Tip:
Highlight text to annotate it
X
Adaptarea Bubuloimare
Asa !
Super !
Haide !
ÎNCEPUTUL
Traducerea :
VocaTeam b.v., Danineji & catabeg
Tu ! Vino aici !
Avem un om la mal !
Halucina, dar v-a strigat numele.
Arătati-i-l.
Nu avea la el decât ăsta...
Si asta.
Ai venit să mă ucizi ?
Stiu ce-i asta.
Am mai văzut-o.
Acum multi, multi ani.
I-a apartinut unui om pe care l-am
întâlnit într-un vis aproape uitat.
Un om obsedat de niste idei radicale.
Care-i cel mai rezistent parazit ?
Bacteria ? Virusul ?
Viermele intestinal ?
- Ce vrea dl Cobb sa spună...
- Ideea.
Rezistent. Extrem de contagios.
Odată ce o idee ia nastere în creier,
e aproape imposibil de eradicat.
O idee ce e complet dezvoltată,
pe deplin înteleasă, va rămâne acolo.
- Undeva chiar acolo.
- Pentru ca cineva ca tine s-o fure ?
Da. Când visezi, sistemele
de autoapărare constiente sunt slăbite,
deci gândurile tale pot fi furate.
Se numeste extractie.
Dle Saito, vă putem antrena subconstientul
pentru a se putea apăra el însusi
- de cel mai priceput extractor.
- Si *** de puteti face asta ?
Pentru că eu sunt
cel mai priceput extractor.
Stiu *** să cotrobăiesc prin minte
si să găsesc secretele.
Stiu toate trucurile. Si le puteti învăta
de la mine, încât chiar si când dormiti,
apărarea dv. să fie la înăltime.
Dar dacă vreti ajutorul meu,
trebuie să fiti complet sincer cu mine.
Trebuie să vă cunosc gândurile
mai bine decât sotia dv.,
mai bine decât psihiatrul dv.,
mai bine decât absolut oricine.
Dacă acum ati visa
si ati avea un seif plin de secrete,
eu trebuie să stiu ce-i în acel seif.
Pentru ca toate astea să meargă,
trebuie să-mi dati acces complet.
Vă urez o seară plăcută,
până mă voi gândi la propunerea dv.
Stie.
Ce se-ntâmplă acolo ?
Saito stie.
Se joacă cu noi.
Nu contează. O pot găsi.
Ai încredere în mine.
Informatia e în seif.
S-a uitat la ea când am spus "secrete".
Ea ce caută aici ?
Du-te înapoi în cameră. Bine ?
Mă ocup eu de asta.
Chiar asa să faci.
Aici suntem la lucru.
Dac-as sări,
as scăpa cu viată ?
Dac-ai plonja perfect, poate.
Mal, ce cauti aici ?
M-am gândit că poate ti-e dor de mine.
Stii că da.
Dar nu mai pot avea încredere în tine.
Si ce dacă ?
Ăsta pare genul de artă
pe gustul lui Arthur.
Mă rog, de fapt Saito preferă
pictorii britanici postbelici.
Te rog, ia un loc.
Spune-mi...
Copiilor le e dor de mine ?
Nici nu-ti poti imagina.
- Ce faci ?
- Aerisesc putin. Stai acolo, Mal.
Fir-ar să fie !
La naiba !
- Întoarce-te !
- Pune jos arma, Dom.
Te rog.
Iar acum plicul, dle Cobb.
Ea ti-a spus ?
Sau ati stiut de la bun început ?
Că ati venit să mă furati
sau că, de fapt, suntem în somn ?
Vreau să stiu numele
celui care v-a angajat.
Nu ajută la nimic să-l ameninti
într-un vis, asa-i, Mal ?
Depinde cu ce anume îl ameninti.
Omorâtul doar l-ar trezi.
Dar durerea...
Durerea e în minte. Si, văzând picturile,
stim că suntem în mintea ta, nu, Arthur ?
- Ce faci ? E prea devreme !
- Stiu. Dar visul începe să se destrame.
O să-ncerc să-l mai tin pe Saito
încă putin. Aproape am terminat.
A fost pe-aproape.
Foarte aproape.
Opriti-l !
Asta n-o să meargă.
Treziti-l !
N-o să se trezească.
- Dati-i impulsul !
- Poftim ?
Scufundati-l.
A iesit.
Ai venit pregă***, nu ?
Nici măcar seful serviciului meu de pază
nu stie de apartamentul asta.
*** de l-ai descoperit ?
E foarte dificil pentru un om ca tine
să tină în secret un cuibusor ca ăsta,
mai ales când e implicată
si o femeie măritată.
- Ea niciodată n-ar...
- Cu toate astea, suntem aici.
- Si avem o problemă de rezolvat.
- Ei sunt din ce în ce mai aproape.
- Deja v-ati luat ce doreati.
- Nu-i adevărat.
Ai omis fragmentul cheie al informatiei,
nu-i asa ?
L-ai ascuns pentru că stiai
ce-aveam noi de gând.
Întrebarea e de ce ne-ai lăsat să intrăm,
în primul rând ?
- Te-am testat.
- Pentru ce anume ?
Nu mai contează.
Ai picat testul.
Am extras toate informatiile stocate acolo.
Dar dezamăgirea ta a fost evidentă.
Deci puteti pleca.
Se pare că nu întelegi, dle Saito.
Corporatia care ne-a angajat,
nu va accepta esecul.
În două zile suntem ca si morti.
Cobb ?
Se pare că va trebui
s-o iau mai pe de-a dreptul.
Spune-ne ce stii !
Spune-ne ce stii, acum !
Am urât dintotdeauna covorul ăsta.
E pătat si uzat într-un mod
atât de aparte...
Dar cu sigurantă era făcut din lână.
Iar acum...
... sunt întins pe unul din poliester.
Iar asta înseamnă că nu sunt
pe covorul din apartamentul meu.
Ai fost la înăltimea renumelui, dle Cobb.
Încă visez.
- *** a mers ?
- Nu prea bine.
Un vis într-un alt vis.
Sunt impresionat.
Dar în visul meu,
jucati după regulile mele.
- Da, însă vezi tu, dle Saito...
- Nu suntem în visul tău.
Suntem în visul meu.
- Tâmpitule, *** de-ai gresit cu covorul ?
- N-a fost vina mea.
- Tu esti arhitectul.
- Nu stiam c-o să-si frece obrazul de el !
Ajunge !
- Tu. Ce naiba a fost asta ?
- Tin totul sub control.
- N-as vrea să văd *** e când îl pierzi.
- Gata, n-avem timp de asa ceva.
Eu cobor la Kyoto.
De ce ?
N-o să verifice fiecare compartiment.
Nu-mi plac trenurile.
Ascultati-mă.
Fiecare e pe cont propriu.
- Da, alo ?
- Bună, tati.
Bună, tată.
Copii... *** sunteti ?
Ce mai faceti ?
- Bine.
- Bine, cred.
- Cine e doar "bine" ? Tu esti, James ?
- Da. Când vii acasă, tată ?
Nu pot, dragă. Nu pot.
- Nu pentru ceva timp, mai tii minte ?
- De ce ?
V-am mai spus, sunt departe de voi
pentru că lucrez, bine ?
Bunica spune
că n-o să te mai întorci.
Phillipa, tu esti ?
Mi-o dai putin pe bunica, te rog ?
Dă din cap că "nu".
Atunci să sperăm că se înseală
în privinta asta.
- Tati ?
- Da, James ?
Mami e cu tine ?
James, am mai vorbit despre asta.
Mami nu mai e printre noi.
Unde e mami ?
Ajunge, copii.
Spuneti "la revedere".
O să-i dau bunicului niste cadouri
pentru voi, bine ?
Si să fiti cuminti, să fiti...
- Ne-a venit elicopterul.
- Bine.
- Esti în regulă ?
- Da, sunt bine. De ce ?
- Păi, în vis a apărut Mal.
- Ei, haide !
Îmi pare rău de faza cu piciorul.
Nu se va mai întâmpla.
- E din ce în ce mai rău, nu-i asa ?
- Altceva decât o scuză, n-o să auzi.
- Unde-i Nash ?
- N-a apărut încă. Vrei să mai asteptăm ?
Nu, trebuia să ducem de două ore
planurile de expansiune ale lui Saito
la Cobol Engineering.
Acum stiu deja c-am dat gres.
E timpul să ne facem dispăruti.
- Unde-o să mergi ?
- Buenos Aires.
Acolo mă pot da la fund si chiar să caut
o slujbă, după ce se linistesc lucrurile.
- Tu ?
- Mă-ntorc in State.
Transmite-le salutările mele.
Te-a vândut. A venit la mine
să se târguiască pentru viata lui.
Asa că îti ofer tie satisfactia.
Eu nu-mi rezolv în felul ăsta problemele.
- Ce-o să-i faci ?
- Nimic.
Însă nu pot vorbi în numele
celor de la Cobol Engineering.
- Deci, ce vrei de la noi ?
- O implantare.
- E posibilă ?
- Bineînteles că nu.
Dacă poti fura o idee din mintea cuiva,
de ce să nu-i poti introduce una în loc ?
Bun, uite *** îti bag eu o idee în cap.
Îti spun:
"Nu te gândi la elefanti".
La ce te gândesti ?
- La elefanti.
- Corect. Dar nu e ideea ta,
pentru că stii că eu ti-am dat-o.
Mintea unui implementat va sti
întotdeauna care-i sursa ideii.
- Inspiratia e imposibil de falsificat.
- Nu-i adevărat.
- O poti face ?
- Îmi oferi o alternativă ?
Pentru că pot găsi si eu o metodă
să rezolv cu cei de la Cobol.
- Atunci ai deja o alternativă.
- Si aleg să plec, dle.
Spune-le pilotilor unde-ai vrea să mergi.
Dle Cobb !
Ce-ai spune să mergi acasă ?
În America ?
- La copiii tăi ?
- Nu poti aranja asta !
- Nimeni nu poate !
- Ca si implementarea.
Cobb, haide.
Cât de complexă e ideea ?
- Destul de simplă.
- Nicio idee nu e simplă,
când vrei s-o inoculezi
în mintea altcuiva.
Concurentul meu principal e un bătrân
cu o sănătate subredă.
Fiul său va mosteni în curând
conducerea corporatiei.
Vreau ca el să decidă dezbinarea
imperiului ridicat de tatăl său.
- Cobb, n-ar trebui să ne băgăm.
- Stai putin.
Dacă e să fac asta, dacă e s-o pot face,
am nevoie de garantii.
*** pot sti că poti rezolva ?
Nu poti sti.
Dar pot. Deci, îti asumi riscul
de a mă crede pe cuvânt ?
Sau vrei să îmbătrânesti plin de regrete
asteptându-ti moartea în singurătate ?
