Tip:
Highlight text to annotate it
X
- Acţiunile preventive neînsemnate pot înlătura necesitatea
unor acţiuni mai radicale mai târziu.
- Credeţi că aţi învăţat unele lucruri, precum intervalele de încredere
la un curs elementar de statistică, ceea ce v-ar îngădui să faceţi asta;
dar dacă într-adevăr aţi studiat cu atenţie,
ar fi trebuit să ştiţi că tocmai ele nu vă permit să o faceţi.
Un statistician frecventist cu principii nu poate produce o distribuţie a probabilităţii...
- Concluzia pe care vrem să o scoatem în evidenţă, atunci când ne gândim la evaluare
este faptul că mijloacele sunt limitate. M-am referit deja la faptul că
în calitate de fiinţe limitate nu putem ordona ca scopurile noastre să fie atinse.
- O descriere statistică a excedentului net al dobânzii.
- ...deflaţie, cred că profitul ar putea să scadă să spunem, mai puţin de 1%
pe 10 ani şi mai puţin de 2% pe 30 de ani...
- ...ceea ce ar însemna de fapt o preluare a politicii monetare de către Congres. - O, salutare!
Descurajator, nu-i aşa? Ar putea chiar să te facă să te simţi prost.
Poate nici nu e de mirare atunci,
având în vedere tocmai falimentele economice în desfăşurare în lume:
inegalitate, sărăcia în creştere, prăbuşirea datoriilor,
falimentele bancare, şomajul în creştere,
extrem de puţini par astăzi capabili să înţeleagă,
ca să nu mai vorbim de economia modernă,
afară, bineînţeles, de jocul delegărilor
în care oamenii cunosc numai soluţiile deja încercate,
este simpla deplasare a şezlongurilor în jurul punţii Titanicului,
asta presupunând că un oarecare nou politician, politica băncii centrale, sau legislaţia corporativă
la va salva viaţa.
Cu ani în urmă, după ce am ajuns la concluzia că politicienii noştri,
Legislatori, şi autorităţi recunoscute
ar putea fi în mod demonstrabil incompetenţi,
când vine vorba de gestionarea cu adevărat inteligentă a societăţii noastre,
am început să caut răspunsuri la întrebări pe cont propriu,
punând întrebări despre acele lucruri
pe care astăzi mulţi fie le acceptă, fie le ignoră sau chiar mai rău,
presupunând că ei nu au de loc abilităţi sau experienţă în investigaţii,
dat fiind că autorităţile noastre de control acreditate
ar trebui să fie mai pricepute şi mai informate.
Este un subiect trist al culturii moderne, ştiţi dumneavoastră,
obişnuitul "Relaxează-te, porneşte televizorul, ţine-o tot în datorii,
şi toarnă o droaie de copii, în timp ce te zgâieşti la el,"
dar cel mai important, continuă să dezvăluie acele afaceri
cu privire la care probabil singuri v-aţi înşelat crezând
că îndeplinesc o funcţie socială legitimă.
Amintiţi-vă, cei 1% din populaţia lumii care deţin 40% din bogăţiile planetei
nu au ajuns astfel cu dvs la înţelegerea modului în care funcţionează lumea în realitate.
Cu toate acestea, şi cu atât cinism în rezervă (scuze),
Am decis că trebuia să o iau din nou de la capăt,
dacă vreţi, şi să pun câteva întrebări fundamentale
despre lucruri de cele mai multe ori nescrise şi uitate.
Dacă ar fi să faceţi astăzi un sondaj în rândurile speciei noastre, întrebând care sunt cu adevărat
cele mai importante întrebări care ţin de supravieţuirea umanităţii şi de prosperitate,
*** ar fi, ştiu eu, ce susţine în realitate viaţa omenească, *** se produce hrana,
ce este energia, ce creează şi consolidează sănătatea publică,
ce anume defineşte un sistem de credinţe util sau dăunător,
Puteţi fi siguri că majoritatea ar avea răspunsuri mai concrete
despre rezultatele le baseball, tendinţele modei,
mondenităţi, şi scrieri religioase.
Să nu înjosim plăcerile culturale şi creativitatea în exprimare
care produc bucurie în această viaţă,
dar noi avem o denaturare a priorităţilor, care s-a dovedit a fi un obstacol uluitor
în viitor al supravieţuirii noastre pe această planetă,
unde majoritatea se confruntă cu probleme din ce în ce mai mari
nu numai datorită neînţelegerii cauzelor reale ale unor astfel de probleme,
ci şi faptului că pur şi simplu nu ştiu ce întrebări să pună;
şi astăzi, nu există o ignoranţă mai distrugătoare la îndemână,
decât conceptul teribil de delirant, cunoscut drept economie modernă.
Asta este, în acest context fundamental, ceea ce am considerat eu de maxim interes.
