Tip:
Highlight text to annotate it
X
Ştii cine eşti?
Ştii ce ai păţit?
Vrei să trăieşti aşa?
E o gaură în pericard.
Asta e sursa hemoragiei?
Nu, asta îl ţine în viaţă.
Bine te-am găsit!
E nevoie doar de o persoană,
un pacient, o clipă
ca să-ţi schimbe viaţa
pentru totdeauna.
Ross, vreau să-ţi prezint...
Mamba neagră.
Îţi schimbă perspectiva,
esenţa gândirii...
Nu e vena cavă inferioară?
Cea mai dificilă venă
din organismul uman.
Delicată, imprevizibilă...
Auzi *** clipoceşte?
Ăsta e cântecul ei.
Vezi? Uite *** se răsuceşte.
O mişcare greşită, un pas greşit
şi pacientul e mort.
Nu poţi repara Mamba
fără să te mişti...
odată cu ea.
Unii spun că e imposibil de reparat.
O clipă care te obligă
să reevaluezi tot ce crezi că ştii.
Hai, Mamba. Hai să dansăm.
M-ai chemat?
E victima unui accident rutier.
Voiam să vedeţi radiografia coloanei.
Fir-ar să fie! Bietul om...
Fii atent.
Tocmai am prins un Mamba.
Ştii cine eşti?
Vertebrele C3 şi C4 sunt distruse.
Măduva e secţionată.
E imposibil să repar aşa ceva.
Ştii ce ai păţit?
Dar tocmai i-am reparat inima.
Împotriva tuturor şanselor.
Fiindcă sunt grozavă!
Chiar şi-aşa, a pierdut
toate funcţiile motorii de la gât în jos.
E paralizat.
Vrei să trăieşti aşa?
- Ce spuneţi?
- Din nefericire, impactul accidentului
i-a secţionat măduva spinării la C3,
care e foarte sus la gât...
Sunt asistentă, ştiu ce e C3.
Vreţi să spuneţi că...
e paralizat.
Da.
Îmi pare foarte rău.
Dar funcţiile cerebrale sunt bune
şi am reuşit să-i repar inima...
Diafragma funcţionează?
Poate respira singur?
Nu, acum e conectat la ventilator.
După ce se recuperează,
există alte opţiuni...
Operaţie pentru sudarea vertebrelor,
ca să stea în capul oaselor.
Îi putem face o traheotomie permanentă.
Sunt opţiuni pe care le putem discuta...
Va mai respira vreodată singur?
Nu.
Bine...
Vreau să-l treziţi. Imediat.
Puteţi face asta, da?
Elise, soţul tău a suferit
o operaţie majoră.
Ştiu şi vă cer să-l treziţi.
Vreau să-l întrebaţi dacă vrea
să fie deconectat de la ventilator.
Ventilatorul îl ajută să respire.
Asta îl ţine în viaţă.
Voiam să-i fac o surpriză astă-seară.
Un cadou aniversar în avans.
Am cumpărat bilete la meci.
Am găsit locuri doar la tribuna de sus,
dar nouă ne place acolo.
E aşa, *** sunt covrigeii
şi crenvurştii la cină.
E amuzant.
Nici nu mi-a trecut prin cap
azi-dimineaţă
că o sa-l pierd pe Jason.
Înţeleg foarte bine
ceea ce vă cer.
Credeţi-mă că nu vreau să-l pierd.
Dar...
îl cunosc. Ştiu totul despre el.
Ştiu *** gândeşte, îi înţeleg umorul,
ştiu ce o să comande la restaurant.
Şi nu cred că o să vrea asta.
Sunt convinsă.
Cred că mai bine moare
decât să mai stea un minut
conectat la un aparat.
E dreptul soţului dv
să refuze tratamentul
dacă asta îşi doreşte.
Va dura un timp
să-şi revină complet din anestezie,
dar vă voi anunţa când începe
să se trezească.
Mulţumesc.
- Cred că vorbeşte serios.
- Şi asta te supără?
Nu. Poate. Nu ştiu.
Pur şi simplu nu ştiu.
Nu e ca şi *** aş vrea să mă însor mâine,
dar chiar niciodată?
Sunteţi împreună.
Dacă o iubeşti, cui îi pasă
că nu vrea să se mărite?
- Nici eu nu voiam.
- Da, dar te-ai măritat.
Aşa e, dar unii n-o fac.
Şi-atunci continuăm aşa următorii
20 de ani şi asta-i tot?
Dacă sunteţi împreună,
ce mai contează?
- Salut!
- Salut.
Nu te-am văzut.
Te simţi bine?
Da.
Jason? Eu sunt dr Yang.
Ştiu că acum eşti foarte confuz,
dar trebuie să-ţi pun nişte întrebări.
Ai un tub în gât şi nu poţi vorbi.
Dar poţi să dai din cap
pentru da sau nu.
Crezi că poţi sa faci asta?
Bravo. Hai să începem.
Ştii cine eşti?
Ştii unde eşti?
Ştii ce ai păţit?
Ai avut un accident rutier.
Maşina ta a fost lovită din spate
şi ai fost aruncat pe sensul opus.
Acum eşti în spital.
Ştii cine e ea?
Coloana ţi-a fost zdrobită în accident
şi eşti paralizat de la gât în jos.
Respiri cu ajutorul unui ventilator.
E tubul pe care-l ai în gură.
Mi s-a spus că ai vrea
să te deconectez de la ventilator.
Vreau să fiu sigură că înţelegi
ce înseamnă asta.
Respiri cu ajutorul ventilatorului.
Odată deconectat,
nu vei putea respira singur.
Dacă nu poţi să respiri...
vei muri.
Ar putea dura câteva ore
sau mai puţin.
Înţelegi?
Dumnezeule!
Vrei să te deconectez de la aparat?
Te iubesc!
Vreau să ştii
că indiferent ce decizi...
te voi susţine.
O să fiu alături de tine
indiferent ce va fi.
Scuzaţi-mă, trebuie să întreb
încă o dată.
Jason...
vrei să deconectez ventilatorul?
Ştii cine eşti?
Ştii ce ai păţit?
Vrei să trăieşti aşa?
La naiba!
Salut!
Ce facem? Ce naiba facem?
Eu aştept liftul.
Întreaga zi am încercat să salvez viaţa
unui pacient care vrea să moară
Şi mă tot gândesc că...
Noi doi pierdem atât de multe.
Ar trebui să fim împreună.
Tu eşti dragostea vieţii mele
şi e o prostie,
o mare prostie să continuăm
să ne prefacem.
Te iubesc!
Vreau să fiu cu tine,
cu adevărat şi pentru totdeauna.
E atât de simplu.
ANATOMIA LUI GREY
Sezonul 10 Episodul 17
Traducerea: BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro
