Tip:
Highlight text to annotate it
X
Bună! Mă numesc Jen și vă mulțumesc că sunteți cu mine azi
să facem o călătorie pentru a înțelege China.
Pentru început, vă arăt o poză cu Napoleon,
cei care au venit să audă despre China
ar putea fi puțin dezamăgiți,
dar cred că va fi doar vorba de perspectiva orientală
vorbind mai întâi din perspectiva occidentală.
Napoleon a spus în secolul XVIII
că atunci când se va trezi din somn dragonul, lumea se va cutremura.
Și câtă dreptate a avut!
V-ați putea întreba cine sunt eu să vorbesc despre China.
Nu sunt expert, dar am un pic de sânge chinez în mine,
fiind născută într-o familie de chinezi, acum 22 de ani.
Am trăit în Hong Kong timp de 10 ani și m-am reîntors la Vancouver.
Vara asta am fost foarte curioasă și interesată de obârșia mea
și m-am hotărât să merg înapoi.
Am lucrat cu Credit Suisse în Hong Kong la început,
reprezentând companiile locale chineze care vroiau să pătrundă pe piața investițiilor străine
și am lucrat și în Shanghai, cu DDB,
unde am reprezentat firme occidentale care doreau să intre pe noua piață chineză.
În străinătate mi-am dat seama de importanța comunicării pe mobile,
în sensul că nu doar prietenii îți trimit mesaje,
ci și companiile pentru a-ți aminti că trebuie să-ți schimbi filtrele de apă.
Dacă aveți întrebări sau doriți să comentați
ceea ce voi spune în această prezentare,
puteți să-mi trimiteți mesaje, la care voi răspunde personal.
Astea fiind zise, îmi dau seama
că e foarte ambițios să descrii o țară cu peste un miliard de locuitori,
într-un discurs de 18 minute, recunosc.
Deci, hai să abordăm azi unele aspecte mai puțin evidente,
altele decât cele pe care le puteți găsi pe net,
căci, fără niciun dubiu, China e foarte studiată azi,
cu titluri ca acesta.
Media occidentală o prezintă des
pe una din cele trei căi: media oficială, filme și posturi TV.
În toate aceste surse,
China e zugrăvită constant într-unul din cele două tablouri.
Primul e că e o țară din lumea a treia, în curs de dezvoltare,
există o mare instabilitate socială.
Și al doilea că e ceva de genul:
„Ah, un fel de cutie neagră și nu prea știu ce să fac cu ea.”
În ambele cazuri, e aproape un consens,
aceste 6 motive apar mereu ca fiind pilonii oricărei conversații despre China.
Unii jurnaliști merg până acolo încât sugerează
că tocmai datorită acestor 6 motive China va fi un fenomen trecător
și nu va deveni o amenințare în jocul de forțe al economiei globale.
Dar asta-i tot în ce privește China?
Dacă întrebăm companii ca Google, Ebay, Ford... sigur vor confirma --
pentru că n-au putut intra pe piața chineză
din cauza mai multor scandaluri de „public relations” sau operaționale.
Imaginați-vă. Sunteți invitați la o petrecere într-o locuință nouă
și suntem de acord că, pe lângă sticla de vin nobil și un toast prietenos,
bineînțeles că nu intrăm în apartament
începând să rearanjăm mobila
sau comentând ansamblul ineficient al apartamentului.
Cu această analogie m-a provocat managerul și directorul meu din Shanghai.
Pentru că în momentul aterizării în China, *** am coborât din avion
am avut exact aceleași prejudecăți pe care mi le-a zugrăvit media occidentală.
Așa că, înainte să mergem mai departe, vă invit să vă lăsați pantofii la ușă,
să pășiți într-o altă lume de idei și încercați să cunoașteți China într-o altă lumină.
Căci până la urmă uităm ușor: China are doar 30 de ani,
în ciuda celor 5.000 de ani de istorie.
Spun asta pentru că cea mai mare parte a reformei economice
s-a realizat în ultimii 30 de ani, de la începutul anilor '80.
Vedeți că Bursa din Shanghai s-a deschis în 1991,
și doar cu un deceniu în urmă s-a deschis primul McDonald's în China.