Ce este o economie?
De unde provin premisele sale fundamentale?
La ce ne referim noi mai exact?
*** este organizarea societăţii un punct de reper pentru ea însăşi?
Există vreun punct de reper? Ce trebuie să facem noi?
De ce discuţiile pe această temă par atât de elitiste
prin vocabularul şi orientarea sa? Este oare aceasta chiar atât de complicată?
Am început să mă satur să tot fiu numit ignorant pe acest subiect
de către auto-proclamaţii experţi, pe care eu i-am contestat,
Am hotărât să citesc eu însumi întregul
curriculum macro-economic al Universităţii Harvard
de la nivel de student până la cel de doctorat,
împreună cu toţi factorii de autoritate: F.A. Hayek, John Mynard Keynes,
Ludwig von Mises; şi am să vă spun ceva, chiar mă bucur că am făcut-o
pentru că nu-mi plac acele judecăţi foarte înguste, ce au nevoie de corecţii,
nu atât în ce priveşte părerea mea proprie despre economie,
dar această viaţă este scurtă, şi am irosit o cantitate de timp uriaşă,
de neiertat, ca să citesc această desuetă,
şi supra-intelectualizată păsărească.
Ah, la naiba!
Bob, n-ai vrea tu să fi un pic mai atent cu asta? Tabloul de siguranţe.
Ai grijă omule, ăsta nu e...
În episodul următor voi detalia,
faptul că economia modernă nu este deloc adevărata economie.
Nu e nimic altceva decât filozofie ideologică,
construită pe baza unei serii de presupuneri
care au creat iluzia de permanenţă.
Nu este absolut nici o relație între integritatea științifică
a cunoașterii mediului în care trăim încorporată în acest model
Sistemul de piață monetar al credințelor religioase
este nucleul central a majorității dezechilibrelor ecologice și sociale
pe care le putem vedea în ziua de astăzi.
Din păcate, este ceea ce numim normalitate, așa *** o percep cei mai mulți.
Am putea începe prin a vedea că această idee şi metodă principală,
este cu adevărat o problemă în societate, şi pentru mine,
este în centrul unei culturi în declin.
De la creatorul trilogiei cinematografice Zeitgeist
vine cel mai terifiant spectacol al realităţii din toate timpurile
The Real ONE
GMP Films prezintă
Cultura în Declin
cu ghidul dumneavoastră, Peter Joseph.
Pământul: O ciudată sferă de piatră, gaz şi apă, nu-i aşa?
Greu de crezut că acest mic balon de elemente chimice plutind în spaţiu,
alimentat în esenţă de soare, ar fi putut da naştere coloratei noastre,
şi până acum destul de turbulentei specii de super-maimuţe,
o specie care de multe ori pare a fi destul de pornită în interesul său de a-şi distruge habitatul,
deşi, ar trebui să spun, destul de pornită în interesul său de a se distruge pe sine însăşi.
- Ce este democraţia?
- Ceva ce are de a face cu tineri care se ucid unul pe celălalt, cred.
- Scuză-mă un moment Bob, ce naiba a fost asta?
Tăiaţi, n-a fost deloc amuzant. A fost chiar deprimant.
Nu puteaţi găsi un tip oarecare trăgând din fund o sticlă reactivă sau ceva de genul ăsta?
Ştiţi ce este demografia noastră şi subiectul spectacolului, nu-i aşa?
Ok, atunci vă rog!
Oricum, probabil imaturitatea noastră este doar o fază,
un ritual tragi-comic de trecere,
care nu diferă de cel al copiilor care trebuie să se ardă
cu o sobă pentru a conştientiza că nu trebuie să o atingă,
sau mecanismul ce ar putea sta în spatele său.
Cu toate acestea, istoria şi caracteristicile acestui mic glob
pot fi descrise ştiinţific cu o bună marjă de precizie:
Acum două miliarde de ani, un amestec de gaz şi praf
care a rezultat cel mai probabil dintr-o reacţie chimică amplă
cu mult timp în urmă, probabil o explozie stelară sau o supernovă;
şi peste câteva milioane de ani acest praf aglomerat în bucăţi relativ mari de rocă,
a generat un câmp gravitaţional pronunţat,
elementele noastre chimice s-au reorganizat lent,
şi au apărut condiţii care să permită existenţa apei şi a unei atmosfere,
care a contribuit la dezvoltarea primelor organisme unicelulare;
şi astfel procesul lent de mutaţii a condus
într-o împrejurare foarte amuzantă la ceea ce avem astăzi: pe noi înşine.
Desigur, sunteţi liberi să credeţi orice poveste a creaţiei vă place:
o coastă din Adam, panspermie extraterestră, ţărâna primordială.
La sfârşitul zilei, utilitatea unor astfel de cunoştinţe este destul de mică.
