Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea: Reef
addic7ed.com
Cursa senatoarei spre Casa Albă
Să fie "Preşedinta Meyer"?
Senatoarea se precipită.
Selina-şi suspendă campania
Decăderea lui Meyer
Selina, "mândră" să fie VEPE
VICEPREŞEDINTA
Sezonul 2, episodul 3
"Ostatici"
Voi vedeţi asta? Ia uitaţi. Sean Penn
face mai multe ca noi pentru ostatici.
Bieţii copii...
Sunt de vârsta Catherinei.
Aş fi groaznic într-o situaţie cu
ostatici, chiar şi ca luător de ostatici.
Niciun răspuns de la Secretarul Apărării
cu însoţirea lui la baza puşcaşilor?
Nimic de la Maddox, dar ştie că acum
am un rol mai mare la Casa Albă,
adică am o pulă mai mare,
adică poate să mi-o sugă.
Şi cât îmi place asta!
*** stăm cu discursul meu?
O schimbare minoră.
Doar un cuvânt, de fapt.
"Răspunsul gândit" este acum
"răspuns robust".
"Robust"? Dane, îi tare bun. Adică,
suficient de subtil să par loială lui PSUA.
- Asta va electriza DC.
- Da, va AC DC.
Robust chiar e un cuvânt bun.
Şi nu-l auzi prea des, ca pe "îngâmfat".
Ştiţi, e ceea ce aţi vrea să auziţi într-o
criză cu ostatici. Robust, nu îngâmfat.
Tu ce zici, Mike?
Ce zici de "robust"?
"Robust"? Îmi place. Mă duce cu gândul
la vin, aşa-mi şi plac licorile roşii.
Îţi plac licorile
prin paie spiralate, nu, Mike?
Ai gogoşi pe tine, Mike.
Sue, succes la audiere.
- Nu uita, Sue, fii plictisitoare.
- Voi fi.
Ai sosit la întâlnire?
Nu aştept pe nimeni.
- Sue, sunt înlocuitorul tău, Cliff.
- Cliff. Salut, eu sunt Gary.
Vecinul tău. Nu uita,
ai grijă de Selina, bine?
- VP vine de la Vârtos de Preţioasă. Bun?
- Bun.
Cliff, asta-i VEPElopedia.
Conţine tot ce trebuie să ştii.
Sper că are şi CliffsNotes.
Era o aluzie la numele meu.
Numele meu e Cliff.
Nu face glume, Cliff. Eu n-am un simţ
al umorului şi n-ar trebui să ai nici tu.
Bună dimineaţa.
*** reuşeşti oare să faci două cuvinte
atât de plăcute să sune atât de enervant?
Şi iată-l, omul care nu poate nici
să se pişe fără să-şi sondeze coaiele.
- Adu-mi dosarul cerise, Jonah.
- Cerise...? Bine, domnule.
Vizita de azi a VP-ului la bază.
Secretarul Apărării Maddox e pe măsura
numelui său. E turbat ca un taur.
Voi avea grijă să nu se ia în coarne
când ajungem acolo.
VEPE-ul e mai îngrijorat
de situaţia ostaticilor.
Da, vorbeam cu PSUA aseară. I s-a sculat
pula la gândul atacului mare cât Jonah.
Apoi vorbeşti tu cu el de dimineaţă
şi brusc e total împotriva operaţiunii.
Tot ce fac e să-i ofer PSUEI sondajele.
Cifre reci.
Detest cifrele. Există culturi care
n-au cifre şi se descurcă foarte bine.
Deci eşti nepotrivit pentru meseria asta,
Ben, şi ar trebui să-ţi dai demisia.
Dincolo de criza lui Ben, VP-ul crede
că e necesar un atac militar rapid.
Da, precis şi chirurgical,
precum lobotomia ta, Kent.
- Dosarele cerise, domnule.
- Nu, ăla-i cireşiu. Cerise.
Scuze, domnule. Trebuie că am
o anumită formă de daltonism.
- Coc tăiţeii ăştia zi de zi.
- Analogia tăiţeilor... Veţi adora asta.
Eu am să plec.
Trebuie să fie încălziţi la 800 waţi
timp de trei minute şi 35 de secunde.
Mai mult de-atât, se uscă.
Mai puţin, vor fi moi şi jilavi
ca părul unei dame în ploaie.
- De ce vorbim de tăiţei?
- Nu, staţi să reformulez.
- De ce pula mea vorbim de tăiţei?
- Vă spun eu de ce.
Criza ostaticilor, tăiţeii...
Acelaşi principiu.
Ambele necesită sincronizare precisă
şi nicicare nu trebuie grăbită.
Inacţiunea devine de neconceput
numai când peste 65% din americani
sprijină intervenţia,
chiar şi cu victime.
Deci vreţi să-i spun dnei Vicepreşedintă
că nu facem nimic până atunci?
A aştepta nu înseamnă
a nu face nimic.
Eu aleg să-mi aştept tăiţeii,
deşi glandele mele salivare urlă la mine
ca păsările proaspăt eclozate.
Dar îmi vor mulţumi
că am aşteptat până...
Tu ai cronometrat toată analogia asta
de căcat pentru micul tău clinchet?
Asta-i în pula mea penibil.
Auzi, ceva veşti de la Maddox?
Scuipă foc fiindcă vin şi eu la bază?
- Nimic. Nada.
- Serios?
- E straniu, nu-i aşa?
- Este straniu.
Auzi, Neilio? Am ajuns.
Atunci ne-om vedea acolo.
- Bun, mersi.
- Cred că şi-a-nţepenit capul în curul ei.
Da, exact.
Doamne, chiar că da!
Doamnă, aveţi cinci minute
să le luaţi faţa până apare Maddox.
- Da.
- Ăştia nu vă salută.
- Nu se salută în clădiri, Gary.
- Nu se salută în clădiri, Gary.
- Bună dimineaţa, puşcaş.
- Doamnă.
Ai servit în Irak?
Înţeleg.
Şi ai ajuns pe lângă...
- Bagdad.
- Anbar.
- ...Anbar?
- Da.
Anbar, minunat.
- Baza asta găzduieşte puşcaşi marini 2.
- Înţeleg că aici sunt puşcaşi marini 2.
Ştii că am în CD player
"Marşul Walkiriilor"?
"Apocalipsul acum". E unul din filmele
mele favorite. Întunecat, dar îmi place.
- Puşcaşii îşi spun câinii diavolului.
- Câinii diavolului.
Sunteţi o gaşcă de câini ai diavolului,
din câte aud.
Am fost măritată cu un câine al diavolului,
dar nu era puşcaş. Mai mult un diavol.
E aşa de nostimă...
Mulţumesc
pentru serviciul vostru.
- Bună dimineaţa, puşcaş.
- Are o faţă frumoasă.
- Ai o faţă frumoasă.
- Mulţumesc, doamnă.
Şi unde ai servit, puşcaş?
Opriţi focul! Opriţi focul!
Armele astea mici au o rază efectivă
maximă de 23 de metri.
Arme mici înseamnă pistoale,
doamnă.
- Serios, Gary? Nu mâini de T-rex?
- Bun.
- Dle Secretar, aţi vrea să încercaţi?
- Nu, mulţumesc. Am mai tras.
- Bun.
- Şi încă la mânie, aş adăuga.
Dar de ce nu încercaţi dvs.,
doamnă Vicepreşedintă?
N-aş zice...
Mă lăsaţi jumătate de secundă?
Ce pula mea...?
- Ar putea fi cu recul.
- Nu va fi niciun recul.
Arma ar putea avea recul la propriu.
De acolo vine expresia.
Dar l-ar putea şi face praf
pe Maddox, doamnă.
Chiar l-ar putea, nu?
V-aţi putea sparge un dinte
şi n-aş vrea să păţiţi asta.
Nu-mi pasă. Mă bag.
Ştiţi ce? Să-ncărcăm şi să armăm.
Ce ziceţi?
Da? Da.
Iacătă-mă, Kanye West Wing.
- Dl congresmen Ramsey, nu?
- Nu, eu sunt Cliff. Sunt Sue-ul lui Sue.
- Sunt băiatul pe nume Sue.
- Poftim?
Cliff, nu glumeam
când am spus "fără glume".
Sue, audierea la Hessler cu randamentul,
trebuie să te menţii plictisitoare, da?
Dă-le o mu-ie.
Mu, mu, mu...
Ştiu, Jonah.
Asta-mi cere toată lumea.
"Menţine-o plictisitoare",
ceea ce tot plictisitor.
Aş vrea în primul rând să-i mulţumesc
dnei Vicepreşedintă
că a renunţat în interesul transparenţei
la privilegiile guvernamentale
şi că i-a îngăduit drei Wilson
să se prezinte azi în faţa acestei comisii.
- Crezi că are emoţii?
- De ce ar avea emoţii?
Singurii oameni care se uită suntem noi
şi pe vreundeva vreun tetraplegic.
Dacă se poate, aş dori să încep
cu procentele bugetului biroului dvs.
dedicat transportului naţional
şi internaţional.
Îmi creşte pulsul, domnule.
Poftim, dnă Vicepreşedintă. Ţineţi
degetul drept şi nu apăsaţi pe trăgaci.
Aşa. Interesant, nu?
Dacă-mi permiteţi, doamnă,
"aşa zis-a civila".
Bun. "Aşa zis-a muila".
Iisuse, futu-ţi, Hristoase!
Scuze. N-am vrut...
Oamenii ăştia au auzit
încă şi mai rele, doamnă.
- Formidabil foc, apropo.
- Serios?
Ca să vezi! Cea mai meseriaşă armă
din Aripa de Vest.
- Ai văzut? Ce zici de asta?
- Da, doamnă.
După *** ştiţi, astăzi avem un musafir
foarte important printre noi.
Era frumos să fi fost consultat
în privinţa discursului dvs., doamnă.
- V-aş fi putut da unele sfaturi.
- Ştiu ce fac, George.
În privinţa acestei situaţii cu ostatici,
nu cred că aveţi inteligenţa.
- Inteligenţa militară, fireşte, doamnă.
- Tu vorbeşti serios...?
Tu chiar îmi pui la îndoială
calificările, George?
Sunt unele chestiuni de securitate cu
cele patru ţări vecine Uzbekistanului.
Patru, sau or fi cinci?
- Sau or fi şase...? Or fi şapte?
- Nu ştiţi, nu-i aşa?
Sunt cinci.
Deci mai întâi să-l întâmpinăm
pe Secretarul Apărării, George Maddox.
- Pe aia mi-am scos-o direct din cur.
- V-aţi născut pentru momentul ăla.
Ştiu. El e Iwo Jima. Am să înţep
un steag direct în ţeasta lui.
Aş dori să divizăm sarcinile
oficiale ale dnei vicepreşedintă...
De cele politice,
dacă s-ar putea.
Domnule, mi s-a spus că voi fi întrebată
despre randament.
Până acuma nu aţi prea făcut-o.
Audierea dvs. despre randament
nu prea dă randament.
Vreţi să vă întreb ceva?
Ce-mi puteţi spune despre vizita
la baza Puşcaşilor de la Quantico?
Guvernul trimite două convoaie diferite,
pe cel al secretarului Apărării
şi pe cel al VP-ului în acelaşi loc.
Nu pare a prea da randament.
Futu-i, un rechin. De-aia i-am spus
s-o dea pe plictiseală.
Nu aveţi stabilite măsuri
pentru a preveni
genul ăsta de dublare a risipei
de resurse guvernamentale?
Domnule, avem un sistem
pe care eu îl consider a fi...
Robust...?
- Robust?
- Robust.
Şi nu credeţi că e un semn
că biroul dvs. este prost administrat?
Echipa noastră administrativă este...
Robustă.
- Bun, deci acum pare bolnavă mintal.
- N-ai alt loc în care ar trebui să fii?
Lucrez de la distanţă.
Presupun că aveţi un calendar de-alea
cu câte un cuvânt pe zi.
Şi ştiu care este cuvântul
pentru astăzi. "Robust".
Vreţi totuşi să-mi daţi
şi o definiţie?
Păi eu presupun că dvs. credeţi că aveţi
un simţ al umorului, dle Hessler.
În privinţa căruia însă vă înşelaţi,
la fel ca în privinţa calendarului.
Asta-i definiţia mea
pentru "robust".
Discursul meu le sparge faţa.
Le sar frezele astea făcute cu oala.
Nu-i "discursul tău".
Muia aia are amprentele mele peste tot..
Le ai lipicioase şi pe dos, Mike.
E vremea să ne robustăm pe feţele lor.
- Căcat, nu putem.
- Ce-i?
Sue. Tocmai a folosit "robust"
de trei ori la audiere.
- Nu se poate...
- Da. Ce pu...?
Nu-l poate folosi şi Selina.
Ne trebuieşte alt cuvânt.
- Doar un sinonim pentru "robust".
- Daţi-mi ceva, un cuvânt...
- Orice cuvânt!
- "Agresiv".
Nu, prea agresiv.
N-am vrea să spunem aia.
- Bun, "ferm".
- "Hotărât".
- E acelaşi lucru cu "ferm"!
- Atunci îl folosim pe-al meu.
Exploziv. Bătăios. Neînfricat.
Eu doar înşir cuvinte.
- Puternic. Mergi pe "puternic".
- "Puternic"? Bun, ăsta-i.
Gary, vreau discursul.
Vreau urechea dnei Vicepreşedintă.
Ia-ţi propria ureche, van Gogh.
Dă-te.
Mulţumesc.
- Mulţumesc...
- Ce dracu'...?
Bună dimineaţa, puşcaşi!
Dumnezeul meu...
Noi, cei ce am răspuns chemării de
a servi această măreaţă naţiune ştim asta:
Că cei ce ne contestă libertăţile
se pot aştepta la un răspuns robust.
Şi aşa cade bomba-R...
Parcă nu mergeam pe "robust".
Parcă eram încă pe "cântărim".
Avem cea mai bună armată
din lume...
Şi noi nu ne temem!
- Mike?
- Da, doamnă.
Vâră termometrul în curul Washingtonului.
Vezi câtă arşiţă tocmai am creat.
Desfac bucile...
Ştii că "robust" e cuvântul meu.
Mi-a furat cuvântul.
Trebuia să fie plictisitoare, Mike.
Şi ai văzut poza cu mine din "Politico"?
- Dumnezeule, par constipată!
- Ba nu păreţi...!
- Vino la mine în birou.
- Nu păreţi constipată. Ba chiar opusul.
- Care-i opusul constipatului, Mike?
- Uşurat.
Nu. "Uşurat" nu e opusul
lui "constipat", Mike.
Închide telefonul, nătăfleaţă.
- Bună, doamnă, aţi văzut asta?
- Ce-i asta?
"Post"-ul.
"Sister Act-ul VP-ului
îşi robustează ofensiva"...?
Şi mai e şi...
Ce-n numele pulii e asta?
E nebuloasa de cuvinte ale zilei
din "Presa DC".
Mărimea fiecărui cuvânt corespunde
numărului total de utilizări.
- Nu mai folosesc oamenii propoziţii?
- Cuvântul dvs... "Robust" domină.
- Deci, ştiţi, asta-i de bine.
- Uite ce mare-i "Sue".
- Sue a dat lovitura.
- Sigur, e şi el acolo.
- Păi unde-i cuvântul "Selina"?
- A, păi...
Este...
Tocmai l-am văzut...!
- Acolo. Iată-l.
- Dar uitaţi cât e de mititel...
- E mai mare decât "colaps"...
- E mititel fiindcă aveţi patru nume.
- Vice-Preşedinta Selina Meyer.
- Plus poreclele... de care nu vorbim.
Adică... Sue are un singur nume,
ca Pocahontas, ori Hitler.
- Sau Moby, sau Bigfoot...
- Hei, Sue!
- Sue!
- Da, doamnă?
- Ce...? Tu nu eşti în pula mea Sue.
- Sunt Cliff. Ţin locul lui Sue.
- Se pregăteşte să revină pe şase.
- Are o nouă audiere...?
- De ce mai trebuia un encore?
- Da, un encore. Daţi drumul la popcorn.
- Bun, mulţumesc.
- "Tre' Sue TV".
Am zis că-i destul.
Mulţumesc.
Gary, trebuie să ne pregătim pentru
treaba cu jurământul noilor senatori.
- E vremea de Gary-oke!
- Da, este.
Am însăilat câte un cartonaş
pentru fiecare senator.
Doamnă, am nişte idei
de oportunităţi la faza asta.
Cred că ar fi o idee bună
să ne concentrăm mai mult
pe direcţia politică a fiecărui senator,
nu pe flecuşteţe.
- Da, nu cred că-i o idee rea.