Toate acestea indicând faptul că 66.3% dintre chinezi spun
că sunt mulțumiți cu mersul lucrurilor acasă.
Ba mai mult, alți 12% zic
că sunt foarte mulțumiți cu mersul lucrurilor acasă.
Cu această nouă atitudine în minte, să reluăm unele teme
pe care le înfățișează constant media occidentală
pentru că fiecare poveste are două laturi.
Prima, cee a „marelui zid de foc”– cenzura.
Lucruri despre care majoritatea credem că ni se cuvin, Twitter, Facebook, Youtube, Google, Gmail –
toate acestea sunt interzise în China.
Sunt sigură că mulți dintre cei prezenți spun:
„Chiar are rost să intri pe Internet într-un loc ca acela?”
Când am mers la Beijing
am vrut să mă loghez pe Foursqare când eram în Piața Tienanmen,
dar aplicația de iPhone se întrerupea
de fiecare dată.
Înainte de a fi prea îngrijorați de lumea Internetului din China,
rețineți că fiecare portal interzis
are un echivalent chinezesc.
De fapt, aș zice că e un mediu
creat de guvernul chinez,
pentru a sprijini companiile naționale,
pentru ca ele să aibă timpul necesar
să-și construiască partea de piață și know-how-ul
înainte de a plonja direct în competiția mondială.
Dacă ne uităm la cei mai bogați zece oameni din China,
peste jumătate sunt anteprenori care au pornit cu Internetul,
care s-au îmbogățit pe baza acestuia.
La începutul verii, Twitter a făcut furori
atingând pragul de 75 de milioane de utilizatori.
Dar, știți? Portalul social numărul patru din China, numit Renren,
a trecut de 128 de milioane de utilizatori anul trecut.
Sigur, un alt cuvânt cu „C” asociat cu China e Comunism
și, nefiind studentă la științe politice,
nu vă voi ține cursuri aici despre asta.
Totuși, familia mea e un produs al acestei societăți,
în care mare parte a familiei
a fost deposedată de toate în timpul Revoluției Culturale,
iar bunicii mei au fost forțați să-i lase pe tata și frații săi în RPC,
ca să înceapă o viață nouă în Hong Kong.
Chiar și când lucram în Shanghai, am avut „plăcuta” surpriză
să-l văd pe poștașul care trebuia să vină să-mi ia pachetul
pe care vroiam să-l trimit,
că vine și, din rutină, îmi deschide pachetul
și îi controlează conținutul pentru a vedea dacă se poate trimite sau nu.
Când am fost bolnavă, aveam nevoie de un flacon de Pepto-Bismol
și prietenul meu nu a putut să mi-l trimită pentru că poștașul a decis că nu se poate.
*** vine asta?
Vreau să zic că asta e o viziune nepractică și învechită despre China.
Cu toate că, pe hârtie, e un stat comunist
și partidul politic care conduce China se numește Partidul Comunist Chinez,
de fapt rezultatul e o societate capitalistă.
Cetățenii chinezi sunt încurajați să vândă și să cumpere pământ
fără grija că statul ar putea să-l reposedeze oricând.
Cetățenii chinezi sunt încurajați să-și înceapă propriile afaceri,
putând să-și dirijeze banii fie spre conturi bancare,
fie să-i investească în bursă,
fără grija că statul chinez le-ar confisca banii.
De fapt, proprietatea de stat, o trăsătură-cheie a comunismului...
dacă studiem statisticile, doar ceva mai mult de 150 de întreprinderi de stat
sunt direct legate de statul chinez.
E o scădere dramatică, de la 90% în 1978,
la mai puțin de 50% acum.
Ba mai mult, într-un astfel de mediu, statul chinez de fapt sugerează
liderilor din vârf să găsească manageri străini pentru a conduce întreprinderile de stat,
un adevărat indiciu: chinezii sunt gata să intre în competiția globală și să joace jocul.
A treia problemă e corupția
și, într-o economie ce crește repede, nu putem să un vorbim de asta.
În Shanghai de fapt am fost plăcut surprinsă când, plimbându-mă
la o anumită oră, într-o anumită săptămână, într-un anumit cartier, pe o anumită stradă,
se puteau găsi vânzători de materiale *** ce veneau cu cartonașele lor
pe care erau indicate: momentul și locația.