De fapt, micile noastre creiere de maimuţă
n-ar putea avea niciodată o imagine de ansamblu a ceva atât de complex.
Deocamdată, ceea ce cunoaştem este că universul este guvernat de legi,
nu morale sau religioase, ci de legi care existau
cu mult înainte ca noi să fi ne fi dezvoltat vreodată un creier care să le înţeleagă.
Legi cărora, subliniez foarte clar, fie ne adaptăm
şi pe care le respectăm, fie vom suferi consecinţele.
Aceasta este adevărata faţă a lui Dumnezeu: Legile Naturii.
În multe feluri, istoria universului nostru
este istoria înţelegerii noastre asupra sa,
şi am parcurs un drum lung ca specie
în ce priveşte modul în care ne organizăm în jurul acestor legi.
Probabil, cel mai bun exemplu al acestei adaptări,
sau în multe feluri lipsa acesteia, este modul *** gândim noi despre economie,
fundamentul supravieţuirii noastre sociale.
Cu multe mii de ani în urmă, fraţii noştri super-maimuţe
începeau să descopere *** să implice natura.
Am pornit de la a fi complet la discreţia habitatului,
suplimentându-ne hrana cu ceva vânat,
trăind şi migrând în preajma perioadelor de regenerare sezonieră naturală,
până la revoluţia agricolă, învăţând *** să cultivăm hrana,
*** să creăm mereu [mai multe] instrumente sofisticate pentru a uşura munca
şi efectiv, să învăţăm *** să imităm natura însăşi.
De fapt, această nouă conştientizare şi permanentă ridicare a gradului de înţelegere
în scopul utilizării proceselor naturale în beneficiul nostru
este ceea ce a condus la colosala înnoire tehnologică pe care o vedem astăzi.
Dacă natura face ceva, noi avem şansa de a putea înţelege *** o face,
prin aceste principii ştiinţifice dinamice, de la inteligenţa artificială de astăzi,
care reuşeşte să rivalizeze cu procesele neurologice reale,
la ingineria moleculară care face uz de logica atomică
pentru a recrea manual obiecte materiale.
Şi acum, medicamente pentru disfuncţii erectile din ce în ce mai grave
care, dacă aţi urmărit recent la TV,
ar putea fi cea mai răspândită criză de sănătate în lumea vestică de astăzi.
De la această revoluţie, societatea umană a devenit mai puţin nomadă,
aglomerându-se lent în oraşe,
şi a început să apară specializarea sistemelor de muncă
împreună cu mijloacele de schimb. Un exemplu banal este trocul.
Ai nevoie de câteva ouă? Poate că vei da niscaiva lemn de foc pe care l-ai tăiat
în schimbul muncii fermierului.
Deja, astfel de practici au devenit greoaie şi nepractice după un timp;
astfel ideea de a utiliza unele pietre preţioase,
precum şi aur şi argint ca mijloc de schimb, a uşurat aceste tranzacţii
printr-un sistem de stabilirea a preţurilor bunurilor în termeni ai valorii lor relative.
Aceasta a dat naştere la ceea ce cunoaştem azi drept sistemul ajustabil de preţuri
care, prin formele globale de schimb şi de producţie,
creează o logică brutală, totuşi semifuncţională
în care preţurile bunurilor reflectă echilibrul dintre ofertă şi cerere,
altminteri, cunoscut sub numele de piaţă sau cost de piaţă. Daţi-mi voie să vă explic.
Atunci când vă abateţi pe la un mall şi cumpăraţi a 85-a generaţie
a unui aparat de trăncănit cu telefon şi cameră colostomică încorporată iPupa 4G mp3,
dumneavoastră creaţi o informaţie importantă care este folosită pentru a calcula cererea,
preferinţele regionale şi locale, şi alte date rezultante
în coroborare cu milioane de alţi consumatori ocazionali
care, au cumpărat probabil şi generaţia a 84-a
cu numai două luni înainte pentru un preţ dublu,
creează un flux global de date de intrare şi răspuns
care permite o reglementare aparent raţională a alocării de resurse,
producţiei, distribuţiei, necesarului de forţă de muncă, şi bineînţeles
a consensului de preţ pe piaţa bazată pe oferta şi cererea constatată,
asta fără a mai vorbi de datele generale despre modul în care echipa de marketing
v-ar putea stoarce chiar mai mult, mai târziu.
Acest mecanism este în parte cel la care
marele preot al religiei noastre economice de astăzi,
Adam Smith, făcea aluzie
cu conceptul său de "mână invizibilă" a cauzalităţii în piaţa liberă.
Şi în multe privinţe avea oarecum dreptate .
Acest lucru funcţionează într-un context limitat şi într-un mod brutal.
