Marshall.
Cred că eşti de acord,
atunci când vezi un monstru
trebuie să-l opreşti.
- Sunt de acord.
- Da...
Ce faci, scumpule?
Trebuie să ajungi la feribot.
Nu. Nu... nu.
Dacă lumea credea că Chuck e mort,
atunci e perfect pentru experimentele lor.
Doar într-un singur loc
l-ar duce.
Dacă mergi acolo, o să mori.
E partenerul meu. Dacă îi fac rău, dacă îl
reţin fără voia să, trebuie să-l scot.
Nu mai pot pierde pe nimeni.
Nu merge acolo.
Te rog, nu o fă, Teddy.
Îmi pare rău, draga mea.
Îmi place cravata acesta pentru
că tu mi-ai dat-o.
Însă, de fapt...
E o cravată a naibii de urâtă.
Nu!
Nu mişca!
Rămâi unde eşti.
O să mă omori?
Nu.
Nu o să te omor.
De ce eşti udă, scumpo?
- Ce ai spus?
- Ştii foarte bine ce am spus.
Nu sunt gloanţe în puşca, apropo.
Ia loc.
Pentru numele lui D-zeu, usucă-te,
altfel o să răceşti.
Bine.
Cât de rău l-ai lovit
pe paznic?
Nu ştiu despre
ce vorbeşti.
Da. E aici.
Pune-l pe dr. Sheehan să-ţi consulte omul
înainte să-l trimiţi aici.
Deci, dr. Shehan...
A venit cu feribotul
în această dimineaţă.
Nu chiar.
Mi-ai distrus maşina.
Îmi plăcea tare mult maşina aceea.
Îmi pare rău
pentru asta.
Tremuri din ce în ce mai tare.
*** e cu halucinaţiile?
Pleacă de aici, Teddy.
Aici îţi vei găsi sfârşitul.
- Nu e chiar atât de rău.
- O să fie şi mai rău.
Ştiu.
Dr. Solando...
Mi-a spus despre neuroleptice.
Chiar aşa.
Când ţi-a spus?
Am găsit-o într-o peşteră de pe stânci.
Însă nu o să ajungi la ea.
Nu mă îndoiesc.
Având în vedere
că nu e adevărată.
Însă iluziile sunt mai puternice
decât credeam.
Nu ai luat neuroleptice.
De fapt, nu ai luat
niciun medicament.
Atunci, ce e asta?
Ce naiba e asta?
Retractare.
Retractare?
De la ce? N-am mai băut nimic
de când am ajuns pe insula asta.
De la clorpromazină.
Nu sunt adeptul medicamentelor,
însă în cazul tău...
- Clorpro... *** ai spus?
- Clorpromazină.
Acelaşi medicament pe care ţi l-am
administrat în ultimele 24 de luni.
Deci, în ultimii doi ani
aţi avut pe cineva la Boston
care mi-a dat medicamente.
Nu în Boston.
Aici.
Eşti aici de doi ani.
Un pacient al acestei instituţii.
După tot ce am văzut aici, doctore,
chiar crezi că mă poţi convinge
că sunt nebun, nu?
Ştii cu ce fel de oameni am de-a face?
Sunt şerif al Statelor Unite.
Ai fost şerif al Statelor Unite.
Uite o copie a fişei tale
pentru care ai intrat în pavilionul C.
E mărturia pacientului 67.
Dacă ai fi intrat în aripa principală,
ne-ai fi putut "deconspira".
- Stai puţin...
- Însă, cumva
nu ai avut timp să o citeşti.
Poţi să o faci acum.
Poţi să o faci.
Pacientul e foarte inteligent,
cu iluzii majore.
Veteran de armată decorat.
A fost închis pentru...
eliberarea...
Fost şerif al Statelor Unite.
Cunoscută înclinaţie pentru violenţă.
Nu are remuşcări pentru infracţiunile
sale pentru că nu le recunoaşte.
Pentru infracţiunile pe care le-a comis
a inventat o serie de povestiri
care îl împiedică să recunoască
adevărul faptelor sale.
M-am săturat de prostiile astea.
Unde e partenerul meu?
Unde e Chuck?
Unde e?
Să încercăm altă metodă.
Numele de fată al soţiei tale
a fost Chanal, nu-i aşa?
- Nici măcar să nu vorbeşti despre ea!
- Mi-e teamă că sunt nevoit.
Remarci ce au în comun
aceste patru nume?
E Regula celor Patru.
- Andrew, ce vezi?
- Dacă i-ai făcut ceva
- partenerului meu, e o încălcare...
- Concentrează-te, Andrew. Ce vezi?
Numele...
conţin aceleaşi litere.
Edward Daniels are exact aceleaşi
13 litere
ca şi Andrew Laeddis.
La fel ca şi Rachel Solando
şi Doloresc Chanal. Toate numele
- sunt anagrame ale celorlalte.
- Tactici de intimidare.
Cu mine nu o să meargă.
Ai venit să cauţi adevărul.
