Tip:
Highlight text to annotate it
X
Autocontrolul.
Probabil vă întrebați:
„Ce legătură aveți voi cu problemele de autocontrol?”
Să facem un mic sondaj.
Câți ați amânat săptămâna trecută
mai multe lucruri decât ați fi dorit?
Câți ați exersat săptămâna trecută
mai puțin decât ați fi dorit?
Câți ați mâncat mai mult decât ați fi vrut?
Câți ați făcut sex neprotejat de mai multe ori decât ați fi vrut?
(Râsete)
Deci, aș vrea să vă vorbesc despre autocontrol.
Problemele de autocontrol provin din
dorințele pe care le proiectăm pe termen lung,
dar pe care, pe termen scurt, le facem diferit.
Ca să vă fac să reflectați, vă voi povesti
una dintre provocările mele de autocontrol cele mai mari.
Am stat în spital mult timp
și în spital am contactat, printre altele,
o anumită formă de hepatită.
Am primit o transfuzie cu o grupă greșită,
în consecință mi s-a îmbolnăvit ficatul.
Din timp în timp, boala de ficat recidiva
și eram și mai bolnav decât înainte,
și era foarte neplăcut.
După vreo 7 ani de la ieșirea din spital,
după accident, am avut iar un episod de acutizare
M-am internat în spital și mi-au spus că am hepatită C.
Vestea bună era că FDA-ul făcea un test clinic
să vadă dacă tratamentul cu Interferon și medicamente
aprobate pentru leucemia cu celule „păroase” (HCL)
funcționa și pentru tratarea hepatitei C.
Am întrebat: „Ce se întâmplă dacă nu accept această testare?”
Mi-au zis: „Aveți șanse mari să muriți de ciroză
și asta n-ar fi bine.”
Așa că am luat medicamentele.
Aceste injecții au fost cumva esența autocontrolului.
A trebuit să-mi fac trei injecții pe săptămână timp de un an și jumătate.
Dacă le făceam un an și jumătate, aveam șansa
să nu fac ciroză timp de treizeci de ani.
Dar dacă luam această medicație,
cu siguranță mă simțeam rău în următoarele 16 ore,
imaginați-vă dureri de cap, vomă, spasme. .
Nu-i îngrozitor comparativ cu ciroza,
dar neplăcut și cu efect imediat.
Realitatea e că atunci când trebuie să decidem
între ceva cu efect imediat și neplăcut
și ceva foarte bun dar în viitor,
adesea punem accent mai mare pe prezent
și sacrificăm viitorul.
Evident, nu-i o problemă nouă. Toți ne confruntăm cu ea.
E de la Adam și Eva.
Ai putea spune: „Ce om întreg la minte
ar da un măr pe eternitatea din Eden?”
Ce schimb nebun. Dar există și o versiune modernă.
Se poate spune: „Cine ar face așa ceva în deplinătatea facultăților mentale?”
(Râsete)
Câți dintre voi ați scris un mesaj în timp ce conduceați?
Inimaginabil, nu?
Și sigur n-ați pus sub semn de întebare:
„Cât de mult îmi place să trăiesc?”
„Cât de mult vreau să nu omor pe cineva?”
(Râsete)
„Cât de important e acest mesaj chiar acum?”
Și v-ați zis: „Da, ia să fac asta.”
Nu, în schimb impulsul
de a răspunde la vibrațiile sau sunetul telefonului
ne învinge și, în consecință, facem multe lucruri rele.
Gândiți-vă astfel.
Imaginați-vă că puteți alege între o jumătate de cutie de ciocolată acum
sau o cutie întreagă peste o săptămână.
Am luat această ciocolată fantastică Lindt
și am trimis-o printre rânduri ca s-o puteți vedea și mirosi
și puteți alege între jumătate de cutie acum
sau o cutie întreagă peste o săptămână.
Câți dintre voi, în aceste condiții, ar întârzia să aleagă,
zicând: „Voi aștepta o săptămână pentru o altă jumătate de cutie?”
Câteva mâini ridicate și pun pariu că
dacă am fi circulat cu-adevărat ciocolata,
(Râsete) ar fi fost mai puține.
Cei mai mulți ar zice: „Dă-mi ciocolata acum,
mai bine mai puțină dar acum, decât mai multă mai târziu”.
Imaginați-vă că împing alegerea în viitor și zic:
„Ce preferați, jumătate de cutie de ciocolată peste un an
sau o cutie întreagă peste un an și o săptămână?”