De fapt, în 1920 un economist pe nume Ludwig von Mises avansează
ideea încă susţinută că fără mecanismul preţurilor
calculul economic, alocarea raţională a resurselor
şi organizarea generală ar fi imposibile.
El a numit-o "Problema Calculului Economic".
Totuşi, lucrurile stau cu totul altfel astăzi decât acum 200 ani
când Adam Smith a publicat lucrarea sa "Bogăţia Naţiunilor"
sau când Ludwig von Mises a elaborat critica sa asupra planificării centralizate.
Adevărul este că argumentele s-au schimbat. Acum dezbaterile economice sunt
cu privire la ceea ce este în realitate sustenabil şi progresist pentru specia umană,
nu doar la mecanismul circulaţiei banilor.
Deşi este adevărat că sistemul de preţuri ar putea permite
calculul elementar al datelor ofertei şi cererii,
pentru a facilita alocarea raţională a forţei de muncă, distribuţia şi aşa mai departe,
se ignoră factorii operaţionali reali
care se referă la adevăratul management terestru eficient
rezultând de aici definiţia reală a economiei
care este: eficienţă optimizată la toate nivelurile.
De exemplu, nu se dă nici o atenţie alocării optime de resurse
bazată pe efectele cele mai eficiente ale materialelor.
Alocarea raţională a resurselor nu mai este raţională
dacă de cele mai multe ori favorizează epuizarea acelor materii prime; din punct de vedere ştiinţific,
nu sunt luate imediat în considerare şi analizate prin comparaţie.
Nu se acordă nici o atenţie eficienţei în organizarea
producţiei tehnice în sine, şi tot ce trebuie să faceţi este
să analizaţi maşina de risipit a globalizării pentru a vedea această nebunie în acţiune.
De asemenea, nu se acordă nici o atenţie necesităţii de regenerare sau procedeelor de reciclare:
o necesitate reală de utilizare raţională şi responsabilă a resurselor
pe o planetă finită,
nici nu există o eficienţă reală în producţie sau distribuţie,
în nici o accepţiune ştiinţific optimizată
o astfel de metodă este, aşa *** va fi descris mai detaliat imediat,
totodată contrară logicii inerente a sistemului de piaţă în sine.
Toate acestea, asociate cu alţi parametri importanţi
ceruţi de o economie cu adevărat eficientă, sunt pur şi simplu ignorate, sau chiar mai rău,
presupuse a fi inerente funcţionării mecanismului preţurilor,
când este clar, că nu sunt.
Vedeţi, conceptul de eficienţă a mecanismului preţurilor
converteşte interacţiunea subiectivă în masă a consumatorilor
în evaluările înguste ale cererii, producţiei şi distribuţiei regionale.
Asta nu are nimic de a face cu modul sau cauza pentru care organizarea industriei este ceea ce este.
Astfel de factori sunt lăsaţi la bunul plac al producătorilor
care lucrează numai pentru profit, ignorând complet
reglementările naturale ale principiilor ştiinţifice ale sustenabilităţii.
Eh, omule!
Vedeţi, în centrul "Problemei Calculului Economic"
există într-adevăr argumentul că suntem complet iraţionali,
că nu putem fi organizaţi într-un mod care să fie eficient din punct de vedere structural;
suntem în esenţă prea nebuni.
Prin urmare, trebuie să avem o anarhie economică generală
pentru a ne organiza societatea şi nu există nici o altă cale în afara ei.
(*Prostii!*)
Încă o dată, astăzi lucrurile sunt cu totul diferite decât erau mai înante, şi o scurtă trecere în revistă
a programării moderne a computerelor şi a ingineriei sistemelor
vă va spune nu numai că inteligenţa algoritmică
a tehnologiei noastre senzoriale şi de măsurare de astăzi poate,
împreună cu calculul sinergic pe computere,
să orienteze toţi factorii existenţi luaţi în considerare anterior
prin mecanismul preţurilor aşa *** îl cunoaştem,
ar putea să pună în ecuaţie factorii cu adevărat relevanţi ai eficienţei optime
şi sustenabilităţii care încă lipsesc.
Acesta ar fi modul de efectuare a unui calcul economic real pentru industrie,
nu doar datele brute incomplete invocate prin preţ.
Aşadar, întorcându-ne înapoi la gospodăria noastră, Pământul,
ce este acest lucru în realitate? Este un sistem,
un sistem de legi simbiotice.
În centrul tuturor principiilor de sustenabilitate
stă recunoaştera sistemului de cel mai înalt ordin, ca sistem de referinţă.
Mecanismul preţurilor pe de altă...
Bob, ce-a fost asta?
Iisuse Christoase, Louie!
Bob, de ce nu mi-ai spus că Louie era deja aici?
Doamnelor şi domnilor, avem un invitat special aici la Cultura în Declin,
ghidul nostru logic local, Louie-Logica Gremlin.