Adu-ti oameni în echipă, dle Cobb.
Si alege-i cu mai multă întelepciune.
Stiu cât de mult îti doresti
să mergi acasă.
- Dar asta e imposibil de realizat.
- Ba se poate.
- Trebuie doar să intri suficient de adânc.
- Nu stii asta.
Am mai făcut-o.
Cui i-ai mai făcut-o ?
De ce mergem la Paris ?
O s-avem nevoie de un alt arhitect.
Nu ti-a plăcut niciodată
să lucrezi la tine în birou.
Nu-i suficient loc pentru a gândi
în chichineata aia.
E sigur pentru tine să te afli aici ?
Extrădarea din Franta spre America
e un adevărat cosmar birocratic, stii asta.
Cred c-ar putea găsi o solutie rapidă
în cazul tău.
Ti-am adus astea să le dai copiilor
când o să ai ocazia.
E nevoie de mai mult
decât de câteva animale de plus
pentru a-i convinge pe copii
că încă mai au un tată.
Fac ceea ce stiu să fac.
Fac ce-am învătat de la tine.
Niciodată nu te-am învătat să furi.
Nu, tu m-ai învătat să intru
în mintile oamenilor.
Dar după ceea ce s-a întâmplat,
n-au mai rămas multe căi legale
pentru a-mi folosi talentul.
Ce cauti aici, Dom ?
Cred c-am descoperit *** pot ajunge acasă.
Trebuie să fac ceva pentru niste oameni
foarte puternici,
despre care cred că mă pot disculpa
de toate acuzatiile pentru totdeauna.
- Dar am nevoie de ajutorul tău.
- Ai venit să mi-l corupi pe cel mai bun.
Stii câte pot oferi.
Trebuie să-i lasi pe ei să decidă.
- Bani.
- Nu doar bani. Mai tii minte. E...
e sansa de a construi catedrale,
orase întregi, lucruri care n-au existat,
care nu ar putea exista în lumea reală.
Deci vrei să las si pe altcineva
să te urmeze în fanteziile tale.
Practic ei nu vor intra în vis.
Ei doar vor proiecta nivelurile
si-i vor instrui pe cei ce vor visa.
Doar atât.
Proiectează-le tu însuti.
Mal n-o să mă lase.
Întoarce-te la realitate, Dom.
Te rog.
La realitate ?!
Acei copii, nepotii tăi, îsi asteaptă
tatăl să se întoarcă acasă.
Asta-i realitatea lor. Iar această
ultimă operatiune mă va duce acasă.
N-as mai fi fost acum aici
dac-as fi stiut orice altă cale.
Am nevoie de un arhitect
la fel de bun pe cât am fost eu.
Am pe cineva mai bun.
Ariadne ?
Fă cunostintă cu dl Cobb.
- Încântată de cunostintă.
- Dacă ai putin timp,
dl Cobb ar dori să discute cu tine
despre o ofertă de lucru.
- Un post de practică ?
- Nu chiar.
Am un test pentru tine.
N-o să-mi spui nimic
despre oferta de lucru ?
Înainte de a-ti spune despre ce e vorba,
trebuie să stiu dac-o poti face.
- De ce ?
- Nu e ceva perfect legal.
Ai două minute să desenezi un labirint
care să se rezolve într-un minut.
Stop.
Din nou.
Stop.
Va trebui să vii cu ceva mai bun.
Ceva de genul ăsta.
Se spune că folosim doar o mică parte
din creier. Asta când suntem treji.
Când dormim, mintea noastră
e capabilă de aproape orice.
- *** ar fi ?
- Imaginează-ti că desenezi o clădire, da ?
În mod constient
tu-i creezi fiecare detaliu.
Dar uneori parcă s-ar crea singură,
dacă întelegi ce vreau să spun.
- Da, de parcă s-ar descoperi singură.
- Ca o adevărată inspiratie, nu-i asa ?
În vise, mintea noastră face asta întruna.
Noi ne creăm si ne percepem lumea
în acelasi timp.
Iar mintea noastră
face asta atât de bine,
încât noi nici nu stim
că se-ntâmplă asa ceva.
Iar asta ne permite nouă să intervenim
chiar în mijlocul acestui proces.
- *** ?
- Preluând controlul părtii creative.
Aici am nevoie de tine.
Tu creezi lumea din vis.
Noi vom aduce subiectul în acel vis,
iar ei îl vor completa
cu subconstientul lor.
*** voi putea strânge suficiente detalii
pentru a-i convinge că e ceva real ?
Visele par reale când suntem în ele,
nu-i asa ?
Doar când ne trezim constientizăm
că s-a întâmplat ceva ireal.
Să te întreb ceva. Nu-ti aduci niciodată
aminte de începutul unui vis, nu ?
Întotdeauna apari brusc
în mijlocul unor evenimente.
- Da, cred că asa e.
- Deci, *** am ajuns noi aici ?
- Păi tocmai am venit de la...
- Gândeste-te bine, Ariadne.
*** ai ajuns tu aici ?
Unde esti de fapt acum ?
Visăm ?
Acum esti de fapt în mijlocul
unei sesiuni de creatie, dormind.
Asta-i prima ta lectie de visare în comun.
Linisteste-te.
Dacă-i doar un vis,
de ce te feresti de...
Pentru că niciodată nu-i doar un vis, nu ?
Iar durerea de la cioburile de sticlă
pe fată e cumplită.
Când esti în vis, o simti ca în realitate.
De-aia a creat armata visul în comun.
Era un program de antrenament
pentru ca soldatii să se poată împusca
si înjunghia, iar apoi să se trezească.
Iar arhitectii *** au ajuns
să fie implicati în asa ceva ?
Cineva trebuia să le proiecteze
visurile, nu ?
Ce-ar fi să mai ai răbdare alte 5 minute,
pe lângă cele scurse ?
Cinci minute ?
Stăm aici de vorbă
de cel putin o oră.
În vis, mintea îti functionează
mult mai repede,
de-aia timpul pare că se scurge mai lent.
Cinci minute din lumea reală
trec în 60 de minute de vis.
De ce nu încerci să vezi
ce poti proiecta în aceste 5 minute ?
Ai planul de bază.
Librăria, cafeneaua.
Chiar si restul detaliilor sunt aici.
- Cine sunt oamenii ăstia ?
- Proiectii ale subconstientului meu.
- Al tău ?
- Da.
Tine minte. Tu esti cea care visează.
Tu ai construit lumea asta.
Eu sunt subiectul.
Mintea mea o populează.
Poti vorbi la propriu
cu subconstientul meu.
Asta-i una din metodele folosite pentru
extragerea informatiei de la un subiect.
- Sunt si alte metode ?
- Creând ceva protejat,
*** ar fi un seif într-o bancă
sau o închisoare.
Mintea le umple automat cu informatiile
pe care încearcă să le protejeze.
- Întelegi ?
- Apoi pătrunzi cu forta si le furi.
Mă rog...
Credeam că spatiul visului e strict vizual,
dar e mai apropiat de ceea ce simti.
Ce se-ntâmplă când începi
să încalci legile fizicii ?
- Impresionant, nu-i asa ?
- Da, este.
De ce se uită toti la mine ?
Pentru că subconstientul meu simte
că altcineva modifică lumea asta.
Cu cât schimbi mai mult lucrurile,
cu atât încep proiectiile
să conveargă mai mult spre tine.
Să conveargă ?
Ele simt natura străină a visătorului.
Atacă asa *** celulele albe
din sânge atacă o infectie.
- Adică vor începe să ne atace acum ?
- Nu.
Doar pe tine.
E fantastic, dar, crede-mă, dacă schimbi
în continuare lucrurile asa...
Doamne ! Ce-ar fi să-i spui
subconstientului tău s-o lase mai usor ?
E subconstientul meu. Ai uitat ?
Nu-l pot controla.
Impresionant.
Stiu podul ăsta.
Locul ăsta chiar există în realitate, nu ?
Da, îl trec în fiecare zi,
în drum spre facultate.
Niciodată să nu recreezi
lucruri din memoria ta.
Întotdeauna să-ti imaginezi locuri noi.
Dar trebuie să desenezi folosindu-te
de lucrurile pe care le stii, nu-i asa ?
Foloseste doar detaliile de acolo.
Un felinar, o cabină telefonică.
- Niciodată o zonă completă.
- De ce nu ?
Construirea unui vis din amintirile tale
e cel usor mod de-a pierde discernământul
între ce e real si ce e doar vis.
- Deci asta ti s-a întâmplat tie ?
- Ascultă-mă !
Asta n-are nicio legatură
cu mine, întelegi ?
Deci de-aia ai nevoie de mine
să-ti construiesc visurile ?
Las-o în pace.
Taie-o de-aici.
- Dă-te de aici !
- Cobb !
- Dă-mi drumul !
- Mal !
- Cobb !
- Aici ! Mal !
- Mal !
- Trezeste-mă !
- Mal, nu ! Nu !
- Trezeste-mă !...
Mal, nu !
Uită-te la mine.
Esti în sigurantă.
- Esti în regulă.
- De ce nu m-am trezit ?
Pentru că nu trecuseră cele 5 minute
si nu poti iesi dintr-un vis
decât dacă mori.
- Are nevoie de un totem.
- Ce ?
- Un totem, ceva mic, personal...
- Halal subconstient mai ai, Cobb !
- Tipa e de-a dreptul încântătoare.
- Deci ai întâlnit-o pe dna Cobb.
- E sotia lui ?
- Da. Deci un totem.
Ai nevoie de-un obiect mic,
eventual mai greu.
Să-l ai asupra ta mereu,
dar nimeni să nu stie de el.
- *** ar fi o monedă ?
- Nu. Ceva mai personalizat.
Ăsta e un zar măsluit.
Nu te pot lăsa să-l atingi.
Si-ar pierde utilitatea.
Doar eu îi cunosc greutatea exactă
si partea măsluită.
Astfel, când te vei uita la totemul tău,
vei sti cu sigurantă
că nu esti în visul altcuiva.
Nu stiu dacă nu vezi ce se întâmplă aici
sau dacă nu vrei să vezi,
dar Cobb are probleme serioase,
pe care încearcă să le ascundă aici.
Iar eu n-o să-mi deschid mintea
în fata unui asemenea om.
Se va întoarce. N-am mai cunoscut pe nimeni
care să invete asa repede.
Realitatea nu-i va mai fi suficientă,
iar când se va întoarce...
Când se va întoarce,
va trebui s-o pui să lucreze la labirinturi.
- Tu unde o să fii ?
- Trebuie să-i fac o vizită lui Eames.
Eames ? Nu, e în Mombasa,
unde-si exercită influenta Cobol.
- E un risc necesar.
- Sunt o grămadă de hoti buni.
Nu avem nevoie doar de-un hot.
