Tip:
Highlight text to annotate it
X
Aţi auzit povestea despre Thomas Jefferson
şi teritoriul Louisiana?
Thomas Jefferson, autorul Declaraţiei de Independenţă,
nu a fost adeptul noii constituţii prezentate în 1787.
Era foarte îngrijorat deoarece
Constituţia dădea prea multă putere
noului guvern naţional,
şi nu destulă putere statelor,
o problemă cunoscută ca „marele guvern".
Jefferson a acceptat reticent proiectul de Constituţie
doar când prietenul lui, James Madison,
a promis să propună un amendament după aprobarea Constituţiei.
Temerile lui Jefferson referitoare la „guvernul prea-puternic" nu s-au spulberat.
De exemplu, Secretarul Trezoreriei, Alexander Hamilton,
a propus o bancă naţională în 1790,
iar Jefferson ştia că nu existau prevederi în Constituţie
care să permită asta.
Hamilton susţinea că existau nişte împuterniciri implicite.
Sigur, nu era scris în Constituţie,
dar din Constituţie se subînțelegea că se putea face.
Jefferson nu s-a lăsat păcălit.
Oricum, banca a fost înfiinţată
de Hamilton şi de preşedintele Washington.
Când Jefferson a depus jurământul de preşedinte în 1801,
a jurat să reducă mărimea şi scopul
guvernului federal naţional.
Bineînţeles, lucrurile n-au decurs exact *** plănuise el.
Spania a transferat Franţei, în secret, teritoriul Louisianei
chiar sub nasul lui Jefferson.
Când Congresul a aflat,
au pornit imediat tratativele cu Franţa
pentru a cumpăra o bucată de teritoriu
de-a lungul râului Mississippi pentru 2 milioane de dolari.
Dar era o mică problemă:
Jefferson ştia că nu există prevederi
în Constituţie pentru a cumpăra teritoriu străin.
Dar ce putea face un construcţionist ca el?
Întâi a încercat să modifice Constituţia deja aprobată
printr-un amendament care să permită achiziţia în mod expres,
dar Congresul nu a fost de acord.
Apoi, fără permisiune, negociatorii americani în Franţa
au negociat întregul teritoriu
pentru 15 milioane dolari.
Acel nou teren a dublat mărimea naţiunii!
Acum Jefferson era cu adevărat în încurcătură.
Ştia că teritoriul ar fi o mare achiziţie pentru ţară,
furnizând terenuri noi pentru fermieri şi alţi colonişti,
dar *** putea să justifice asta constituţional?
În cele din urmă, Jefferson a revenit la argumentul
folosit de vechiul său duşman Alexander Hamilton.
A susţinut că împuternicirea de a cumpăra teritoriul
reiese din Tratatul Constituţional al Puterii.
Acesta a fost chiar argumentul
batjocorit de el un deceniu înainte,
aşa că sigur şi-a înghiţit mândria când l-a folosit.
Dar mult mai important,
probabil că a pus în scenă cel mai mare scenariu guvernamental federal din istorie!
Cât de ironic e
că unul din cei mai mari oponenţi ai marelui guvern
a dublat mărimea tinerei ţări
şi a făcut asta în timp ce contesta deschis constituţionalitatea actului?
Pentru 15 milioane de dolari,
adică 3 cenţi/acru, sau 5 cenţi/hectar
a fost numit de mulţi
cea mai mare afacere imobiliară
din istoria Statelor Unite.