Și asta pentru că pornografia e ținută foarte strâns, cam interzisă în China
și vânzătorii au mituit poliția pentru a nu patrula în acea zonă în acel moment prestabilit,
pentru ca ei să-și poată face treaba.
Când mi s-a furat din buzunare pe străzile Shanghaiului,
fata de 17 ani care mi-a luat iPod-ul mi-a spus să încerc numai să o duc la poliție,
căci era evident că statul chinez a dat instrucțiuni poliției
să nu investigheze aceste furturi
pentru că, sincer, sunt prea dese.
Gândiți-vă că și asta
e parte a petrecerii de 30 de ani a Chinei,
e doar faza de trecere spre a fi competitivă
în lupta cu rivalii lumii și de a se ridica la standarde occidentale.
De fapt, conferința anti-corupție va fi la sfârșitul lui noiembrie în China,
ca mijloc al statului chinez de a-și provoca reprezentanții locali
să acționeze și să atingă standardele occidentale.
Într-o asemenea măsură că statisticile indică peste 5.000 de companii
acuzate de corupție de către statul chinez, anul trecut.
Și asta face parte din programul guvernului chinez de a face față competiției globale.
Şi acum una mai distractivă...
Dacă te plimbi prin Beijing sau pe străzile Shanghaiului,
vedeți tot timpul asta
şi e foarte distractiv pentru că e aproape ca o vânătoare de poze.
Ştim toţi de Lacoste şi
pe străzile Beijingului veţi găsi un magazin Lacoste
şi lângă el se află şi replica firmei Lacoste...
Unul din exemple de denumiri ar fi Crocodile din 1982, French Crocodilian,
cu favorita mea care se numeşte Clio Coddle,
ceea ce, sinceră să fiu, nu ştiu *** a ieşit din crocodil.
Sau faptul că în vara aceasta, când Apple şi-a lansat iPad-ul,
am fost plăcut surprinsă să găsesc a doua zi, pe străzile Shanghaiului, replici ale acestuia
ce se vindeau la doar 140 de dolari şi erau considerate bune.
Ce să înțelegem din asta?
Eu zic că e doar un mecanism de screening,
la fel, parte a procesului de creare a unor companii competitive la nivel mondial.
Luați-o în ideea supraviețuirii celui mai potrivit.
Să privim echivalentul Facebook din China, numit Renren
care a avut un succes atât de mare în câștigarea pieței,
încât nu există niciun alt portal de socializare
care țintește piața studențească care să-l întreacă.
Puteți vedea toate astea și să ziceți: „China e în urmă.
Cultural nu e competitivă cu ce fac occidentalii
și nu prea știu *** s-o iau.”
Fiind chinezoaică, e distractiv când vreau ca un băiat să-mi cunoască familia
pentru că tata îi va cere să-i studieze palma
ca să-i determine soarta, și nu doar a sa,
ci și a noastră ca și cuplu. (Râsete)
Sau, dacă priviți această poză,
în spate veți vedea bancnote pe hârtie
pe care le fac familiile chineze stând la masă,
înainte de a-și vizita mormintele familiale.
Luați-o ca, să zicem, un transfer de bani din viață în viața de apoi
pentru a avea grijă de strămoși.
În public văd câțiva domni nebărbieriți.
Știți că, dacă ați fi în China,
azi nu ați trage niciun loz pentru că nu e zi cu noroc.
Sau data viitoare când veți servi o supă cu tăieței,
dacă, accidental, tăiețeii se taie în bucăți mici
înainte de a fi înghițit, e tot cu ghinion.
E doar diferit – un produs secundar al celor 5.000 de ani de civilizație. E diferit.
Valorile occidentale nu sunt superioare celor orientale,
filozofiile orientale nu sunt depășite, sunt diferite, 5.000 de ani de civilizație.
În plus, e interesant să știu că unele lucruri în care cred și pe care le practic
au fost crezute și practicate și de strămoșii mei.
Iată un portal
tipic într-o comunitate chineză.
Noi, occidentalii, suntem obișnuiți
cu portaluri ce arată multe proprietăți, imagini sofisticate, culoare, claritate – gândiți-vă la Apple.
