Tip:
Highlight text to annotate it
X
Capitolul 8 Coco în ochii lui Karl
Mademoiselle Chanel.
O admir pe tânăra Coco, pentru că, să ai atât de puţin noroc la început
şi să faci ce a făcut ea este fantastic.
O respect mult pe această copilă
deoarece nu a avut educaţie, a avut părinţi incredibil de săraci,
un tată absent, nimic.
Adică a pornit de la zero,
deci este fantastic ce a putut ea face.
Cred că măicuţele au fost foarte rele,
probabil a fost o atmosferă încordată.
Igiena cred că era oribilă,
mâncarea groaznică.
Probabil că iarna era frig,
Pedepsele trebuie să fi fost îngrozitoare, rugăciunile la ore imposibile.
Te poţi întreba *** au supravieţuit fără să se îmbolnăvească,
de răceală, gripă, pneumonie şi altele.
A fost sordid.
Cariera lui Coco nu s-a făcut peste noapte.
Numai carisma ei poate explica totul.
Trebuie să fi avut farmec şi energie,
Cred că a avut energia tinereţii,
pe care alţii nu au avut-o.
Chanel avea o latură irezistibilă.
Chanel avea o distincţie naturală.
O definiţie a eleganţei.
Aşa arăta în fotografii.
O frumuseţe neatinsă, cu un păr bogat,
cu o frunte mică şi sprâncene groase.
O Audrey Hepburn de la ţară
şi purta lucruri relativ simple,
aproape ca o stăpână.
Dar nu e nimic greşit în asta,
Este mai elegant decât volanele fremătătoare şi ieftine
ale hainelor fără gust din satin.
Să nu porţi pe cap o întreagă grădină
era aproape greşit.
Să porţi o pălărie mică, de paie,
rotundă, cu o singură pană
era în epocă un act de curaj.
A fost o perioadă oribilă.
Trebuia sã supravieţuieşti,
se considera că era la Belle Époque,
dar era mai degrabă sordid.
Era mult mai dificil, mai ales pentru femei să reuşească
decât e astăzi.
Era obligatoriu sã reuşeşti
pentru a dovedi că ai un loc sub soare.
Este destul de normal, corect şi chiar demn de admiraţie.
Personal, o înţeleg pe Coco Chanel.
Îi înţeleg rãutatea, totul,
pentru că, dacă a devenit ce a devenit
a fost un triumf a ceea ce era,
a fost meritul ei că nu i-a lăsat pe alţii să o calce în picioare.
A contribuit major la transformarea ei într-o legendă.
Era o sumă de legende.
Dar a avut dreptate.
Nu datorezi nimănui adevãrul.
A creat o imagine
şi i-a plăcut ideea cã posteritatea va reţine această imagine.
Acum noi spunem "nu a fost chiar aşa",
ce importanţã are?
Rezultatul există. Imaginea există.
Spiritul există. Este încă viu.
100 de ani mai târziu,
există 300 de magazine Chanel în întreaga lume.
A existat un singur magazin în 1913, în Deauville.
Să fim sinceri, ce importanţă are?
A realizat ceva
acolo unde nimeni altcineva nu a mai reuşit.