Realizați că-i aceeași alegere.
Sunteți întrebați dacă sunteți dispuși să așteptați o săptămână
pentru o jumătate de cutie de ciocolată,
dar în cazul acesta ambele variante sunt în viitor.
Câți dintre voi ar mai aștepta o săptămână pentru o cutie de ciocolată întreagă?
Toată lumea, da? Pentru că în viitor suntem oameni minunați!
(Râsete)
Vom avea răbdare, nu vom amâna,
ne vom lua medicamentele la timp, vom face sport, vom mânca sănătos.
Problema e că nu apucăm niciodată să trăim în viitor.
Trăim tot timpul în prezent
și în prezent nu suntem totdeauna aceiași oameni minunați.
Deci avem o problemă cu tratarea prezentului și a trecutului.
Întorcându-mă la cazul meu, am făcut tratamentul,
testarea se făcea când eram student la Duke.
Când am fost gata, mi-au dat vestea cea bună:
Am scăpat de boala de ficat, o veste fantastică.
A doua veste a fost că eu am fost singura persoană
în acest protocol FDA care și-a luat totdeauna medicamentele la timp.
Întrebarea e: *** am făcut asta?
Am mai multă răbdare și autocontrol?
Îmi pasă mai mult de viitor? Răspunsul e „nu”.
Dar am născocit un mic truc.
Trucul e că-mi plac filmele.
Dac-aș avea timp, m-aș uita la multe-multe filme.
Dar nu prea am și nu mă uit la multe filme.
Dar luni, miercuri și vineri – zilele de injecție –
în drum spre școală, mă opream la magazinul video,
închiriam câteva casete pe care vroiam să le văd,
le căram în rucsac toată ziua,
anticipând vizionarea lor,
ajungeam acasă, îmi făceam injecția și puneam un film,
îmi aduceam găleata și pătura pentru efectele secundare,
dar luam imediat injecția.
Nu așteptam să apară efectele secundare,
legam ceva bun de ceva rău
și împreună cu faptul că nu am o memorie prea bună,
așa că puteam să văd aceleași filme de multe ori – (Râsete) –
m-a susținut în această perioadă lungă.
Să ne gândim.
Dacă am judeca ce-i mai important în viață,
am zice că ficatul e foarte important.
(Râsete)
Fără îndoială. Am spune și că efectele
secundare ale medicamentelor nu sunt relativ atât de importante.
Această importanță relativă ar fi trebuit să ne motiveze
pe toți participanții la acest test să ne luăm medicamentele la timp.
Problema e că nu așa ne raportăm la viață.
Mai e și factorul interval de timp.
Problema ficatului nu va fi acum,
ci într-un viitor îndepărtat.
Din acest motiv, de cele mai multe ori e ignorată.
Dar injecția e acum, mai pregnantă și centrală,
ne controlează mai mult viața.
*** a funcționat trucul meu? M-a făcut să-mi pese de ficat?
Nu, de fapt l-am substituit
cu videourile. E comic,
videourile sunt și mai neînsemnate decât efectele secundare.
Numim asta substituirea recompensei.
Idea e că în viață există multe lucruri,
și mai ales recompensele târzii, de care nu ne pasă.
Putem face lumea să fie interesată de ele?
Foarte puțin probabil.
Gândiți-vă la ceva ca încălzirea globală.
Putem să-i facem pe oameni să se trezească
și să fie încântați că urmează să rezolve problema încălzirii globale azi?
Foarte puțin probabil cu excepția câtorva activiști.
Așa ceva nu se va întâmpla.
De fapt e și mai rău.
Dacă v-ați gândi altfel și v-ați propune
să găsiți o problemă de care să nu-i pese nimănui,
care să maximizeze apatia umană,
aceasta ar fi încălzirea globală.
(Râsete)
Aveți toate motivele: e departe în viitor,
se va întâmpla altora,
nu vedem *** progresează, nu vedem pe nimeni că suferă,
și decidem să nu facem nimic.
Ar putea să ne pese? Nu. Ce putem face?
Putem face ceva de genul substituirii recompensei.
Putem face oamenii să le pese sau să se comporte ca și *** le-ar păsa
deoarece le pasă de altceva?
Asta e, în parte, soluția.
Dacă vă întrebați de ce Toyota Prius are așa un succes,
observația mea neștiințifică ar fi,
dacă-i priviți pe cei ce conduc această mașină,
ei zâmbesc mai mult decât alții.