- Poftim?
Da, ia haina. Îmi pare logic.
Cred că... Uite-o pe Sue.
Bun, duceţi-vă de-aici.
Sue!
Sue!
Nu, adevărata Sue!
Să te ţii departe de urechea ei.
M-ai auzit?
Gary-oke-le s-a terminat, amice.
Acum e vremea de Danny-oke.
- "Danny-oke"...?
- Sfârşitul unei ere, frăţioare. Sfârşit.
Nu fi ridicolă, nu-s celebră.
Poate doar în DC.
Da, eu şi Kim Kardashian.
Tre' să-nchid, pa. Doamnă?
- Ce-ar fi să iei un loc, Sue?
- Scuze, doamnă.
Ia loc, Sue.
Deci am o mică răfuială...
Doamnă, ştiu că mă iubiţi,
dar mă veţi urî acuma.
- Ce-i?
- Sec-Ap. Maddox, interviu în Bloomberg.
- Da...?
- Acum cere un răspuns agresiv.
- "Agresiv"...?
- Da, am primit-o şi eu.
- "Agresivul" bate "robustul"?
- Păi... e mai robust.
Nu, "robust" e gen piatra,
iar "agresiv", gen hârtia.
Fir-ar, hârtia acoperă pietrele.
Am uitat.
- SMS de la Ben.
- Şi? Ce zice?
Zice "adu-aici-vicepreşedinta-imediat,
avem-şedinţă-cu-futai".
Într-un singur cuvânt,
cu liniuţe.
Amintiţi-mi, *** aţi spus?
- Că răspunsul trebuie să fie ***?
- Robust.
- Robust. Iar tu *** ai zis?
- Agresiv.
- Vedeţi problema?
- Nu, n-o văd.
Sunt cuvinte diferite. Şi a spune
cuvinte diferite înseamnă ce?
Înseamnă că nu suntem
pe aceeaşi...
- Dietă...?
- Pagină.
Credeam că vei spune "dietă", Ben.
Nu-mi place tonul tău.
Iar eu nu-ţi dau ţie socoteală, Ben.
Şi de fapt nici Larei Croft de-aici.
Poate că nu, dar toţi lucrăm
pentru Preşedinte.
Şi unde-i marele
şi atotputernicul Oz, apropo?
Uitaţi, ştim cu toţii că treburile
ar merge mult mai bine la Casa Albă
dacă nu ar exista un preşedinte,
dar există.
Aşa că ne descurcăm
în ciuda acestui lucru.
Şi facem asta ţinându-ne-n pula mea
de aceleaşi cuvinte.
Şi-i grija ta să le coordonezi,
maestro.
Exact. Şi din clipa asta,
cuvintele sunt "răspuns calculat".
"Calculat"...?
Asta sună atât de...
- Calculat?
- "Fătălău", asta urma să spun.
Trebuie să înteţeşti focul
de sub fundul preşedintelui.
Să vedem puţină acţiune.
Trage şi ea o dată cu arma
şi se crede Rommel prin deşert.
Da, şi să-ţi spun ceva. Trag bine.
Şi ştii ce?
Aş putea începe chiar... *** îi zice,
să car arme după mine, ce zici?
Când veţi face asta, eu voi începe
să sprijin controlul armelor.
- Am veşti despre tăiţei.
- Ce tot spune ăsta?
- Putem acţiona cu ostaticii.
- Păi să-mi fut tăiţeii!
Dumnezeule, te-aş pupa acum,
dar nu voi face asta niciodată.
Cel mai devreme am putea iniţia
pe 6 sau pe 9.
Tre' să intrăm devreme, îl ştiţi pe PSUA.
Dacă-i dăm timp, se răzgândeşte.
- Va amânmasturba de-a pururi.
- Doamnă Vicepreşedintă?
Ce-i...? Da, daţi-mi doar o clipă.
O clipă.
Amy, sună la birou.
- Biroul dnei Vicepreşedintă.
- Aici dna Vicepreşedintă.
- Da, sigur.
- Nu, chiar dna Vicepreşedintă la telefon.
- Bun, scuze, doamnă.
- Nu-i nimic.
Caută în calendar şi spune-mi dacă
am ceva pe şase ce nu poate fi mutat.
Nu, doamnă, totul pare mutabil.