Ne trebuie si un falsificator.
Le poti freca una de alta cât vrei,
dar n-o să facă pui.
- Nu se stie niciodată.
- Hai să bem ceva.
Tu faci cinste.
- Tot n-ai învătat să scrii corect.
- Du-te dracu'.
Imiti bine scrisul de mână ?
- Oricare ar fi el.
- Bun.
Vă multumesc.
Implantare.
Acum, înainte să te obosesti să-mi spui
că e imposibil, să-ti explic...
Nu, e perfect posibil.
Doar că-i a dracu' de greu.
Interesant. Pentru că Arthur
îmi tot spune că nu se poate realiza.
Arthur...
Mai lucrezi cu demodatul ăla ?
- E bun în meseria lui, nu-i asa ?
- E cel mai bun. N-are pic de imaginatie.
- Spre deosebire de tine.
- Ascultă...
Dacă vrei să faci implantare,
ai nevoie de imaginatie.
Să te întreb ceva.
Ati reusit vreodată ?
Am încercat. Am implantat ideea,
dar n-a prins rădăcini.
- N-ati implantat-o suficient de profund ?
- Nu e vorba doar de profunzime.
Ai nevoie de varianta cea mai simplă
a ideii,
pentru ca ea să evolueze natural
în mintea subiectului.
E o artă subtilă.
Deci care-i ideea care trebuie implantată ?
Trebuie să-l facem
pe mostenitorul unei corporatii
să destrame imperiul tatălui său.
Asta implică o multitudine
de motivatii politice,
sentimente anti-monopol si altele.
Dar toate chestiile astea sunt
la discretia prejudecătii subiectului.
Si ceea ce trebuie să faci este să începi
cu forma cea mai simplă a ideii.
- Si care anume ?
- Relatia cu tatăl său.
- Ai un chimist ?
- Încă nu.
Bine. E un bărbat aici. Yusuf.
Îsi face propriile amestecuri de somnifere.
- De ce nu mă duci la el ?
- După ce scapi de cel care te urmăreste.
- Bărbatul de la bar.
- Cobol Engineering.
Recompensa pusă pe capul meu,
era pentru viu sau pentru mort ?
Nu-mi aduc aminte.
Să vedem dacă începe să tragă.
Distrage-i atentia. Ne vedem jos
la bar în... jumătate de oră ?
- Tot pe aici ?
- E ultimul loc la care s-ar gândi.
Bine.
Freddy ! Freddy Simmons.
Dumnezeule, tu esti, nu-i asa ?
Nu, nu esti tu.
Acum nu mai visezi, nu ?!
Da !
Aici.
Cafea. O cafea.
O cafea.
Facem o tură, dle Cobb ?
- Ce faci în Mombasa ?
- Sunt aici să-mi protejez investitia.
Deci asa scapi tu de cineva
care te urmăreste ?
Ăsta-i un altfel de urmăritor.
A spus Cobb că te vei întoarce.
- Am încercat să nu vin, dar...
- Dar nimic nu seamănă cu asta.
Este... creatie pură.
Ne uităm la niste arhitectură paradoxală ?
Va trebui să stăpânesti câteva trucuri
dacă vrei să construiesti
trei niveluri complete de vis.
- Scuzati-mă.
- Ce fel de trucuri ?
Într-un vis, poti "păcăli" arhitectura
să ia forme imposibile.
Asta îti permite să creezi bucle închise,
*** sunt la Penrose Steps.
Scara Infinită.
Vezi ?
Paradox. O buclă închisă ca asta,
te va ajuta să maschezi limitele unui vis.
Dar cât de mari trebuie să fie
aceste niveluri ?
De la mărimea unui etaj al unei clădiri,
la un oras întreg.
Dar trebuie să fie suficient de complicate,
cât să nu le vadă proiectiile subiectului.
- Un labirint.
- Exact, un labirint.
- Si cu cât e mai bun labirintul...
- Cu atât mai mult timp avem,
- până să ne poată descoperi proiectiile ?
- Exact.
Subconstientul meu pare a fi
destul de amabil.
Ai răbdare, va fi mai rău.
Nimănui nu-i place să simtă pe altcineva
controbăindu-i prin minte.
Cobb nu mai poate construi, nu-i asa ?
Nu stiu dacă nu mai poate,
dar nu mai vrea.
Crede că-i mai sigur dacă nu cunoaste
dinainte planul arhitectural.
- De ce ?
- Nu vrea să-mi spună.
Dar cred că-i din cauza lui Mal.
- Fosta lui sotie ?
- Nu, nu e fosta.
- Sunt încă împreună ?
- Nu, e...
E moartă.
Ce-ai văzut tu acolo
e doar proiectia lui despre ea.
- *** era ea în viata reală ?
- Era încântătoare.
- Cauti un chimist ?
- Da.
Pentru a pregăti ingredientele
pentru o operatiune ?
- Si pentru a merge "pe teren" cu noi.
- Eu nu prea ies pe teren, dle Cobb.
Am nevoie de tine acolo pentru a mixa
componentele precise pentru nevoile noastre.
- Si care sunt acestea ?
- Profunzimi mari.
Un vis în timpul unui vis ?
Două nivele ?
Trei.
Nu-i posibil. E prea instabil
să fie atâtea vise, unele într-altele.
E posibil.
- Trebuie adăugat si un sedativ.
- Unul puternic.
- Câti membri sunt în echipă ?
- Cinci.
Sase.
Singura metodă de-a fi sigur
că ai rezolvat treaba
e să intru si eu cu tine.
Nu-i loc pentru turisti
într-o asemenea misiune, dle Saito.
De data asta, se pare că este.
Putem începe cu ăsta, zic eu.
Îl folosesc în fiecare zi.
- Pentru ce anume ?
- O să-ti arăt.
Poate nu ai dori să vezi asa ceva.
După tine.
Zece. Doisprezece.
Toti conectati, la naiba.
Vin în fiecare zi
să împartă acelasi vis.
Vezi ? E foarte stabil.
- Cât timp visează ?
- Trei, patru ore pe zi.
- Iar timpul din vis ?
- Cu amestecul ăsta ?
- Cam 40 de ore, în fiecare zi.
- De ce fac asta ?
Spune-i, dle Cobb.
După un timp, devine singura metodă
prin care mai poti visa.
Tu mai visezi, dle Cobb ?
- Si ei vin aici în fiecare zi, să doarmă ?
- Nu.
Ei vin pentru a fi treziti.
Visul a devenit realitatea lor.
Si cine ar putea să spună că nu-i asa ?
Să vedem ce poti face.
Stii *** să mă găsesti.
Stii ce ai de făcut.
Tare, nu-i asa ?
Esti bine, dle Cobb ?
Da. Totul e în regulă.
Robert Fischer, mostenitorul
trustului energetic Fischer Morrow.
Care e de fapt problema ta
cu acest domn Fischer ?
Asta nu te priveste pe tine.
Dle Saito, asta nu e o chestiune tipică
de spionaj industrial.
Mi-ai cerut o implantare. Sper că întelegi
implicatiile acestei cereri.
Din sământa pe care o vom semăna
în mintea acestui bărbat va încolti o idee.
Ideea aceasta îl va defini.
S-ar putea să-i schimbe...
E posibil să-l schimbe cu totul.
Suntem ultima companie care stă între ei
si monopolul absolut pe piata de energie.
Si noi nu mai putem face fată deja.
Curând, vor controla furnizarea de energie
pe o jumătate de mapamond.
Astfel, vor deveni o nouă super-putere.
Umanitatea are nevoie ca Robert Fischer
să se răzgândească.
Aici vom interveni noi.
*** e relatia lui Robert Fischer
cu tatăl său ?
Se zvoneste că relatia
e destul de complicată.
Nu putem lucra
doar pe baza zvonurilor, nu-i asa ?
Poti aranja să îl cunosc pe omul ăsta ?
Browning.
Mâna dreaptă a lui Fischer senior.
Nasul lui Fischer junior.
Ar trebui să se poată aranja.
Dacă faci rost de niste referinte serioase.
Referintele sunt o parte
a specializării mele, dle Saito.
Nu simt c-am ajunge la vreo întelegere.
Să nu-i mai văd.
Dle Browning, Maurice Fischer a evitat
întotdeauna sala de judecată.
Să-i soptim grijile tale
direct lui Maurice ?
- Nu-s sigur că e necesar.
- Nu, nu, eu cred c-ar trebui.
*** se simte ?
Nu vreau să-l deranjez fără rost, dar...
Robert, ti-am zis să lasi nenorocita aia...
Stai, fă ce ti-am zis.
- Ia-o si pune-o...
- Nu, linistiti-vă, dle Fischer.
Ia-o de-aici !
Niciodată...
Niciodată n-ai făcut ce ti-am zis.
Las-o.
Poftim.
Trebuie să fie o amintire
la care tine foarte mult.
I-am pus-o lângă pat.
Nici măcar n-a observat-o.
Robert...
Trebuie să discutăm
despre o împuternicire.
- Ti-e greu, dar e important să începem...
- Nu acum, unchiule Peter.
Au început să se adune vulturii.
Si cu cât Maurice Fischer e mai bolnav,
cu atât mai puternic devine Peter Browning.
Am avut multe oportunităti
să-l observ pe Browning
si să-i adopt prestanta fizică,
să-i studiez obiceiurile etcetera.
Deci, în primul nivel al visului,
pot să-l întruchipez pe Browning
si să introduc idei la nivelul constient
al mintii lui Fischer.
Apoi, după ce-l ducem cu un nivel
mai adânc în subconstient,
propria lui proiectie a lui Browning
ar trebui să fie convingătoare.
- Deci îsi va da singur ideea.
- Exact.
Doar în felul ăsta va reusi implantarea.
Trebuie să pară generată de el însusi.
Eames, sunt impresionat.
Apreciez condenscendenta ta,
ca de obicei, Arthur. Multumesc.
Voiai să intri în stare de vis
singur sau... ?
Nu, nu, făceam doar niste experimente.
Nu mi-am dat seama că era cineva aici,
asa că...
- Da, lucram la totemul meu, de fapt.
- Dă-mi voie să-l văd.
Văd că ai început să înveti, nu?
E o solutie elegantă
pentru a tine pasul cu realitatea.
- A fost ideea ta?
- Nu, a fost a lui Mal, de fapt.
Ăsta a fost al ei. Îl învârtea în vis,
dar nu se oprea niciodată.
Se învârtea întruna.
Arthur mi-a spus că a murit.
*** stai cu labirinturile?
Fiecare nivel este legat de partea
subconstientului pacientului
pe care încercăm s-o accesăm.
Deci, voi transforma nivelul cel mai de jos
într-un spital,
pentru ca Fischer să-si poată aduce tatăl.
Am o întrebare în legătură
cu labirintul ăsta.
