Tip:
Highlight text to annotate it
X
În preajma anului 1900,toţi fizicienii, şi mai ales Einstein, se confruntau cu o mare problemă:
nu reuşeau să înţeleagă *** se mişcă lucrurile. Înainte să spuneţi că exagerez,
uitaţi-vă la pisica asta! Se vede clar că pisica se îndepărtează de Einstein
cu o viteză constantă… dar fă o transformare prin deplasare, şi acum pare că Einstein
e cel care se mişcă. Acesta e "clasica teorie a relativităţii," dar ideea e că
această deplasare schimbă lucruri relative,
*** ar fi poziţia si viteza, şi nu pe cele absolute, *** ar fi
distanţa dintre Einstein şi pisică.
Problema: chiar înainte ca Einstein să se nască, fizicienii au demonstrat
ca viteza luminii e un lucru absolut, care nu poate fi schimbat, aşa că orice deplasare
pe care o facem trebuie să păstreze viteza de mişcare a luminii.Dar evident aşa nu
mai putem face transformarea, deci nu putem explica
*** altceva decât lumina se mişcă!
Ok, m-am grăbit… există o soluţie. – o vedeţi? Noi porneam de la premisa că
transformarea noastră trebuie să păstreze timpul constant. Dar nicio lege
a fizicii nu spune că timpul trebuie să rămâna constant… aşadar
dacă rotim unităţile de timp şi le deplasăm simultan, păstrăm aceeaşi viteză
a luminii, dar şi explicăm *** lucrurile se mişcă.
Desigur,nu Einstein a descoperit această "teorie a relativităţii restrânse" în 1905
- o făcuse deja un om pe nume Lorentz cu 10 ani înainte. Dar Lorentz a crezut
că această rotire a timpului era un truc matematic…A fost nevoie de Einstein
să afirme că "rotaţia timpului" există, că timpul ESTE relativ, şi că astfel
evenimente simultane pentru un observator nu sunt simultane
pentru un alt observator. Asta da transformare de perspectivă.