Tip:
Highlight text to annotate it
X
Alsalam Alikum (Pacea fie cu voi).
De acum totul va fi în engleză.
Aş vrea să vă vorbesc
despre ceva foarte personal,
o experienţă foarte personală dacă îmi permiteţi să v-o împărtăşesc.
Puţin despre gândirea pozitivă: de ce, când şi ***.
De ce mâncaţi mâncare?
De ce beţi apă?
Pentru a rămâne în viață, nu?
De ce gândiţi pozitiv? Pentru a trăi.
A fi în viaţă şi a trăi sunt doua lucruri diferite.
Când gândeşti pozitiv? Când ar trebui să gândim pozitiv,
sau să avem o atitudine mentală pozitivă?
Să vă întreb ceva:
Când respiraţi? Tot timpul.
Deci, încerc să gândesc pozitiv tot timpul.
Devine parte din tine,
din tot ce există în tine în fiecare moment al zilei.
În mintea mea găsesc mereu ceva pozitiv în orice problemă.
***?
Nimic nu este în totalitate rău.
E o realitate a vieții.
Aş dori să vă împărtăşesc o întâmplare din viaţa mea,
înainte de a vorbi despre gândirea pozitivă.
Mi-am petrecut adolescenţa, aici în Sudan, la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90.
Era o perioadă grea pentru ţară.
Nu aveam prea multe,
nu prea găseai combustibil, nu aveam petrol,
era dificil să găseşti pâine, lapte, benzină, diesel.
Era parte integrantă a vieţii de zi cu zi,
dar, totuşi, erau vremuri fericite.
Nu înţeleg ***, dar am cele mai bune şi mai fericite amintiri din acea perioadă,
deşi am trăit acele lipsuri ca toţi ceilalţi,
dar fiecare problemă părea să aibă ceva distractiv sau pozitiv în ea.
Îmi amintesc, nu exista deloc combustibil
când aveam 13 ani. Pentru că fiind destul de responsabil,
tatăl meu mi-a spus într-o zi: uite cheile maşinii, du-te caută petrol.
Mă gândeam, ce? OK, mulţumesc,
minunat.
Ce să spun,
nemaipomenit, puteam conduce o maşină.
Eram responsabil, tatăl meu nu era , dar eu eram.
Ştiu că nu erau mulţi oameni pe drum pentru că nu exista petrol.
Dar, mă gândeam, dacă lipsa de combustibil însemna că apuc să conduc o maşină
la acea vârstă, fantastic!
Speram să nu primim niciodată benzină.
Ştiţi asta este problema.
Apoi, după o vreme
începi să realizezi că fiecare problemă are ceva distractiv în ea.
Poţi primi un telefon la 2:00 dimineaţa.
Unii dintre voi nu vă puteţi imagina
pentru că nu eraţi încă născuţi,
dar când spun că nu era combustibil,
văd cozile la combustibil de peste 1 km.
Unii vă aminți de acele vremuri.
Da?
Deci, vă sună cineva la 2:00 dimineaţa
să vă spună: hey, se dă pâine la o brutărie în nordul Khartoum-ului,
asta la ora 2:00 dimineaţa !
Spui, da, grozav,
şi te duci şi te aşezi la coadă.
Cei care aplaudă acum sunt cei care îşi amintesc acele vremuri.
Dar era distractiv.
Era fantastic. Te duceai la coadă,
apoi luai o cărămidă mică,
o puneai în locul tău la coadă, te duceai să rezolvi alte treburi,
apoi te întorceai şi spuneai: Scuzaţi-mă aici e locul meu, mulţumesc mult.
Erau totuși vremuri fericite.
Oricum, ca adolescent eram destul de nechibzuit,
la 12-13 ani aveam o mică problemă.
Mă luam la bătaie tot timpul,
dintr-un motiv pe care acum îl realizez.
Un cuvânt folosit cu cei dragi de acasă
în multe, multe case sudaneze.
Acest cuvânt-problemă
oamenii îl foloseau în glumă
când se adresau unul altuia.
Oamenii îl foloseau cu afecțiune,
doar un cuvânt, dar o mare problemă pentru mine.
Halabi! Oh Halabi.
Iertaţi-mă!
Aici vine partea nostimă,
vă spun adevărul, la 12-13 ani
nu ştiam ce înseamnă,
dar ştiam că reprezintă ceva urât.
Aud deodată "Halabi",
apoi mă trezeam într-o bătaie şi eram arestat.
Tatăl meu trebuia să vină la sediul poliţiei să mă scoată.
S-a întâmplat de atâtea ori
încât poliţia locală mă cunoștea atât de bine
că atunci când intram, spuneau: îți știi scaunul, aşează-te!
În adolescenţă începi să îţi dezvolţi o imagine de sine.
Vrei să faci mușchi şi să arăţi bine.
Am început să fac sport, baschet,
fotbal, fitness, haltere...
Nu prea aveai ce să faci, era o vârstă bună pentru sport.
Începi să te simţi mai puternic din punct de vedere fizic.
Dar acum să umbli și să spui "Halabi" --
Pentru cei ce nu știu araba,
Halabi înseamnă albicios, sau *** - dacă eşti Latin,
fraier dacă eşti Britanic.
Practic ei te tachinează,
îţi spun că eşti diferit.
Dar chiar eşti diferit, OK, dar nu asta-i problema.
Pe măsură ce deveam mai puternic
continuam să mă implic în bătăi, dar acum cauzam mai multe răni
celor cu care mă băteam.
Mă enervam repede aşa că rupem nasuri, coaste şi maxilare.
Tatăl meu spunea că o să ajung să omor pe cineva
așa că mai bine mă trimite în Anglia la studii,
cea mai sigura soluţie.
Aşa au şi făcut.
Interesant că după 20 de ani, când m-am întors în Khartoum,
-- vă spun de ce într-un minut --
Când m-am întors acasă, m-am întâlnit un tip din Siria.
Nu din capitala Damasc dar din Siria,
mai exact din regiunea Allebo.
Ăsta chiar era un Halabi --
(Râsete)
era în oraş de doar două săptămâni
şi îmi spune: îmi plac sudanezii,
au o inteligenţă şi o intuiţie uimitoare.
Am răspuns: Ce vrei să spui?
Spune: când te văd, ei ştiu automat din ce ţară eşti.
Răspund: Ce? ***? (Aplauze)
Am răspuns: Îmi pare rău, mă gândeam la vremurile de acum 20 de ani, îmi pare rău.
Ce vrei să spui?
Și povestește conducea maşina, iar cineva îl strigă: "Hey Halabi!"
Știa deja de unde eram.
Mi-am spus, ohohoh, OK, bine.
Și ce i-ai răspuns când te-a strigat aşa?
A spus că i-a răspuns la compliment.
L-am întrebat ***? Zice că i-a strigat tipului "Sudani, Sudani!"
OK, dacă ştiam şi eu asta acum 20 de ani,
totul ar fi fost diferit.
Motivul pentru care m-am întors în 2005, în 2 mai 2005,
la ora 11 exact, a fost că, în timp ce eram la Londra
primesc un telefon,
în care cineva îmi spune: Hello, Fahmi? Da, la telefon.
Spune: Ascultă, sunt vărul tatălui tău. -- Da, cu ce pot să te ajut?
-- Ascultă, nu ştiu *** să-ţi spun,
dar tatăl tău a murit într-un accident de maşină.
Îl întreb: Cine-i la telefon? --Sunt vărul tatălui tău.
--Ce vrei să spui?
--Îmi pare rău, s-a întâmplat acum 25 de minute, a fost lovit de un camion, îmi pare rău, s-a dus.
Mama, tata, sora mea , sora mea mai mică locuiau în Khartoum.
-- Ascultă, unde este mama, unde-i mama mea,
ea ştie ceva, ei i-a spus cineva?
Îmi răspune: Nu ştiu *** să-ţi spun,
dar mama era în maşină cu el.
Iar îl întreb: Ce, cine-i la telefon? -- Sunt vărul tatălui tău.
-- Unde e mama? -- Îmi pare rău, a murit, au murit amândoi.
Mă gândeam la sora mea acum, avea şaisprezece ani.
L-am întrebat, ascultă, sora mea ştie,
unde este sora mea, ea ştie? Unde este?