Nu, nu-mi arăta caracteristicile.
Doar visătorul trebuie să stie traseul.
De ce e atât de important?
Pentru cazul în care unul dintre noi
ar crea propriile proiectii.
Nu vrem ca ei să cunoască
detalii despre labirint.
Adică, pentru cazul în care o creezi
pe Mal.
- Nu poti s-o tii afară din vis, nu?
- Asa-i.
Nu poti construi pentru că dacă tu stii
labirintul, atunci si ea îl stie.
Ar sabota întreaga operatiune.
- Cobb, ceilalti stiu?
- Nu. Nu stiu.
Trebuie să-i avertizezi, pentru cazul
în care se înrăută*** situatia.
Nimeni n-a spus că se înrăută***.
Trebuie să mă întorc acasă,
doar la asta mă gândesc acum.
De ce nu te poti întoarce acasă?
Pentru că ei se gândesc c-am omorât-o.
- Multumesc.
- Pentru ce?
Pentru că nu m-ai întrebat
dac-am omorât-o sau nu.
"Voi fărâmita imperiul tatălui meu."
Este, evident, o idee pe care chiar Robert
ar alege s-o respingă.
De asta trebuie să implantăm ideea
adânc în subconstientul lui.
Subconstientul e impulsionat
de sentiment, da? Nu de ratiune.
Trebuie să găsim o modalitate
de-a traduce informatia
într-un concept bazat pe sentiment.
*** transformi o strategie de afaceri
într-un sentiment?
Asta vrem să ne dăm seama aici, nu?
Relatia dintre Robert si tatăl lui
e tensionată, dacă nu mai rău.
Putem să mergem pe asta?
Putem să-i sugerăm
că distrugerea companiei tatălui său
e ca un "du-te naibii" pe care i l-ar zice.
Nu, deoarece cred că sentimentele pozitive
sunt tot timpul mai puternice
decât cele negative.
Cu totii tânjim după întelegere,
după linistea sufletului.
Trebuie ca Robert Fischer să aibă o reactie
sentimentală pozitivă în legătură cu ideea.
Atunci, încearcă asta.
"Tatăl meu acceptă faptul că si eu vreau
să clădesc ceva, nu să-i calc pe urme."
- Ar putea să meargă.
- Ar putea?
Vom avea nevoie de ceva mai bun
decât o simplă posibilitate.
Multumesc pentru contributie, Arthur.
Iartă-mă c-am vrut să fii
mai specific, Eames.
- Mai specific?
- În implantări nu trebuie să fii specific.
Când intrăm în mintea lui, va trebui
să ne descurcăm cu ce găsim.
În primul nivel, vom dezvolta relatia
dintre el si tatăl lui.
Să zicem că implantăm:
"Nu voi călca pe urmele tatălui meu".
În următorul nivel,
îi dăm ideea lui Robert,
"Voi face ceva pe cont propriu".
Apoi, în timp ce ne apropiem de nivelul
cel mai de jos, scoatem artileria grea.
- "Tatăl meu nu vrea să fiu ca el".
- Exact.
La al treilea nivel, de jos,
visele se vor destrăma
la cea mai mică perturbatie.
Îl vom seda.
Pentru un somn suficient de adânc,
astfel încât să creăm trei niveluri în vis,
va trebui să-l combinăm
cu un sedativ foarte puternic.
Noapte bună.
Compusul pe care-l vom folosi
pentru visarea în comun
creează o legătură foarte puternică
între visători,
în timp ce accelerează
functia creierului, chiar.
Cu alte cuvinte, avem mai mult timp
pentru fiecare nivel.
Activitatea creierului în aceste conditii
va fi de 20 de ori mai intensă.
Si când intri într-un vis în
visul respectiv, efectul e compus.
- Sunt trei vise, deci zece ore ori 20...
- Scuze, matematica nu e punctul meu forte.
- Cât de mult timp înseamnă asta?
- O săptămână pentru primul nivel.
Sase luni pentru al doilea nivel
si al treilea nivel...
Sunt zece ani.
Cine ar vrea să rămână prins într-un vis
pentru zece ani?
Depinde *** e visul.
Deci, odată ce-am făcut implantarea,
*** mai iesim?
Si sper că te gândesti la ceva mai elegant
decât să mă împusti în cap.
- Un impuls.
- Ce-i un impuls?
Ăsta, Ariadne, e un impuls.
Sentimentul acela de cădere
pe care-l simti te trezeste brusc.
Te scoate din vis.
Vom simti un impuls dacă suntem sub
influenta unui sedativ atât de puternic?
Asta e partea inteligentă.
Am modificat sedativul
astfel încât să lase
functia urechii interne neatinsă.
În felul acesta, oricât de adânc e somnul,
visătorul încă mai poate simti căderea.
Sau răsturnările.
Smecheria e că trebuie
să sincronizăm un impuls
care poate penetra
toate cele trei nivele.
Am putea folosi timpii unei melodii
pentru a sincroniza diferite impulsuri.
N-are programată nicio operatie,
nicio consultatie la dentist, nimic.
Nu trebuia să aibă
o operatie la genunchi?
Nimic. Nimic pentru care l-ar seda, adică.
Si avem nevoie de cel putin 10 ore.
Un zbor de la Sydney la Los Angeles.
Unul dintre cele mai lungi zboruri.
Si el face zborul la fiecare 2 săptămâni.
Atunci înseamnă că are un avion privat.
Nu si dacă avionul ar avea nevoie
de reparatii neprevăzute.
- Trebuie să fie Boeing 747.
- De ce?
Pentru că într-un Boeing 747,
cabina pilotului e sus,
iar clasa întâi e la botul avionului,
astfel încât nimeni să nu treacă pe-acolo.
Dar ar trebui să cumperi toate locurile.
Si să mituiesti stewardesa de la clasa I.
Am cumpărat linia aeriană.
Mi s-a părut mai simplu.
Se pare că avem la dispozitie zece ore.
Ariadne?
Te-ai descurcat nemaipomenit, să stii.
Stii *** să mă găsesti.
Stii ce ai de făcut.
Îti amintesti
când m-ai cerut în căsătorie?
Desigur.
Spuneai c-ai avut un vis.
Am visat că vom fi împreună
până la bătrânete.
Si putem fi.
N-ar trebui să fii aici.
Am vrut doar să văd ce fel de "***"
faci de unul singur în fiecare noapte.
- Asta nu te priveste pe tine.
- Mă priveste întrutotul.
- M-ai rugat să împărtăsim aceleasi vise.
- Nu si astea. Astea sunt visele mele.
- De ce-ti faci asta?
- Doar asa pot să mai visez.
- De ce-i atât de important să visezi?
- În visele mele, încă suntem împreună.
Astea nu sunt doar niste vise.
Astea sunt amintiri. Si ai spus
să nu folosim niciodată amintiri.
- Stiu.
- Încerci s-o tii în viată.
- Nu poti renunta la ea.
- Nu întelegi.
Astea sunt momente pe care le regret.
Sunt amintiri pe care trebuie să le schimb.
Ce regreti în subconstientul tău?
Ascultă, trebuie să întelegi
doar un singur lucru despre mine.
- Asta e casa ta?
- A mea si a lui Mal, da.
- Ea unde e?
- E moartă deja.
Acela e fiul meu, James. Sapă după ceva,
probabil un vierme.
Ea e Phillipa.
M-am gândit să-i strig, ca să se întoarcă,
să zâmbească si să pot vedea...
fetele lor frumoase,
dar... e totul prea târziu.
Acum ori niciodată, Cobb.
Încep să intru în panică. Îmi dau seama
că voi regreta acest moment,
că trebuie să le văd fetele
pentru ultima oară.
James! Phillipa!
Veniti în casă!
Dar clipa asta e în trecut.
Si orice-as face,
nu pot schimba acest moment.
În timp ce mă pregătesc să-i strig,
ei fug.
Dacă vreau să le mai văd fetele vreodată,
trebuie să mă întorc acasă.
În lumea reală.
- Ce faci aici?
- Numele meu e...
Stiu cine esti. Ce faci aici?
- Încerc să-nteleg ce s-a întâmplat.
- *** ai putea întelege?
Stii ce înseamnă să fii îndrăgostit?
- Să fii jumătatea cuiva?
- Nu.
Să-ti spun o ghicitoare.
Asteptati un tren.
Un tren care vă va duce departe.
Stiti unde sperati să vă ducă trenul,
dar nu stiti cu sigurantă.
Dar nu vă pasă. De ce nu vă pasă
unde vă va duce trenul?
Pentru că vom fi împreună.
- *** ai putut s-o aduci aici, Dom?
- Ce-i locul ăsta?
E un hotel de lux unde obisnuiam
să ne petrecem aniversările căsătoriei.
Ce s-a întâmplat aici?
Ai promis!
Ai promis că vom fi împreună!
Te rog, vreau să rămâi aici!
Doar pentru un moment!
Ai spus că vom fi împreună! Ai spus
că vom fi împreună până la bătrânete!
Mă voi întoarce după tine.
Promit.
Crezi că poti să creezi o închisoare
de amintiri unde s-o tii, pur si simplu?
Crezi că închisoarea aia o va retine?
E timpul.
Maurice Fischer tocmai a murit în Sydney.
- Când e înmormântarea?
- Joi. În Los Angeles.
Robert va însoti trupul cel târziu marti.
Ar trebui să ne miscăm.
Bine.
- Cobb, vin cu tine.
- I-am promis lui Miles, nu.
Echipa are nevoie de cineva
care întelege cu ce te lupti.
Si nu trebuie să fiu eu acel cineva,
dar, atunci trebuie să-i arăti
lui Arthur ce am văzut.
Faceti rost de încă un loc în avion.
Dacă urc în avion si nu vei respecta
întelegerea noastră,
după ce aterizăm, intru la puscărie
pentru tot restul vietii mele.
Termină ce ai de făcut pe drum.
Iar eu voi da un telefon din avion,
si nu vei avea probleme
la trecerea de Birourile de Imigrări.
- Da, este.
- Multumesc.
Da.
- Al treilea loc pe dreapta.
- Multumesc.
- Pardon.
- Da, pardon, greseala mea.
Bun venit la bord, dle.
Pot să vă iau paltonul? Multumesc.
PUNETI-VĂ CENTURILE
FUMATUL INTERZIS
Scuză-mă, ăsta e al tău cumva?
Cred că ti-a căzut.
- Domnilor, doriti o băutură?
- Apă, vă rog.
La fel, vă rog.
Multumesc.
Stii, n-am putut să nu observ,
dar nu cumva esti vreo rudă
de-a faimosului Maurice Fischer?
- Ba da, era... tatăl meu.
- Era o persoană remarcabilă.
- Condoleante.
- Dle.
- Poftim.
- Multumesc.
În cinstea tatălui tău.
