Tip:
Highlight text to annotate it
X
"Vechile apeluri la şovinism rasial, *** şi religios,
la fervoare naţionalista turbată încep să nu mai funcţioneze"™™™™
Ceea ce sunt, dacă sunt bun sau rău, de succes sau nu,
toate acestea se învăţa pe parcurs."
"E doar o călătorie
şi putem să o schimbăm oricând.
Este doar o alegere. Nici un efort, nici o muncă, nici un ban strâns."
"Am realizat că greşisem jocul.
Jocul era să aflu ceea ce eram deja."
"Spuneam
cât de important este
să aducem în mintea umană,
o revoluţie radicală.
Criza este una a conştiinţei.
O criză care nu mai poate accepta
vechile norme,
vechile tipare,
tradiţiile străvechi.
Şi, considerând ceea ce este lumea acum,
cu toată mizeria,
conflictul,
brutalitatea distructivă,
agresiunea,
şi aşa mai departe...
Omul
încă este la fel *** a fost.
Este încă brutal,
violent,
agresiv,
lacom,
competitiv.
Şi, a construit o societate
după aceste trăsături.
"Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă." J. Krishnamurti
Societatea de azi,
este compusă dintr-o serie de instituţii.
De la instituţii politice,
instituţii legale,
instituţii religioase,
la instituţii de clasă socială,
valori familiale
şi de ocupaţii specializate.
Este evidentă influenţa profundă pe o au care aceste structuri tradiţionale
asupra formarii înţelegerii şi perspectivelor noastre.
Totuşi, dintre toate instituţiile sociale în care ne-am născut,
de care suntem direcţionaţi şi condiţionaţi
Se pare că nu este un sistem tratat cu la fel de multă nepăsare,
la fel de neînţeles,
ca sistemul monetar.
Luând proporţii aproape religioase,
instituţia monetară există ca una din cele mai nedisputate forme de credinţă care există.
*** sunt creaţi banii,
politicile după care sunt guvernaţi
şi modul *** afectează societatea,
nu sunt subiecte de interes pentru cea mai mare parte a populaţiei.
Într-o lume în care 1% din populaţie deţine 40% din bogăţiile planetei,
într-o lume în care 34.000 de copii mor în fiecare zi
din cauza sărăciei şi a unor boli ce pot fi prevenite,
Într-o lume în care 50% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi...
...un lucru e clar:
Ceva este foarte greşit!
Şi indiferent dacă suntem conştienţi de aceasta sau nu, viata tuturor acestor instituţii
si a societatii in sine,
este banul.
Astfel, înţelegând această instituţie a politicii monetare
este critică pentru a înţelege de ce vieţile noastre sunt *** sunt.
Din nefericire, economia este deseori privită cu confuzie şi plictiseală.
Şiruri nesfârşite de jargon financiar, împletită cu matematică ce intimidantă,
abat cu rapiditate oamenii din încercările de a o înţelege.
Totuşi, realitatea este că
complexitatea asociată cu sistemul financiar este doar o mască
concepută pentru a ascunde una din cele mai paralizante structuri sociale,
suferite vreodată de umanitate.
"Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber." - Johann Wolfgang von Goethe - 1749-1832
Cu câţiva ani în urmă, banca centrală a Statelor Unite, Rezerva Federală,
a produs un document intitulat "Mecanica Modernă a Banilor".
Această publicaţie a detaliat practica instituţională a creaţiei banilor
utilizată de Rezervă Federală şi de reţeaua globală de bănci comerciale pe care le susţine.
Pe prima pagină documentul îşi prezintă obiectivul:
"Scopul acestei broşuri este de a descrie procesul de bază al creaţiei banilor
într-un sistem bancar cu rezervă fracţională."
Apoi continuă să descrie acest proces de rezervă fracţională
printr-o variată terminologie bancară.
O traducere ar suna cam aşa:
Guvernul Statelor Unite decide că are nevoie de nişte bani.
Aşa că ia legătura cu Rezerva Federală şi cere, să zicem 10 miliarde de dolari.
Rezerva Federală răspunde: "Desigur, vom cumpăra 10 miliarde în bonuri guvernamentale de la voi".
Guvernul ia nişte hârtii,
pune nişte desene oficiale pe ele şi le numeşte bonuri de trezorerie.
Apoi pune o valoare pe aceste bonuri pentru a însuma 10 miliarde de dolari
şi le trimite la Rezerva Federală.
La rândul lor, cei de la Rezerva Federală scot şi ei nişte hârtii impresionante,
numai că de această dată le numesc bancnote de Rezervă Federală,
atribuind de asemenea valoarea de 10 miliarde de dolari setului de hârtii.
Apoi, Rezerva Federală ia aceste bancnote şi le schimbă pe bonuri.
Odată ce s-a făcut schimbul,
guvernul ia cei 10 miliarde de dolari sub forrma de bancnote de Rezervă Federală,
şi îi depune într-un cont bancar.
şi cu acest depozit, bancnotele devin în mod oficial mijloc de plată legal, adică bani,
adăugând 10 miliarde de dolari în circulaţie.
Şi asta e tot, zece miliarde de dolari noi au fost creaţi.
Desigur, acest exemplu este o generalizare.
În realitate, această tranzacţie are loc electronic, fără să fie folosită hârtie.
Defapt doar 3% din banii aflaţi în circulaţie în Statele Unite există sub formă de bancnote.
Celelalte 97% există doar în calculatoare.
Bonurile guvernamentale sunt proiectate pentru a fi instrumente de îndatorare.
Când Rezerva Federală cumpăra aceste bonuri
cu bani pe care i-a creat din nimic,
guvernul promite să returneze
acei bani Rezervei Federale. În alte cuvinte, banii au fost creaţi din îndatorare.
Acest paradox stupefiant *** bani sau valori
pot fi create din îndatorare,
sau obligaţie, va deveni mai evident de-a lungul explicaţiei.
Deci, schimbul a fost făcut. Şi acum, 10 miliarde de dolari stau într-un cont al unei bănci comerciale.
De aici devine interesant. Fiind bazat pe practica rezervei fracţionale,
acei 10 miliarde de dolari depuşi
devin imediat parte din rezervele băncii,
la fel ca toate depunerile.
Şi, în privinţa cerinţelor pentru rezerve, după *** scrie în "Mecanica Modernă a Banilor":
"O bancă trebuie să-şi menţină rezervele cerute de lege
egale cu un procent prescris din depozitele sale".
Apoi cuantifică aceasta spunând:
"Sub legile în vigoare,
rezervele obligatorii pentru majoritatea tranzacţiilor sunt de 10%".
Asta înseamnă că, la un depozit de 10 miliarde de dolari,
10%, sau 1 miliard,
este păstrat ca rezervă obligatorie,
în timp ce restul de 9 miliarde este considerat rezervă excesivă,
şi poate fi folosit ca bază
pentru împrumuturi noi.
Este logic să presupuneţi că aceşti 9 miliarde de dolari
ies din depozitul existent de 10 miliarde de dolari.
Totuşi, nu este aşa. Ceea ce se petrece de fapt este că cei 9 miliarde
sunt creaţi din nimic
peste depozitul existent de 10 miliarde de dolari.
Astfel banii aflaţi în circulaţie se înmulţesc.
După *** scrie în "Mecanica Modernă a Banilor":
"Desigur, ele" -băncile-, "nu dau împrumuturi din banii pe care îi primesc ca depozite.
Dacă ar face asta, nu s-ar mai crea bani în plus.
Ceea ce fac când dau împrumuturi
este să accepte cambii"
- contracte de împrumut -
"în schimbul creditelor" -bani-, "puşi în contul celui care împrumută."
În alte cuvinte, cele 9 miliarde pot fi creaţi din nimic
doar pentru că există cerere pentru un astfel de împrumut,
şi pentru că există 10 miliarde de dolari depozitaţi pentru a satisface nevoia de rezervă obligatorie.
Să zicem că intră cineva în această bancă
şi împrumută cei 9 miliarde de dolari disponibili.
Cel mai probabil vor lua acei bani şi îi vor depune
în propriul cont bancar.
Apoi procesul se repetă.
Pentru că acel depozit devine o parte a rezervei băncii.
10% este izolat şi, la rând, 90% din 9 miliarde,
sau 8,1 miliarde sunt disponibili ca bani nou creaţi pentru împrumuturi.
Şi desigur, acei 8,1 pot fi împrumutaţi şi redepuşi creând în plus 7,2 miliarde,
apoi 6,5 miliarde... apoi 5,9 miliarde... etc...
Acest ciclu depunere-creaţie-împrumut poate continua la infinit.
Rezultatul matematic este că 90 miliarde de dolari pot fi creaţi peste cei 10 miliarde.
Cu alte cuvinte, pentru fiecare depunere din sistemul bancar, de nouă ori mai mult poate fi creat din nimic.
Cereţi de la îndatoritoarea Bancă a Americii o mană
de bani instant.
B-A-N-I sub forma unui împrumut personal convenabil.
Acum că am înţeles *** sunt creaţi banii prin acest sistem bancar de rezervă fracţională,
apare în minte o întrebare logică dar iluzorie:
Ce le dă valoare acestor bani nou creaţi?
Răspunsul: banii care există deja.
Banii noi practic fură valoarea de la banii aflaţi în circulaţie.
Banii din circulaţie sunt înmulţiţi independent de cererea pentru bunuri şi servicii.
Volumul de bani şi cererea definesc echilibrul,
preţurile cresc, diminuând puterea de cumpărare a dolarului.
Aceasta este numită inflaţie,
şi inflaţia este o taxă ascunsă publicului.
Care este sfatul pe care îl primiţi în general? Sfatul este: "inflaţionaţi moneda".
Ei nu spun: "depreciaţi moneda";nu spun: "devalorizaţi moneda".
Ei nu spun: "înşelaţi oamenii", ei spun: "micşoraţi dobânzile".
Înşelarea se petrece atunci când distorsionăm valoarea banilor.
Când creăm bani din nimic, nu avem economii. Totuşi, există ceea ce se cheamă: "capital".
Întrebarea mea este următoarea: *** am putea să ne aşteptăm să rezolvăm problema inflaţiei?
Adică, să creştem volumul de bani aflaţi în circulaţie, cu mai multă inflaţie."
Desigur că nu se poate.
Sistemul de rezerve fracţionale a expansiunii monetare este inerent inflaţionar.
Actul de a mări volumul de bani aflaţi în circulaţie,
fără sa fie o marire proporţională de bunuri şi servicii în economie,
va devaloriza moneda întotdeauna.
Defapt, o scurtă privire la valorile istorice ale dolarului
reflectă acest lucru.
Relaţia inversă este evidentă.
Un dolar în 1913 are aceeaşi valoare că 21,60 dolari în 2007.
Este o devalorizare de 96% de când Rezervă Federală a luat fost înfiinţată.
Dacă această realitate a inflaţiei inerente şi perpetue pare absurdă şi înfrângătoare economic
aşteptaţi puţin. Absurd este puţin spus cu privire la modul *** operează de fapt acest sisteml financiar.
În sistemul nostru financiar banii sunt datorii
şi datoriile sunt bani.
Aici este un grafic cu volumul de bani aflat în circulaţie din 1950 până în 2006.
Aici este un grafic cu datoria naţională a Statelor Unite în aceeaşi perioadă.
Este interesant că tendinţele sunt aceleaşi.
Cu cât sunt mai mulţi bani, cu atât sunt mai multe datorii.
Cu cât sunt mai multe datorii, cu atât sunt mai mulţi bani.
Altfel spus, fiecare dolar din portofelul nostru este datorat cuiva de către cineva.
Amintiţi-vă: singurul mod de a crea bani este prin împrumuturi.
Dacă toţi oamenii din ţara ar putea să-şi plătească toate datoriile, inclusiv guvernul,
nu ar fi nici un dolar în circulaţie.
"Dacă nu ar fi datorii în sistemul nostru monetar, nu ar mai fi bani."
- Marriner Eccles - Guvernatorul Rezervei Federale
Defapt, ultima dată în istoria Statelor Unite când datoria naţională a fost plă***ă în totalitate
a fost în 1835 după ce preşedintele Andrew Jackson a închis banca centrală care a precedat Rezervă Federală.
Întreaga platformă politică a lui Jackson se rotea
în jurul promisiunii de a închide banca centrală.
Spunând la un moment dat: "Eforturile îndrăzneţe ale băncii actuale de a controla guvernul... sunt doar premoniţii ale sorţii viitoare a americanilor
dacă for fi manipulaţi în perpetuarea acestei instituţii
sau înfiinţarea unei alte bănci ca aceasta." Din nefericire acest mesaj a avut viaţa scurtă
şi bancherii internaţionali au reuşit să înfiinţeze altă bancă centrală în 1913,
Rezervă Federală. Atât timp cât există această instituţie
datoria perpetuă este garantată.
Până acum am discutat despre faptul că banii sunt creaţi din datorii prin împrumuturi.
Aceste împrumuturi sunt bazate pe rezervele băncilor,
şi rezervele sunt derivate din depozite. Prin acest sistem de rezerve fracţionale,
orice depozit poate crea de 9 ori valoarea originală,
devalorizând moneda şi crescând preţurile.
Având în vedere că toţi aceşti bani sunt creaţi prin îndatorare,
şi circulaţi aleatoriu prin comerţ,
oamenii devin detaşaţi de datoriile originale.
şi există un dezechilibru unde oamenii sunt forţaţi să concureze pentru muncă
pentru a putea să ia destui bani din rezervele de bani
pentru a-şi acoperi costurile.
Oricât de disfuncţionale şi de-a întoarselea pot părea toate acestea,
mai este un lucru omis din această ecuaţie.
Este acest element al structurii
care relevă cu adevărat natura frauduloasă a sistemului:
aplicarea dobânzii.
Când guvernul împrumută bani de la Rezervă Federală sau când cineva împrumută bani de la bancă,
trebuie să fie plătiţi aproape întotdeauna cu dobândă.