Îmi răspunde: Nu ştiu *** să-ţi spun,
era în maşină cu ei.
L-am întrebat: Este moartă?
Îmi răspunde: Nu ştiu, e la terapie intensivă, nu se știe.
Este moartă? Nu. Mulţumesc.
Da!
Nu este.
Acum nu pot spune,
dar sunt sigur că şi alții au trecut printr-o astfel de durere.
Nu pot să-ţi spun ce s-a întâmplat de fapt.
Realizând că tocmai mi-am pierdut trei membri ai familiei,
cu toate astea, mă gândeam să
mulţumesc lui Dumnezeu că nu i-a luat pe toţi trei
şi că unul dintre ei încă mai era în viaţă.
(Aplauze)
Este o tragedie, da.
A fost dificil, desigur.
Cu toate acestea, ei tot vor pleca,
mai devreme sau mai târziu,
şi eu voi pleca, şi voi la fel,
nimeni nu este nemuritor, garantat.
Când şi unde, nu se ştie, dar toţi vom pleca în final,
doar d-zeu decide când şi ***,
un bilet doar dus, da?
Aşa că era o consolare pentru mine,
eram fericit că au plecat împreună.
Au trăit împreună, s-au iubit mai mult decât orice pe lumea asta
şi au plecat împreună.
Acea zi a fost pentru mine
o nuntă în cer.
(Aplauze)
Acum, preocuparea mea era sora mea, avea şaisprezece ani,
trebuia să mă asigur că este bine.
Oricum, m-am întors.
În prezent, ea este bine, tocmai a terminat masterul în Plymouth, ştiinţe politice, cred.
Nu sunt sigur,
dar e perfect sănătoasă şi fericită.
Acum, treaba stă în felul următor:
m-am gândit, începând cu acea zi,
că trebuie să gândesc pozitiv, pentru că
având probleme ca adolescent,
a rezultat ceva pozitiv, fiind trimis la studii
unde am luat contact cu o nouă cultură, o nouă educaţie,
ceva pozitiv ca efect al unei probleme.
M-am confruntat cu o pierdere în familie,
dar a rezultat ceva pozitiv
pentru că sora mea s-a făcut bine şi
şi a avut șansa la o nouă cultură şi educaţie,
iar eu a trebuit să mă întorc acasă.
Iar asta-i ceea ce mi-a plăcut din toată chestia asta.
*** am hotărât să gândesc pozitiv tot timpul?
Caut o conexiune între probleme şi un lucru absolut.
Să vă explic.
Mă gândeam că soarele, cu siguranţă va răsări mâine.
Sunt sigur că dacă vei sări în apă te vei uda,
şi poţi fi sigur de dragostea unei mame pentru copilul ei.
Astfel poţi fi sigur
că există ceva pozitiv în orice obstacol cu care te vei confrunta.
OK. (Aplauze)
Tot ce trebuie să faci e să faci conexiuni,
asta-i tot.
Mă gândeam,
totuși nu-i destul,
*** să mă antrenez atât pe mine cât şi pe ceilalţi?
Iubesc oamenii şi îmi place să învăţ de la ei cât pot.
Într-o zi mi-am spus, ştii,
trebuie să înveţi de la fiecare bărbat, femeie sau copil.
Un lucru pe care le-am învăţat de la femei
este că au o atitudine mai pozitivă decât noi bărbaţii.
Nu ştiu ***.
Pur şi simplu ele asta fac. Să vă dau un exemplu.
Îmi amintesc că într-o zi, eu şi un prieten ne-am întâlnit
şi ne-am întors acasă la el în jur de ora 3 dimineaţa.
Soţia lui ne aştepta.
O femeie nemaipomenită, sunt un cuplu frumos.
Acasă la ei, ea are întotdeauna un aer plin glamour,
ştiţi, coafură perfectă, o mulţime de oglinzi pretutindeni.
Şi -- mulţumesc.
Şi, când am sosit, ea ne aştepta pe hol,
un hol cu o oglindă foarte mare.
Deci, era ora 3 dimineaţa,
el se uita la ea, iar eu m-am ascuns în spatele lui,
în caz că se arunca cu ceva.
Ea a spus, iar astea sunt exact cuvintele ei,
Serios?
