Tip:
Highlight text to annotate it
X
Încercaţi să citiţi asta.
*** vi se pare?
Frustrant?
Încet?
Despre ce era vorba acolo?
Sunt o simulare
a experienţei din dislexie,
creată ca să vă oblige să decodaţi fiecare cuvânt.
Cei cu dislexie trec prin asta
de câte ori citesc ceva.
Majoritatea oamenilor cred că dislexia e
când vezi literele şi cuvintele invers,
adică vezi b" în loc de d" şi invers,
sau cred că cei cu dislexie
văd "are" în loc de "era".
Adevărul e că dislexicii
văd lucrurile ca oricare din noi.
Dislexia e cauzată de o problemă de procesare fonologică,
adică cei afectaţi
nu au probleme în observarea limbajului
ci cu manipularea acestuia.
De exemplu, dacă vezi cuvântul "cat"
şi cineva îţi spune să scoţi litera "c",
ce cuvânt rămâne?
"At".
Asta le e greu dislexicilor.
Un cuvânt izolat,
*** ar fi "fantastic",
elevii dislexici trebuie să-l despartă
în silabe ca să-l citească:
fan-
tas-
tic.
Asta le ia timp,
rămân în urmă,
şi nu înţeleg destul.
Să spună literele cuvântului,
ca: s-t-i-k
pentru stik
sau f-r-e-n-s
pentru friends
li se întâmplă des.
Aceste dificultăţi sunt mult mai răspândite şi mai diverse
decât se crede.
Dislexia afectează 1 din 5 oameni.
Se petrece pe o axă continuă.
O persoană poate avea dislexie uşoară,
alta, una mai gravă.
Dislexia adesea se moşteneşte.
Se întâmplă ca un membru al familiei
să vadă greu literele,
în timp ce altul
să nu poată decoda nici măcar cuvinte monosilabice,
precum "pleci".
Continuitatea şi distribuţia dislexiei
sugerează un principiu mai larg de reţinut
când observăm modul în care creierul dislexicilor
procesează limbajul.
Neurodiversitatea e ideea de reţinut,
pentru că există diferenţe între creierele noastre
în structura şi în funcţia lor,
şi nu ar trebui să etichetăm pripit
orice deviaţie de la norme
ca fiind patologică
sau să-i catalogăm pe cei cu aceste variaţii
ca defecţi.
Cei cu variaţii neurobiologice ca dislexia,
inclusiv personalităţi creative şi inventive ca
Picasso,
Muhamad Ali,
Whoopi Goldberg,
Steven Spielberg,
şi Cher,
au, neîndoielnic, abilitatea
de a fi minunaţi şi plini de succes.
Iată modul diferit în care funcţionează
creierul celor dislexici.
Creierul e împărţit în două emisfere.
Cea stângă prelucrează limbajul
şi, în final, cititul,
Iar cea dreaptă se ocupă de activităţi în spaţiu.
Cercetările cu rezonanţă magnetică funcţională au descoperit că
creierul dislexicilor
se bazează mai mult pe emisfera dreaptă şi pe lobul frontal
decât creierul celor ne-dislexici.
Adică, atunci când citesc un cuvânt,
informaţia face o cale mai lungă prin creier
şi ajunge mai târziu în lobul frontal.
Din cauza acestei scăpări neurobiologice
ei citesc mai greu.
Dar dislexicii
îşi pot modifica fizic creierul
şi-şi pot îmbunătăţi cititul
printr-o intervenţie multi-senzorială
care împarte limbajul
şi învaţă cititorul să decodeze
pe baza silabelor şi a regulilor de scriere.
Creierul dislexicilor
începe să folosească emisfera stângă
mai eficient la citire,
şi îşi îmbunătăţesc performanţa.
Intervenţia funcţionează deoarece
dislexia e localizată corespunzător
ca o variaţie funcţională a creierului,
care are natural variaţii multiple
de la o persoană la alta.
Neurodiversitatea evidenţiază spectrul larg
de funcţionare a creierului uman
şi propune, pentru a-i înţelegere mai bine
pe cei din jur,
nu numai să înţelegem punctul lor de vedere,
ci să înţelegem *** funcţionează creierul lor.