În alte cuvinte, aproape fiecare dolar care există
trebuie să fie în cele din urmă returnat unei bănci împreună cu dobânda corespunzătoare.
Dar,
dacă toţi banii sunt împrumutaţi de la Banca Centrală şi sunt repartizaţi prin bănci comerciale prin împrumuturi,
doar ceea ce ar putea fi numit "principal"
este creat în banii aflaţi în circulaţie.
Aşadar, unde sunt banii pentru acoperirea dobânzilor cerute?
Nicăieri.
Acei bani nu există.
Ramificaţiile acestui lucru sunt şocante,
deoarece cantitatea de bani datorată băncilor va depăşi întotdeauna cantitatea de bani aflată în circulaţie.
Din această cauză inflaţia este constantă în economie,
pentru că noi bani trebuie creaţi constant pentru a acoperi deficitul perpetuu inerent sistemului,
cauzat de nevoia de a plăti dobânzile.
Ceea ce mai înseamnă e că, matematic, neachitarea plăţilor şi falimentul
sunt construite în acest sistem,
şi întotdeauna vor fi buzunare sărace ale societăţii care vor avea ghinion.
O analogie ar fi jocul de scaune cu muzică:
odată ce se opreşte muzica, cineva va rămâne pe dinafară.
Chiar acesta este scopul.
Transferă invariabil bogăţia adevărată de la persoană la bancă,
pentru că dacă nu îţi poţi plăti datoria, îţi vor lua proprietatea.
Acest lucru este este revoltător în mod particular când realizăm că acest inevitabil sfârşit nu e numai
din cauza practicilor sistemului rezervelor fracţionale, dar şi din cauza faptului
că banii pe care banca ţi i-a împrumutat
nu au existat legal în primul rând.
În 1969 a fost un caz la curtea de judecătorie din Minnesota implicând un bărbat pe nume Jerome Daly
care contestă confiscarea casei sale de către bancă, care îi făcuse un împrumut pentru a o cumpăra.
Argumentul său a fost că, contractul ipotecar cerea ca ambele părţi,
adică el şi bancă, să pună câte o formă legitimă de proprietate pentru schimb.
În limbaj legislativ aceasta se numeşte
posesiune [baza unui contract, un contract este fondat pe schimbul unei forme de posesiuni cu alta.]
Dl. Daly a explicat că banii nu erau, de fapt, proprietatea băncii,
pentru că au fost creaţi din nimic imediat ce contractul de împrumut a fost semnat.
Vă amintiţi ce se spunea în "Mecanica Modernă a Banilor" despre împrumuturi?
"Ceea ce fac ei când fac împrumuturi, este să accepte cambii în schimbul creditelor."
"Rezervele sunt neschimbate de către tranzacţiile de împrumut,
dar creditele depuse sunt noi adaosuri la depozitele totale ale sistemului bancar."
În alte cuvinte, banii nu ies din depozitele existente. Banca îi inventează pur şi simplu, nepunând altceva in joc,
decât o teoretică răspundere pe hârtie.
În timp ce cazul progresa, preşedintele băncii, Dl. Morgan s-a prezentat la tribună.
În memorandumul personal al judecătorului, el îşi amintea că preşedintele băncii admitea că, în combinaţie cu Rezervă Federală, a creat banii
şi creditele completând un registru.
Banii şi creditul au apărut când ei le-au creat. Dl. Morgan a admis că
nu există lege în Statele Unite care să îi dea dreptul să facă asta.
O proprietate legală trebuie să existe şi să fie mijloc de plată pentru a susţine contractul.
Juriul a ajuns la concluzia că nu există proprietate legală şi eu sunt de acord.
El a mai adăugat în mod poetic: "Doar Dumnezeu poate crea ceva de valoare din nimic."
Odată cu această descoperire, curtea a respins cererea de confiscare făcută de bancă şi Daly şi-a păstrat casa.
Implicaţiile acestei decizii sunt imense.
De fiecare dată când împrumutaţi bani de la o bancă, fie că este un împrumut ipotecar sau un împrumut pe card,
banii împrumutaţi nu sunt doar contrafăcuţi, sunt o formă ilegitimă de proprietate
şi astfel anulează contractul fiindcă banca nu a avut de la început banii că proprietate.
Din nefericire, astfel de descoperiri legale sunt suprimate şi ignorate.
Jocul transferului de bogăţie şi îndatorarea perpetua continuă.
Asta ne duce la întrebarea finală:
De ce?
În timpul războiului civil american, preşedintele Lincoln a decis să evite împrumuturile cu dobânda mare
oferite de băncile europene şi a decis să facă ceea ce au susţinut fondatorii ţării...
...să creeze o monedă independentă şi inerent lipsită de datorii.
Se numea "Greenback".
La scurt timp după ce s-a luat această măsură, un document intern
circula între băncile private britanice şi cele americane în care scria:
"...sclavia este doar deţinerea muncii şi aduce cu sine îngrijirea muncitorilor,
în timp ce planul European este ca, capitalul să controleze munca controlând salariile.
Aceasta poate fi făcută controlând banii.
Nu putem lăsa Greenback să existe... pentru că nu o putem controla."
Practică rezervei fracţionale
aplicată de Rezervă Federală
care şi-a răspândit practicile la marea majoritate a băncilor lumii,
este de fapt un sistem modern de sclavie.
Gândiţi-vă, banii sunt creaţi din îndatorire.
Ce fac oamenii când au datorii?
Se supun angajării că să le plătească.
Dar dacă banii pot fi creaţi doar prin împrumuturi,
*** poate fi societatea lipsită de datorii?
Nu poate şi acesta este şi scopul.
Frica de a pierde bunuri împreună cu lupta de a ţine pasul
cu datoriile perpetue şi inflaţia inerenţa sistemului,
combinată cu insuficientă fără scăpare a banilor aflaţi în circulaţie,
creată de dobânzi care nu pot fi plătite vreodată,
ţin sclavii plătiţi la coada,
alergând pe roata de hamster cu milioane de alţi oameni.
În efect, alimentează un imperiu în care
în care beneficiarii sunt doar elita din vârful piramidei.
Până la urmă,
pentru cine lucraţi de fapt?
Pentru bănci.
Banii sunt creaţi în bancă şi invariabil ajung înapoi la bancă.
Ei sunt adevăraţii stăpâni, împreună cu corporaţiile şi guvernele pe care le sprijină.
Sclavia fizică necesită asigurarea adăpostului şi a hranei.
În sclavia economică oamenii au grijă de ei înşişi.
Este una din cele mai ingenioase înşelătorii pentru manipularea socială create vreodată.
Şi la baza ei
este un război invizibil împotriva populaţiei.
Îndatorirea este o armă folosită pentru a cuceri şi a înrobi societăţi,
dobânda este principala muniţie.
În timp ce majoritatea nu este conştientă de această realitate,
băncile în colaborare cu guverne şi corporaţii
continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică,
dând naştere la noi baze, *** ar fi Banca Mondială,
Fondul Monetar Internaţional [FMI],
şi inventează un nou tip de soldat.
Naşterea asasinului economic.
"Sunt două metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune. Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare."
- John Adams - 1735-1826
Noi, asasinii economici suntem de fapt responsabili pentru crearea primului imperiu global
şi lucrăm în multe moduri diferite.
Dar probabil cel mai frecvent este să găsim o ţară care are resurse, *** ar fi petrol,
şi apoi aranjăm un împrumut uriaş acelei ţări de la Banca Mondială sau una din celelalte organizaţii de acest tip.
Dar banii nu ajung cu adevărat în acea ţară.
De fapt ajung la marile noastre corporaţii pentru a construi proiecte de infrastructură în acea ţară.
Centrale electrice, parcuri industriale, porturi...
lucruri de care beneficieză doar câţiva oameni bogaţi din acea ţară,
pe lângă corporaţiile noastre
Dar nu ajută majoritatea oamenilor deloc.
Întreaga ţară rămâne cu o datorie foarte mare.
Este o datorie atât de mare încât nu pot să o plătească şi asta face parte din plan...
să nu poată să o plătească.
La un moment dat, noi, asasinii economici mergem înapoi acolo şi le spunem:
"Ascultaţi, aţi pierdut mulţi bani, nu vă puteţi plăti datoriile aşa că vindeţi petrolul
foarte ieftin la companiile noastre petroliere,
lăsaţi-ne să construim o bază militară la voi în ţară",
sau "trimiteţi trupe şi susţineţi-le pe ale noastre într-un loc *** ar fi Irak sau votaţi-ne la următoarele alegeri ONU,
Să privatizeze compania de electricitate,
sistemul de apă şi canalizare şi să le vândă corporaţiilor din SUA
şi altor corporaţii multinaţionale."
Deci este o adevărată reţea şi este atât de tipic modul de acţionare al FMI şi al Băncii Mondiale.
Ei îndatorează o ţară şi este o datorie atât de mare încât nu pot să o plătească.
Apoi ei se oferă să refinanţeze datoria şi trebuie că ţara să plătească o dobândă şi mai mare.
Apoi ceri
acest "quid pro quo" pe care-l numeşti o" condiţionalitate" sau "bună guvernanţă"
care înseamnă de fapt că trebuie să-şi vândă resursele,
incluzând multe din serviciile lor sociale, companiile de utilitate, uneori sistemele lor educaţionale,
sistemele penale,
sistemele de asigurări... la corporaţii străine.
Deci este o lovitură dublă - triplă - cvadruplă!
Preceptul pentru asasinul economic a apărut la începutulanilor '50
când Mosaddeq a fost ales
în mod democratic în Iran. El era considerat "speranţa pentru democraţie"
în orientul mijlociu şi în alte părţi ale lumii. A fost ales de către revista Time ca "omul anului".
Dar unul din lucrurile pe care le-a adus şi a început să îl implementeze a fost ideea că,
companiile petroliere străine trebuiau să plătească mult mai mult pe petrolul pe care îl luau din Iran
şi că oamenii din Iran ar fi trebuit să aibă de câştigat de pe urma propriului petrol. Ciudată politică.
Desigur că nu ne-a plăcut asta dar ne era frică să facem ce făceam de obicei, adică să trimitem armata.
În schimb, am trimis un agent CIA, Kermit Roosevelt, rudă cu Teddy Roosevelt
cu câteva milioane de dolari şi a fost foarte foarte eficient. Într-o scurtă perioadă de timp
a reuşit să îl dea jos de la putere pe Mosaddeq
şi l-a adus pe shar-ul Iranului pentru a-l înlocui, fiind dintotdeauna favorabil petrolului. A fost foarte eficient.
"Bombe zburau deasupra Teheranului;
ofiţeri de armată strigau că Mosaddeq s-a predat şi că regimul său că dictator virtual al Iranului s-a sfârşit.
Oamenii defilează pe străzi cu fotografii ale shar-ului în timp ce sentimentele se inversează.
Shar-ul este primit cu bucurie acasă."
Aici, în Statele Unite, la Washington, oamenii priveau în jur şi spuneau "uau, asta a fost uşor şi ieftin".
Asta a stabilit un nou mod de a manipula ţările, de a crea un imperiu.
Singura problemă cu Roosevelt a fost că era un agent CIA
şi dacă era prins, urmările ar fi putut să fie destul de serioase.
Aşa că, foarte rapid în acel moment s-a luat decizia să se folosească consultanţi privaţi
pentru a canaliza banii prin Banca Mondială sau FMI sau una din astfel de agenţii,
să se aducă oameni ca mine, care lucrează pentru companii private.
În caz că am fi fost prinşi, nu s-ar fi găsit legături cu guvernul.
Când Arbenz a devenit preşedinte al Guatemalei, ţara era controlată de compania United Fruit
marile corporaţii internaţionale. Arbenz şi-a dat seama ce asta şi a zis: "Vrem să dăm pământul înapoi oamenilor".
După ce a ajuns la putere implementa politici care ar fi făcut exact asta,
să dea drepturile asupra pământurilor înapoi oamenilor. Asta nu le-a plăcut prea mult celor de la "United Fruit"
aşa că au angajat o firmă de relaţii publice pentru a lansa o campanie
pentru a convinge Statele Unite, cetăţenii Statelor Unite,
presa SUA, congresul SUA,
că Arbenz era o marionetă a URSS
şi că dacă l-am fi lăsat la putere, URSS ar fi avut o bază în această emisferă.
În acea perioadă exista în minţile tuturor o frică exagerată de teroarea roşie, teroarea comunistă.
Şi aşa, ca să scurtăm povestea, din această campanie de relaţii publice
s-a ajuns la un angajament din partea CIA şi a armatei de a-l înlătura de la putere pe acest om.
Asta s-a şi întâmplat. Am trimis avioane, am trimis soldaţi, am trimis şacali,
am trimis tot ce am putut pentru a-l înlătura. Am şi reuşit.
Imediat ce a fost înlăturat de la putere,
cel care i-a luat locul, toate drepturile şi posesiunile precedente le-a redat corporaţiilor internaţionale
inclusiv United Fruit.
Ecuador a fost condus pentru mulţi mulţi ani de dictatori pro-SUA. Ei erau de multe ori destul de brutali.
Apoi s-a decis ca ei să aibă o alegere cu adevărat democratică.
Jaime Roldos a candidat pentru preşedinţie şi scopul său principal, spunea el, era
să asigure folosirea resurselor Ecuadorului pentru ajutarea oamenilor.
A câştigat. Copleşitor.
Nimeni nu mai câştigase cu atât de multe voturi alegerile în Ecuador.
Apoi a început să implementeze aceste politici
pentru a se asigura că profiturile de la petrol ajungeau la oameni, pentru a-i ajuta.
Nouă nu ne-a plăcut asta aici, în SUA.
Am fost trimis acolo ca unul din numeroşi asasini economici pentru a-l schimba pe Roldos,
pentru a-l corupe, pentru a-l suci... să-l facem să înţeleagă...
"Ştii, poţi să ajungi foarte bogat tu şi familia ta dacă joci jocul nostru."
"Dar dacă continui să implementezi politicile promise... vei cădea."
Nu a vrut să asculte...
...a fost asasinat...
Imediat ce s-a prăbuşit avionul, toată zona a fost închisă.
Singurii care aveau acces erau militarii SUA de la o bază militară din apropiere
şi câţiva militari din Ecuador.
Când a început investigaţia,
doi din martorii principali au murit în accidente de maşină
înainte de a avea şansa de a depune mărturie.
Multe lucruri stranii s-au întâmplat
în jurul asasinării lui Roldos.
Eu, ca şi majoritatea oamenilor care s-au uitat la acest caz,
nu am nici o îndoială că a fost o asasinare.
Desigur, în poziţia mea de asasin economic,
mă aşteptam ca Roldos să fie înlăturat
fie printr-o revoltă, fie printr-o asasinare... dar avea să fie înlăturat
pentru că nu putea fi corupt, nu se lăsa să fie corupt în felul în care vroiam noi să-l corupem.
Omar Torrijos, preşedintele Panama,
a fost unul din preferaţii mei. Mi-a plăcut mult.
Era foarte carismatic, el chiar vroia să îşi ajute ţara.
Când am încercat să îl mituiesc sau să-l corup spunea: "Uite, John..."
- de fapt mă numea Juanito -
Spunea: "Uite, Juanito, eu nu vreau bani. Ceea ce vreau este ca ţara mea
să fie tratată în mod corect.
Vreau ca SUA să plătească datoriile faţă de acest popor pentru toate distrugerile pe care le-a făcut aici.
Vreau să fiu în poziţia în care să pot ajuta alte ţări din America Latină
să-şi câştige independenţa şi să fie libere
de această prezenţă teribilă din nord.
Voi ne exploataţi atât de tare.
Vreau să fie Canalul Panama înapoi în mâinile acestui popor.
Asta vreau.
Aşa că, lasă-mă în pace. Nu încerca să mă mituieşti."
A fost 1981 şi luna mai, cand Jaime Roldos a fost asasinat.
Omar era foarte conştient de asta.
Torrijos îşi ţinea familia împreună şi spunea:
"Probabil că sunt următorul, dar este OK,
pentru că am făcut ceea ce am venit să fac.
Am renegociat Canalul.
Canalul va fi în mâinile noastre. Am terminat negocierile cu Jimmy Carter şi avem un tratat."
În luna iunie a aceluiaşi an, doar două luni mai târziu,
a murit şi el într-un accident de avion.
Nu există nici o îndoială că a fost executat de şacali finanţaţi de CIA.
Există foarte multe dovezi.
Unul din bodyguarzii lui Torrijos i-a dat în ultimul moment
în timp ce ieşea din avion, un casetofon
- unulmic care conţinea o bombă.
Mi se pare interesant ***
acest sistem a continuat în acelaşi mod
timp de mulţi ani doar că asasinii economici au devenit din ce în ce mai buni.
Apoi ne-a venit ideea, pe care am şi aplicat-o recent în Venezuela
în 1998, când Hugo Chavez a fost ales preşedinte.
Înaintea lui fiind mulţi preşedinţi corupţi
care au distrus practic economia ţării.
Chavez a fost ales în mijlocul acestor împrejurări.
Chavez a înfruntat SUA
şi a cerut ca petrolul Venezuelei
să fie folosit pentru a-şi ajuta poporul.
Desigur că nu ne-a plăcut asta aici, în SUA.
Aşa că în 2002,
a pornit o revoltă. Nu este nici o îndoială în mintea mea şi nici în minţea majorităţii
celorlalţi oameni că CIA era în spatele acelei revolte.
Modul în care acea revoltă s-a format
reflecta foarte bine ceea ce Kermit Roosevelt făcuse în Iran.
Au plă*** oameni pentru a ieşi în stradă
pentru a se revolta, pentru a protesta, pentru a zice că Chavez nu este deloc popular.
Dacă poţi convinge câteva mii de oameni
să facă asta şi aduci televiziunea, poţi să faci
să pară că şi *** ar fi ieşit toată ţara în stradă.
Cazul lui Chavez a fost diferit, pentru că el era
destul de inteligent şi oamenii îl urmau cu atâta loialitate,
încât au reuşit să înfrângă revolta.
A fost un moment fenomenal în istoria Americii Latine.
Irak este exemplul perfect pentru a arăta ***
funcţionează întreg sistemul. Noi, asasinii economici suntem prima linie de apărare.
Mergem, încercăm să corupem guvernul,
încercăm să-i facem să accepte împrumuturi uriaşe
pe care le folosim ca pârghie pentru a-i cumpăra, practic.
Dacă nu reuşim, la fel *** nu am reuşit eu în Panama cu Omar Terrijos şi în Ecuador cu Jaime Roldos,
care au refuzat să fie corupţi,
a doua linie de apărare este să trimitem şacalii.
Şacalii ori răstoarnă guvernul, ori asasinează.
Odata ce asta se întâmplă, vine noul guvern
care va face ce vrem noi,
pentru ca acest nou preşedintele ştie ce se va întâmpla dacă face altceva.
În cazul Irakului, ambele au dat greş.
Asasinii economici nu au reuşit să îl convingă pe Saddam Hussein.
Am încercat de multe ori. Am încercat să-l facem să accepte ceva asemănător cu ceea ce a acceptat Casa Saud
în ArabiaSaudită dar nu a acceptat.
Aşa că am trimis şacalii pentru a-l asasina.
dar nu au reuşit. Securitatea lui era foarte bună.
El lucrase la un moment dat pentru CIA.
Fusese angajat pentru a-l asasina pe preşedintele anterior al Irakului... nu a reuşit
dar cunoştea sistemul.
În '91 am trimis armata
pentru a doborî armata Irakului.
În acel moment presupuneam că
Saddam Hussein se va răzgândi.
Puteam să-l înlăturăm, desigur,
dar nu vroiam. Era genul de om puternic ce ne plăcea nouă.
îşi controla oamenii. Credeam că îi poate controla pe Kurzi,
să îi ţină pe iranieni la graniţă şi să continue să pompeze petrol pentru noi. Acum că i-am învins armata,
sperăm să se răzgândească.
Asasinii economici au intervenit din nou în anii '90
fără succes.
Dacă ar fi reuşit,
ar fi încă la putere şi i-am fi vândut câte avioane de luptă ar fi vrut
şi ce ar mai fi vrut. Dar nu au reuşit.
Şacalii nu au reuşit să îl înlăture de la putere aşa că am trimis armata din nou.
De această dată am făcut treaba până la capăt.
L-am înlăturat şi, totodată, ne-am ales
cu contracte de construcţie foarte profitabile
pentru a reconstrui o ţară
pe care am distrus-o. Este o afacere destul de bună, dacă deţii
companii de construcţii importante.
Deci Irakul arătă cele trei stadii:
asasinul economic nu a reuşit,
şacalii nu au reuşit, şi măsura finală intervine armata.
În acest mod ne-am creat un imperiu,
dar am făcut-o foarte subtil, este clandestin.
Toate imperiile din trecut au fost construite cu ajutorul armatei
şi ştiau cu toţii că le construiau.
Britanicii ştiau că îl construiau, francezii, germanii, romanii, grecii
şi erau mândrii de asta. Întotdeauna aveau o scuză:
împărtăşeau civilizaţie, împărtăşeau o anumită religie sau ceva de genul acesta;
dar ştiau că îl construiesc.
Noi nu ştim.
Majoritatea oamenilor din SUA
nu ştiu că trăim de pe urma unui imperiu clandestin.
În ziua de azi e mai multă sclavie în lume decât a fost vreodată.
Trebuie să te întrebi: dacă este un imperiu, cine este împăratul?
În mod evident, preşedinţii SUA nu sunt împăraţi,
împărat e cineva care nu e ales, nu are mandat limitat
şi nu raportează nimănui.
Deci, nu putem clasifica preşedinţii în acest mod,
dar avem ceea ce consider a fi echivalentul împăratului - este ceea ce eu numesc corporatocraţie.
Corporatocraţia este un grup de indivizi
care conduc cele mai mari corporaţii
şi se comportă că împăraţii acestui imperiu.
Ei controlează mass-media,
fie prin conducere directă fie prin publicitate.
Controlează majoritatea politicienilor noştri
pentru că le finanţează campaniile,
fie prin corporaţii
fie prin contribuţii personale
care provin din corporaţii.
Nu sunt aleşi,
nu au mandat limitat,
nu raportează nimănui.
În vârful corporatocraţiei, nu-ţi mai poţi să seama
dacă persoana lucrează pentru o corporaţie privată
sau pentru guvern pentru că se mişca tot timpul dintr-o parte în alta.
Deci, ai un tip care într-un moment este preşedintele
unei mari companii de construcţii, *** ar fi Halliburton,
şi în următorul moment este vicepreşedintele SUA.
Sau preşedintele care este implicat în afaceri cu petrol.
Acest lucru se întâmplă indiferent dacă sunt la conducere republicani sau democraţi.
Se mişca dintr-o parte în alta pe uşa care se învârte.
Într-un fel guvernul nostru este invizibil de multe ori.
Politicile lui sunt îndeplinite de corporaţii
pe un nivel sau altul şi de fapt,
politicile guvernului sunt esenţial
create de corporatocraţie,
şi apio prezentate guvernului.
devenind politica guvernamentală.
Este o relaţie foarte strânsă.
Nu este ceva de genul "teoria conspiraţiei",
aceşti oameni nu trebuie să se întâlnească
şi să comploteze pentru a face lucruri.
Cu toţii lucrează având un singur scop:
maximizarea profiturilor!
...indiferent de costurile asupra societăţii şi asupra mediului.
Acest proces de manipulare de către corporatocraţie
prin îndatorare, mituire şi înlăturare politică se numeşte:
GLOBALIZARE
La fel *** Rezervă Federală menţine poporul american într-o poziţie
de servitudine îndatorată, cu datorii perpetue, inflaţie şi dobânda,
Banca Mondială şi FMI îndeplinesc acest lucru la o scară globală.
Ideea de bază e simplă:
îndatorează o ţară fie prin propria imprudenţă
sau prin coruperea conducătorului ţării.
Apoi impune condiţii sau "politici de ajustare structurală"
care deseori constau în:
devalorizarea monedei.
Când moneda se devalorizează, se devalorizează toate lucrurile.
Asta face că resursele indigene să fie disponibile ţărilor prădătoare
la o fracţiune din valoarea lor reală.
Tăieri masive de fonduri pentru programele sociale.
Acestea includ deseori educaţia şi sistemul sanitar,
compromiţând bunăstarea şi integritatea societăţii, lăsând oamenii
vulnerabili exploatării.
Privatizarea întreprinderilor de stat,
ceea ce înseamnă că sisteme importante social pot fi cumpărate şi reglementate
de companii străine pentru profit.
De exemplu, în 1999 Banca Mondială a insistat ca guvernul din Bolivia să vândă
sistemul de apă al celui de-al treilea oraş ca mărime unei filiale a corporaţiei "Bechtel" din SUA.
Imediat ce s-a întâmplat asta, facturile pentru apă pentru rezidenţii care erau deja săraci
au devenit foarte mari.
Abia după o revoltă din partea locuitorilor contractul Bechtel a fost anulat.
Apoi este liberalizarea comerţului
sau deschiderea economiei prin scoaterea restricţiilor pentru comerţul extern.
Asta permite un număr de manifestaţii economice abuzive,
*** ar fi aducerea de către corporaţiile transnaţionale a produselor mai ieftine,
subminând producţia indigenă şi distrugând economii locale.
Un exemplu este Jamaica,
care după ce a acceptat împrumuturi şi condiţii din partea Băncii Mondiale,
a pierdut pieţele pentru recoltele cele mai importante din cauza competiţiei cu importurile din vest.
Astăzi, nenumăraţi fermieri nu pot lucra fiindcă nu pot concura
cu marile corporaţii.
Altă variaţie este crearea a numeroase, aparent neobservate, nereglementate, inumane,
fabrici de îmbrăcăminte, care profită de pe urma problemelor economice.
În plus, din cauza lipsei de reglementări ale producţiei, distrugerea mediului este continuă
în timp ce resursele ţării sunt deseori exploatate de către corporaţiile indiferente
în timp ce produc intenţionat mari cantităţi de poluanţi.
Cel mai important proces din istorie este pornit de către 30.000 de oameni din Ecuador şi de pe Amazon
împotriva Texaco, deţinut acum de Chevron. Deci, procesul este împotriva Chevron dar pentru acţiuni ale Texaco.
Se estimează că poluarea este de 18 ori mai puternică decât cea cauzată de Exxon Valdez pe ţărmul din Alaska.
În cazul Ecuadorului nu a fost un accident. Companiile petroliere au făcut-o intenţionat. Ştiau că o fac pentru a economisi bani în loc să elimine rezidurile.
Mai mult de atât, o scurtă privire la raportul performanţelor Băncii Mondiale relevă faptul că instituţia, care pretinde public
că ajută dezvoltarea ţărilor sărace şi eradicarea sărăciei, nu a făcut nimic altceva decât să mărească sărăcia şi decalajul de bogăţie,
în timp ce profiturile corporaţiilor sunt foarte mari.
În 1960, decalajul dintre venituri între cincimea de locuitori din ţările cele mai bogate versus cincimea de locuitori din ţările cele mai sărace era de 30 la 1.
În 1998 era de 74 la 1.
În timp ce Produsul Naţional Brut a crescut pe plan global cu 40% între 1970 şi 1985, în ţările sărace a crescut cu doar 17%.
Între 1985 şi 2000, numărul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi a crescut cu 18%.
Chiar şi Comitetul Economic al congresului SUA a admis că există o rată de succes de doar 40% pentru toate proiectele Băncii Mondiale.
La sfârşitul anilor '60, Banca Mondială a intervenit în Ecuador cu împrumuturi mari. În următorii 30 de ani sărăcia a crescut de la 50% la 70%.
