Tip:
Highlight text to annotate it
X
Inventarea de sine și co-crearea intimității relațiilor în fiecare moment
Bun-venit tuturor.
Câteodată sunt întrebat despre karma de a fi
un mentor, un învățător, un ghid spiritual.
Și cât timp rămân sincer cu mine, nu îmi fac niciodată griji
despre karma, deoarece nu cred că ar trebui să am
răspunsurile corecte pentru tine sau pentru oricine altcineva.
Ceea ce cred este că felul în care abordăm
o conversație, sau felul în care interpretăm un vis
sau lucrăm la un vis, felul în care
scriem într-un jurnal, este de fapt un proces de invenție.
Nu îmi fac griji dacă interpretez un vis
în mod corect sau greșit.
Mă inspir din tot ce am trăit și am învățat,
din intuiția mea, din viziunea proprie atunci când aud visul altcuiva,
și reflectez asupra visului lor, și asupra visului meu.
Dar nu îmi fac griji dacă este sau nu
interpretarea corectă, deoarece această concepție -
că există o cale corectă de a trăi,
și că câteodată suntem pe un curs deviat...
de fapt, nu cred că ne rătăcim vreodată cu adevărat.
Eu cred că oriunde am fi, prin felul în care
suntem prezenți la circumstanțele din acel moment,
acel moment, plus felul în care mă raportez la el atunci,
este o co-creație.
Și dacă îmi spun că nu vreau să fiu așa *** sunt,
creez frustrare și nefericire.
Dar dacă zic „ok, așa sunt eu”
„totul este așa *** este”
atunci creez ceva mai aproape de acceptare
și ușurime.
Dar ideea este că inventez.
Jung a inventat Psihologia Jungiană.
Freud a inventat Psihologia Freudiană.
Euclid a inventat matematica sa,
pe care încă o folosim și astăzi.
Newton a inventat o nouă înțelegere
asupra felului în care obiectele interacționează în spațiu.
Mereu inventăm.
Doar îți ofer această idee:
*** ar fi să vezi viața ta ca un proces de continuă reinventare?
Dacă repeți același lucru iarăși și iarăși
și te aștepți ca ceva nou să se întâmple,
atunci nu inventezi.
Pur și simplu perpetuezi aceleași situații.
Ești prins într-un anume de mod de a funcționa.
Te limitezi.
Dar dacă faci ceva diferit, chiar și
să-ți scuturi corpul când apare o emoție puternică
pe care nu știi *** să o tratezi, iar altădată
te-ai fi înfuriat, acea diferență inventează o nouă posibilitate.
Chiar și ceva atât de simplu.
Einstein zicea că dacă tot faci aceleași lucruri
din nou și din nou, și aștepți
rezultate diferite, atunci ești nebun.
Haide să vedem viețile noastre ca o oportunitate de a inventa.
Hai să ne debarasăm de învinuire și să zicem
„ok, *** aș putea să creez ceva ce nu am mai făcut niciodată?”
*** mă pot raporta altfel la ce simt acum,
sau la ce gândesc acum?
Măcar într-un mod puțin mai original, sau într-un mod
cu totul nou, doar să văd ce va creea.
Ca să văd la ce dă naștere acel proces de inventare.
Știu sigur că dăm naștere la ceva în fiecare moment.
În fiecare moment este precum un joc amoros
între conștiență, și lucrurile de care suntem conștienți.
Felul în care conștiența mea abordează un sentiment.
Felul în care conștiența mea abordează gândurile și credințele mele.
O nouă invenție.
Abordează delicat,
și se creează o nouă realitate.
Abordează situația cu o respingere,
iar atunci se creează o altă realitate particulară.
Abordează cu acceptare.
Iarăși, o altă realitate.
Nu spun că respingerea este rea și acceptarea este bună.
Vreau să spun că poți inventa, și atunci creezi
într-un mod cu totul diferit.
Și astfel vom transcende,
și vom transcende, și așa până la nesfârșit.
Așa că, gata cu învinuirea.
Hai să vedem dacă putem reinventa viețile noastre, relațiile,
prieteniile, în noi feluri.
Dacă nu merge, inventează altfel.
Dacă nici așa nu merge, în sensul că nu te conduce
către o conectare mai bună, atunci încearcă altfel.
Cu multă iubire.