Odihnească-se în pace, nu?
Nu puteai si tu să urinezi
înainte să intri în stare de vis?
Scuze.
Ai băut cam multă sampanie gratuită
înainte de a decola, nu, Yusuf?
Al dracu' de amuzant.
Măcar stim că Robert
va căuta un taxi pe vremea asta.
- Dobitocule! Omule, de ce nu-ncerci...
- Pleacă.
Doar pune-l să sune... Trebuie să-nchid.
Bine, taxi! Multumesc.
Bine, intersectia străzii 3 cu Market.
Rapid.
- Ce faci?
- Mă scuzati, credeam că era liber.
- Nu e.
- Poate că îl putem împărti.
Da, sau mai degrabă nu.
Puteti să trageti pe dreapta si să-l...
Nemaipomenit.
Hai!
Sunt 500 de dolari în el,
iar portofelul valorează mai mult de-atât,
asa că m-ati putea lăsa cel putin
la destinatie.
Mi-e teamă că nu se...
- Protejati-l!
- Capul la cutie! Capul la cutie, acum!
Ce naiba se petrece?
Asta nu făcea parte din plan.
Cobb?
Cobb?!
Împuscă-l!
- Esti bine?
- Da, sunt bine. Sunt bine.
Fischer e în regulă,
doar dacă nu-i vine rău de masină.
Saito?
Duceti-l pe Fischer în camera din spate,
acum!
- Duceti-l în camera din spate. Miscati!
- Ce naiba s-a întâmplat?
- A fost împuscat? E pe moarte?
- Nu stiu.
Dumnezeule.
- Voi unde erati? Ce vi s-a-ntâmplat?
- Am fost blocati de un tren de marfă.
De ce ai pune un tren să treacă
în mijlocul unei intersectii centrale?
- N-am făcut-o.
- Atunci de unde a venit?
Hai să te-ntreb ceva!
De ce-am picat în ambuscadă?
Tipii ăia nu erau niste proiectii normale!
Au fost antrenati, pentru Dumnezeu!
- Ai dreptate.
- *** de e antrenat?
Fischer a pus un extractor să-i învete
subconstientul să se apere, asa că,
subconstientul lui e antrenat
să combată inamici.
Ar fi trebuit să apară
în cercetările mele, îmi pare rău.
- Si, de ce naiba nu s-a întâmplat asta?
- Calmează-te.
Nu-mi spune mie să mă calmez.
Asta era treaba ta, la naiba!
Era datoria ta! Trebuia să-i verifici
amănuntit dosarul lui Fischer!
Nu suntem pregă***
pentru genul ăsta de violentă!
Am mai avut de-a face si înainte
cu apărarea subconstientului!
Vom fi putin mai grijulii
si vom fi în regulă!
Asta nu făcea parte din plan!
Moare, pentru numele lui Dumnezeu!
- Bine, să-i curmăm suferinta.
- Nu, nu! Nu face asta!
Care-i problema, Cobb?
- Nu face asta.
- E în agonie. Vreau să-l trezesc.
- Nu. Nu-l va trezi.
- *** adică, nu-l va trezi?
- Nu-l va trezi.
- Când murim în vis, ne trezim.
Nu si în visul acesta. Suntem mult prea
sedati pentru a ne trezi în felul ăsta.
- Bine. Si, ce se întâmplă dacă murim?
- Intrăm în neant.
- Vorbesti serios?
- Neant?
- Într-un spatiu nedefinit al visului.
- Si ce naiba e acolo?
Subconstientul brut, infinit.
Nu se află nimic acolo,
în afară de ce o fi fost lăsat în urmă
de cineva care visează în comun
si care a mai fost prins acolo.
Iar în cazul nostru, tu esti acela.
Cât timp am putea fi blocati acolo?
Nu se poate să scapi până ce
n-a mai trecut efectul sedativelor.
- Cât timp, Yusuf?
- Decenii. Poate o eternitate. Nu stiu.
- Întreabă-l pe cel care a fost acolo.
- Să-l ducem sus. Hai, să mergem.
Nemaipomenit.
Multumesc.
Deci, acum suntem prinsi în mintea lui
Fischer, luptându-ne cu armata lui privată.
Si, dacă suntem omorâti,
vom fi pierduti în neant
până ce creierii nostri
se fac omletă, nu?
Are cineva o trusă de prim-ajutor?
Deci, stiai care sunt riscurile,
si nu ne-ai spus?
Nu trebuiau să existe riscuri. Nu stiam
că ne vom lupta c-o echipă de securitate.
- N-aveai niciun drept să ne implici.
- Era singura cale de a coborî trei nivele.
- Iar tu. Stiai asta si-ai fost de acord?
- Am avut încredere în el.
Ai avut încredere-n el?
Când ti-a promis jumătate din profit?
Nu. Ci tot profitul lui. Oricum,
a spus c-a mai făcut asta înainte.
A mai făcut-o. Cu cine, cu Mal?
Când a iesit totul de minune?
N-are nicio legătură cu asta. Am făcut
ce trebuia ca să mă întorc la copiii mei.
Deci, ne-ai condus într-o zonă de război
fără nicio cale de iesire.
Există o cale de iesire. Continuăm
să ne facem treaba cât mai rapid,
si vom iesi folosind impulsul,
la fel ca-nainte.
Las-o baltă. Dacă intrăm mai în adânc,
nu facem decât să ne micsorăm sansele.
Eu voi rămâne în acest
nivel al subconstientului, băieti.
Protectorii lui Fischer înconjoară
acest loc chiar în timp ce vorbim.
Zece ore de zbor înseamnă
o săptămână în nivelul ăsta.
Asta înseamnă că toti vom fi omorâti.
Vă garantez asta.
N-avem altă variantă decât să înaintăm
si s-o facem cât mai repede cu putintă.
În adânc e singura cale de a răzbi.
Pregă***-vă. Tu, haide.
Să-l scuturăm putin.
Sunt asigurat cu până la
10 milioane de dolari în caz de răpire.
- Ar trebui să fie foarte simplu.
- Gura! N-o să fie.
În biroul tatălui tău, sub rafturile
cu cărti, se află seiful lui personal.
- Avem nevoie de combinatie.
- Nu cunosc niciun seif.
Asta nu-nseamnă că nu stii combinatia.
- Spune-ne care e.
- Nu stiu.
Stim asta de la o sursă de încredere,
să stii.
Da? Care sursă?
Ăsta costă 500 de dolari?
- Ce-i înăuntru?
- Bani, carduri, acte. Si asta.
- E folositoare?
- S-ar putea.
- E rândul tău. Ai timp o oră.
- O oră?
Trebuia să am la dispozitie
o noapte ca să scot informatia asta.
Si Saito trebuia
să nu fie împuscat în piept.
Ai o oră la dispozitie, du-te si fă rost
de ceva folositor, te rog.
- Ce-i asta?
- Sursa de încredere.
Unchiul Peter?
Opriti-vă.
- Fă-i să se oprească.
- Combinatia.
- N-o stiu.
- De ce spune Browning c-o ai?
Nu stiu.
Lasă-mă să vorbesc cu el si voi afla.
Ai timp o oră. Începe să vorbesti.
Esti bine?
Esti nevătămat?
Nemernicii ăstia m-au torturat
timp de două zile.
Au o persoană care are acces
la biroul tatălui tău
si încearcă să-i deschidă seiful.
- Da.
- Credeau că stiu combinatia, dar n-o stiu.
- Da, păi, nici eu n-o stiu, asa că...
- ***?
Maurice mi-a spus că atunci când va fi
mort, numai tu vei putea să-l deschizi.
Nu, nu mi-a dat
niciodată vreo combinatie.
Poate că ti-a dat. Adică, poate că nu
ti-ai dat seama că era o combinatie.
- Atunci, care e?
- Nu stiu.
Vreo combinatie semnificativă
de numere
bazată pe experientele
pe care le-ai avut cu Maurice.
Nu prea am avut multe
experiente semnificative împreună.
Poate ti-a spus după
ce-a murit mama ta.
După ce a murit mama mea,
stii ce mi-a spus?
- "Robert, nu mai e nimic de zis".
- Nu era un om sentimental.
Aveam 11 ani, unchiule Peter.
- *** se simte?
- Are dureri mari.
Când ajungem în nivele mai adânci,
durerea nu va fi atât de puternică.
- Si dacă moare?
- Adică, în cel mai rău caz?
Când se va trezi,
va avea mintile complet pierdute.
- Cobb, tot îmi voi respecta întelegerea.
- Apreciez asta, Saito.
Dar, când te vei trezi, nici n-o să-ti mai
amintesti c-am avut o întelegere.
Neantul va deveni realitatea ta.
Vei fi pierdut acolo pentru atâta timp
încât vei deveni un bătrân.
- Voi fi plin de regrete?
- Si-ti vei astepta moartea în singurătate.
Nu. Mă voi întoarce. Si vom fi din nou
oameni tineri împreună.
Respiră.
Tipii ăstia ne vor omorî
dacă nu le dăm combinatia.
- Vor doar răscumpărarea.
- I-am auzit!
O să ne-ncuie în duba aia,
si dup-aia o vor arunca în râu.
- Bine. Ce-i în seif?
- Ceva pentru tine.
Maurice spunea tot timpul că era
cel mai de pret dar al lui pentru tine.
Un testament.
Testamentul lui Maurice
e la firma Port and Dunn.
E unul dintre ele. Acesta l-ar înlocui
pe celălalt dacă tu doresti.
Asta înseamnă să desparti
compania Fischer Morrow.
Ar însemna sfârsitul întregului imperiu
asa *** îl stim acum.
Să-mi distrug întreaga mostenire.
De ce ar sugera un astfel de lucru?
Nu stiu.
Te-a iubit, Robert.
- În felul lui.
- În felul lui?
Înainte să moară, m-a chemat
la patul lui de moarte.
De-abia mai putea vorbi.
Dar s-a chinuit să-mi spună
un ultim lucru.
M-a tras aproape de el.
Am putut deslusi doar... un singur cuvânt.
"Dezamăgit".
Când ai fost în neant?
Poate c-ai convins restul echipei
să continuie misiunea asta,
- dar nu stiu adevărul.
- Adevărul? Care adevăr?
Faptul că, în orice minut, ai putea crea
un tren de marfă care să treacă prin zid.
Faptul că Mal apare dintr-o dată
din subconstientul tău.
Si, faptul că, mergând mai adânc
în subconstientul lui Fischer,
mergem mai adânc si în al tău.
Si... nu sunt sigură că ne va plăcea
ce-o să găsim acolo.
Lucram împreună. Exploram ideea
unui vis într-un alt vis.
Eu tot fortam lucrurile. Voiam să merg
din ce in ce mai adânc. Voiam să înaintez.