Iată-l.
Numele tău e Andrew Laeddis.
Pacientul 67 de la Ashecliffe
eşti tu, Andrew.
Prostii!
Ai fost internat aici din ordin
judecătoresc cu 24 de luni în urmă.
Infracţiunea ta e un groaznică.
Una pentru care nu te poţi ierta.
Aşa că ţi-ai inventat
altă personalitate.
Să revenim la dovezi.
Ţi-ai creat o poveste în care nu eşti
criminal, eşti un erou.
Şi eşti în continuare şerif.
Eşti aici la Ashecliffe
datorită unui caz
şi ai descoperit
o conspiraţie.
Aşa că orice ţi-am spune despre
cine eşti sau ce ai făcut
le vei putea respinge
ca fiind minciuni, Andrew.
Numele meu e Edward Daniels.
Am auzit fantezia aceasta timp
de doi ani. Cunosc toate detaliile.
Pacientul 67. Furtuna.
Rachel Solando.
Partenerul care-ţi lipseşte.
Visele pe care le ai în fiecare noapte.
Ai fost atacat,
însă e posibil să nu fi ucis niciun paznic.
Mi-aş dori să te pot lăsa să trăieşti
în lumea ta fantastică.
Chiar mi-aş dori.
Însă eşti violent, antrenat, periculos.
Eşti cel mai periculos pacient de aici.
Ai rănit personalul, paznicii
şi alţi pacienţi.
În urmă cu două săptămâni
l-ai atacat pe George Noyce.
Nu am făcut aşa ceva!
- Tu ai ordonat ca el să fie atacat.
- Nu am făcut aşa ceva.
Dă-mi un singur motiv pentru
care aş pune mâna pe el.
Pentru că ţi-a spus Laeddis.
Şi ai face orice
să nu fi el.
Am un transcript al conversaţiei pe care
ai avut-o ieri cu Noyce.
Întotdeauna a fost vorba
despre tine şi Laeddis.
Scrie că e vorba despre mine
şi despre Laeddis.
Când l-ai întrebat ce s-a întâmplat
cu faţa lui,
a spus, şi citez din nou,
"tu ai făcut-o".
- A fost doar o expresie...
- Aproape l-ai omorât.
Directorul şi Consiliul Director au hotărât
că ceva trebuie să se facă.
Dacă nu te vom însănătoşi acum,
chiar acum,
se vor lua măsuri definitive pentru a
ne asigura că nu vei mai face rău nimănui.
Te vor desensibiliza, Andrew.
Înţelegi?
Da, înţeleg.
Înţeleg foarte bine.
Dacă nu vă fac pe plac,
în micuţul vostru joc,
dr. Naehring mă va transforma într-una
dintre fantomele sale.
*** rămâne cu partenerul meu?
O să spui Departamentului de Poliţie
că el e doar un mecanism de apărare?
Bună, şefu`.
Ce naiba se întâmplă aici?
Lucrezi pentru el?
Îmi pare rău că nu s-a putut altfel.
Cineva trebuia să aibă grijă de tine.
Adică, să mă urmărească, nu?
Să mă urmărească la fiecare pas.
Cine... eşti?
Cine eşti?
Spune-mi.
Nu mă mai recunoşti, Andrew?
Am fost psihiatrul tău principal
în ultimii doi ani.
Eu sunt Lester Sheehan.
Ţi-am povestit despre soţia mea...
- Ştiu.
- Am urcat pe o stâncă să te salvez.
Am avut încredere în tine. Am riscat
totul venind aici, după tine. Totul!
Ştiu, şefu`.
Nu mai avem mult timp, Andrew,
Am jurat în faţa Consiliului Director
ca voi pune la cale
cel mai radical, extravagant
spectacol
încercat vreodată în psihiatrie şi
că te va aduce înapoi.
Le-am spus că dacă vom
finaliza acest spectacol
te-am putea determina să vezi cât
de neadevărat sau imposibil este totul.
Timp de două zile ai văzut ce e aici.
Spune-mi, unde sunt experimentele
naziste,
sălile de operaţie satanice?
Andrew, ascultă-mă.
Dacă dăm greş cu tine,
tot ce am încercat să facem aici
va fi discreditat.
Totul.
Suntem în prima linie a unui război,
şi acum, totul e în mâna ta.
Nu mişcaţi!
- Andrew, nu!
- Numele meu e Edward Daniels.
Pistolul acesta e încărcat.
Îmi dau seama după greutatea lui.
Înţeleg. Acela e pistolul tău, dle şerif?
Eşti sigur?
Iniţialele mele sunt pe lateral.
Pe butoi e zgârietură
de când Phillip Stanton m-a împuşcat.
De data asta nu te mai joci cu mintea mea.
Atunci trage. Pentru că doar
aşa vei scăpa de pe insula asta.
Andrew, te rog, nu.
Pistolul meu...
Ce i-ai făcut nenorocitului
de pistol.
E o jucărie, Andrew.
Îţi spunem adevărul.
