Tip:
Highlight text to annotate it
X
Acum 6 luni am scris că vreau să vin.
Voiam doar să fiu în audienţă,
să privesc şi să învăţ despre Cambodgia.
Iar ei au spus „Sigur că poţi veni.
Vei vorbi în prima zi."
Şi am spus, „Să vorbesc. Ok."
O să vă vorbesc trei minute
de ce este important să încercaţi
să faceţi multe greşeli.
Pentru că fiecare de aici,
nu contează cine,
vrea să facă ceva,
dar îi este teamă.
Iar motivul fricii este
că vă imaginaţi că veţi eşua lamentabil
şi totul va merge pe dos.
Dar eu vă voi spune că e important
să faceţi aceste greşeli
dintr-un motiv ştiinţific şi anume:
Unu, învăţarea.
Învăţaţi prin greşeli,
la fel *** se dezvoltă şi muşchii.
Asta înseamnă că
atunci când mergeţi la sală,
şi ridicaţi nişte greutăţi
şi vă este greu
şi aveţi acest tremur,
şi nu puteţi ridica greutăţile,
de fapt, fibrele musculare din interior,
unele, chiar se rup.
Iar peste două zile,
aceste fibre se repară.
După fiecare reparaţie,
ele devin mai puternice,
şi mai mari, se adaptează.
La fel ca în zicala,
„Nu-i câștig fără durere."
La fel este cu creierul.
Deci, opriţi-vă o secundă şi... de fapt zece,
şi priviţi aceste seturi de cuvinte.
Ok.
Prin *** grilă
s-a arătat că oamenii îşi amintesc al 2-lea set
de trei ori mai repede ca primul.
Iar neurologii au cercetat de ce,
atunci când privim
la aceste cuvinte şi există un spaţiu,
creierul se forţează o secundă.
E ca un eşec.
Prima dată nu ştie ce este,
ia timp să înțeleagă
şi apoi îşi dă seama.
Iar acea secundă de efort
face toată diferenţa.
De aceea retineţi cunoştiinţe
mai mult pe dreapta decât pe stânga.
Vă amintiţi lucruri învăţate prin eşec
şi greşeli,
mai mult decât cele învăţate uşor.
Pentru a învăţa eficient,
trebuie să faceţi multe greşeli.
E distractiv să faceţi ce știți deja,
dar nu progresați.
Deci primul motiv să faceţi greşeli
este învăţarea.
Doi: cantitatea duce la calitate.
Ştiu asta dintr-o poveste despre un atelier de olărit.
Exista o clasă la universitate
unde se învăţa prelucrarea lutului.
Iar profesorul făcea zilnic un experiment
mai precis, un semestru.
La început fiecărei ore din semestru
spunea, ok, acum voi face un experiment."
Voi sta aici în mijloc.
Spunea, „Cei din stânga clasei
veţi munci tot semestrul
la un singur vas.
La sfârşit,
veţi primi notă pentru perfecţiunea acestuia.
„Cei din dreapta,
veţi primi note în funcţie de cantitate.
Nu-mi pasă ce faceţi,
nici *** arată, nici nu mă uit.
Dar în ultima zi,
o să aduc cântarul din baie,
şi o să cântărim.
Cine a făcut peste 15 ponds de vase, are un A.
Cine a făcut peste 14 ponds,
are un B, C, etc.
Deci întregul semestru,
jumătate din clasă a muncit
doar la un vas.
Ei au amestecat
piese de lut orice, nu conta,
s-au jucat.
În ultima zi,
profesorul a adus câţiva observatori,
pasionaţi de ceramică, cred,
care au privit aceste vase.
Iar el nu a spus juriului
de la care jumătate sunt.
Poate nu sunteţi surprinşi,
dar cele mai bune vase
au fost de la această parte a clasei.
Pentru că ei, întregul semestru,
această jumătate a încercat doar
să facă lucruri, să facă greşeli,
să experimenteze,
şi au devenit mai pricepuţi la a face vase
şi o făceau din ce în ce mai bine.
În timp ce această jumătate şi-a petrecut semestrul
încercând teorii grandioase,
iar la sfârşit
nu au avut nimic de arătat
în afară de câteva teorii şi un vas mediocru.
Aşa că, de ce aveţi nevoie să faceţi greşeli?
Întâi, vă ajută să învăţaţi.
Doi, doar cantitatea, doar făcând lucruri,
şi greşeli şi erori,
duce în final la calitate.
Şi în sfârşit, am mers la o şcoală de muzică,
de jazz din Boston,
numită Şcoala de Muzică Brooklyn.
Există o zicală care spune
că dacă nu faci greşeli,
nu te-ai străduit suficient.
În muzica clasică, toţi tind spre perfecţiune.
Dar, în jazz, cănd cineva cântă perfect solo,
veţi spune „hm!".
Dar dacă cineva improvizează,
ei găsesc noi modalităţi de exprimare,
veţi spune „da, grozav!".
Şi în fine, este foarte distractiv.
Mulţumesc!
(Aplauze)