Singura chestie ce nu se poate muta
e a doua audiere a lui Sue de pe 6.
- Aia-i pe 6?
- Da, doamnă.
Reglaţi-vă DVR-ul, cred că...
Bun, aţi închis.
Păi, domnilor, pe 6 să fie. Să aducem
copiii ăştia acasă cât mai curând.
- Deci ne-am înţeles toţi?
- 6, o zi rea pentru tipii cei răi.
Haideţi să dăm de PSUA.
- Aţi ales 6-le fiindcă e înainte de 9?
- Da, fireşte.
Şi reaudierea lui Sue
n-are nicio legătură?
Nici nu ştiam.
Ştii ce mă interesează pe mine?
Să aduc tinerii americani
teferi acasă, da?
Mută-mi tot de pe 6.
Fă curăţenie.
Absolut, doamnă. Tot ce trebuie să mut
e ceremonia jurământului senatorial...
Deci stăm bine.
- Poftim?
- Ceremonia jurământului senatorial...
Ai spus că totul era mutabil.
Iar aia nu-i mutabilă.
Aia-i imutabilă.
Sigur că nimic nu-i "imutabil".
Amy, parcă aş explica gravitaţia
unui pui de găină.
Ceremonia jurământului senatorial
e bătută-n piatră.
Ea e preşedinta senatului.
Ea jură odată cu toţi noii-senatori.
Da? Te-ai prins?
Ai înţeles?
- Trebuie să cauţi pe Google?
- Nu, doamnă, am înţeles.
Nu cred că ai înţeles. Fiindcă rânjeşti.
De ce rânjeşti?
- Nu rânjesc.
- Ba rânjeşti.
Ai făcut o futăreală de mărimea Franţei
şi mai şi rânjeşti în pula mea de asta.
Încerc să nu, nu-s sigur
de ce faţa mea face asta.
- Fir-ar!
- Bun...
Nu ştiu ce se petrece, dar n-a vrut
să spună ce-a zis, da?
Bun...
Doamnă, ar fi ceva ce...
- Strict-secret!
- Dumnezeule!
Eu am mutat-o pe 6, da?
Mi-am obţinut ziua. E ziua mea, Amy.
E misiunea mea de salvare a ostaticilor.
Ce-i important e să nu părem suspecţi
cu mutările mişcărilor noastre.
Ştiu asta. Ştiu să mă port normal, da?
Voi fi normală. Va fi grozav.
Nu pot să cred
că-s în postura asta.
E numai vina lui Cliff,
maimuţa aia rânjitoare.
Toţi sunt în camera de criză. Eu, blocată
aici, jurând cu un căcălău de senatori.
Camera de aşteptare
virtuală e chiar alături.
Şi avem teleconferinţă
securizată cu camera de criză...
Grozav. Video-teleconferinţa
mea securizată cu istoria.
Bun, doamnă,
aveţi 33 de senatori de dovedit.
Mă simt ca starleta aia *** ce-a făcut
200 de bărbaţi într-o singură zi.
Măcar ea a apucat
să se întindă, nu?
Să poftim
şi această frumoasă familie.
Ia te uită! Aveţi toţi sânge bun.
Se vede de la o poştă.
Asta nu-i treabă de PSUA.
Deci de ce-a venit SULA?
- Imaginează-ţi că sunt o majoretă, Mike.
- Doamne...
Mi te imaginez într-o cadă
plină cu petale de trandafiri.
Mulţumesc. Duceţi-vă.
Brian, rândul tău!
- Haide, haide.
- Doamnă Vicepreşedintă.
- Felicitări.
- Ce onoare.
Ce mă bucur să te văd. Vreau să ştiu
*** merge treaba ta cu filmatul.
- Poftim?
- Şi aşa mai departe.
- Poftim?
- Cu pescuitul.
A, da. Merge bine.
Încă mai dau după ăla mare.
Doar asta vrem cu toţii.
Toţi vrem ceva mare, nu-i aşa?
- A făcut cumva o aluzie?
- Da. Da.
"...Că voi manifesta credinţă"...
"Şi ataşament faţă de aceasta".
"Că îmi voi asuma această
responsabilitate"
"liber, fără nici un fel de rezerve
sau având vreun scop de evaziune"
"şi că voi îndeplini bine
şi cu credinţă"
"obligaţiile funcţiei pe care
o voi prelua. Aşa să-mi ajute Brian".