Sub-angajarea şi şomajul au crescut de la 15% la 70%. Datoria ţării a crescut de la 240 de milioane dolari la 16 miliarde,
în timp ce cotă de resurse alocată săracilor a scăzut de la 20% la 6%.
Până în anul 2000 s-a ajuns ca 50% din bugetul naţional al Ecuadorului să trebuiască să fie alocat pentru plata datoriilor.
Este important să se înţeleagă: Banca Mondială este, de fapt, o bancă a SUA, sprijinind interesele SUA.
SUA are drept de veto asupra deciziilor deoarece aduce cel mai mult capital.
Şi de unde a luat aceşti bani? Aţi ghicit, i-a creat din nimic prin intermediul sistemului bancar de rezerve fracţionale.
Din primele 100 de economii mondiale clasate pe bază Produsul Intern Brut, 51 sunt corporaţii şi 47 din cele 51 sunt din SUA.
Walmart, General Motors şi Exxon sunt mai puternice economic decât Arabia Saudită, Polonia, Norvegia, Africa de Sud, Finlanda, Indonezia şi multe altele.
Odată ce barierele de comerţ protective sunt înlăturate, banii sunt aruncaţi împreună şi manipulaţi în noi pieţe şi economiile statelor sunt răsturnate
în favoarea competiţiei deschise din capitalismul global, imperiul se extinde.
Te trezeşti în faţa micului tău ecran şi urli despre America şi democraţie.
Nu este nicio Americă, nu este nicio democraţie.
Este doar IBM, ITT, AT&T, DuPont, Dow, Union Carbine şi Exxon.
Acestea sunt naţiunile lumii astăzi.
Despre ce credeţi că vorbesc ruşii în consiliul de stat - Karl Marx?
Îşi scot graficele liniare, teorii de decizie statistică,
soluţii de minimă şi maximă şi calculează probabilităţile preţ-cost ale tranzacţiilor şi investiţiilor, la fel *** facem noi.
Nu mai trăim într-o lume a naţiunilor şi a ideologiilor, D-le Beale.
Lumea este un colegiu de corporaţii, determinat inexorabil
de regulile imutabile ale afacerilor.
Lumea este o afacere, D-le Beale.
Luată cumulativ, integrarea lumii ca întreg,
în mod particular în raporturi de economie globalizată
şi în calităţile mitice ale capitalismului "piaeţei libere",
reprezintă un "imperiu" veritabil în dreptul său...
Puţini au reuşit să scape de "ajustările structurale" şi "condiţionalităţile"
Băncii Mondiale, a FMI
sau de arbitrajul Organizaţiei Mondiale a Comerţului acele instituţii financiare internaţionale care,
oricât de inadecvate sunt, încă determină ceea ce înseamnă globalizare economică.
Atât de mare este puterea globalizării încât, în cursul vieţii noastre este probabil să asistăm la integrarea,
chiar dacă inegală, a tuturor economiilor naţionale din lume într-un singur sistem global de piaţă liberă.
Lumea este preluată de către o mână de puteri ale afacerilor care domină resursele naturale de care avem nevoie pentru a trăi
în timp ce controlează banii de care avem nevoie pentru a obţine aceste resurse.
Rezultatul va fi monopol global bazat nu pe viaţa umană dar pe puterea financiară şi corporativă.
În timp ce inegalitatea creşte, din ce în ce mai mulţi oameni devin disperaţi.
Stabilimentul a fost forţat să găsească o nouă metodă de a acţiona
în cazul celor care se împotrivesc sistemului. Aşa s-au născut 'teroristul'.
Termenul "terorist" este o distincţie goală care desemnează orice persoană sau grup care alege să se împotrivească stabilimentului.
Nu trebuie să fie confundat cu ficţionalul "Al Qaeda", care a fost de fapt numele unei baze de date a Mudjahidinilor susţinuţi de SUA
în anii 1980.
"Adevărul este că nu există o armată islamică sau grup terorist numit Al Qaeda şi orice ofiţer informat al serviciilor de informaţii ştie asta.
Dar este o campanie de propagandă pentru a face publicul să creadă în existenţa unei entităţi identificate...
Statul din spatele acestei propagande este SUA." - Pierre-Henri Bunel - serviciul de inteligenţă francez
În anul 2007 Departamentul de Apărare a primit 161,8 miliarde de dolari pentru aşa zisul război global contra terorismului.
După Centrul Naţional Contra Terorismului, în anul 2004 aproximativ 2000 de oameni au fost omorâţi în lume din cauza unor presupuse acte teroriste.
Din acei oameni, 70 erau americani.
Folosind acest număr ca medie generală, care este foarte generos, este interesant de observat că de două ori mai mulţi
oameni mor anual din cauza alergiei la arahide decât din cauza actelor teroriste.
Bolile coronariene sunt cauza cea mai importantă de decese în America, omorând cam 450.000 de oameni anual.
În 2007, guvernul a alocat aproximativ 3 miliarde de dolari cercetărilor în acest domeniu.
Asta înseamnă că guvernul SUA, în 2007 a alocat de 54 de ori mai mult pentru prevenirea terorismului,
decât pentru prevenirea bolilor coronariene, care omoară de 6600 ori mai mulţi oameni anual, decât terorismul.
În timp ce denumirea de terorist şi Al-Qaeda
sunt ataşate arbitrar pe fiecare ştire legându-l de orice acţiune împotriva intereselor SUA,
mitul se dezvoltă.
La mijlocul anului 2008, Procurorul General al SUA
a propus ca, Congresul SUA
să declare în mod oficial război împotriva fanteziei.
Nemenţionând ca din iulie 2008, s-au adunat peste 1 milion de persoane
pe lista suspecţilor de terorism.
Aceste aşa numite "măsuri contra terorismului" desigur că nu au nimic de-a face cu protecţia socială.
Ele au de-a face cu menţinerea stabilimentului
în condiţiile creşterii sentimentului anti-american,
atât în ţară cât şi internaţional
...sentiment care este legitim fondat pe expansiunea imperiului corporativ lacom
care exploatează lumea.
Adevăraţii terorişti ai lumii nu se întâlnesc în întunericul nopţii
sau striga "Allahu Akbar" înainte de o acţiune violentă.
Adevăraţii terorişti ai lumii poartă costume de 5000 de dolari
şi lucrează în cele mai înalte poziţii ale finanţelor, guvernului şi afacerilor.
Deci, ce facem?
*** oprim un sistem de lăcomie şi corupţie, care are atâta putere şi elan?
*** oprim acest aberant comportament în grup care nu simte compasiune
pentru milioanele de oameni măcelăriţi în Irak sau Afganistan
pentru ca, corporatocraţia să controleze resursele de energie şi producţia de opiu pentru profitul de pe Wall Street?
Înainte de 1980 Afganistanul producea 0% din opiumul din lume.
După ce Mujahidinii sprijiniţi de SUA/CIA au câştigat războiul dintre URSS şi Afganistan, până în 1986 au ajuns să producă 40% din ***ă din lume.
Până în 1999 au ajuns să producă 80% din ***ă de pe piaţă.
Apoi, s-a întâmplat ceva neaşteptat.
Talibanii au ajuns la putere şi până în anul 2000 au distrus majoritatea culturilor de opiu. Producţia a scăzut de la peste 3000 de tone la doar 185 tone, o reducere de 94%.
Pe 9 septembrie 2001, planurile de invazie a Afganistanului erau pe biroul preşedintelui Bush.
Două zile mai târziu au avut şi motivul.
Astăzi, Afganistanul controlat de SUA
produce 90% din heroina din lume şi sparge noi recorduri de producţie de la an la an.
*** oprim un sistem de lăcomie şi corupţie
care condamnă populaţiile sărace la "sclavia fabricilor de îmbrăcăminte" pentru beneficiul Madison Avenue?
Sau care îi face pe ingineri să declare în mod fals atacuri teroriste pentru a manipula.
Sau care generează metode sociale de operare construite în sistem care sunt inerent exploatate.
Sau care reduc în mod sistematic libertăţile civile şi violează drepturile umane
pentru a se proteja de propriile neajunsuri.
*** acţionăm în privinţa numeroaselor instituţii ascunse
*** ar fi Consiliul Relaţiilor Străine, Comisia Trilaterală sau Grupul Bilderberg şi alte grupuri alese nedemocratic
care conspiră în spatele uşilor închise pentru a controla elementele politice, financiare, sociale şi de mediu ale vieţilor noastre?
Pentru a afla răspunsul, trebuie mai întâi să găsim cauza adevărată care stă la baza problemei.
Adevărul este că grupurile bazate pe lăcomie, corupţie, putere şi profit nu sunt adevărată sursă a problemei.
Ele sunt simptome.
"Lăcomia şi competiţia nu sunt rezultatul temperamentului imuabil al omului...
...lăcomia şi frica de lipsuri sunt de fapt create şi amplificate...
consecinţa directă este că trebuie să ne luptăm unii cu ceilalţi pentru a supravieţui."
- Bernard Liertaer - fondatorul Sistemului Monetar European
Numele meu este Jacques Fresco.
Sunt proiectant industrial şi inginer social.
Sunt foarte interesat de societate şi de dezvoltarea unui sistem durabil pentru toţi oamenii.
În primul rând, cuvântul corupţie este o invenţie monetară, acel comportament aberant, comportament care e distructiv pentru bunăstarea oamenilor.
Avem de-a face cu comportament uman şi comportamentul uman pare a fi determinat de mediu.
Înseamnă că dacă ai fi crescut de mic copil de către indienii seminoli, fără să vezi altceva
ai avea acel sistem de valori.
Acest lucru este valabil pentru naţiuni, pentru persoane, pentru familii, ei încearcă să-şi îndoctrineze copiii
cu credinţa lor particulară, din ţara lor şi să-i facă să simtă că fac parte din ea.
Şi construiesc o societate pe care o numesc "stabilită".
Au stabilit un punct de vedere care funcţionează şi intenţionează să îl perpetueze.
De fapt toate societăţile sunt în schimbare, nu stabilite.
Astfel se luptă cu ideile noi care ar interfera cu stabilimentul.
Guvernele încearcă să perpetueze ceea ce le ţine la putere. Parlamentării nu sunt aleşi pentru a schimba lucruri.
Sunt puşi acolo pentru a menţine lucrurile aşa *** sunt.
Baza corupţiei este în societatea noastră.
Să fie clar: toate naţiunile sunt fundamental corupte fiindcă tind să menţină instituţiile existente.
Nu vreau să elogiez sau să denigrez toate naţiunile dar comunismul, socialismul, fascismul, capitalismul şi toate celelalte subculturi sunt la fel.
Toate sunt fundamental corupte.
Cea mai fundamentală caracteristică a instituţiilor sociale
este necesitatea autoconservării.
Fie că avem de-a face cu o corporaţie, o religie sau un guvern,
cel mai important interes este menţinerea instituţiei.
De exemplu, ultimul lucru pe care l-ar vrea o companie petrolieră este utilizarea unui tip de energie care este în afara controlului ei.
Face compania mai puţin relevantă societăţii.
De asemenea, Războiul Rece şi căderea URSS au fost, de fapt,
un mod de a menţine şi perpetua hegemonia economică şi globală stabilită a SUA.
În mod similar, religia condiţionează oamenii să se simtă vinovaţi pentru înclinaţii naturale,
fiecare pretinzând că oferă singura cale spre iertare şi mântuire.
În inima acestei autoconservări instituţionale este sistemul monetar.
Pentru că banii sunt cei ce furnizează mijloacele pentru putere şi supravieţuire.
Aşadar, la fel *** o persoană săracă ar putea fi forţată să fure pentru a supravieţui,
este o înclinaţie naturală să facă orice este nevoie pentru a continua profitabilitatea unei instituţii.
Aceasta face schimbarea instituţiilor inerent dificilă,
pentru că pune în pericol nu doar supravieţuirea unor grupuri mari de oameni,
dar de asemenea invidiatul stil de viaţă materialist asociat cu afluenţă şi putere.
Astfel, necesitatea paralizantă de a conserva o instituţie
indiferent de relevanţă să socială, este înrădăcinată în mare măsură în nevoia de bani sau profit.
"Da' eu cu ce mă aleg?" este ceea ce gândesc oamenii.
Aşa că, dacă un om câştiga bani vânzând un anumit produs,
va lupta cu existenţa unui alt produs care ar putea să îi ameninţe instituţia.
Astfel, oamenii nu pot fi corecţi. Şi oamenii nu au încredere unii în ceilalţi.
Cel care vine la tine şi zice: "Am exact casa pe care ţi-o doreşti",
este un vânzător.
Când un doctor zice: "Cred că trebuie să-ţi scoatem rinichiul",
nu ştiu dacă încearcă să-şi cumpere un iaht sau că rinichiul meu chiar trebuie scos.
Este greu într-un sistem monetar să ai încredere în oameni.
Dacă ai intra în magazinul meu şi eu aş zice
"Această lampă este destul de bună dar lampa vecinului este mult mai bună",
nu aş rezista prea mult în afaceri. Nu ar funcţiona.
Dacă aş fi etic, nu ar funcţiona.
Aşa că, atunci când zici că industriei îi pasă de oameni... nu este adevărat.
Nu-şi permit să fie etici.
Deci, sistemul tău nu este proiectat pentru a servi la bunăstarea oamenilor.
Dacă încă nu înţelegi... nu ar exista externalizarea slujbelor
dacă le-ar păsa de oameni.
Industriei nu îi pasă.
Angajează oameni doar pentru că nu a fost încă automatizat acel lucru.
Aşa că, nu vorbi despre decenţă şi etică, nu putem să ni le permitem şi să rămânem în afaceri.
Este important de scos în evidenţă că indiferent de sistemul social;
fie fascist, socialist, capitalist sau comunist;
Mecanismul fundamental este tot banii, munca şi competiţia.
China comunistă nu este mai puţin capitalistă decât SUA.
Singura diferenţa este măsura în care statul intervine în întreprindere.