N-am înteles faptul că orele
ar putea însemna ani în subconstient,
faptul că puteam fi prinsi
atât de adânc încât,
atunci când ajungeam la capătul
subconstientului nostru,
nu mai puteam discerne
ce era real si ce nu.
Am creat,
am construit o lume numai a noastră.
Am făcut asta ani întregi.
Ne-am construit propria lume.
- Cât timp ai rămas acolo?
- În jur de 50 de ani.
Doamne.
*** ai putut suporta?
La-nceput n-a fost atât de rău,
ne simteam ca niste zei.
Problema era faptul că stiam
că nimic nu era real.
În cele din urmă, a devenit imposibil
să trăiesc în felul ăla.
Iar Mal?
A încuiat ceva adânc în subconstientul ei.
Un adevăr pe care-l stia odată,
dar pe care a ales să-l uite.
Neantul a devenit realitatea ei.
Ce s-a-ntâmplat când te-ai trezit?
Să ne trezim din asta, după
după ce-am stat ani, decenii,
ca să devenim suflete îmbătrânite puse
înapoi în corpuri tinere, pur si simplu?
Stiam că ceva nu era în regulă cu ea.
Numai că nu voia să recunoască.
În cele din urmă, mi-a spus adevărul.
Era obsedată de o idee.
O singură idee foarte simplă
care a schimbat totul.
Ideea că lumea noastră nu era reală.
Ideea că trebuia să se trezească
pentru a reveni la realitate,
că... pentru a ne întoarce acasă...
trebuia să ne omorâm.
- Dar copiii vostri?
- Credea că erau proiectii,
că adevăratii nostri copii
ne asteptau undeva în lumea reală.
- Da, Cobb! Sunt mama lor!
- Calmează-te.
Crezi că nu pot să-mi dau seama
care sunt copiii mei adevărati?
Dacă ăsta e visul meu,
de ce nu pot controla situatia?
Pentru că nu stii că visezi!
Era sigură că nu puteam face nimic
ca s-o conving, oricât de mult o imploram,
oricât de mult discutam cu ea.
Voia s-o facă,
dar nu putea s-o facă singură.
M-a iubit prea mult, asa că a făcut
un plan de aniversarea noastră.
- Scumpo, ce faci?
- Alătură-mi-te.
Vino înapoi înăuntru. Bine?
Vino înăuntru, hai.
- Nu. Voi sări, iar tu o să vii cu mine.
- Nu, n-o să vin. Acum ascultă-mă.
Dacă sari, nu te vei mai trezi,
îti amintesti? Vei muri.
Acum vino-napoi înăuntru.
Hai. Vino înăuntru ca să putem discuta.
Am discutat destul.
- Mal.
- Vino pe margine sau voi sări chiar acum.
Bine.
O să discutăm despre asta. Bine?
- Îti cer să ai încredere deplină în mine.
- Nu, scumpo.
Nu, nu pot... Stii că nu pot face asta.
Stai o secundă,
si gândeste-te la copiii nostri.
Gândeste-te la James.
Gândeste-te la Phillipa acum.
Dacă mor fără tine,
copiii tot vor fi luati.
Ce-nseamnă asta?
Am depus o scrisoare
împreună cu avocatul nostru,
explicând că mi-e teamă
pentru siguranta mea.
Că m-ai amenintat cu moartea.
- Ce? De ce ai făcut asta?
- Te iubesc, Dom.
De ce mi-ai face asa ceva?
Te-am scutit de vina
de a alege să-i părăsesti.
Mergem acasă
la copiii nostri adevărati.
Nu, Mal, ascultă-mă, bine?
Mal, vrei să te uiti la mine, te rog?
- Asteptati un tren.
- Mal, la naiba, nu face asta!
Un tren care vă va duce departe.
- James si Phillipa ne asteaptă!
- Stiti unde sperati să vă ducă trenul.
- Ne asteaptă!
- Dar nu puteti sti cu sigurantă.
- Mal, uită-te la mine!
- Dar nu contează.
- Mal, pentru numele lui Dumnezeu!
- Pentru că veti fi împreună.
Mal, ascultă-mă! Scumpo!
Uită-te la mine! Mal, nu! Dumnezeule!
A fost declarată sănătoasă
de către trei psihiatrii diferiti.
Ceea ce a făcut să-mi fie imposibil
să încerc să explic natura nebuniei sale.
Asa că am fugit.
Acum ori niciodată, Cobb.
James! Phillipa!
Veniti în casă! Haideti!
Bine, să mergem.
Mi-am lăsat copiii în urmă si de-atunci
încerc să-mi găsesc o cale de întoarcere.
Vina ta o defineste.
Asta-i dă putere asupra ta.
Dar nu esti responsabil
pentru ideea care a distrus-o.
Si dacă vom reusi implantarea asta,
v a trebui să te ierti
si va trebui s-o înfrunti.
Dar nu trebuie să faci asta singur.
- Nu, nu, n-o să...
- Fac asta pentru binele celorlalti.
Pentru că n-au nicio idee despre riscul
pe care si l-au asumat venind aici cu tine.
Trebuie să ne miscăm.
- Timpul a expirat.
- Bine. Nu stiu nicio combinatie.
- Nu una din minte, în orice caz.
- Atunci ce zici de una din instinct?
Am pe cineva care se află
în biroul tatălui tău chiar acum
pregă*** să introducă combinatia.
Spune-mi primele sase numere
care-ti vin în minte chiar acum.
- Habar n-am.
- Chiar acum!
- Am spus acum! Acum!
- 5, 2, 8, 4, 9, 1.
Va trebui să te străduiesti
putin mai mult de-atât.
Bine. Acoperiti-i pe cap.
O să mergem la o plimbare.
Valorăm mai mult în viată pentru tine.
M-ai auzit?
Ce-ai aflat?
Relatia băiatului ăluia cu tatăl lui
e chiar mai rea decât ne-am imaginat.
Si *** ne-ajută asta?
Cu cât sunt mai mari problemele,
cu atât mai eliberator va fi gestul.
*** îi vom putea împăca
dacă sunt atât de înstrăinati?
- Păi, la asta lucrez, nu?
- Lucrează mai rapid.
Imaginile se apropie rapid.
Trebuie să mergem mai adânc
înainte să fim complet înconjurati.
Rahat.
La dracu'.
Nu trebuie să ne fie teamă
să visăm ceva "măret", dragule.
Acum, trebuie să îndreptăm dusmănia
fată de tatăl său asupra nasului său.
O să-i distrugi singura relatie pozitivă?
Nu, îi îmbunătătim relatia cu tatăl lui
în timp ce-l demascăm pe nasul lui.
Ar trebui să-i cerem mai multi bani lui
Fischer decât lui Saito pentru misiune.
*** rămâne cu protectorii lui Fischer?
O să fie tot mai greu cu fiecare nivel.
- Cred că o să-l angajăm pe dl Charles.
- Nu.
- Cine-i dl Charles?
- E o idee proastă.
Imediat ce intrăm în hotelul ăla
si ne apropiem de Fischer,
oamenii lui ne vor asalta. Folosim miscarea
cu dl Charles la fel ca-n misiunea Stein.
- Deci, să-nteleg c-ati mai făcut-o?
- Da, si n-a functionat.
Subiectul si-a dat seama că visa,
iar subconstientul lui ne-a făcut praf.
Excelent.
Dar ati învătat de-atunci, nu?
- Trebuie ca cineva să-i distragă atentia.
- Nicio problemă.
Ce zici de doamna aceea
frumoasă pe care am folosit-o data trecută?
- Ascultă-mă. Să conduci atent, da?
- Da.
În următorul nivel
totul va fi instabil ca naiba.
Să nu sari prea repede. Avem doar
o sansă cu impulsul ăla. Trebuie să reusim.
Dau drumul la muzică să stiti când e gata.
Restul depinde de voi.
- Sunteti pregă***?
- Suntem pregă***!
Vise plăcute.
Te plictisesc?
Îti ziceam povestea mea.
Cred că nu era pe placul tău.
Am multe lucruri în minte.
Am avut rezervări?
Uite-l pe dl Charles.
Bine, ar fi nemaipomenit.
Dl Fischer, asa-i?
E o plăcere să vă revăd,
Rod Green de la compania de marketing.
- Iar dv. sunteti...?
- Pe picior de plecare.
În caz că te plictisesti.
Cred că ti-a dat papucii.
Asta, dacă nu cumva chiar are număr special
de doar sase cifre.
528-491
Ciudat mod de a-ti face un prieten,
furându-i portmoneul în felul ăsta.
- Fir-ar. Numai portmoneul valora...
- Cam 500 de dolari, nu?
Ascultă, nu-ti face griji. Oamenii mei
se ocupă de asta chiar în timp ce vorbim.
Cine sau ce e dl Charles?
E o rocadă făcută pentru a-l întoarce pe
Fischer împotriva propriului subconstient.
- Si de ce nu esti de acord?
- Pentru că trebuie să-i spui tintei
că visează ceea ce înseamnă să atragem
multă atentie asupra noastră.
N-a spus Cobb să nu facem
niciodată asa ceva?
Deci, acum ai observat
cât timp îsi petrece Cobb
făcând lucruri pe care spune
să nu le faci niciodată.
Dle Saito, pot vorbi putin cu dv.?
- Îmi pare rău, dar...
- Stai. Asteaptă!
- Mi se pare că esti putin mai "vioi".
- Foarte amuzant, dle Eames.
Există turbulente în avion?
Nu, e mult mai aproape.
Asa conduce Yusuf.
- Scuze. Cine spuneai că esti?
- Rod Green de la compania de marketing.
Dar nu e deloc adevărat, nu?
Numele meu e dl Charles.
Vă amintiti de mine, nu?
Sunt seful dv. de securitate aici.
Tu coboară la un alt etaj
si continuă să mergi.
Scapă de portmoneu.
Oamenii lui Fischer îl vor căuta.
- Bine.
- Trebuie să-i facem rost lui Cobb de timp.
Securitate?
- Lucrezi pentru hotel?
- Nu, nu.
Sunt specializat
într-un fel foarte specific de securitate.
Securitatea subconstientului.
Vorbesti despre vise?
Vorbesti cumva despre extractie?
Sunt aici să vă protejez.
Dv...
Ai făcut o alegere bună.
Deci, ce planuri ai...
Dle Fischer,
sunt aici pentru a vă proteja
în caz că cineva încearcă să vă acceseze
mintea prin intermediul viselor dv.
Nu sunteti în sigurantă aici.
Vin după dv.
Ciudată vreme, nu?
Simtiti asta?
Ce se-ntâmplă?
Cobb îi distrage atentia lui Fischer
asupra ciudăteniei visului,
ceea ce îi pune
subconstientul să caute visătorul.
Adică pe mine.
Rapid, sărută-mă.
- Încă se mai uită la noi.