Louie are o stare de puternică nervozitate faţă de orice lucru ilogic, şi lucrează la...
Bine, Bob, trebuia să pui diavolul Demopublican înapoi în cuşca lui
sau Louie se va speria...Oh, la naiba! Opreşte camera!
(Probleme tehnice, vă rugăm să aşteptaţi)
Îmi cer scuze pentru asta doamnelor şi domnilor. Aşa *** am menţionat,
Louie, aici de faţă, devine un pic frustrat când vine vorba de ceva ilogic
şi Demopublicanul este un soi de duşman de moarte al său.
Oricum, Louie, de vreme ce te avem în mijlocul nostru, vreau să-ţi pun câteva întrebări.
Este oare piaţa liberă în realitate
un fundament sănătos al sustenabilităţii pentru specia umană?
Categoric nu.
Modelul pieţei libere în epoca modernă nu se sprijină pe nici o bază logică
Deoarece cadrul său de referinţă este decuplat
de cunoaşterea ordonatoare a ştiinţelor fizice.
Premiza este depăşită şi periculoasă.
Ei bine, ce ne poţi spune despre dorinţele infinite şi nevoile umane?
*** să luăm în calcul o astfel de complexitate?
Dorinţele infinite şi ideea că oamenii sunt prea complecşi sau incompatibili pentru o economie planificată,
şi eficientă din punct de vedere ambiental, este de cele mai multe ori propagandă şi înşelătorie.
Consideraţiile istorice cu privire la comportarea colectivităţilor umane arată o profundă adaptabilitate
şi dacă dv oameni buni nu aţi fi fost atât de manipulaţi prin publicitate; trăind într-un model economic consum-
creştere, nevoile şi dorinţele dv ar fi fost extrem de diferite.
Valorile dv sunt pur şi simplu denaturate.
Umanitatea trebuie să-şi bazeze "dorinţele" sale pe principiul sustenabilităţii.
Adevăratul calcul economic ar dezvălui de asemenea în acest sens
modul în care abundenţa este posibilă astăzi pe pământ pentru toate nevoile omeneşti.
Motivul pentru care lumea dv are 3 miliarde de oameni flămânzi şi săraci
este o consecinţă a calculului monetar - nu a calculului ştiinţific.
Sistemul preţurilor este un calcul eronat.
Şi amintiţi-vă, libertatea umană este o iluzie romantică.
Oamenii n-au avut niciodată o libertate adevărată
atunci când ne referim la ordinea naturală. Fie vă aliniaţi, fie veţi suferi.
Mulţumesc foarte mult Louie, apreciez asta.
Ei bine, o aveţi aici, oameni buni.
Totuşi, lăsând logica deoparte, opiniile despre sistemul nostru economic se răspândesc considerabil.
Astfel, pentru a obţine aprobarea unanimă a unor oameni asupra chestiunii, mergem direct
la corespondentul nostru "Cultura în Declin" din New York,
Marele Scotty D, care locuieşte pe Wall Street.
Mulţumesc Peter, sunt Scotty D şi mă aflu în faţa Bursei de Valori din New York.
Astăzi suntem aici în New York City
numai pentru a încerca să discutăm cu câţiva oameni de pe stradă şi să descoperim puţin
ce se întâmplă cu percepţia lumii asupra economiei.
Cultura în Declin: Omul de pe Stradă
Domnule, vreţi să discutăm despre economie?
V-ar plăcea să discutăm despre economie?
V-ar plăcea să discutăm despre economie?
Eu chiar rumeg la asta,
dar nu cred că oamenii vor să discute, fie şi despre economie.
(Tocmai am discutat cu supervizorul meu şi mi-a spus că nu o pot face aici) Of...
Totuşi, a existat un tip care era dispus să-mi vorbească.
Care credeţi că este definiţia economiei?
Stând aici în faţa Wall Street-ului, sunt chiar curios.
Ce credeţi că este economia?
Ei bine, aş spune că economia este, este în realitate
bazată doar pe bani, nişte chestii ce vor veni,
ştiţi dv., de aici de pe Wall Street.
Nu-s decât banii cei care creează sistemul...
care-l generează în întregul NY şi pentru toată lumea.
Dar e doar o chestiune de bani, ceea ce pune lumea în mişcare.
Ştiu ce gândiţi. Gândiţi cam aşa:
"Despre ce discută tipii ăştia?!"
Dar în realitate, el probabil ştie tot atât de mult despre economie
cât ştiu eu despre intervievarea oamenilor pe stradă.
Şi, se pare că, asemeni multora dintre noi,
în realitate nu ştie în nici un fel ce este economia.