Realitatea este că aşa-zisul "monetariism" este adevăratul mecanism,
care ghidează interesele tuturor ţărilor de pe planetă.
Cea mai agresivă şi, prin urmare, dominantă variantă a acestui monetarism
este sistemul capitalist.
Perspectiva fundamentală înaintată de către primii economişti ai pieţei libere,
*** ar fi Adam Smith,
este că interesele proprii şi competiţia duc la prosperitate socială,
deoarece actul competiţiei crează stimulenţi, ceea ce motivează oamenii să persevereze.
Totuşi, ceea ce nu se discută este *** o economie bazată pe competiţie
duce invariabil la corupţie strategică, putere şi consolidarea bogăţiei,
stratificarea socială, paralizia tehnologică, abuzul în muncă
şi în cele din urmă la o formă ascunsă de dictatura a guvernului
de către elita bogată.
Cuvântul "corupţie" este deseori definit că - pervertire morală -
Dacă o companie deversează deşeuri toxice în ocean pentru a economisi bani,
majoritatea oamenilor recunosc această faptă ca fiind "comportament corupt".
Pe un nivel mai subtil,
când Walmart se mută într-un oraş mic şi forţează micile afaceri să se închidă pentru că nu sunt capabile să concureze,
apare o zonă grie.
Cu ce anume greşeşte Walmart?
De ce ar trebui să le pese de organizaţiile pe care le distrug?
Încă şi mai subtil,
când o persoană este concediată pentru că a fost inventată o nouă maşinărie,
care poate să facă treaba pentru mai puţini bani,
oamenii tind să accepte asta ca
"felul *** stau lucrurile",
nevăzând inumanitatea inerent coruptă a unei astfel de acţiuni.
Adevărul este că,
fie că deversăm deşeuri toxice, avem o întreprindere monopol sau micşorăm personalul,
motivul este acelaşi:
profitul.
Toate sunt grade diferite ale aceluiaşi mecanism de auto-conservare,
care pune întotdeauna binele oamenilor pe locul al doilea, după câştigul monetar.
Astfel, corupţia nu este un produs secundar al monetarismului
este însuşi fundaţia.
Şi în timp ce majoritatea oamenilor recunosc această tendinţă la un nivel sau altul,
majoritatea rămâne naivă faţă de ramificaţiile largi
de a avea un mecanism atât de egoist ca mentalitatea după care se ghidează societatea.
Documentele interne arată că după ce această companie a ştiut cu siguranţă că
aveau medicamente infectate cu virusul ***,
au scos produsul de pe piaţă în SUA
şi le-au dus în Franţa, Europa, Asia şi America Latină.
Guvernul SUA a lăsat asta să se întâmple.
FDA a lăsat asta să se întâmple şi acum guvernul se preface că nu ştie.
Mii de hemofilici inocenţi au murit de SIDA.
Această companie ştia sigur că medicamentele erau infectate cu ***,
le-au dus acolo pentru că vroiau să transforme acest dezastru în profit.
Vedeţi, aveţi corupţie încorporată.
Cu toţii ne dăltuim unii pe ceilalţi
şi nu poţi aştepta decenţa într-un asemenea lucru.
Politica... un sentiment că nu ştiu pe cine să aleagă.
Ei gândesc în termeni de democraţie,
ceea ce nu este posibil într-o economia monetară.
Dacă ai mai mulţi bani pentru a face reclamă poziţiei tale,
poziţie pe care o doreşti în guvern,
aceasta nu e democraţie.
Serveşte celor în poziţii de avantaj diferenţiat.
Deci, este întotdeauna o dictatură a elitei,
a bogaţilor.
"Putem avea fie democraţie în această ţară,
fie mari bogaţii concentrate în mâinile a puţini,
dar nu le putem avea pe ambele." - Louis Brandeis - Curtea Supremă de Justiţie
Este interesant de observat *** personalităţi aparent necunoscute
apar magic pe scenă ca şi candidaţi la preşedinţie.
Apoi, înainte să îţi dai seama,
cumva ajungi să alegi dintr-un mic grup de oameni extrem de bogaţi
care au, în mod suspect, viziuni sociale la fel de largi.
Desigur, este o glumă.
Oamenii introduşi în turul de scrutin sunt puşi acolo
pentru că a fost decis să fie acceptabili dinainte,
de către puterile financiare stabilite care conduc de fapt spectacolul.
Totuşi, mulţi care înţeleg această iluzie a democraţiei, deseori gândesc
"Dacă am putea să aducem politicienii noştri oneşti, etici la putere,
atunci totul ar fi bine."
Ei bine, în timp ce această idee pare, desigur, rezonabilă
în viziunea noastră orientată de stabiliment,
este, din nefericire, altă eroare.
Când totul se rezumă la ceea ce este de fapt important,
instituţia politică şi astfel înşişi politicienii,
nu au absolut nici o relevanţă cu privire la ceea ce face ca lumea şi societatea noastră să funcţioneze.
Nu sunt politicienii cei care rezolvă problemele.
Ei nu au abilităţi tehnice.
Ei nu ştiu *** să rezolve probleme.
Chiar dacă ar fi sinceri, ei nu ştiu *** să rezolve probleme.
Tehnicienii sunt cei care construiesc centralele de desalinizare.
Tehnicienii vă dau electricitate.
Vă dau autovehicule.
Vă încălzesc casa şi o răcoresc în timpul verii.
Tehnologia este cea care rezolvă problemele, nu politica.
Politica nu poate rezolva probleme pentru că nu au fost pregătiţi pentru asta.
Foarte puţini oameni se opresc să se gândească,
ce anume le îmbunătăţeşte viaţa.
Banii? Desigur că nu.
Banii nu se pot mânca, nu pot fi îndesaţi în rezervor pentru a face maşina să funcţioneze.
Politica?
Tot ce fac politicienii este să dea legi,
ă stabilească bugete şi să declare război.
Religia?
Desigur că nu, religia nu crează nimic în afară de
alinare emoţională intangibilă pentru cei care îi simt nevoia.
Singurul dar pe care noi ca fiinţe umane îl avem,
care a fost singurul responsabil pentru tot ce ne-a îmbunătăţit vieţile,
este tehnologia.
Ce este tehnologia?
Tehnologia este un creion,
care permite cuiva să-şi solidifice ideile pe hârtie pentru comunicare.
Tehnologia este un automobil, care permite deplasarea mai rapidă decât permit picioarele.
Tehnologia este o pereche de ochelari care permite vederea celor care au nevoie.
Tehnologia aplicată este în sine o extensie a atributelor umane,
care reduce efortul uman, eliberând oamenii de anumite munci sau probleme.
Imaginaţi-vă *** ar fi viaţa voastră astăzi fără telefon,
sau aragaz,
său calculator,
sau avioane.
Tot ce este în casa voastră, lucruri cărora nu le dăm importanţă; de la soneria de la uşă,
la o masă,
la o maşină de spălat de vase,
este tehnologie, generată de ingeniozitatea ştiinţifică creativă a tehnicienilor.
Nu banii, politica sau religia.
Acestea sunt false instituţii.
...să scrii parlamentărilor este fantastic.
Ei îţi spun: "scrie politicienilor dacă vrei să se facă ceva".
Oamenii de la Washington ar trebui să fie fruntea ştiinţei.
Fruntea studiilor sociale.
Fruntea criminologiei.
Toţi factorii care conturează comportamentul uman.
Nu trebuie să scrieţi politicienilor.
Ce fel de oameni sunt aceia care sunt desemnaţi pentru a face acea treabă?
Viitorul va avea mari dificultăţi...
şi întrebarea ridicată de politicieni este:
Cât va costa proiectul?
Întrebarea nu e: "cât costă proiectul?"
Avem resursele necesare?
Şi avem astăzi resursele pentru a construi case pentru toţi,
pentru a construi spitale în toată lumea,
pentru a construi şcoli în toată lumea,
cel mai bun echipament în laboratoare pentru predare şi pentru studii medicale.
Deci, vedeţi, avem toate acestea dar suntem într-un sistem monetar
şi într-un sistem monetar există profit.
Şi care este mecanismul fundamental care mobilizează sistemul de profit
în afară de interesele proprii?
Ce anume menţine competitivitatea în miezul lui?
Este înalta eficienţă şi durabilitatea?
Nu. Acestea nu fac parte din proiectul lor.
Nimic produs în societatea noastră bazată pe profit nu este durabil sau eficient.
Dacă ar fi fost, nu ar exista industria de reparaţii de automobile care câştiga milioane de dolari anual.
Nici nu ar fi durata de funcţionare a majorităţii electronicelor mai mică de 3 luni
înainte de a fi învechite.
Este abundenţa?
În nici un caz.
Abundenţa, după legile cererii şi ofertei,
este de fapt un lucru negativ.
Dacă o companie de diamante găseşte o cantitate de 10 ori mai mare de diamante în timpul mineritului,
înseamnă că oferta de diamante a crescut,
ceea ce înseamnă că, costul şi profitul pe diamant scade.
Adevărul este că eficienţa, durabilitatea şi abundenţa
sunt inamici ai profitului.
Într-un cuvânt,
mecanismul rarităţii este acela care măreşte profiturile.
Ce este raritatea?
Este bazată pe menţinerea valorii produselor.
Producţia mai mică de petrol duce la creşterea preţurilor.
Menţinerea rarităţii diamantelor menţine preţul ridicat.
Ei ard diamante la mina de diamante Kimberly. Sunt făcute din carbon.
Asta menţine preţul ridicat.
Atunci, ce înseamnă pentru societate când raritatea,
fie produsă natural sau prin manipulare
este o stare benefică pentru industrie?
Înseamnă că durabilitatea şi abundenţa nu vor apărea vreodată în sistemul bazat pe profit
pentru că este împotriva naturii acestei structuri.
Aşadar, este imposibil să avem o lume fără război sau sărăcie.
Este imposibil să avansăm continuu tehnologia
la stările cele mai eficiente şi productive.
Şi, cel mai dramatic,
este imposibil să ne aşteptăm ca fiinţele umane
să se comporte
într-un mod cu adevărat etic şi decent.
Oamenii folosesc cuvântul "instinct" pentru că nu pot explica un comportament.
Ei stau relaxaţi şi evaluează cu lipsa lor de cunoştinţe, ştiţi voi
şi spun lucruri *** ar fii
"oamenii sunt construiţi într-un anumit mod", "lăcomia este un lucru natural",
ca şi *** ar fi studiat problema de ani de zile.
Şi nu e mai natural decât purtatul hainelor.
Ceea ce vrem să facem este să eliminăm
cauzele problemelor.
Să eliminăm procesele care
produc lăcomie, bigotism şi prejudecăţi,
şi oamenii profită unii de ceilalţi şi elitismul,
eliminând nevoia închisorilor şi ajutorului social.
Am avut dintotdeauna aceste probleme pentru că am trăit dintotdeauna în lipsuri,
şi a comerţului şi a sistemului monetar care produce lipsuri.
Dacă eradicăm condiţiile care generează
ceea ce numim comportament social nedorit,
el nu mai există.
Un tip spune: "păi, ascultă, sunt ele înnăscute?"
Nu, nu sunt.
Nu există natură umană, există comportament uman
şi acesta a fost constant schimbat de-a lungul istoriei.
Nu eşti născut bigot, lacom, corupt şi cu ură.
Acumulezi aceste trăsături din societate.
Războiul, sărăcia, corupţia, foametea, mizeria, suferinţa umană
nu se vor schimba într-un sistem monetar.
Adică, nu vor fi schimbări importante.
Va trebui să reproiectăm cultura noastră,
valorile noastre,
şi trebuie să aibă legătură cu capacitatea de susţinere a Pământului,
nu cu vreo opinie umană sau vreo noţiune a unui politician
despre *** ar trebui să fie lumea.
Sau vreo noţiune a unei religii despre comportamentul uman.
Despre ăsta este Proiectul Venus.
Societatea despre care vom vorbi,
este o societate eliberată de toate vechile superstiţii,
încarcerare, închisori, poliţie, cruzime şi lege.
Toate legile vor dispărea
şi profesiile vor dispărea, nu mai sunt valide,
*** ar fi agenţi de bursă, bancheri, cei care se ocupă de publicitate.
Vor dispărea! Pentru totdeauna!
Pentru că nu mai sunt relevanţi.
Când vom înţelege că tehnologia
creată de ingenuitatea umană
este cea care dă libertate umanităţii şi creşte calitatea vieţii
atunci vom realiza că trebuie să ne concentrăm atenţia
asupra managementului inteligent al resurselor pământului.
Din aceste resurse naturale câştigăm materialele
pentru a continua pe calea prosperităţii.
Înţelegând asta vom vedea apoi că banii sunt o barieră în faţa acestor resurse,
pentru că totul are un cost financiar.
Şi de ce avem nevoie de bani pentru a obţine aceste resurse?
Din cauza lipsurilor reale sau atribuite.
În general nu plătim aerul şi apa,
pentru că sunt în abundenţă atât de mare,
vânzarea lor nu ar avea sens.
Deci, logic vorbind,
dacă resursele şi tehnologia, aplicabile pentru a crea totul în societăţile noastre
*** ar fi case, oraşe şi transport, ar fi în cantităţi suficient de mari,
nu ar fi vreun motiv pentru a vinde ceva.
De asemenea, dacă automatizarea şi maşinăriile ar fi destul de avansate tehnologic
încât să uşureze oamenii de munca
nu ar mai fi vreun motiv de a avea un serviciu.
Şi, odată rezolvate aceste aspecte sociale,
nu ar fi vreun motiv de a avea bani.
Întrebarea finală ramane:
avem pe Pământ suficiente resurse
şi tehnologie destul de avansată
încât să creăm o societate cu atâta abundenţă
încât tot ce avem acum să poată fi disponibil fără un preţ
şi fără nevoia de supunere prin angajare?
Da, avem.