(Râsete) Și cred că au și motiv:
șofează și-și spun:
„Uitați, sunt o ființă minunată!”
(Râsete)
„Și nu doar atât. Mă vede lumea
și își dă seama ce minunat sunt.”
Am putea face la fel cu sistemele de încălzire?
Sau cu cât de bine izolată ne este mansarda?
Sau ce temperatură menținem în casă iarna sau vara?
Cred că o soluție la problema de autocontrol în general
e substituirea recompensei,
schimbarea mediului și determinarea unui comportament bun
dintr-un motiv diferit.
O altă soluție despre care vreau să vorbesc
se numește „contract de autocontrol”.
Datează de pe vremea lui Ulise.
Dacă vă amintiți,
Ulise știa că va fi tentat de sirene,
așa că s-a legat de catarg,
a cerut echipajului să facă la fel
și să-și pună dopuri de ceară în urechi
ca nici ei să nu fie tentați.
Ce mai soluție! Nu seamănă cu substituirea recompensei.
Acum știm că vom fi tentați.
Și facem ceva să nu putem fi tentați.
E o variantă de autocontrol.
Înainte să trecem la oameni,
să ne gândim la cobai sau la porumbei.
Imaginați-vă că sunteți cobai sau porumbel și eu vă învăț de un timp încoace
că butonul verde însemnă o porție de hrană imediat,
iar la butonul mov trebuie să așteptați 10 sec.
după care primiți 10 porții.
Vă învăț asta de mult timp:
verde - 1, purpuriu - 10; învățați asta apoi vă arăt ambele butoane și spun:
„Ce preferați, verde sau purpuriu?”
Țineți cont că pentru un cobai 10 secunde înseamnă o săptămână.
(Râsete) Mult timp.
Ce credeți că aleg? Aleg verde.
Varianta mai proastă.
Începe experimentul, apare butonul mov,
îl apasă.
Peste câteva secunde apare butonul verde.
Dacă se pot abține și nu apasă nimic,
ar primi 10 porții, dar nu pot face asta.
Apasă pe verde și primesc o porție în loc de zece.
Dar mai e o versiune interesantă.
Începe experimentul, apare butonul purpuriu,
îl apasă, mai trece o secundă și apare un buton roșu.
Și acesta nu aduce nimic bun.
Nu e asociat cu hrană, iar cobailor și porumbeilor
nu le place în mod deosebit să apese pe butoane.
(Râsete)
Butonul roșu anulează butonul verde.
E contractul lui Ulise,
înseamnă că se poate face ceva neplăcut
pentru a ne asigura că nu vor fi tentați să facă ceva rău.
Ce credeți, vor avea animalele suficientă înțelegere,
suficient autocontrol pentru asta?
Nu pare verosimil, dar au.
Nu totdeauna, dar adesea fac asta.
Iar asta ne îndeamnă la optimism din două motive.
În primul rând, dacă ei o pot face, poate și noi putem.
(Râsete) În al doilea rând,
totul se reduce la proiectarea butonului roșu.
Dacă dăm de tentație fără mijloace de evitare a tentației,
vom eșua la fel ca porumbeii și cobaii.
Dar dacă facem ceva care bypasează
tentația – un fel de contract al lui Ulise –
sunt speranțe să depășim tentația.
Să vă arăt câteva metode de a face asta.
'Clocky' e un ceas inventat de unul dintre studenții de la Medialab,
e un ceas cu 2 roți dințate mari
care se învârt cu viteze ușor diferite.
Ce se întâmplă?
Când vă culcați
vă imaginați că sunteți persoana care se trezește la 6 dimineața
și mergeți la un jogging, la sala de gimnastică.
Când sună ceasul la 6,
nu mai sunteți aceeași persoană. (Râsete)
Sunteți persoana care doarme până la 8
și care se târăște la ore și ajunge în ultimul moment,
poate chiar ceva mai târziu.
Ce se întâmplă cu acest ceas?
Când sună la 6,
și 'Clocky' începe să fugă prin dormitor.
Dat fiind că are roțile asincrone,
nu știi niciodată unde este.
Trebuie să te scoli, să cauți peste tot să-l găsești.
(Râsete)
Nu poți să nu te trezești cu această chestie.
De fapt, prin asta îți forțezi viitorul eu,
persoana de la 6 dimineața,
să facă ceea ce vrei tu să facă.
