Tip:
Highlight text to annotate it
X
Recent cineva mi-a spus că concentrându-mă pe ce nu vreau,
in cazul meu religia, fac să intre acel ceva mai mult in viaţa mea,
lucru care ar fi o foarte nefericită ironie
pentru că eu mă concentrez pe ceea ce vreau,
asta fiind libertate. Multă libertate.
Vezi, eu fac aceste video, nu pentru că privesc religia
ca fiind modul în care umanitatea îşi scoate ochii cu un băţ ascuţit fără motive,
deşi evident asta cred, dar pentru că vreau sa trăiesc într-o lumea liberă
plină de oameni liberi care pot spune orice vor
şi care pot fi oricine vor să fie întotdeauna, şi unde
nimeni are voie să-i facă sa tacă pentru că
tâmpitele lor credinţe religioase au fost jignite.
Pe mine nu mă interesează deloc teologia, în afară de atunci când îmi ameninţă acea libertate,
şi mă interesează în acelaşi fel in care mă interesează rabia sau febra tifoidă.
Deci ai putea spune că nu sunt aşa de "anti-religie" de cât "pro-libertate".
De fapt, dacă religia era pro-libertate nu aş avea aşa o problemă cu ea.
Dar dacă religia ar fi pro-libertate nu ar exista.
Pentru că religia se hrăneşte cu spirite rupte, de asta
încearcă sa-ţi destrăme spiritul de când intri în contact cu ea.
Supune-te. Ascută. Nu dubita.
Aceste cuvinte ar trebui sculptate deasupra intrării tuturor bisericilor si moscheilor.
Şi ăsta-i unicul mesaj care are religia -
"Slavă Domnului, că dacă nu..."
Papa a fost foarte explicit când a spus Catolicilor Americani:
"Baza credinţei voastre este supunerea in faţa doctrinei bisericii."
Asta a spus. Şi nu a menţionat nimic despre iluminare sau spiritualitate sau
oricare din aceste lucruri, pentru că aia nu-i treaba lui.
El lucrează în domeniul supunerii, unica afacere în care clientul nu are niciodată dreptate.
Preoţii sunt singuri vânzători care nu trebuie să justifice sau să demonstreze
nici una din exageratele afirmaţii despre produsul pe care îl vând,
şi asta-i lasă liberi să facă acel tip de fraudă
care în orice altă meserie ar fi un act ilegal.
La câţi bani publici cer de la noi cred că avem dreptul să primim
nişte iluminare (educare) şi nişte înţelepciune în schimb.
Dar ce avem în schimb ? Avem dogmă, crude constrângeri,
şi devotament gol fără de sfârşit pentru un zeu care
ne iubeşte în acelaşi mod în care un soţ violent iubeşte
femeia cu doi ochi negri de lângă el.
Dacă nu ne purtăm *** trebuie o vom plăti in cel mai brutal mod.
Această violenţă grosolană este esenţa religiei
lucru care cred că o face într-adevăr rea, şi ne aduce probe, de parcă am avea nevoie de probe,
*** că acest fenomen este în întregime făcut de om, fără nimic de divin,
altfel nu ar fi aşa de urât.
Zeul deşertului este clar un zeu fals.
El e păpuşa care vorbeşte cu vocea unor oameni ignoranţi
cărora le e frică de cunoştinţă şi de libertate
şi care deci au o nevoie disperată de a controla gândurile altora
pentru propria mizerabilă supravieţuire.
Ei au nevoie ca noi să credem că suntem mai puţin decât suntem cu adevărat
şi să ne micşorăm în mintea noastră,
pentru a ne simţi mici şi neajutoraţi, cu nevoia de a fi mântuiţi.
Aşa că ce ne spun ei ? Ei ne spun că puterea noastră constă în supunere.
Da, bineînţeles că da. Cu faţa în vânt suntem invincibili, aşa-i ?
Şi bineînţeles vom trăi pentru totdeauna, în fericire eternă sau in chin etern,
dar asta depinde în întregime de noi. Fericirea eternă necesită ca tu să porti
o giacă de forţă de credinţă oarbă, nu permanent, doar de acum până când mori;
în timp ce o viaţă veselă, umană, compătimitoare, dar fără zeu
îţi va cauza torturi oribile pentru toată eternitatea.
Frica e moneda de schimb aleasă de religie.
E cea mai joasă dintre emoţiile umane pentru că e si emoţia cea mai capabilă de a schilodi
şi de asta e moneda de schimba religiei.
E destul de evident când te gândeşti la ea, dar hey, nu te obosi.
Dar de fapt religia are totul de temut
pentru că depinde de menţinerea unei iluzii, menţinerea vrăjii,
şi speranţa că nimeni nu reuşeşte să spargă bula ei artificială de credinţă,
şi exact de asta se concentrează pe acest război
împotriva libertăţilor de bază asupra gândirii si exprimării.
Dar pierde acest război, pentru că în fiecare zi din ce în ce mai mulţi din noi
se trezesc şi văd pagubele care acest nonsens procură lumii noastre.
Putem vedea *** societăţile noastre sunt mutilate,
sunt injectate cu false valori care sunt un intermediar către bigotism (fanatism religios) şi superstiţie,
şi am înţeles că acest zeu al deşertului a stat mai mult decât a fost dorit
şi a devenit un risc, sincer să fiu el are mai multă nevoie de noi decât noi de el.
Pentru că ne-am mutat din deşert, şi am descoperit
câteva lucruri despre lume, şi despre univers, şi locul nostru în el
şi nu ne mai e frică de tunet si fulger,
lumea noastră nu mai e populată de demoni si baubau,
şi nu mai avem nevoie să fim conduşi pentru folosul clerului.
Şi ei ştiu asta, exact aşa *** ştiu că existenţa propriului zeu
depinde în întregime de credinţa noastră - credinţă fără probe
şi credinţă care sfidează raţiunea - şi când acea credinţă dispare,
pentru că într-o zi o va face cu siguranţa, acest zeu ridicol va dispărea cu ea,
imediat şi pentru totdeauna. El nu va putea declanşa furia
sau pedepsi pe cineva, pentru că nu există.
Se va evapora mai rapid decât bunul-simţ într-un muzeu creaţionist,
şi vasta sa armată de preoţi dominanţi-parazitari se vor găsi zburând puţin
prin aer ca nişte desene animate, după care vor cădea ca nişte muşte într-o găleată.
Asta aştept, şi pe asta mă concentrez,
şi de asta fac aceste video, pentru că cred că suntem mai buni decât atât.
Şi ştiu că avem puterea să retragem credinţa noastră,
şi aprobarea noastră, şi să oprim acest nonsens.
Avem nevoie doar de curaj.
Pace, şi libertate. Si să nu uităm libertatea.