Avem resursele şi tehnologia
pentru a permite acest lucru
şi avem capacitatea de a ridica standardele de viaţă atât de sus
încât oamenii viitorului vor privi în urmă la civilizaţia noastră de acum
şi se vor miră cât de primitivă şi imatură era societatea.
Ceea ce propune Proiectul Venus
este un sistem complet diferit
care este adus la zi în privinţa cunoştinţelor.
Nu am dat vreodată oamenilor de ştiinţă problema
de a proiecta o societate care ar elimina slujbe plictisitoare şi monotone,
care ar elimina accidentele din transport,
care ar permite oamenilor să aibă un standard înalt de viaţă,
care ar elimina otrăvurile din alimentele noastre,
care să ne dea alte surse de energie, nepoluante şi eficiente.
Putem să facem asta.
O economie bazată pe resurse.
Diferenţă majoră între o economie bazată pe resurse şi un sistem monetar
este ca o economie bazată pe resurse este într-adevăr preocupată de oameni
şi de bunăstarea lor
pe când sistemul monetar a devenit atât de distorsionat încât problemele oamenilor sunt pe plan secundar, dacă sunt luate în seamă.
Produsele scoase pe piaţă sunt pentru
câţi bani pot să scoată.
Dacă există o problemă în societate şi nu se poate câştiga vreun ban din rezolvarea problemei, nu va fi rezolvată.
Economia bazată pe resurse nu este apropiată de nimic ce a fost încercat până acum.
Cu toată tehnologia din ziua de azi putem crea abundenţă. Ar putea fi folosită pentru a îmbunătăţi stilul de viaţă al tuturor.
Ar fi abundenţă în toată lumea dacă am folosi tehnologia cu înţelepciune
şi păstrăm mediul înconjurător.
Este un sistem foarte diferit
şi este foarte greu să se vorbească despre el
pentru că publicul nu este destul de bine informat
cu privire la starea tehnologiei.
Energia
În prezent nu e necesar să ardem combustibili fosili.
Nu e necesar să folosim nimic ce ar contamina mediul.
Sunt disponibile multe surse de energie.
Soluţii alternative de energie promovate de stabiliment, *** ar fi
hidrogen, biomasa sau chiar nucleară sunt insuficiente, periculoase
şi există doar pentru a perpetua structura bazată pe profit creată de către industrie.
Când privim mai departe de propagandă şi de soluţiile care îi ajută pe ei
înaintate de companiile de energie
găsim un şir aparent fără sfârşit
de energie nepoluantă abundenţă şi regenerabilă pentru a genera curent electric.
Energia eoliană şi solară sunt binecunoscute publicului dar adevăratul potenţial al acestora rămâne neexprimat.
Energia solară, derivată de la Soare,
este atât de abundentă încât o oră de lumină la amiază
conţine mai multă energie decât consumă întreaga lume într-un an.
Dacă am putea captura 0,01% din această energie,
lumea nu ar mai avea nevoie să mai folosească vreodată petrol, gaze sau altceva.
Problema nu este disponibilitatea
dar tehnologia de a o capta.
Şi sunt multe surse astăzi
care ar putea să îndeplini exact asta,
dacă nu ar fi stingherite de nevoia de a concura pentru cota de piaţă,
cu structurile de energie stabilite.
Mai exista energia eoliană.
Energia eoliană a fost demult denunţată ca fiind slabă
şi din cauza faptului că e dependentă de locaţie, impractică.
Nu este adevărat.
Departamentul de energie al SUA a admis în 2007
că dacă vântul ar fi folosit în întregime în doar trei din cele 50 de state ale SUA
ar putea să alimenteze întreaga naţiune.
Mai există şi surse mai puţin cunoscute: mareele şi valurile.
Energia mareică este derivata din mişcările mareice ale oceanului.
Instalarea turbinelor care să capteze această mişcare generează energie.
În Marea Britanie sunt notate 42 de locaţii disponibile,
prognozându-se ca 34% din toată energia Marii Britanii ar putea proveni din energia mareelor.
Energia valurilor, care extrage energie din mişcările de suprafaţă ale oceanului,
este estimată ca având un potenţial global de până la 80.000 de terawatti-oră pe an.
Asta înseamnă că 50% din toată energia folosită de planeta ar putea fi produsă doar din această sursă.
Este important de arătat că energia mareică, a valurilor, solară şi eoliană
nu necesită energie captată preliminar,
spre deosebire de cărbuni, petrol, gaze, biomasă şi toate celelalte.
În combinaţie, aceste patru surse, dacă ar fi captate eficient cu ajutorul tehnologiei
ar putea alimenta lumea pentru totdeauna.
energie nepoluantă regenerabilă, care are potenţial mai mare decât toate celelalte.
Energia geotermală.
Energia geotermală foloseşte ceea ce se numeşte "minerit al căldurii"
care, printr-un proces simplu, folosind apa, este capabil să genereze cantităţi masive de energie nepoluantă.
În anul 2006, un raport de la MIT cu privire la energia geotermică
a calculat că 13.000 de zetajouli sunt disponibili în Pământ
cu posibilitatea ca 2.000 zetajouli să fie uşor accesibili cu tehnologie îmbunătăţită.
Energia totală consumată de toate ţările de pe planetă este de aproximativ
jumătate de zetajoule pe an.
Asta înseamnă că ar putea fi captată destulă energie cât pentru 4000 de ani
doar din această sursă.
Când înţelegem că generarea de căldură a Pământului se regenerează constant,
această energie este de fapt fără limite.
Ar putea fi folosită pentru totdeauna.
Aceste surse de energie sunt doar câteva din sursele nepoluante regenerabile disponibile
şi de-a lungul timpului vom găsi mai multe.
Marea realizare este că avem energie abundentă fără să fie nevoie de poluare,
conservare tradiţională sau preţ.
Dar *** facem cu transportul?
Modul principal de transport din societăţile noastre este cu automobilul său avionul
ambele au nevoie predominant de combustibili fosili pentru a funcţiona.
În cazul automobilului, tehnologia bateriilor necesară
pentru a alimenta o maşină electrică care poate să meargă cu peste 160 km/h
pentru mai mult de 320 km la o alimentare,
există şi a existat de mulţi ani.
Totuşi, datorită patentelor de baterii controlate de industria petrolieră, care limitează abilitatea lor de a-şi menţine cota de piaţă,
împreună cu presiunea politica de la industria energetică,
accesibilitatea şi preţul mare al acestei tehnologii o limitează.
Nu există niciun motiv, altul decât interese corupte de profit
pentru că fiecare autovehicul din lume să nu poată fi
electric şi complet nepoluant, fără să aibă nevoie de benzină.
În cazul avioanelor,
este timpul să realizăm ca acest mijloc de transport este ineficient,
împovărător, lent şi cauzează prea multă poluare.
Acesta este un tren MAGLEV.
Foloseşte magneţi pentru propulsie.
Este complet suspendat de un câmp magnetic
şi necesită mai puţin de 2% din energia folosită de un avion.
Acest tren nu are roţi, deci nimic nu se poate uza.
Viteza maximă curentă a unei versiuni a acestei tehnologii,
fiind folosită în Japonia, este de 581 km/h.
Totuşi, această versiune a tehnologiei este foarte învechită.
O organizaţie numită ET3 care are legături cu proiectul Venus,
a proiectat un MAGLEV într-un tub care poate să călătorească cu până la 6400 km/h
într-un tub fără mişcare, fără frecare care poate fi pe uscat sau sub apă.
Imaginaţi-vă să mergeţi de la New York la Los Angeles pentru o pauză de masă prelungită
sau de la Washington la Beijing în două ore.
Acesta este viitorul călătoriilor continentale şi intercontinentale.
Rapid, nepoluant, consumând doar o fracţiune din energia consumată astăzi pentru aceleaşi scopuri.
Între tehnologia MAGLEV, baterii cu stocare avansată şi energie geotermală
nu va fi vreun motiv să mai ardem vreodată combustibili fosili.
Şi acestea le putem face acum, dacă nu am fi opriţi de structura paralizantă a profitului.
Muncă
Acum America este înclinată spre fascism.
Are o tendinţă datorată filosofiei dominante şi a religiei de a sprijini punctul de vedere fascist.
Industria americană este esenţial o instituţie fascistă.
Dacă nu înţelegi asta, în minutul în care apeşi acel ceas intri într-o dictatură.
Ne sunt date noţiuni despre respectabilitatea muncii.
Şi eu o privesc cu adevărat că fiind sclavie plă***ă.
Aţi fost crescuţi astfel încât să credeţi că vă veţi câştiga traiul prin sudoarea frunţii.
Asta îi opreşte pe oameni
din a se elibera
de slujbe neplacute, repetitive care îi face ignoranţi.
Îi furi.
În societatea noastră, adică o economie bazată pe resurse,
maşinăriile eliberează oameni.
Vedeţi, nu ne putem imagina asta pentru că nu am cunoscut vreodată o astfel de lume.
Automatizarea
Dacă privim în urmă, la istorie, vedem clar tiparul automatizării cu ajutorul maşinăriilor
încet înlocuind muncă umană.
de la dispariţia liftierului
până la automatizarea aproape completă a unei uzine producătoare de maşini.
Adevărul este că, în timp ce tehnologia se dezvoltă, nevoia oamenilor că forţa de muncă
va continua să se diminueze.
Aceasta crează o ciocnire serioasă
ce dovedeşte falsitatea sistemului de muncă monetar.
Angajarea oamenilor este în competiţie directă cu dezvoltarea tehnologică.
Astfel, având în vedere prioritatea fundamentală a profitului de către industrie,
de-a lungul timpului oamenii vor fi concediaţi continuu şi înlocuiţi de maşinării.
Când industria cumpără o maşinărie, în loc să scurteze ziua de muncă,
fac concedieri. Îţi pierzi slujba, deci e normal să îţi fie frică de maşinării.
Într-o economie bazată pe resurse, cu tehnologie avansată,
este conservator să zic că aproximativ 90% din toate ocupaţiile curente
ar putea să fie înlocuite de maşinării.
Eliberând oamenii pentru a-şi trăi viaţa fără servitudine.
Acesta este de fapt scopul tehnologiei.
De-a lungul timpului, odată cu nanotehnologia şi alte forme avansate de ştiinţă,
nu este greu de imaginat *** chiar proceduri medicale complexe să poată fi făcute de către maşinării
cu rate mult mai mari de succes decât au oamenii astăzi.
Calea este clară dar sistemul monetar
care necesită muncă pentru venituri blochează acest progres.
Oamenii au nevoie de slujbe pentru a supravieţui.
Concluzia este că acest sistem trebuie să dispară
sau nu vom fi vreodată liberi şi tehnologia va fi constant paralizată.
Avem maşinării care curăţă canalele şi eliberează oamenii de această muncă.
Priviţi maşinăriile ca extensii ale performanţelor umane.
Mai mult, multe ocupaţii din ziua de azi nu au vreo bază de a exista într-o economie bazată pe resurse.
*** ar fi orice asociat cu managementul banilor, publicitatea împreună cu sistemul legal.
Pentru că, fără bani, marea majoritate a crimelor care sunt comise astăzi nu ar fi apărut vreodată.
Practic, toate formele de infracţiuni sunt o consecinţă a sistemului monetar, fie direct sau prin nevrozele cauzate de depravarea financiară.
Astfel, legile ar putea să dispară în cele din urmă.
În loc să pui un semn "condu cu atenţie, alunecos când e ud", mai bine pune abraziv pe şosea, astfel încât să nu fie alunecoasă când e udă.
Când cineva se urcă beat la volan
şi maşina oscilează tare
poate fi un mic pendul
care să se balanseze înainte şi înapoi, asta va face ca maşina să tragă pe dreaptă
Nu o lege.
O soluţie.
Pune sonar şi radar pe automobile astfel încât să nu se poată lovi între ele.
Legile făcute de oameni sunt încercări
de a rezolva problemele care apar
şi neştiind *** să le rezolve -
fac o lege.
În SUA, cea mai privatizată, capitalistă ţară de pe planetă,
nu e nici o surpriză
că are, de asemenea, cei mai mulţi deţinuţi de pe planetă
şi numărul lor creşte în fiecare an.
Statistic, majoritatea acestor oameni nu au educaţie
şi provin din societăţi sărace, cu multe lipsuri.
Contrar propagandei,
această condiţionare de către mediu, care îi ispiteşte spre comportament criminal şi violent.
Totuşi, societatea întoarce spatele
cu privire la acest lucru.
Sistemele legale şi de închisoare sunt alte exemple
de *** societatea noastră evită examinarea
cauzelor principale ale comportamentului.
Miliarde de dolari sunt cheltuite în fiecare an
pentru închisori şi poliţie,
în timp ce doar o fracţiune este cheltuită pe
programe pentru ajutarea săracilor,
care este una din cele mai fundamentale cauze ale infracţiunilor.
Şi, atâta timp cât avem un sistem economic,
care preferă şi crează
raritate şi lipsuri, infracţiunile nu vor dispărea vreodată.
Stimulare
Dacă oamenii au acces la necesităţile vieţii
fără servitudine, datorii, schimb, comerţ
ei s-ar comportă foarte diferit.
Vrei toate aceste lucruri disponibile fără preţ.
Trebuie să ai un preţ. Ce îi va motiva pe oameni?
Dacă un om are tot ce vrea, va sta degeaba toată ziua.
Acesta este un mit pe care ei îl perpetuează.
Oamenii din cultura noastră sunt învăţaţi să creadă
că sistemul monetar stimulează.
Dacă au acces la lucruri, de ce ar vrea să facă ceva?
Şi-ar pierde interesul.
Asta sunteţi învăţaţi că să susţineţi sistemul monetar.
Când scoateţi banii din scenariu,
oamenii ar fi stimulaţi de alte lucruri, foarte diferite.
Când oamenii au acces la necesităţile vieţii,
interesele lor se schimbă.
*** rămâne cu Luna şi stelele?
Noi interese apar.
