Tip:
Highlight text to annotate it
X
Șoparârlele Gacko, lăcustele, viermii, lubenițele,
elefanții, bacteria E. Coli, omul și ciperca,
sunt atât de diferite în formă și funcție,
dar umitor de asemănătoare în felul *** le e determinată funcția și forma.
În primul rând, toate organismele sunt alcătuite din una sau mai multe celule.
Toate celulele din toate organismele vii de pe Pământ
conțin toate informațiile necesare
pentru a se multiplica și a crea variante ale lor însăși.
Informațiile sunt stocate într-o moleculă lungă
dar destul de simplă numită ADN
sau Acid Dezoxiribonucleic.
ADN-ul din fiecare organism viu e făcut din lanțuri de 4 molecule mai mici
numite nucleotide. Diferența dintre om și o ciupercă e dictată
de ordinea de înșiruire a acestor nucleotide în lanțul ADN.
Cele 4 părți diferite din nucleotide se numesc baze.
Sunt alcătuite din câțiva atomi de carbon, oxigen , azot și fosfor,
iar moleculele arată astfel.
Fiecare din aceste 4 baze e atașată la un schelet molecular identic,
un zahar numit dezoxiriboză -- litera D din ADN -- și un fosfat.
Să simplificăm aceste nucleotide și să le reprezentăm astfel.
Prin urmare, o înșiruire de nucleotide îmbinate prin molecula de zahar arată așa.
Iar molecula de ADN în care aceste șiruri de informații sunt stocate arată așa.
Dar *** dictează o simplă moleculă forma și funcția a milioane de ființe vii?
Gândește la ADN ca la o imensă bibliotecă de informații,
informații folosite pentru un singur scop:
să dicteze construirea diverselor molecule de proteine.
Proteinele sunt cele care construiesc celulele, le asigură funcționarea,
modificarea și reproducerea. Iată unde apare familiarul cuvânt „genă”.
Dacă ADN-ul e o bibliotecă de informații, o genă e o carte din bibliotecă.
O genă e un segment din molecula ADN.
Presupunem că organismul are nevoie de o anumită proteină, *** ar fi insulina.
Ca s-o obțină, unele celule trimit o proteină-semnal prin circuitul sangvin
la celulele din pancreas unde se fabrică insulina.
Proteina-semnal spune altor proteine în nucleul celulelor
să deschidă helixul ADN la gena ce codifică insulina
și să înceapă să producă insulină.
când destulă insulină e produsă
o altă proteină-semnal vine la pancreas și-i spune să se oprească.
E ca și *** ai căuta o carte în biblioteca ADN despre insulină
și apoi, când ai terminat, o pui la loc.
Există gene pentru aspecte vizibile și invizibile din corpul nostru,
ca genele pentru culoarea ochilor, proteinele-pigment pentru culoarea pielii, părului,
pentru pornirea și oprirea creșterii oaselor,
pentru grupa de sânge, pentru câte degete, brațe și picioare ai,
pentru proteine ce influențează cât de mult trăiești.
ADN-ul tău conține 25-40 de mii de gene,
în timp ce ADN-ul unui vierme, plantă sau musculiță de oțet
conține 12-20 de mii de gene.
Unele gene au o secvențiere de nucleotide diferită de ale tale,
iar altele sunt similare cu ale tale.
Deși se întâmplă rar,
secvențierea nucleotidelor noastre se pot schimba
ca rezultat al deteriorării spontane sau cauzat de mediu
care ar putea șterge sau schimba o poziție a unui nucleotid.
Asta modifică gena implicată și poate modifica proteina.
Majoritatea acestor modificări, numite mutații,
au efect mic asupra organismului sau asupra descendenților,
unele introduc defecte ușoare
și câteva pot face organismul mai adaptat la mediul lui.
Exact aceste modificări minore în secvențierile genelor din ADN, acumulându-se în milioane de ani,
crează diferențele dintre organismele vii, de la gecko la lăcustă,
viermi, pepeni, elefanți, E. Coli, om sau ciupercă.