Există și o variantă extremă.
E ceasul deșteptător conectat la contul de bancă.
(Râsete)
Vedeți potențialul, nu?
E conectat la contul de bancă și la acțiunea de caritate pe care o urâți.
(Râsete)
Gândiți-vă la asta:
Sună ceasul și ați dori să amânați,
dar fiecare secundă de amânare costă
și banii merg spre un act de caritate pe care-l urâți.
Dacă sunteți de acord cu actul de caritate,
puteți amâna alarma cu sentimentul că faceți ceva util societății.
Dar dacă fixați ceasul corect, vă va enerva atât de tare
încât anulați alarma foarte repede și vă sculați.
StickK e un site făcut de doi economiști rotofei
care vroiau să slăbească.
Au pariat între ei pe foarte mulți bani.
Acest site ajută oamenii să parieze între ei.
E foarte curios.
Dacă instalezi acest program pe laptop sau calculator,
va semnala lumii când accesezi pornografie.
(Râsete)
Va semnala și dacă îl dezinstalezi.
Care-i poanta aici?
Faza e că sunt o mulțime de tentații de gen Adam și Eva.
Multe lucruri ce ne înconjoară,
mult fast food și Facebook.
Multe lucruri comercializate ne vizează atenția, timpul, banii,
și consumul. Totul acum !
Incredibil de multe tentații.
Un studiu a arătat că acum 70 de ani
circa 10% din decesele din populația umană
erau cauzate de decizii proaste.
*** puteai muri în trecut?
Făceai greșeli. Accidente de muncă etc.
Acum e 50%. Fumat, obezitate, accidente rutiere.
Am creat multe situații în care putem eșua,
multe tentații, multe moduri de a pieri.
Cu atâtea tentații și probleme,
ar fi bine să putem veni cu ceva de genul
propriul contract al lui Ulise, cu propriul nostru buton roșu,
cu soluții proprii de prevenire a acestor probleme.
E foarte greu să facem asta singuri.
Vestea bună e că există tehnologie,
hard și soft, putem gândi creativ:
dacă oamenii au o problemă fundamentală
cu autocontrolul, ce putem face?
Ce aparate putem construi,
ce fel de soft putem programa?
Cred că-i esențial pentru reușită și succes.
Vreau să închei cu o întâmplare care explică oarecum
cât de complex e acest aspect.
În Denver a fost un program numit „Programul Antidrog Denver”.
Ideea era că orice narcoman
putea veni la această organizație unde i se cerea
să scrie un auto-denunț că se droghează.
Acest denunț trebuia adresat persoanei
de care te temi cel mai mult că poate afla de dependența ta.
Deci, ca și *** aș scrie mamei așa:
„Dragă mamă, îmi pare nespus de rău să-ți spun.
Sunt dependent de ***ă. Cu drag, Dan”
Cei de la organizație luau scrisoarea,
o împăturau frumos, o puneau în plic,
scriau pe el adresa mamei, lipeau timbrul
și o puneau bine.
Apoi veneau din când în când
și-mi făceau o analiză de sânge.
Dacă aveam urme de heroina, trimiteau scrisoarea.
Ideea e că putem face ceva
teribil și înfricoșător,
atunci când vrem să învingem tentația.
încât putem implementa ceva
ce ne va controla ulterior comportamentul.
Apropo, ce credeți că s-a întâmplat când lumea începea să vrea droguri?
Veneau la această organizație și ziceau: „Vreau afară!”
Și ce răspundea organizația?
„Poți să pleci în 3 săptămâni, dar în aceste 3 săptămâni,
știind că vrei să iei din nou, îți vom face analize de sânge în fiecare zi.
Și pentru majoritatea, 3 săptămâni erau suficiente să se lase.
În cele din urmă organizația s-a desființat
datorită încălcării drepturilor omului. (Râsete)
Căci dacă judecăm problema lui Ulise,
mecanismul funcționează doar dacă forțăm lumea în el
și o lăsăm să intre fără s-o lăsăm să iasă.
Dacă poți ieși, nu mai funcționează,
se creează o mare provocare pentru conceptul libertății cetățenești.
Vreau să închei cu două gânduri:
*** să creăm o lume care să ne ajute să ne învingem tentațiile
și *** să facem asta fără a leza
drepturile și libertățile cetățenești.
Mulțumesc.
(Aplauze)