Dacă faci o pictură care îţi place,
îţi va plăcea să o dai altor oameni, nu să o vinzi.
Educaţie
Cred că cea mai mare parte a educaţiei, din ceea ce am văzut în ziua de azi, produce o persoană pentru o slujbă.
Este foarte specializată. Nu sunt generalişti.
Oamenii nu cunosc multe despre multe subiecte diferite. Nu cred că poţi convinge oamenii să meargă la război,
dacă ştiu multe despre multe lucruri.
Cred că educaţia se face în mare parte fără a înţelege
ei nu sunt învăţaţi să rezolve probleme.
Nu li se dă uneltele, emoţional sau în interiorul propriului lor domeniu,
despre *** să gândească critic.
Într-o economie bazată pe resurse, educaţia ar fi foarte diferită.
Principala grijă a societăţii noastre este dezvoltarea mintală
şi să motivăm fiecare persoană
să ajungă la cel mai mare potenţial.
Pentru că filosofia noastră este: cu cât sunt mai inteligenţi oamenii, cu atât e mai bogată lumea
pentru că fiecare devine un contribuitor.
Cu cât sunt copiii voştri mai inteligenţi,
cu atât va fi mai bună viaţă mea.
Pentru că vor contribui mai constructiv la mediu
şi la viaţa mea. Pentru că tot ce
inventăm într-o economie bazată pe resurse
ar fi aplicat societăţii, nu ar fi nimic
care să o reţină.
Civilizaţie
Patriotism, arme, armate
toate acestea sunt un semn
că nu suntem civilizaţi încă.
Copiii îşi vor întreba părinţii:
"Nu ai înţeles necesitatea maşinăriilor?"
"Nu ai putut să îţi dai seama că războiul era inevitabil
când produci lipsuri?"
Nu este evident? Desigur, copilul va înţelege
că sunteţi prostănaci - crescuţi doar pentru a servi
instituţiile stabilite.
Suntem o societate atât de abominabilă, bolnavă,
că nu vom ajunge în cărţile de istorie.
Vor spune doar că marile naţiuni au cucerit naţiuni mai mici,
au folosit forţă şi violenţă.
Vor avea istorie discutată ca
comportament corupt de la un capăt la celălalt
până la începutul lumii civilizate.
Acesta este momentul în care toate naţiunile lucrează împreună.
Unificarea lumii,
muncind spre binele general pentru toţi oamenii
şi fără ca cineva să servească altcuiva,
fără stratificare socială
fie elitism tehnic
sau orice alt fel de elitism,
vor fi eradicate de pe faţa Pământului.
Statul nu face nimic pentru că nu există stat.
Sistemul pe care îl susţin,
o economie globală bazată pe resurse nu este perfect,
dar este mult mai bun decât ceea ce avem.
Nu putem atinge vreodată perfecţiunea.
"ţara mea este lumea...
şi religia mea este să fac bine."
- Thomas Paine - 1737-1809
Valorile sociale ale societăţii noastre,
care s-au manifestat prin război continuu,
corupţie,
legi nedrepte,
stratificare socială,
superstiţii irelevante,
distrugerea mediului,
şi o clasă conducătoare despotică, indiferentă
sunt rezultatul ignoranţei colective
ale două din cele mai elementare percepţii pe care oamenii le pot avea despre realitate.
Aspectul schimbător şi simbiotic al legilor naturale.
Natura schimbătoare a realităţii
este ca toate sistemele - fie că este cunoaşterea,
societatea, tehnologia, filosofia sau orice altă creaţie -
vor trece, dacă nu sunt oprite,
prin schimbări fluide continue.
Ceea ce considerăm banalitate astăzi
*** ar fi comunicaţiile şi transporturile moderne,
ar fi fost inimaginabile în vremuri străvechi.
De asemenea, în viitor vor exista tehnologii,
realizări şi structuri sociale
pe care nu ni le putem imagina în prezent.
Am ajuns de la alchimie la chimie,
de la geocentrism la heliocentrism,
de la credinţa că demonii erau cauza bolilor
la medicină modernă.
Această dezvoltare nu dă semne de oprire
şi este această conştientizare care ne aliniază
şi ne conduce pe o cărare continuă
spre dezvoltare şi progres.
Cunoştinţele empirice statice nu există,
mai degrabă trebuie să înţelegem că toate sistemele se schimbă
şi să recunoaştem acest fapt.
Asta înseamnă că trebuie să fim deschişi la noi informaţii tot timpul,
chiar dacă ameninţa sistemul nostru curent de credinţe şi, implicit,
identităţile noastre.
Din nefericire, societatea de astăzi nu a reuşit să înţeleagă asta
şi instituţiile stabilite continua să paralizeze dezvoltarea
prin menţinerea unor structuri sociale depăşite.
În acelaşi timp, populaţia suferă de frică de schimbare.
Condiţionarea lor îi face să-şi asume o identitate statică
şi să combată sistemul de credinţe al altora,
de obicei rezultând în insulte şi teamă.
Greşeala este asociată în mod eronat cu eşuarea
când de fapt, demonstrarea unei greşeli ar trebui să fie sărbătorită
pentru că ridică pe cineva la un nivel mai înalt de înţelegere,
înaintând cunoaşterea.
Realitatea e că nu există om deştept,
este doar o problemă de timp
până ideile lor să fie actualizate, modificare sau desfiinţate.
Această tendinţă de a se agăţa orbeşte de un sistem de credinţe,
adăpostindu-l de informaţii noi care ar putea să-l transforme
nu e altceva decât o formă de materialism intelectual.
Sistemul monetar perpetuează acest materialism
nu doar prin structurile sale auto-conservatoare,
dar de asemenea prin nenumăraţii oameni
care au fost condiţionaţi să sprijine
orbeşte aceste structuri
astfel devenind gardieni autodesemnaţi ai acestui stări.
Oi care nu mai au nevoie de cioban pentru a le controla
pentru că se controlează una pe cealaltă prin ostracizarea celor care nu se supun normelor.
Această tendinţă de a se opune schimbării
şi de a susţine instituţiile existente
de dragul identităţii, confortului
puterii şi profitului
nu este deloc durabilă
şi va produce dezechilibre mai puternice,
fragmentare,
distorsionare,
şi invariabil,
distrugere.
Este timpul să ne schimbăm.
De la vânători şi culegători,
la revoluţia agricolă
la revoluţia industrială,
tiparul este clar.
Este timpul pentru un nou sistem social
care să reflecte cunoştinţele pe care le avem astăzi.
Sistemul monetar este un produs
al unei perioade de timp
când lipsurile erau o realitate.
Acum, odată cu era tehnologiei,
nu mai este relevant societăţii.
Va dispărea împreună cu comportamentul aberant pe care îl manifestă.
De asemenea, viziuni globale dominante,
*** ar fi religia teistă, operează cu
aceeaşi irelevanţă socială.
Islamismul, creştinismul, iudaismul, hinduismul şi toate celelalte
sunt bariere pentru dezvoltarea personală şi socială.
Fiecare grup perpetuează o viziune globală închisă.
Această înţelegere limitată pe care o susţin
nu este posibilă într-un univers schimbător.
Şi totuşi, religia a reuşit să oprească cunoaşterea
acestei schimbări
prin instalarea distorsionării psihologice a credinţei
asupra discipolilor lor.
Când logica şi noi informaţii sunt respinse
în favoarea credinţelor tradiţionale depăşite
conceptul de Dumnezeu,
este de fapt o metodă de a explica natura lucrurilor.
În acele zile, oamenii nu cunoşteau destul de multe lucruri
despre *** se formau lucrurile,
*** funcţiona natura
aşa că au inventat povestioarele lor
şi l-au creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea lor.
Un tip care se enervează
când oamenii nu se comportă *** trebuie
crează potopuri şi cutremure
şi apoi spune că este un act al lui Dumnezeu.
O scurtă privire la istoria suprimată a religiei
arată că, miturile fundamentale însele
sunt puncte culminante schimbătoare dezvoltate prin influenţă de-a lungul timpului.
De exemplu, o doctrină fundamentală a religiei creştine
este moartea şi reînvierea lui Hristos.
Această noţiune este atât de importantă încât însăşi Biblia spune:
"Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră."
Şi totuşi, este foarte dificil să luăm această mărturie literalmente,
nu numai că nu există o sursă primară care să denote acest eveniment supranatural în istoria seculară,
cunoaşterea numărului enorm de mare de mântuitori precreştini
care, de asemenea, au murit şi au reînviat
plasează această poveste pe teritoriu mitologic prin asociere.
Primele personalităţi bisericeşti,
*** ar fi Tertullian
au făcut mari eforturi pentru a rupe aceste asocieri
chiar pretinzând că diavolul a cauzat apariţia similarităţilor
declarând în secolul al doilea:
"Diavolul, a cărui treabă este să pervertească adevărul,
imită circumstanţele exacte ale tainelor bisericeşti divine.
Botează discipolii săi şi promite iertarea păcatelor...
sărbătoreşte împărţirea pâinii şi aduce simbolul reînvierii.
Aşadar, să recunoaştem iscusinţa diavolului,
care a copiat anumite lucruri dintre cele care sunt divine."
Totuşi, ceea ce este într-adevăr trist
este că atunci când ne oprim din a crede că poveştile din creştinism,
iudaism, islamism şi toate celelalte
sunt adevărate
şi le acceptăm drept ceea ce sunt de fapt,
adică, expresii pur alegorice derivate din multe credinţe,
vedem că toate religiile au un fir comun.
Şi este acest imperativ unificator
care trebuie să fie recunoscut şi apreciat.
Credinţa religioasă a cauzat mai multă fragmentare şi conflict
decât orice altă ideologie.
Numai creştinismul are peste 34.000 de subgrupuri diferite.
Biblia este interpretabilă.
Când o citeşti, zici:
"Cred că Iisus a vrut să spună asta. Cred că Iov a vrut să spună asta.
Oh, nu! A vrut să zică asta."
Aşa că aveţi luteranii, adventiştii de ziua a şaptea, catolicii
şi o biserică divizată nu mai este biserică.
Şi acest exemplu despre diviziune
care este o trăsătură a tuturor religiilor teiste,
ne duce la a doua eroare a cunoaşterii.
Greşită asumare a separării
prin respingerea relaţiei simbiotice a vieţii.
Pe lângă înţelegerea că toate sistemele naturale sunt schimbătoare,
unde toate noţiunile de realitate vor fi dezvoltate continuu,
alterate şi chiar eradicate;
trebuie de asemenea să înţelegem că toate sistemele sunt, de fapt,
fragmente inventate, doar de dragul conversaţiei.
Nu există independentă în natură.
Întreaga natură este un sistem unificat de variabile interdependente,
toate cu o cauză şi o reacţie, existând doar ca un întreg concentrat.
Nu vezi priza pentru a te conecta la mediu,
deci se pare că suntem liberi... cutreierând în jur.
Dacă iei oxigenul, murim cu toţii imediat.
Dacă iei plantele, murim.
Fără Soare, toate plantele mor.
Deci suntem conectaţi.
Trebuie neapărat să luăm în considerare totalitatea.
Aceasta nu este doar o experientă umană pe această planetă,
aceasta este o experienţă totală.
Şi ştim că nu putem să supravieţuim fără plante şi animale.
Ştim că nu putem supravieţui fără cele patru elemente, înţelegeţi?
Când avem de gând să începem să luăm acest lucru în considerare?
Asta înseamnă să ai succes.
Succesul depinde de cât de bine relaţionăm cu tot ce ne înconjoară.
Sunt foarte conştient de faptul că nepotul meu
nu poate spera
să moştenească o lume durabilă,
liniş***ă, stabilă, corectă social
decât dacă fiecare copil din ziua de azi care creşte în
Etiopia, Indonezia, Bolivia, Palestina şi Israel
are aceleaşi aşteptări.
Trebuie să ai grijă de toată comunitatea
sau vei avea probleme serioase.
Şi acum trebuie să vedem că întreaga lume este comunitatea
şi trebuie ca noi toţi să avem grijă unii de ceilalţi.
Nu este doar o comunitate de fiinţe umane,
este o comunitate de plante şi animale şi elemente.
Şi trebuie neapărat să înţelegem asta.
Asta ne va aduce şi bucurie
şi plăcere.
Asta lipseşte din vieţile noastre în acest moment.
Putem s-o numim spiritualitate,
dar adevărul e că
bucuria vine din conectare.
Acesta este spiritul nostru divin.
Acesta este partea din noi
care o simte cu adevărat
şi poţi să o simţi adânc în interiorul tău.
Este acest minunat şi uimitor sentiment şi îl cunoşti când îl ai.
Şi nu îl ai de la bani,
îl ai de la conectare.
"Dacă acesta nu este un hazard pentru această ţară,
*** vom continua să construim bombe nucleare?
Înţelegeţi ce vreau să zic?
Ce se va întâmpla cu industria armamentului
când vom realiza că suntem cu toţii unul.
Se va duce dracului economia.
Economia este falsă, oricum.
Ceea ce ar fi tare păcat.
Poţi să înţelegi de ce crapă guvernul
la ideea trăirii iubirii necondiţionate."
"Cred că adevărul dezarmat şi iubirea necondiţionată vor avea ultimul cuvânt în realitate."
- Dr. Martin Luther King Jr. - 1929-1968
Odată ce înţelegem că integritatea existenţei noastre personale
sunt complet dependente
de integritatea a tot ce ne înconjoară,
înţelegem cu adevărat ce înseamnă iubire necondiţionată
pentru că iubirea este extensiune şi înţelegerea că totul e în tine
şi că tu eşti totul, nu poate avea condiţionări
pentru că, de fapt, suntem cu toţii totul în acelaşi timp.
Dacă este adevărat că suntem cu toţii din miezul unei stele,
fiecare atom din fiecare din noi din centrul unei stele,
atunci suntem cu toţii acelaşi lucru.
Chiar şi un automat de sucuri sau de ţigări
este făcut din atomi care provin de la o stea.