- Da, merita o încercare.
Probabil c-ar trebui
s-o stergem de-aici.
Simtiti asta? Ati fost antrenat
pentru o situatie ca asta, dle Fischer.
Fiti atent cât de ciudată e vremea,
schimbările gravitationale.
Nimic nu e real.
Sunteti într-un vis.
Acum, cea mai usoară cale
de a vă testa
este să încercati să vă amintiti *** ati
ajuns în hotelul ăsta. Puteti face asta?
Da, eu, eu...
Nu, respirati adânc.
Amintiti-vă pregătirea.
Acceptati faptul că sunteti într-un vis,
si că eu mă aflu aici ca să vă protejez.
Haideti.
- Nu esti real?
- Nu, nu.
Sunt o proiectie a subconstientului dv.
Am fost trimis aici în caz că extractorii
au încercat să vă bage într-un vis.
Si cred că asta se petrece
chiar acum, dle Fischer.
Da. Bine. Bine.
- Poti să mă scoti de-aici?
- Imediat. Urmati-mă.
Bine.
Nu, durează doar zece minute.
Dacă doriti, îl pot chema pentru dv.
- Receptia, cu ce vă pot ajuta?
- Ar fi nemaipomenit.
Stai putin.
Dumnezeule! Ce faci?
Oamenii ăstia au fost trimisi
aici pentru a vă răpi, bine?
Dacă vreti ajutorul meu,
trebuie să rămâneti calm.
Am nevoie de cooperarea dv.,
dle Fischer.
Dacă acesta e un vis, ar trebui doar
să mă omor pentru a mă trezi, nu?
N-as face asta în locul dv.,
dle Fischer.
Cred că v-au sedat si dacă vă împuscati,
s-ar putea să nu vă mai treziti.
S-ar putea să intrati într-o stare de vis
mai profundă, stiti despre ce vorbesc.
Vă amintiti pregătirea.
Vă amintiti ce v-am spus.
Dati-mi arma.
Camera asta ar trebui
să fie direct sub camera 528?
Da.
Gânditi-vă, dle Fischer, gânditi-vă.
Ce vă amintiti înainte de visul ăsta?
Erau, erau multe focuri de armă.
Era... ploaie.
Unchiul Peter.
Dumnezeule, am fost răpiti.
Unde vă tin?
- Ne-au băgat în spatele unei dube.
- Asta explică schimbările gravitationale.
Sunteti în spatele unei dube chiar acum.
Mai spuneti.
Avea legătură cu un seif?
Dumnezeule,
de ce asa de greu să-mi amintesc?
E ca si *** ai încerca să-ti amintesti
un vis după ce te-ai trezit.
Ascultati-mă,
e nevoie de ani de antrenament.
Dv. si Browning ati fost băgati
în visul ăsta,
pentru că încearcă să vă fure ceva
din minte.
Trebuie să vă concentrati
si să încercati să vă amintiti ce e.
Ce e, dle Fischer ?
Gânditi-vă !
O combinatie.
Mi-au cerut să le spun primul număr
care-mi trece prin cap.
Încearcă să extragă un număr
din subconstientul dv.
Poate reprezenta orice.
Suntem într-un hotel acum.
Ar trebui să vedem camerele de hotel.
Care era numărul, dle Fischer ?
Încercati să vă amintiti.
E foarte important.
Cinci.
Cinci, doi...
Era cu ceva... Era un număr lung.
E destul de bine.
Putem începe de aici.
- Etajul cinci.
- Da.
- Folosesti un ceas ?
- Nu, trebuie să detonez când cred eu.
În timp ce veti dormi cu totii în 528,
eu o să astept impulsul lui Yusuf.
- *** o să stii ?
- Muzica lui mă avertizează.
Apoi, când duba va lovi balustrada podului,
vom simti cu sigurantă.
Deci vom obtine un impuls drăgut,
sincronizat.
Dacă e prea devreme,
nu vom putea iesi.
Dacă e prea târziu,
nu vom putea să intrăm.
De ce nu ?
Pentru că duba va fi în cădere liberă.
Nu poti intra fără gravitatie.
Sigur.
Sunt cu mine.
Mai departe.
- Dle Charles.
- Stiti ce-i asta, dle Fischer ?
- Da, asa cred.
- Au încercat să vă inducă starea de vis.
- Sunt deja în stare de vis.
- Să vă introducă din nou.
Ce vrei să spui ?
Un vis în vis ?
Bună.
Văd că te-ai schimbat.
Poftim ?
Scuzati-mă.
V-am confundat cu un prieten.
Un tip foarte bine, sunt sigur.
Nu. E proiectia lui Browning
făcută de Fischer.
Să-l urmărim, să vedem *** se comportă.
- De ce ?
- Pentru că în functie de *** se comportă
vom sti dacă Fischer îi suspectează
motivele, asa *** vrem noi s-o facă.
- Unchiule Peter ?
- Spuneai că ati fost răpiti împreună ?
Nu chiar. Ei îl aveau pe el deja.
Îl torturau.
Si i-ati văzut torturându-l ?
- Răpitorii lucrează pentru tine ?
- Robert...
Ai încercat să deschizi seiful ăla ?
Să iei testamentul alternativ ?
Fischer Morrow a fost toată viata mea.
Nu te pot lăsa s-o distrugi.
N-o să renunt la mostenire.
De ce as face-o ?
Nu puteam să te las să te aprinzi
la ultima bătaie de joc a tatălui tău.
- Ce bătaie de joc ?
- Testamentul, Robert, acel testament.
E ultima lui insultă.
O provocare prin care să te facă
să construiesti ceva de unul singur,
spunându-ti că nu esti demn
de realizările sale.
Era dezamăgit, nu ?
Îmi pare rău.
Dar... gresea.
Poti ridica o companie mai bună
decât a făcut-o el vreodată.
Dle Fischer ?
Minte !
- De unde stii ?
- Credeti-mă, cu asta mă ocup.
Ascunde ceva si trebuie să aflăm
ce anume.
Vreau să-i faceti acelasi lucru
pe care vrea să vi-l facă el.
Vom intra în subconstientul lui
si vom afla ce nu vrea să stiti.
Bine.
- E sedat.
- Numai putin.
În subconstientul cui intrăm, mai exact ?
În cel al lui Fischer.
Dar i-am spus că e vorba de Browning,
ca să fie de partea noastră.
Ne va ajuta să pătrundem
în propriul lui subconstient.
Exact.
Cei cu protectia
o să te vâneze cu sălbăticie.
Si o să-i fac să meargă
pe o pistă gresită.
- Numai să te întorci înainte de impuls.
- Culcă-te, dle Eames.
E-n regulă ?
- Esti gata ?
- Da... Sunt bine, sunt pregă***.
Cobb ? Ce se întâmplă ?
Să sperăm că adevărul
pe care vrem să-l afle Fischer.
Voiam să spun,
ce se întâmplă cu tine ?
Ai văzut asta ?
Eames, ăsta e visul tău.
Vreau să-ti îndepărtezi oamenii
de securitate din complex. Ai înteles ?
- Si cine-l va ghida pe Fischer înăuntru ?
- Eu, nu.
Dacă stiu traseul,
totul ar putea fi compromis.
- Eu am proiectat locul.
- Nu, tu rămâi cu mine.
Pot s-o fac eu.
Bine. Îl pui la curent
în drum spre complex.
- Fischer, tu mergi cu el.
- Bine.
- Dar tu ?
- Tine radioul pornit. Voi asculta totul.
Fereastra de la etajul ăla de sus
e suficient de mare pentru mine
ca să vă pot acoperi
din turnul ăla de la sud. Îl vezi ?
- Da. Tu nu vii înăuntru ?
- Ca să pot afla adevărul despre tatăl tău
va trebui să pătrunzi în mintea
lui Browning de unul singur.
Hai, Fischer!
Porniti alarma !
Hai, hai, hai !
Miscati-vă !
Hai !
Fir-ar !
Sper că esti gata.
Nu, e prea repede.
Cobb, auzi ?
Am auzit-o prima dată
acum 20 de minute.
Crezusem că era vântul.
Da, am auzit.
E muzică.
- Atunci, ce facem ?
- Ne grăbim.
Yusuf mai are 10 secunde până sare.
Ceea ce înseamnă
că Arthur mai are trei minute.
- Hei !
- El e !
- Adică nouă ne mai rămâne cât ?
- 60 de minute.
- Pot face traseul în mai putin de o oră ?
- Au de coborât si pe terasa intermediară.
Atunci au nevoie de un alt traseu.
Un traseu mai pe de-a dreptul.
E proiectat sub formă de labirint.
Trebuie să fie un traseu de acces
care s-o ia pe de-a dreptul, nu ?
Eames ?
- Eames a adăugat chestii suplimentare ?
- Nu cred că ar trebui să-ti spun.
- Dacă află Mal...
- Nu avem timp pentru asa ceva.
A adăugat ceva ?
A adăugat un sistem de conducte de aer
care poate trece prin labirint.
Bine, explică-le lor.
- Saito ?
- Spune.
Paradox.
- Ce-a fost asta ?
- Impulsul.
- Cobb, l-am ratat ?
- Da, l-am ratat.
Frate ! Nu putea să fi visat
cineva naibii o plajă ?
Ce naiba facem acum ?
Ne terminăm treaba
înainte de următorul impuls.
- Care "următorul impuls" ?
- Când izbeste duba apa.
Dacă doriti să efectuati un apel,
închideti si încercati din nou.
Dacă aveti nevoie de asistentă...
*** să te arunc fără gravitate ?
Arthur are câteva minute,
iar noi avem în jur de 20.
Esti în regulă ?
Fugiti ! Întoarceti-vă !
Spre bază !
Hai, hai, hai !
Ceva nu-i în regulă. Se îndreaptă
spre tine de parcă ar sti ceva.
Încearcă să-i mai retii, da ?
Haide !
Am plecat.
Bun. Aceasta e antecamera
din afara camerei impenetrabile.
- Camera are vreo fereastră ?
- N-ar mai fi impenetrabilă dacă ar avea.
Să sperăm că o să-i placă lui Fischer
ce-o să găsească acolo.
Proiectiile alea sunt parte
din subconstientul lui ?
Da.
- Si distrugi părtile alea din mintea lui ?
- Nu, sunt doar proiectii.
- Am ajuns.
- Poti începe, dar grăbeste-te.
O armată întreagă se îndreaptă spre tine.
Am intrat.
- Mai e cineva înăuntru.
- Fischer, e o capcană. Iesi !
Hai, putin mai jos.
- Cobb. Nu, nu e reală !
- De unde stii ?
E doar o proiectie. Fischer...
Fischer e real !
Bună.
Eames !
Eames, du-te în antecameră, acum !
- Ce s-a întâmplat ?