- Da.
- Eu sunt Brian.
- Ştiu.
- Cred că era "Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
Da, da.
Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.
- "Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
- Mie, da.
Dumnezeule.
Bun, să aducem familia aici.
- Ce se petrece?
- E din grabă. Va fi bine.
- Eu sunt Ruby.
- Ruby.
Ce-aş fi vrut s-o cheme aşa
şi pe vară-mea.
Sunt cele mai proaste
amabilităţi posibile.
Şi le includ pe ale mele,
iar ale mele sunt oribile.
A scos chiar mai rele.
Nu-mi amintesc când, dar a mai făcut-o.
Gata şi tu. Maryanne.
Ce-n numele...
Domnului Hristos faci tu aici?
- Dar eşti.
- Sunt aici.
- Aţi avut un revel fain?
- Da, am schiat în Vermont.
Păi, aşa se fărâmiţează prăjiturica.
Bun, acum să facem poza.
Aripa de Vest. Jonah.
Philip Dorsey e ultimul, deci gătăm iute.
Nevastă-sa a murit, nu mai are pe nimeni.
Foarte bine.
Pentru noi, vreau să spun.
- Fiindcă terminăm.
- Bun.
Amy, e vremea.
- Ce vreme?
- "Vremea".
Asta-i... Nu mai suport.
Transmiţi toate cele bune lui Patty?
- Ea s-a stins.
- Da. Da!
Mă iertaţi, doamnă.
E vremea.
Bun, să ne punem pe jurat, Philip.
"Jur solemn"...
"că voi susţine şi apăra
Constituţia Statelor Unite"
"împotriva tuturor duşmanilor,
străini sau interni".
"Că voi manifesta credinţă"...
- Poate-i gravidă iar.
- Dumnezeule.
Sau o apucă menopauza.
Doamne, o să vrea gel de-alea
cu testosteron. Eu am plecat.
- ..."Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
- ..."Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
"Aşa să-mi ajute Dumnezeu".
- Trebuie să plec, Philip.
- Toţi mă părăsesc, până la urmă.
A apărut ceva. Ceva.
Ce se petrece?
- Doamnă. Aici, doamnă.
- Da.
- Doamnă, am...
- Nu-i nevoie de tine aici, Gary.
- Asta-i treabă de bărbat.
- Doamnă, să...
Valabil şi pentru tine, Dan.
Nu.
- Să intrăm până nu începe.
- Scuze, băieţi.
Am să închid uşa acum.
Ia stai. Jonah intră...?
- Spuneţi "ceau" istoriei, doamnă.
- Dumnezeule.
Bărbaţii primesc sala de criză
iar eu, sala de tot căcatul?
Doamnă,
comunicaţiile funcţionează.
Bună, domnilor.
Sper că aţi auzit gluma aia.
- A fost cu intenţia de a o auzi.
- Dnă Vicepreşedintă, aici general Mercer.
Ce meseriaş! Pun pariu
că ăla cu camera 3 apucă să ucidă.
Dle general, dle Preşedinte.
Operaţiunea "Bunul păstor"
decurge bine, doamnă.
Avem imagini în direct prin camerele
de pe Black Hawk-uri şi tocmai intrăm.
- Succes, domnilor.
- Doamnă.
Grijă la zgomot când se descarcă armele,
dnă Vicepreşedintă, deci fără înjurături.
George, comentarii ca acesta
sunt incredibil de nepotrivite
- ...când vieţi omeneşti sunt la mijloc.
- Tre' să mi-o reumplu.
- Nu mai am cafă. Pardon.
- Poză tare, doamnă.
Jonah, sunt lucruri mai importante
pe lume în clipa asta.
A, da...
S-a confirmat colectarea...
Ouăle-s-napoi în coşuleţ!
Da! Ouă-n feţele voastre!
Pe feţele voastre, fute-m-aş!
Ce-i? Ostaticii!
I-am scos?
- De lăsat moştenire...!
- Gary. Gary...
Deci reaudierea lui Sue
e scoasă de pe harta ştirilor.
Ăsta-i ultimul gând al tuturor
pe ziua de azi, să fim serioşi.
Fireşte, fireşte...