Toate au fost reciclate de mii de ori,
la fel ca noi.
Astfel, sunt doar eu acolo.
De ce să ne temem? Ce este acolo ca să ne facă să căutăm alinare?
Nimic. Nu este nimic de care să ne temem fiindcă suntem doar noi.
Problema este că am fost separaţi prin naştere
şi ni s-a dat un nume şi o identitate şi am fost individualizaţi.
Am fost separaţi de unitate
şi asta exploatează religia.
Faptul că oamenii au această dorinţă de a face parte din unitate din nou.
Şi exploatează asta. Ei o numesc Dumnezeu, ei spun că El are reguli
şi eu cred că este o cruzime.
Cred că o putem face şi fără religie.
"Un vizitator extraterestru, examinând diferenţele dintre societăţile umane
ar concluziona că aceste diferenţe sunt neînsemnate în comparaţie cu similarităţile.
Vieţile noastre, trecutul şi viitorul nostru sunt legate de Soare, de Lună, de stele...
Noi, oamenii, am văzut atomii din care se compune întreaga natură
şi forţele care au sculptat această lucrare...
şi noi, noi care întruchipăm ochii, urechile, gândurile şi sentimentele locale ale cosmosului,
noi am început în cele din urmă să ne punem întrebări despre originile noastre...
praf stelar contemplând stelele, colecţii organizate de zece miliarde de miliarde de miliarde de atomi,
contemplând evoluţia naturii, reconstituind acel lung drum pe care a ajuns la conştiinţă aici, pe planeta Pământ...
Loialităţile noastre sunt către specie şi către planetă. Noi vorbim pentru Pământ.
Obligaţia noastră de a supravieţui şi de a prospera este datorată nu doar nouă înşine
dar, de asemenea, acelui străvechi şi vast cosmos din care am apărut.
Suntem o specie. Suntem praf stelar care culege lumina stelelor."
- Carl Sagan - 1934-1996
Este timpul să revendicăm unitatea
sistemele noastre sociale depăşite s-au rupt în bucăţi.
Trebuie să lucrăm împreună pentru a crea o societate
durabilă globală, unde toţi vor fi îngrijiţi
şi unde suntem cu toţii cu adevărat liberi.
Credinţele voastre personale, oricare ar fi ele,
sunt neînsemnate când vine vorba de necesităţile vieţii.
Fiecare fiinţă umană s-a născut dezbrăcat,
având nevoie de căldură, mâncare, apă, adăpost.
Toate celelalte lucruri sunt auxiliare.
Astfel, cea mai importantă problemă
este managementul inteligent al resurselor Pământului.
Acest scop nu poate fi atins într-un sistem monetar,
urmărirea profitului este urmărirea intereselor personale
şi astfel dezechilibrul este inerent.
În acelaşi timp, politicienii sunt inutili.
Adevăratele noastre probleme în viaţă sunt tehnice, nu politice.
În plus, ideologiile care dezbină umanitatea,
*** ar fi religiile,
au nevoie de susţinere puternică în comunitate
cu privire la valorile, scopul şi relevanţa socială.
Să sperăm că, în timp,
religia îşi va pierde materialismul şi baza în superstiţie
şi să se migreze în domeniul util al filosofiei.
Realitatea este că, societatea de azi este pe dos,
cu politicieni care vorbesc constant despre protecţie şi securitate
în loc de creaţie, unitate şi progres.
Numai SUA cheltuieşte acum aproximativ 500 miliarde de dolari anual pe apărare.
Este destul pentru a trimite toţi absolvenţii de liceu la o facultate de 4 ani.
În anii '40, Proiectul Manhattan
a produs prima armă de distrugere în masă.
Acest program a angajat 130.000 de oameni la un cost financiar extrem de mare.
Imaginaţi-vă *** ar fi vieţile voastre astăzi dacă acel grup de oameni de ştiinţă,
în loc să lucreze la o metodă de a omorî oameni
ar fi lucrat la o metodă de a crea o lume abundentă care să se poată susţine singură.
Viaţa astăzi ar fi foarte foarte diferită dacă acesta ar fi fost scopul lor.
01:48:14,100 --> 01:48:17,000 În loc de arme de distrugere în masă,
este timpul să dezlănţuim ceva mult mai puternic.
Arme de creaţie în masă.
Adevărata noastră divinitate este în abilitatea noastră de a crea
şi, armaţi cu înţelegerea conexiunilor simbiotice ale vieţii,
în timp ce suntem ghidaţi de natura schimbătoare a realităţii,
nu este ceva ce să nu putem să facem sau să îndeplinim.
Desigur, avem de înfruntat obstacole dificile
sub forma structurilor stabilite ale puterii
care refuză să se schimbe.
În miezul acestor structuri este sistemul monetar.
După *** am explicat mai devreme, politica rezervei fracţionale
este o formă de sclavie prin datorie,
unde este practic imposibil pentru societate să fie liberă
În schimb, capitalismul cu piaţa liberă în formă comerţului liber,
foloseşte datoria pentru a întemniţa lumea şi pentru a manipula ţările
înspre servitudine faţă de o mână de afaceri mari şi puteri politice.
În afară de aceste evidente imoralităţi,
însuşi sistemul este bazat pe competiţie,
care distruge imediat posibilitatea
colaborărilor pe scară largă pentru binele general
astfel paralizând orice încercare de durabilitate globală adevărată.
Aceste structuri financiare şi corporative sunt acum depăşite
şi trebuie să fie înlocuite.
Desigur că nu putem să fim destul de naivi încât să credem că elită afacerilor şi financiară va subscrie acestei idei
pentru că vor pierde puterea şi controlul.
Astfel, trebuie să acţionăm paşnic şi strategic.
Cel mai puternic mod de acţiune este simplu.
Trebuie să ne modificăm comportamentul pentru a forţa structurile de putere să se supună voinţei oamenilor.
Trebuie să nu mai susţinem sistemul.
Singurul mod în care se va schimba stabilimentul
este prin refuzul participării
în timp ce recunoaştem continuu nenumăratele defecte şi corupţia.
Nu vor ceda sistemul monetar
datoria proiectelor noastre sau ceea ce recomandăm.
Sistemul trebuie să cedeze
şi oamenii trebuie să-şi piardă încrederea în conducătorii aleşi.
Acela va fi un moment de cotitură major
dacă Proiectul Venus este oferit ca alternativă majoră.
Dacă nu, mi-e frică de consecinţe
Tendinţele indică acum că ţara noastră dă faliment.
Este probabil că ţara noastră să se îndrepte spre o dictatură militară
pentru a preveni revoltele şi dezastrul social total.
Odată cu căderea SUA,
toate celelalte culturi vor trece prin lucruri similare
De acum, sistemul financiar global este pe cale să se prăbuşească
din cauza propriilor neajunsuri.
Agenţia Guvernamentală de Control Monetar a declarat în 2003
că nu ne vom permite să plătim dobânzile
pentru datoriile naţionale ale SUA în mai puţin de 10 ani.
Asta înseamnă teoretic faliment total pentru economia SUA
şi implicaţiile sale pentru întreaga lume sunt imense.
În schimb, sistemul monetar de rezerve fracţionale
îşi atinge limitele teoretice de expansiune
şi falimentul băncilor pe care îl vedeţi este doar începutul.
De aceea inflaţia creşte vertiginos,
datoriile noastre sunt la niveluri record
şi guvernul şi Rezervă Federală scot noi bani
pentru a salva sistemul corupt.
Singurul mod de a menţine funcţionarea băncilor
este prin creaţia a mai mulţi bani.
Singurul mod prin care să creeze mai mulţi bani
este să creeze mai multe datorii şi inflaţie.
Este doar o problemă de timp până se întorc cărţile
şi nimeni nu mai vrea să facă împrumuturi
în timp ce neachitarea plăţilor creşte deoarece oamenii nu-şi pot permite să plătească împrumuturile curente.
Apoi expansiunea banilor se va opri
şi va începe contracţia la o scară nemaivăzută
sfârşind o schemă piramidală lungă de un secol.
Aceasta a început deja.
Aşadar, trebuie să demascăm această criză financiară drept ceea ce este,
folosind această slăbiciune în avantajul nostru.
Aici sunt câteva sugestii:
Demascaţi frauda bancară.
Citibank, JP Morgan Chase şi Bank of America
sunt cele mai puternice bănci din interiorul sistemului corupt al Rezervei Federale.
Este timpul să boicotăm aceste instituţii.
Dacă ai un cont bancar sau carte de credit la una din ele,
mută-ţi banii la altă bancă.
Dacă ai credit ipotecar, refinanţează-l la altă bancă.
Dacă deţii acţiunile lor, vinde-le.
Dacă lucrezi pentru ei, demisionează.
Acest gest va exprima dispreţ
faţă de adevăratele puteri din spatele cartelului privat bancar
cunoscut sub denumirea de Rezervă Federală
şi duce la conştientizarea fraudei sistemului bancar.
Doi. Închide ştirile de la televizor.
Vizitează agenţiile de ştiri independente de pe internet pentru a vă informa.
CNN, NBC, ABC, FOX şi toate celelalte
prezintă ştirile prefiltrate pentru a menţine starea normală.
Cu patru corporaţii care deţin toate sursele importante de mass-media,
informaţia obiectivă este imposibilă.
Aceasta este adevărata frumuseţe a internetului
şi stabilimentul a pierdut controlul
din cauza acestui flux de informaţie.
Trebuie să protejăm internetul
pentru că este cu adevărat salvatorul nostru acum.
Trei.
Nu vă înrolaţi în armată
şi nu vă lăsaţi familia sau pe oricine cunoscut să se înroleze în armată.
Aceasta este o instituţie depăşită
folosită acum exclusiv pentru menţinerea sistemului
care nu mai este relevant.
Soldaţii americani din Irak lucrează pentru corporaţii americane,
nu pentru oameni.
Propaganda ne forţează să credem că războiul este natural
şi că armata este o instituţie onorabilă.
Dacă războiul este natural,
de ce sunt 18 sinucideri zilnic
ale veteranilor americani
care suferă de tulburări de stres post-traumatice?
Dacă militarii noştri sunt atât de onoraţi,
de ce 25% din oamenii fără adăpost din SUA
sunt veterani?
Patru.
Încetaţi să mai susţineţi companiile de energie.
Dacă locuiţi la casă,
debranşaţi-vă de la reţeaua electrică.
Investigaţi fiecare mijloc de a vă alimenta casele
cu energie nepoluantă.
Energia solară, eoliană şi alte surse regenerabile
pot fi folosite la un preţ rezonabil
şi considerând creşterile fără sfârşit a energiei tradiţionale,
e foarte probabil să fie o investiţie mai convenabilă de-a lungul timpului.
Dacă conduci, cumpără o maşină cât mai mică
şi ia în considerare folosirea uneia din numeroasele tehnologii de convertire
care pot permite maşinii tale să fie un hibrid,
sau electrică sau să meargă pe orice altceva în afară de combustibilii stabiliţi.
Cinci.
Respinge sistemul politic.
Iluzia de democraţie este o insultă la adresa inteligenţei noastre.
Într-un sistem monetar, nu există un astfel de lucru ca democraţia adevărată
şi nu a fost vreodată.
Avem două partide politice cumpărate şi influenţate de aceeaşi corporatocraţie.
Parlamentării sunt puşi în poziţiile lor de corporaţii,
cu popularitatea proiectată artificial de către mass-media lor.
Într-un sistem de corupţie inerentă
schimbarea personalului la fiecare câţiva ani
nu are relevanţă prea mare.
În loc să pretinzi că jocul politic are cu adevărat un sens,
concentrează-ţi energia pe *** să îmbunătăţim acest sistem nereuşit.
Şi şase.
Alătură-te mişcării.
Intră pe thezeitgeistmovement.com
şi ajută-ne să creăm cea mai mare mişcare în masă pentru schimbare socială
pe care a văzut-o lumea vreodată.
Trebuie să mobilizăm şi să educăm toată lumea
cu privire la corupţia inerentă a sistemului nostru global curent
împreună cu singura soluţie cu adevărat durabilă,
declarând toate resursele naturale ale planetei
moştenire comună pentru toţi oamenii,
în timp ce informăm toată lumea de starea adevărată a tehnologiei
şi *** putem să fim cu toţii liberi dacă toată lumea lucrează împreună în loc să se lupte.
Alegerea este a ta.
Poţi continua să fii un sclav al sistemului financiar
şi să vezi războaie continue, crize şi nedreptate pe toată planeta
în timp ce vă conciliaţi cu divertisment inutil
şi gunoi materialist;
sau poţi să-ţi concentrezi energia pe schimbare adevărată, semnificativă, durabilă, holistică
care are abilitatea realistă de a susţine
şi de a elibera toţi oamenii fără să lăsăm pe cineva pe dinafară.
Dar în cele din urmă, schimbarea cea mai relevantă
trebuie să apară întâi în tine.
Adevărată revoluţie este revoluţia conştiinţei
şi fiecare din noi trebuie întâi să elimine
zgomotul materialist care divide,
pe care am fost condiţionaţi să-l credem adevărat
în timp ce descoperim, amplificăm şi ne aliniem
cu semnalul care vine de la unitatea noastră empirică adevărată.
Depinde de tine.
"Ceea ce încercăm în toate aceste discuţii de aici
este să vedem dacă putem să aducem o transformare radicală a minţii.
Să nu acceptam lucrurile aşa *** sunt
dar să le înţelegem, să le pătrundem, să le examinam,
dedică-ţi inima şi mintea fiecărui lucru pe care vrei să-l afli.
Un mod de a trăi diferit.
Dar, aceasta depinde de tine şi nu de alţii.
Pentru că în aceasta nu există profesor,
nici elev,
nu există conducător,
nu există guru,
nu există stăpân, nici mântuitor.
Tu însuţi eşti profesorul şi elevul, eşti stăpânul, eşti guru, eşti conducătorul,
eşti totul!
Şi...
a înţelege
înseamnă să transformi ceea ce este."