*** să vii la ora asta
şi ce fel de om eşti?
Nu ai o locuinţă? Ce bărbat! Ce este asta?
Apoi ea îşi controlează părul -- Părea ridicol --
Îşi verifica coafura în timp ce ţipa ?
Vedeţi voi, un bărbat nu ar face niciodată aşa ceva.
Un bărbat nu ar gândi niciodată pozitiv,
nu s-ar gândi să arate bine în timp ce se ia la bătaie,
asta nu se va întâmpla niciodată, asta clar nu se va întâmpla niciodată!
Ştiţi... (Aplauze)
Mă gândeam, așa ceva nu se va întâmpla niciodată --
Îmi amintesc că am întrebat odată un grup de studenţi
de la sport şi al fitness, cu precădere femei,
ce s-ar întâmpla dacă aţi avea toate diamantele din lume,
dar fără să vă uitaţi în oglindă?
Iar ele au răspuns -- Poftim? Nu, mulţumim.
Toate diamantele? Nu, mulţumim.
Nu fără oglindă! Nu.
Ştiţi de ce?
Domnilor, când o femeie se uită în oglindă
ea vede toate diamantele pe care şi le-ar dori şi de care are nevoie,
Înţelegeţi? Asta-i diferenţa.
Ea este un diamant.
M-am gândit că ele ştiu asta, dar poate nu sunt conştiente de el
aşa că asta am învăţat din agenda femnină.
Domnii, în special tinerii din Sudan au un talent rar,
ştiţi, să vă spun ceva,
dacă v-aţi gândit vreodată că nu puteţi face nimic sau că nu puteţi realiza nimic,
atunci, ăsta e lucrul la care eşti foarte bun.
Adică, domnilor -- (Aplauze)
-- e adevărat
bărbaţii din Sudan vor reuşi mereu să facă o fată să zâmbească
şi trebuie să recunoaştem, fetele din Sudan -- e dificil să le faci să zâmbească.
Foarte dificil.
Dar când reuşesc e ca şi *** răsare soarele.
Atunci, bărbatul se gândeşte , am reuşit, am obţinut un zâmbet, totul e OK acum,
mă voi căsători, în regulă, să începem --
Dar iată *** stau de fapt lucrurile,
adică domnilor,
vreau să vă spun că dacă obţineţi un zâmbet,
dacă obţineți cea mai profundă emoţie de la cineva,
atunci puteţi face ce vreţi voi.
Un alt lucru care mă ajută întotdeauna să gândesc pozitiv
este să mă gândesc la timp,
să încerc să îmi fac timp pentru tot şi toate.
Asta e doar propria mea experienţă de viaţă pentru că
în Sudan suntem faimoşi pentru managementul timpului.
Avem grijă de timp dar de timpul personal,
nu al altcuiva.
E timpul nostru, niciodată un timp convenit.
Când te duci undeva şi te încadrezi în timp,
ai un sentiment pozitiv despre locaţia în care trebuie să ajungi.
Ştiu că este o idee simplă, dar funcţionează.
Încă un lucru pe care l-am descoperit a fi foarte important în viaţă e muzica.
Suntem oameni petrecăreţi.
Suntem "nas alraba" (Aplauze) --
suntem oameni petrecăreţi, ne place să zâmbim, zâmbim permanent,
e parte din cultura noastră, face parte din spiritul nostru,
spiritul sudanez.
Ne place să cântăm, nu să strigăm.
Ne place să dansăm şi nu să ne luptăm.
Nu suntem oameni războinici, suntem oameni fericiţi.
Așa suntem,
acesta este spiritul nostru,
şi să vă spun un lucru:
dacă puteţi asculta puţină muzică tot timpul,
dacă eşti pregă*** să încerci şi să faci lucrurile la timp,
şi dacă aveţi posibilitatea să vă legaţi de un lucru absolut; precum soarele care va răsări mâine,
apa care te va uda, dragostea unei mame pentru copilul ei,
dacă vei uni toate aceste lucuri, absolute *** sunt,
atunci vei găsi mereu un element pozitiv în fiecare problemă,
iar viaţa ta va fi minunată şi fericită.
Mulţumesc!
(Aplauze)