- Mal l-a ucis pe Fischer.
N-am putut s-o împusc.
N-are niciun sens
să încerci să-l resuscitezi.
Mintea lui e deja prinsă în neant.
S-a terminat totul.
Deci asta e ?
Am esuat ?
S-a terminat.
Îmi pare rău.
Nu eu sunt cel care nu se va întoarce
la familia lui, nu ?
Păcat, chiar voiam să stiu
ce se întâmplase acolo.
- Eram sigur că reusim.
- Să montăm încărcăturile.
Nu, încă mai există o cale.
Trebuie doar să-l urmăm pe Fischer
acolo, în adânc.
Nu mai avem destul timp.
Nu, dar vom avea destul timp acolo,
în adânc.
Si-l vom găsi.
Imediat ce începe muzica lui Arthur,
foloseste defibrilatorul să-l resuscitezi.
Puem să-i dăm propriul lui impuls acolo,
în adânc.
Tu du-l acolo.
Imediat ce încetează muzica,
arunci spitalul în aer,
iar noi vom folosi impulsul
ca să revenim deasupra nivelurilor.
Merită o încercare,
dacă Saito poate să tină gărzile departe
în timp ce eu montez încărcăturile.
Saito nu va reusi, nu ?
Cobb, haide !
Trebuie să încercăm asta.
Dati-i drumul !
Dar dacă nu sunteti aici până la impuls,
eu am plecat cu sau fără voi.
Are dreptate... S-o facem.
Hai, să mergem.
Pot să am încredere în tine
că vei face ceea ce trebuie ?
- Mal va fi acolo, în neant.
- Stiu unde s-o găsesc.
- Ea îl va avea pe Fischer.
- De unde stii ?
Pentru că ea vrea să vin după el.
Mă vrea acolo, în adânc, cu ea.
Esti în regulă ?
- Asta e lumea ta ?
- A fost.
Si acolo va fi ea.
Haide.
Saito...
Vreau să ai grijă de Fischer
cât timp montez niste încărcături.
Nu-i loc pentru turisti
în astfel de operatiuni.
Nu te prosti.
Voi ati construit toate astea ?
E incredibil.
Le-am construit în ani de zile.
Apoi am început să creăm din memorie.
Pe aici.
Acesta a fost cartierul nostru.
Locuri din trecutul nostru.
Acesta a fost primul nostru apartament.
Apoi ne-am mutat în clădirea de acolo.
După ce Mal a rămas însărcinată,
asta a devenit casa noastră.
Ai reconstruit toate astea
din memorie ?
După *** spuneam,
am avut mult timp la dispozitie.
Ce e asta ?
- Asta e casa în care a copilărit Mal.
- Ea va fi acolo ?
Nu.
Haide !
Amândoi voiam să stăm la casă,
dar ne plăcea genul acesta de clădire.
În lumea reală, ar fi trebuit să alegem,
dar nu si aici.
*** o să-l readucem
pe Fischer înapoi ?
O să trebuiască să găsim
un fel de impuls.
Care ?
O să improvizez.
Ascultă, trebuie să stii ceva despre mine.
Despre implantare.
Ideea este ca un virus.
Rezistentă.
Foarte contagioasă.
Cea mai mică sământă a unei idei
poate să crească.
Poate ajunge să te definească
sau să te distrugă.
Cea mai mică idee, *** ar fi:
"Lumea ta nu e reală".
Un simplu gând care schimbă totul.
Pari atât de sigură de lumea ta.
De ceea ce e real.
Crezi că el este ?
Sau crezi că e la fel de pierdut
*** eram si eu ?
Stiu ce e real, Mal.
Niciun fior de îndoială ?
Nu te simti hăituit, Dom ?
Urmărit pe tot globul de corporatii anonime
si de forte de politie ?
Asa *** îi hăituiesc proiectiile
pe visători ?
Recunoaste.
Nu mai crezi în realitate.
Asa că alege.
Alege să rămâi aici.
Alege-mă pe mine.
Stii ce trebuie să fac.
Trebuie să mă întorc la copiii nostri,
pentru că tu i-ai părăsit.
- Pentru că ne-ai părăsit.
- Gresesti.
- Nu gresesc.
- Esti confuz.
Copiii nostri sunt aici.
Si ai vrea să le privesti
din nou chipurile, nu-i asa ?
Da, dar le voi vedea
când voi reveni deasupra, Mal.
Deasupra ?
Ascultă-te ce spui !
Acestia sunt copiii nostri. Priveste !
James ?
Phillipa ?
Nu face asta, Mal, te rog.
Acestia nu sunt copiii mei.
Continui să-ti spui asta,
dar n-o crezi.
- Nu, o stiu.
- Si dacă te înseli ?
Dacă eu sunt cea reală ?
Continui să-ti spui ceea ce stii.
Dar ce crezi ? Ce simti ?
Vină.
Mă simt vinovat, Mal.
Si orice as face,
oricât de neajutorat as fi,
oricât de confuz,
vina asta e mereu în mine,
reamintindu-mi adevărul.
Ce adevăr ?
Că ideea care te-a făcut să te îndoiesti
de realitatea ta a plecat de la mine.
Ai implantat ideea în mintea mea ?
Despre ce vorbeste ?
Am stiut că implantarea e posibilă
pentru că i-am făcut-o ei mai întâi.
- I-am făcut-o propriei mele sotii.
- De ce ?
Eram pierduti aici.
Stiam că trebuie să evadăm,
dar ea n-ar fi acceptat.
Zăvorâse ceva dedesubt,
în profunzime.
Adevărul pe care-l stia cândva,
dar a ales să-l uite.
Si nu putea să se elibereze.
Asa că m-am hotărât să-l caut.
Am coborât în adâncurile mintii ei
si am găsit acel loc secret.
Am pătruns si am implantat o idee.
O simplă idee măruntă
care urma să schimbe totul.
Aceea că lumea ei nu era reală.
Că moartea era singura scăpare.
Esti în asteptarea unui tren.
Un tren care te va duce departe.
Stii unde speri să te ducă acest tren.
Dar nu poti sti cu sigurantă !
Si, totusi, nu contează !
- Acum spune-mi de ce !
- Pentru că veti fi împreună !
N-am bănuit niciodată că această idee
ar putea creste în mintea ei ca un cancer,
încât chiar si după ce s-ar trezi...
... încât chiar si după ce ai reveni
la realitate,
ai continua să crezi
că lumea ta nu e reală,
că ai crede că singura evadare
este moartea.
Mal, nu !
Doamne !
- Mi-ai otrăvit mintea.
- Încercam să te salvez.
M-ai trădat.
Dar te poti reabilita.
Încă-ti mai poti tine promisiunea.
Încă mai putem rămâne amândoi aici,
în lumea pe care am construit-o împreună.
Cobb, trebuie să-l luăm pe Fischer.
Nu-l puteti avea.
Dacă rămân aici,
îi dai drumul să plece ?
Despre ce vorbesti ?
Fischer e pe verandă.
- Du-te si vezi dacă e în viată, Ariadne.
- Cobb, nu poti face asta.
Du-te si vezi dacă e în viată,
chiar acum. Fă-o !
E aici si e momentul,
dar trebuie să vii acum !
- Îl iei pe Fischer cu tine, bine ?
- Nu poti rămâne aici ca să fii cu ea !
Nu. Saito trebuie să fi murit până acum.
Asta înseamnă că e pe aici, pe undeva.
Asta înseamnă că trebuie să-l găsesc.
Nu mai pot rămâne cu ea,
pentru că ea nu există.
Sunt singurul lucru în care mai crezi.
Îmi doresc...
Îmi doresc mai mult decât orice, dar...
... nu te pot imagina
în toată complexitatea ta,
cu toate detaliile perfecte,
cu toate detaliile imperfecte.
Esti în regulă ?
Uită-te la tine.
Esti doar o umbră.
Esti doar umbra adevăratei mele sotii.
Si esti tot ceea ce am putut face, dar...
... îmi pare rău, nu esti destul de bună.
Asta ti se pare reală ?
- Ce faci ?
- Improvizez.
Nu, nu, nu !
Intră înăuntru, acum !
Hai !
Eram deza...
Eram dezamă...
Stiu, tată.
Stiu că erai dezamăgit
că nu puteam fi ca tine.
Nu !...
Eram dezamăgit că încercai
să fii ca mine.
Haide, haide, haide !
Ultimul testament
Tată ?
Ăsta-i impulsul, Ariadne !
Trebuie să plecati, acum !
Nu te pierde !
Găseste-l pe Saito si adu-l înapoi !
Asa voi face !
- Îti amintesti când m-ai cerut de sotie ?
- Da.
Îmi spuneai *** visasei
că vom îmbătrâni împreună.
Dar asa a fost.
Asa a fost, nu-ti amintesti ?
Îmi lipsesti nespus de mult, dar...
... ne-am trăit vremea împreună.
Si trebuie să te las să te duci.
Trebuie să te las să te duci.
Îmi pare rău, Robert.
Testamentul arată că tatăl meu voia
să-mi urmez propriul drum,
nu să trăiesc doar pentru el.
Asta voi face, unchiule Peter.
- Ce s-a întâmplat ?
- Cobb a rămas.
- Cu Mal ?
- Nu, ca să-l găsească pe Saito.
Se va pierde.
Nu, va fi în regulă.
Ai venit să mă ucizi ?
Astept pe cineva.
Cineva dintr-un vis aproape uitat.
Cobb ?
Imposibil.
Eram amândoi tineri.
Eu sunt un bătrân.
Plin de regrete.
Asteptându-si moartea în singurătate.
M-am întors după tine...
... să-ti amintesc ceva.
Ceva ce ai stiut cândva.
Că lumea asta nu e reală.
Vrei să mă convingi
să respect întelegerea ?
Da, să-ti asumi riscul
de a mă crede pe cuvânt.
Întoarce-te, ca să putem fi,
din nou, tineri amândoi.
Întoarce-te cu mine.
Întoarce-te...
Un prosop fierbinte, domnule ?
Aterizăm în Los Angeles
peste aproximativ 20 de minute.
Aveti nevoie
de formularele de imigrare ?
Multumesc.
- Un prosop fierbinte, domnule ?
- Nu.
Aveti nevoie
de formularele de imigrare ?
- Bine ati venit acasă, dle Cobb.
- Multumesc, dle.
Bine ai revenit.
Pe aici.
James ?
Phillipa ?
Uitati-vă cine e aici !
Bună, copii, ce faceti ?
- Tati !
- Ce faceti ?
Uite ce-am construit !
- Să vedem, ce-ati construit ?
- Am construit o casă pe o stâncă !
Pe o stâncă ?
Hai, vreau să mi-o arătati.
Haide, tati !
Traducerea
VocaTeam b.v., Danineji & catabeg
Adaptarea Bubuloimare