Preia legătura, Peter. *Omul de pe Stradă*
Mi se pare mie sau aţi remarcat că
sunt de vânzare în lume mai multe lucruri decât au fost vreodată înainte,
şi nu mă refer la mărfuri din magazinul dv. local.
Astăzi, raţionamentul pieţei este că
totul este de vânzare şi nimic nu este sfânt.
Aveţi nevoie de nişte bani? de ce nu vă închiriaţi fruntea pentru reclamă comercială?
Sau şi mai bine, de ce nu cumpăraţi o poliţa de asigurare pe viaţă
a vecinei dv. mai vârstnice, ca atunci când moare
să puteţi obţine un venit frumuşel? Da, este legal!
Sau poate că este vorba de acele mici chestii care te fac fericit.
Aşadar, decât să pui această păpuşă explozivă în maşina ta
pentru a folosi banda de autostradă,
cumpăr-o pur şi simplu, aşa *** o poţi face în Minneapolis.
Sau poate vă arde să masacraţi acel rinocer negru din Africa, pe cale de dispariţie.
Ei bine, puteţi. Vă costă 150.000 dolari.
Dar hei, asta-i acolo. '150,
cerule, nu mă văd mâncând acel rinocer!'
Sau mai grav, poate copii dumneavoastră nu excelează la învăţătură.
Ei bine, piaţa are o soluţie. Plătiţi-i!
Plătiţi-i să citească şi să primească note bune, aşa *** o fac în Dallas, Texas.
Dar probabil asta este nejustificată, deoarece atunci când ei vor atinge vârsta studenţiei
majoritatea universităţilor prestigioase vor căuta alte modalităţi de admitere
din moment ce s-a făcut o donaţie generoasă pentru noua bibliotecă.
Vreţi să vă serviţi ţara, dar v-aţi săturat de toate acele
regulamente de război ale Naţiunilor Unite şi de solda sărăcăcioasă?
Intră pur şi simplu în legiunea tot mai numeroasă a contractorilor militari privaţi
care înlocuieşte treptat armata SU în general.
Sau ce spuneţi de iubire?
Vreţi o întâlnire, dar nu vreţi să treceţi prin toate incertitudinile?
Femeile de acum înainte vor merge la întâlniri cu cei mai importanţi ofertanţi de pe siturile matrimoniale.
Uitaţi de conversaţii, mai bine plătiţi câteva sute de dolari
pentru a convinge femeia aleasă, a vă permite să-i plătiţi cina.
Sunt sigur că va fi o relaţie de lungă durată.
Sau probabil cel mai important,
afacerea dvs. are nevoie de adoptarea unei legi care să garanteze profitul?
Ei bine, nu trebuie decât să angajaţi un lobbist care să influenţeze Congresul!
Aşa *** am menţionat în episodul precedent din Cultura în Declin,
nu există nimic, în spectrul politic şi legislativ,
care să nu fie în mod categoric de vânzare.
De fapt, de ce credeţi că sistemul judiciar permite ca majoritatea infracţiunilor
să fie compensate prin fondurile monetare?
Dar chiar dacă faci ceva rău cu adevărat şi înfunzi puşcăria
nu vă agitaţi, pentru că în asemenea cazuri
puteţi plăti cam 80 de dolari pe noapte, pentru o sporire elegantă de confort
într-o celulă curată, într-o zonă plăcută a închisorii.
O numeşti, o poţi cumpăra, şi nimic nu este sfânt.
La 143 ani de la adoptarea Celui de-al 13-lea Amendament al Constituţiei SUA
şi la 60 de la Articolul 4
al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului a ONU
care au condamnat sclavia şi comerţul cu sclavi în toată lumea,
astăzi există mai mulţi scalvi decât în toată istoria umanităţii,
traficare a peste 30 milioane prin diferite scheme de profit.
Dar, ce puteţi spune despre etică, m-aţi putea întreba?
Ei bine, ce spuneţi de asta? Etica şi moralitatea
continuă să fie redefinite prin etosul economic al zilei,
şi atunci când un afacerist de pe Wall Street face milioane de dolari
pariind împotriva monedei şi prin urmare a prosperităţii unei alte ţări,
vă pot asigura că va dormi ca un prunc la noapte,
şi de ce n-ar face-o? Pur şi simplu el face ceea ce este recompensat
şi încurajat de sistemul economic global.
Psihologia intrinsecă a pieţei
nu are de a face cu altceva, decât cu propria sa perpetuare.
Atunci când auzi politicieni spunându-ţi că invadează o ţară săracă oarecare
pentru a aduce libertatea şi democraţia,
trebuie să înţelegeţi ce implică acele cuvinte în realitate.
Libertatea pe care ei o aduc este libertatea de piaţă,
şi democraţia pe care ei o aduc este democraţia puterii de cumpărare:
libertatea de a utiliza banii pentru trafic de influenţă,
de fapt, libertatea de a restricţiona libertatea celorlalţi.