Cheltuielile de anul trecut
pe consumabile de birou
s-au menţinut la exact acelaşi nivel
cu cel de anul anterior.
Ceea ce înseamnă
că suma totală...
Se pare că nu mai prezentaţi
interes media, dră Wilson.
Se poate să vă fi trecut
cele 15 minute de faimă.
Cenuşă din cenuşă...
Robustul în ţărână..
- Salut, Sue. *** a fost readaptarea?
- Scurtă.
Umflată şi aruncată
de monstrul celebrităţii, nu?
Am evaluarea întregii misiuni
de la CSAT.
- Merge la VEPE.
- Vino.
Da?
- Doamnă.
- Felicitări, doamnă.
- Mulţumesc, dle Ryan.
- Operaţiunea Bunul păstor, succes total.
Semper, fute-m-aş, fi.
- "Fai".
- "Fai", da.
Toţi ostaticii, recuperaţi teferi.
- Un singur rănit.
- Detalii despre rănirea aia?
Un sergent de puşcaşi de la batalionul 2,
o mină rătăcită, şi-a pierdut un picior.
Stai, adică... Un puşcaş de-ai noştri
şi-a pierdut un picior?
Da, doamnă. Piciorul stâng.
- Întregul picior...?
- L-a pierdut de deasupra de genunchi.
Deci au reuşit să i-l...
Să-i recupereze piciorul?
Nu, cred că şi l-a pierdut
de deasupra de...
Practic nu mai are picior
de la genunchi în jos.
- Lua parte la operaţiune?
- Da.
- Da. De fapt, urma să se libereze pe 8.
- A, pe 8...
Aşa.
Are...
Are dureri mari?
- Nu, doamnă.
- Ce bine.
Nu, e în comă indusă.
Dar probabil când se trezeşte...
Am nevoie de puţin aer.
Scuze.
- Încă o dată felicitări.
- Mulţumesc de numa'.
- Felicitări, doamnă.
- Mulţumesc.
- I-am pierdut piciorul unui om, Mike.
- Ce bine. Ce bine.
Nu asculţi: i-am pierdut
piciorul unui om, Mike.
Mersi. Mersi, oameni buni.
Mulţumesc...
Doamnă, vreau să vă spun doar atât:
eficienţă desăvârşită.
Nu numai că aţi salvat ostaticii,
dar aţi anihilat-o şi pe Sue.
Aţi ales ziua operaţiunii
ca să-i spulberaţi apariţia de pe hartă.
Adică, un plan genial, doamnă. Genial.
Asta numesc eu "prins la cotitură".
Ştii ce, Dan?
Problema cu a fi atât de aproape
de urechea cuiva tot timpul
e că începi să crezi
că poţi vedea în capul ăluia.
Dar nu poţi, Dan.
Nu poţi.
- Înţelegi asta?
- Am înţeles, doamnă.
- Doamnă...?
- Da?
Vă pot aduce o cafea cu scorţişoară,
sau ceva?
Daţi-mi voie să v-o aduc.
"Sfârşitul unei ere, frăţioare"...
Sfârşitul.
- I-am pierdut un picior unui om.
- Nu mai spuneţi asta, vă rog, doamnă.
Va sări el-napoi.
Simt asta.
Doamnă, vicepreşedinţii trebuie
să facă uneori lucruri rele
pentru a putea face
lucruri bune.
Piciorul e doar preţul accesului
în locul în care doreaţi să fiţi.
Poate l-am putea invita la Casa Albă.
Ştiţi, odată ce se pune pe pi...
Sigur, instalăm rampe.
Doamnă, unele proteze de picioare pe care
le fac azi sunt bune ca cele adevărate.
Vă garantez că sunt mai bune
ca picioarele mele căcăcioase.
Îmi detest picioarele.
De fapt, dacă aş putea alege...
Nu contează.
Am să...
Auziţi, doamnă, v-ar plăcea
un mic croasant cu migdale?
- Da, mi-ar plăcea unul de-alea.
- Bun. Bun...
Găseşti unul suficient de mare să
mă-ndeşi în el şi să mă scoţi de-aici?
Fireşte că da...
Şi s-ar putea să găsiţi
o mică surpriză cu zmeure în ele.
Bun. Mulţumesc.
Plăcerea mea.
Traducerea: Reef
addic7ed.com