Tip:
Highlight text to annotate it
X
Salut. Mă simt de parcă am renăscut.
E grozav.
E grozav să fiu din nou în bătrânul meu San Francisco.
După ce am absolvit UCLA , m-am mutat în California de Nord
şi am locuit într-un mic oraş numit Elk, pe coasta Mendocino.
Nu aveam telefon sau televizor, dar aveam poştă.
Din câte îmi amintesc, viaţa era bună.
Mergeam la magazinul general pentru o cafea şi o prăjitură.
Îmi trimiteam filmul la San Francisco şi surpriză!
Peste două zile mă trezeam cu el la uşă,
mult mai bine decăt să mă lupt cu traficul din Hollywood.
Nu aveam cine ştie ce bani,
dar aveam timp şi un sentiment de uimire.
Aşa că m-am apucat de fotografie secvenţială.
Mi-a luat o lună să înregistrez 4 minute de film,
pentru că era tot ce-mi puteam permite.
Am continuat să filmez secvenţial flori,
non-stop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, mai mult de 30 de ani.
Nu mă voi sătura niciodată să le urmăresc dansul.
Frumuseţea lor ne inundă cu parfum, culoare, atingere,
asigură şi o treime din ceea ce mâncăm.
Frumuseţea şi seducţia sunt mijloacele naturii pentru supravieţuire,
pentru că protejăm ceea ce iubim
Ne deschid inimile şi ne fac să realizăm că suntem parte din natură
şi nu ceva separat.
Când ne aflăm în natură, ne conectăm
între noi, pentru că e clar că totul e interconectat.
Când oamenii văd imaginile mele adesea spun:
„O, Dumnezeul meu"
V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă asta?
„O" vă atrage atenţia, vă face să fiţi prezent, atent,
„meu" vă conectează cu ceva din adâncul sufletului.
Deschide o poartă pentru ca vocea interioară să crească şi să fie auzită.
Iar „Dumnezeu",
Dumnezeu este călătoria pe care toţi trebuie să o facem pentru a fi inspiraţi,
pentru a ne simţi conectaţi cu un Univers care celebrează viaţa.
Ştiaţi că 80%
din informaţia pe care o primim, soseşte prin intermediul ochilor?
Dacă comparăm energia luminii cu o scală muzicală,
ar fi o singură octavă,
pe care ochiul o poate vedea, chiar în mijloc.
Nu ar trebui să fim recunoscători creierului care ia
acest impuls electric sub formă de energie luminoasă
pentru a crea imagini prin care explorăm lumea?
Şi nu ar trebui să fim recunoscători inimii care poate să simtă aceste vibraţii,
pentru a ne permite să simţim plăcerea
şi frumuseţea naturii?
Frumuseţea naturii e un dar care cultivă aprecierea şi recunoştinţa.
Am un dar pe care vreau să îl împărtăşesc azi cu voi.
Proiectul la care lucrez se cheamă „Descoperirea fericirii".
Ne permite să întrezărim acea perspectivă
prin ochii unui copil şi ai unui vârstnic.
Copil: Când mă uit la televizor,
sunt doar niște show-uri contrafăcute,
iar când explorezi,
folosești mai multă imaginaţie decât aveai.
Iar când ai mai multă imaginaţie,
vrei să mergi mai adânc,
aşa că poţi avea mai multe, şi vezi frumuseţea lucrurilor.
*** ar fi o cărare, care te-ar putea duce,
te-ar putea conduce spre o plajă sau altceva,
şi ar putea fi minunat.
(Muzică instrumentală de Gary Malkin)
David Steindl-Rast: Credeţi că asta-i doar o altă zi în viaţa voastră?
Nu e doar o altă zi.
este ziua care ţi s-a dat astăzi.
Ţi s-a dat.
E un dar.
E darul pe care îl ai acum,
iar singurul răspuns potrivit este recunoștința.
(Muzică instrumentală)
Dacă nu faci decât să cultivi această recunoștință
pentru magnificul dar care este această zi,
dacă înveţi să răspunzi ca şi *** ar fi prima ta zi din viaţă,
şi chiar ultima zi,
atunci ai petrecut foarte bine ziua.
Începe prin a deschide ochii şi a te mira
că ai ochi pe care să-i deschizi.
Această incredibilă paletă de culori
care ne este oferită, pentru pura noastră plăcere.
Priveşte cerul.
Atât de rar privim cerul.
Atât de rar observăm cât de mult se schimbă din moment în moment,
cu norii care vin și pleacă.
Ne gândim doar la vreme.
Nici vremii nu îi observăm nuanţele.
Ne gândim că există doar vreme bună şi vreme proastă.
Ziua de azi, chiar acum, are o vreme unică,
care poate nu va mai reveni în exact aceeaşi formă.
Formaţiunile de nori de pe cer nu vor mai fi niciodată exact ca acum.
Deschide ochii. Priveşte.
Priveşte feţele oamenilor pe care îi întâlneşti.
În spatele fiecăreia este o poveste incredibilă,
o poveste pe care nu ai putea niciodată să o pătrunzi.
Nu numai povestea proprie, dar şi povestea înaintaşilor.
Toţi venim de departe.
Iar în acest moment, în această zi,
toţi oamenii pe care îi întâlneşti, toată această viaţă de generaţii
din atât de multe locuri ale lumii,
curg împreună şi se întâlnesc cu tine,
ca o apă dătătoare de viaţă, dacă simplu îţi deschizi inima şi bei.
Deschide-ţi inima către darurile incredibile pe care ni le oferă civilizaţia.
Apăsăm un comutator şi avem lumină electrică.
Rotim un robinet şi avem apă caldă, şi apă rece,
şi apă potabilă.
E un dar de care milioane şi milioane de oameni nu au parte.
Astea sunt doar o parte din numărul uriaş de daruri
la care ne putem deschide inima.
Vă doresc să vă deschideți inimile către toate aceste binecuvântări
şi să le lăsaţi să vă inunde,
astfel ca pe oricine întâlniți azi să fie binecuvântat prin voi.
Prin ochii voştri,
prin zâmbetul vostru,
prin atingerea voastră.
Prin simpla voastră prezenţă.
Lăsaţi recunoştinţa să se reverse în binecuvântare peste tot în jurul vostru.
Atunci va fi cu adevărat o zi bună.
(Aplauze)
Mulţumesc.
Mulţumesc mult.
(Aplauze)