Totuşi, hai să ne întoarcem la chestiunile acestea tehnice.
Lăsând la o parte denaturarea pieţei raţionale
care consideră totul de vânzare,
lăsând la o parte falsa prezumţie că mecanismul de piaţă
ia de fapt în calcul trăsăturile reale
ale unei practici economice eficiente şi sustenabile,
şi lăsând la o parte dezordinea fundamentală a sistemului de valori
care emană din principiile generale ale evoluţiei,
să facem acum un mic test. Bine aţi venit în Economia Modernă 101
Prima Întrebare: Dacă aţi trăi pe o planetă
cu resurse finite şi o populaţie în creştere,
aţi încuraja o economie bazată pe nevoia de creştere şi consum
pentru a menţine totul în stare de funcţionare?
Răspuns corect: Nu.
Faptul că economia noastră reclamă literalmente un consum
şi o creştere constantă pentru a menţine PIB pe linia de plutire şi oamenii ocupaţi
nu sunt atributele unei economii, ci ale unei anti-economii.
Întrebarea a doua: Dacă aţi fi un producător
aţi face bunuri cât mai durabile şi adaptabile posibil
dată fiind natura finită a resurselor
şi preocuparea pentru productivitatea muncii?
Răspuns: Da. Astăzi este invers,
şi nu numai că toate bunurile sunt de slabă calitate chiar din momentul în care sunt făcute
din cauza nevoii corporaţiilor de eficienţă a costurilor pentru a rămâne competitive,
dar totodată majoritatea companiilor sunt antrenate în ceea ce se numeşte degradare controlată
care limitează în mod deliberat calitatea mărfii pentru a încuraja cumpărarea repetată
în scopul unui profit mai mare.
Întrebarea a treia: Dacă aţi fi un planificator socio-economic,
aţi încuraja pe oricine să cumpere orice,
stocând acea proprietate personală, ca protecţie,
chiar dacă multe bunuri sunt utilizate rar?
Răspuns: Nu. Asta ar fi ineficient.
Realitatea că utilitatea bunurilor este relevantă numai dacă ele sunt utilizate reprezintă o realizare
datorată tocmai unui sistem de bunuri partajate,
nu a unui sistem orb de proprietate universală
și trebuie că este cea mai rațională manieră de apreciere.
Întrebarea 4: *** rămâne cu inițiativa?
Veți dori să impulsionați mediul competițional în mod direct
de maniera fiecare pentru el sau pentru un grup restrâns?
Răspunsul corect: Nu. Cunoscând tot ceea ce știm astăzi
despre mentalitatea competitivă și modul în care aceasta creează abuzuri,
coraborat cu realitatea că partajarea și distribuirea informațiilor
este efectiv ceea ce conduce către progres la nivel social,
competiția poate fi văzută ca un regim de limitare a posibililităților
ca și consecință filosofică a acestei abordări.
Întrebarea 5: Care ar fi fundația recompensărilor astăzi?
Va fi necesar ca fiecare ființă umană să lupte contra alteia pentru un loc de muncă
deoarece acesta este scopul în viață?
Nu. Asta ar fi crud și neproductiv
la nivelul actual la care a ajuns tehnologia.
Tehnologia modernă are capacitatea de a crește productivitatea
dincolo de orice altă limită cunoscută în istorie,
nemaivorbind de siguranța și eficiența ei în general.
Să susții munca umană pentru venituri
raportat la eficiența acestor mijloace este pur și simplu absurd.
O reflecție finală: Dacă ar fi să facem un pas înapoi și să reflectăm la
modul în care familia umană se comportă în lumea de azi,
de la materialismul Vestului la extremismul islamist al Estului,
de la războiul nuclear la necrofilie,
ne confruntăm cu o neagră și extrem de zbuciumată realitate.
Realitatea crudă este că suntem maimuțe în sălbăticie,
abia ieșite din junglă pe această planetă
sau citându=l pe marele și nemuritorul George Carlin,
abia ieșite din EVUL MEDIU, de fapt,
după o perioadă de temeri adânci și confuzii privitoare la cine suntem,
și ce înfăptuim, *** interrelaționăm unul cu celălalt,
fără să mai vorbim de *** interacționăm cu mediul care ne-a dat naștere.
De o parte a spectrului avem un uriaş spectacol al vanităţii omeneşti:
ignoranţă încăpăţânată, atât de mare încât dacă aţi fi ca mine,
v-aţi întreba uneori de ce ar trebui să tot încercăm.
Că probabil această specie merită tot ce primeşte
şi soarta sa ca o fundătură evoluţionistă,
o mutaţie genetică eşuată, ar putea fi o speranţă ideală pentru acest univers.