În China, cercetătorii au demonstrat că cu cât apar mai multe proprietăți,
cu atât scade credibilitatea și validitatea conținutului portalului.
Adesea ai în față portaluri cu tone de informații,
care îți iau ore întregi să înțelegi *** sunt organizate –
Și când un chinez vede un asemenea portal, se distrează.
Are dubii în calitatea conținutului. E diferit.
Nu putem vorbi despre o economie care a câștigat atât de mult teren în lume,
fără a aborda problema poluării.
Am avut o experiență personală când făceam stopul de-a lungul Marelui Zid.
Puteam să scriu pe mână cu degetul
și vedeam un strat de funingine pe deget.
Pe bune, când am coborât prima dată din avion,
credeam că secret ceva substanță ciudată
și că trebuie să-mi fac analizele. Clar că nu era așa!
Dar vreau să spun că China
se străduiește să fie și verde.
Câteva exemple... gândiți-vă la Shanghai Expo ce va avea loc în această vară
cu tema „Oraș mai bun, viață mai bună”.
E o demonstrație a *** poate arăta o viață eco.
Mai spuneți-mi un oraș pe glob
în care se sting luminile zgârie-norilor pentru a economisi energie. Shanghai-ul face asta.
În fiecare seară, fără excepție, la 10 fix, se întrerupe iluminatul clădirilor
pe care le fotografiază turiștii, pentru a economisi energie.
Ba mai mult –
chinezii lucrează la o rețea de eco-orașe
pentru a demonstra lumii
ce înseamnă să ai complexe care se auto-susțin.
Imaginați-vă ce-ar fi dacă China ar putea oferi soluția
stopării încălzirii globale și schimbării climei.
Face pași clari în această direcție.
Scuze pentru simplificarea exagerată,
dar unde credeți că vor merge banii în următorii 25 de ani?
În primul rând, chinezii au investit 15 miliarde de dolari
pentru a pune pe picioare industria automobilelor autohtonă și mașinile electrice.
15 miliarde de dolari în 16 întreprinderi de stat și peste 20 de orașe-pilot
pentru a scăpa de petrol nu doar China,
ci și restul lumii.
E principiul rețelei de trenuri și aeroporturi pe care le construiesc.
Știați că Maglev,
un tren ce leagă aeroportul Shanghai-ului de centrul orașului,
e primul tren pe pernă magnetică comercializat în lume?
Sau că China investește masiv și în demararea cercetării celulelor stem,
cumpărând secvențe ADN de la institute străine pentru a-și demara propria industrie?
Doamnelor și Domnilor, aceasta e China modernă.
China modernă nu va mai fi producătorul secundar al lumii,
zilele „Produs în China” sunt numărate.
Ea trece într-o nouă paradigmă
de „Inovat în China”, citându-l pe însuși Primul Ministru.
Iar asta deschide oportunitățile unei generații ca a noastră, cei care suntem în această sală,
care e curioasă din fire,
pasionată de toate colțurile lumii.
Deschide oportunitatea nu doar de a schimba viața unei persoane,
ci viața a peste 1,34 de miliarde de persoane.
Pentrua produce un impact nu doar asupra unei țări,
ci asupra întregii lumi și a locomotivelor economiei mondiale,
acolo unde se îndreaptă atenția.
Pentru noi, cei curioși din fire,
asta e o posibilitate de a gândi noi soluții pentru probleme vechi
și cu toții trebuie să fim entuziasmați de asta.
Chinezii întâmpină cu bucurie asemenea soluții
și vă provoc să vedeți dacă există pentru voi noi căi de a participa în acest dialog
și de a scrie un nou capitol în istoria lumii moderne.
Și, știți ceva? Poate va fi parte a istoriei
pe care o vor auzi generațiile viitoare.
Acestea fiind zise, bun venit în China
și poate chiar, pentru unii, bun venit în viitoarea voastră patrie.
Mulțumesc că ați fost alături de mine azi, dacă doriți să continuăm conversația,
urmăriți-mă pe Twitter,
există acolo o listă a „greilor” din China pe care o puteți urmări,
care ar putea să vă satisfacă curiozitatea.
Mulțumesc. (Aplauze)