Dolores era nebună. Maniaco-depresivă.
Tendinţe de sinucidere.
Tu erai alcoolic. Nu te-ai băgat.
Ai ignorat tot ce ţi s-a spus.
Te-ai mutat în acea casă de lângă lac după
ce ea, în mod intenţionat,
ţi-a incendiat apartamentul de la oraş.
Minţiţi, ticăloşilor!
Nu faceţi decât
să mă minţiţi.
Aceştia sunt copiii tăi.
Serena...
- Henry...
- Eu nu am copii.
Soţia ta i-a înecat
la cabana de lângă lac.
Iar aici, micuţa,
cea pe care o visezi
în fiecare noapte.
Nu am avut nicio fetiţă.
Cea care-ţi spune în continuu că ar fi
trebuit să o salvezi.
Să-i salvezi pe toţi.
Fiica ta...
Numele ei e Rachel. Nu o să admiţi
că a trăit vreodată?
Aşa o să faci, Andrew?
Îmi pare rău, scumpule.
Ţi-am spus să nu vii aici.
Ţi-am spus...
Că aici o să fie sfârşitul tău.
M-am întors.
I-am condus până
la ieşirea din Oklahoma.
Cred că am făcut peste zece opriri
de aici până în Tulsa.
Aş dormi o săptămână.
Dolores?
Dolores?
Dolores?!
Dolores?
Scumpo...
De ce eşti udă?
Mi-a fost dor de tine.
Vreau să mergem acasă.
Eşti acasă!
Unde sunt copiii?
Sunt la şcoală.
E sâmbătă, draga mea.
Nu se ţin cursuri sâmbătă.
La şcoala mea se ţin.
Dumnezeule!
Dumnezeule!
Dumnezeule!
Doamne Dumnezeule, nu!
Haide, haide!
Te rog, Dumnezeule, nu.
Nu!
Nu!
Nu!
Nu!
Să-i ducem în bucătărie.
Îi uscam...
Le schimbăm hainele...
Vor fi păpuşile noastre vii.
Mâine îi putem duce la picnic.
Dacă m-ai iubit vreodată, Dolores...
Te rog nu mai vorbi.
Te iubesc.
Eliberează-mă!
Scumpo...
O să le facem baie...
- Te iubesc atât de mult.
- Şi eu te iubesc. Te iubesc.
Andrew...
Andrew, mă auzi?
Rachel!
Rachel, Rachel...
Rachel.
Care Rachel?
Rachel Laeddis...
Fiica mea.
De ce eşti aici?
Pentru că mi-am ucis soţia.
De ce ai făcut aşa ceva?
Pentru că ne-a ucis copiii.
Şi mi-a spus să o las baltă.
- Cine e Teddy Daniels?
- Nu există.
Nici Rachel Solando.
I-am inventat.
De ce?
Trebuie să o auzim din gura ta.
După prima ei tentativă
de sinucidere,
Dolores mi-a spus că...
are o insectă...
care locuieşte în creierul său.
O putea simţi...
plimbându-se de-a lungul
craniului ei...
trăgând de orice fir,
doar pentru distracţie.
Aşa mi-a spus.
Aşa mi-a spus
şi n-am ascultat-o.
Am iubit-o atât de mult.
De ce i-ai inventat?
Pentru că nu pot accepta
că Dolores ne-a ucis copiii.
I-am ucis... pentru
nu am internat-o pe ea.
I-am ucis...
Iată care e teoria mea, Andrew.
Am mai avut succes odată,
cu nouă luni în urmă,
însă apoi ai dat din nou înapoi.
- Nu-mi amintesc.
- Ştiu.
Te resetezi, Andrew.
Ca şi o casetă
care cântă în continuu
într-o buclă fără de sfârşit.
Sper că ce am făcut aici e îndeajuns
pentru a nu se mai întâmpla din nou.
Însă, trebuie să ştiu...
că ai acceptat realitatea.
Ai venit după mine, doctore?
Ai încercat să mă ajuţi când
nimeni nu mai voia.
Numele meu e Andrew Laeddis...
Şi mi-am ucis soţia
în primăvara anului 1952.
*** te simţi în dimineaţa aceasta?
Bine.
Tu?
Nu mă pot plânge.
Care e următoarea noastră mişcare?
Tu să-mi spui.
Trebuie să plecăm de pe insula asta,
Chuck.
Să ne întoarcem pe continent. Orice
s-ar întâmpla aici, nu e bine.
Nu-ţi face griji, partenere.
Nu ne vor prinde.
Aşa e.
Suntem prea deştepţi pentru ei.
Da, aşa e.
Nu-i aşa?
Locul ăsta mă face
să mă gândesc.
Da? La ce şefu`?
Ce e mai rău?
Să trăieşti ca un monstru...
sau să mori ca un om cumsecade.
Teddy?
Traducerea şi adaptarea:
dorula/FlorinA/Shadow/Subtitrari-noi Team
Resincronizarea textului: talyba23