Totuşi pe de altă parte cinismul,
e lesne de văzut că există o schimbare tot mai evidentă în minoritatea
care încet-încet va deveni majoritate dacă o lăsăm.
O trezire este pe cale să se producă, o trezire
în care oamenii au oprit impunerea idealurilor lor tradiţionale
şi a variatului bagaj ideologic al lumii,
şi în loc să înceapă să asculte,
ceea ce instrumentele ingeniozităţii noastre ne-au permis,
ascultă mesajul naturii însăşi.
Dacă există vreun context care necesită o intervenţie serioasă
privitor la legile naturii care ne guvernează,
dacă există vreun context în care trebuie pur şi simplu sa acordăm atenţie,
pregătiţi fiind să renunţăm la toate prezumţiile noastre anterioare şi să ne schimbăm în mod corespunzător,
aceasta este contextul economic.
Economia nu este doar o teorie
a procesării şi distribuirii resurselor.
Este un modelator fundamental al valorii care programează tiparele noastre comportamentale,
care se extinde în toate domeniile psihologiei noastre.
Este religia globală neobosită în care oamenii fie că le place, fie că nu,
şi toţi aceia dintre noi care doresc să vadă triumful raţiunii asupra dogmei,
avem un drum foarte lung de parcurs.
Apărătorii modelului de piaţă liberă al economiei vă vor spune
că nu există nici un alt sistem posibil de organizare a societăţii,
că fundamentul concurenţial este singura cale posibilă
de a stimula cultura noastră primitivă.
Vă vor spune că intervenţia economică limitată a guvernului
este cheia succesului în menţinerea integrităţii reale a economiei de piaţă
şi de asemenea a menţinerii aşa-zisei libertăţi,
care, spun ei, ar fi rapid degenerată
în tiranie şi oprimarea a putea să apară
dacă vreun tip cooperatist sau planificat de practică economică ar fi aplicat.
Ei discută despre economia de piaţă "reală":
un ideal utopic care susţine mâna invizibilă,
căreia dacă i s-ar permite să funcționeze fără intervenție, ar diminua sărăcia,
lipsurile, abuzurile, corupția, conflictele și ineficiența
atât de des întâlnite în zilele noastre.
Așadar, cu toate aceste religii, deziluzia este un fapt,
pentru că astăzi piața este de fapt mai liberă ca niciodată
cu statul fiind nimic altceva decât o corporație părinte
care lucrează pentru a suplini subsidiarele care îl întrețin.
Totul este de vânzare și nimeni nu mai contează.
Toate legile naturale și realitățile fizice care ar putea integra bazele
pentru o eficiență tehnică planetară reală
și pentru o preocupare și motivare în această direcție, dacă li s-ar permite,
ar putea pur și simplu transforma lumea într-un loc
cu o vastă abundență și prosperitate, niciodată atinse până în prezent,
au fost îngropate și eliminate,
doar din simplul motiv că se află fără tăgadă în umbra unui soi de eficiență
numită eficiența de piață, o eficiență care urmărește doar banii,
o eficientă care este realmente decuplată
de ceea ce susține viața însăși,
o eficiență care este circulară și al cărei motivație
nu este recunoșterea legilor imuabile ale naturii,
legi ale naturii care, de fapt, sunt singurul guvern real
și singurul sistem legislativ care va exista vreodată.
Dar, repet, cine spune că asta contează?
Poate că ar trebui ca toți să trecem peste asta.
Poate că este un fapt real că umanitatea,
aceasta tragi-comică parodie însăși, ca fim obiectivi,
făcând tot ceea ce se știe, poate că acesta este calea ei,
și poate că atât ne duce capul, poate că suntem genetic defecți,
și poate că așteptăm doar să râdem la final
când Nava Pământ se lovește de acest zid psihologic.
Cred că timpul o va spune.
Și până atunci luați loc, mâncți niște floricele
și priviți la cea mai faină emisiune din toate timpurile.
Și până data viitoare, eu sunt Peter Joseph,
un promotor și o victimă a Culturii în Declin.
Așa *** văd eu lucrurile, probabil nu trebuie o demonstrație mai bună a nebuniei rigorilor umane decât acestă imagine îndepărtată a lumii noastre mici.
Concluziile noastre, propriile noastre imagini privind propria noastră importanță și poziția noastră privilegiată în Univers, nu sunt altceva decât imagini pale și inconsistente.
Planeta noastră este un singur fir de praf, plutind în întunericul cosmic.
În micimea noastră - în tot acest infinit - nu este nici un semn că va veni de undeva vreun ajutor pentru a ne salva de noi înșine. Depinde doar de noi. Carl Sagan
Câteva citate din această producție fac obiectul drepturilor de autor, pentru care nu avem permisiunea. Încercați să ne dați în judecată.
V-ar place să vorbim despre economie?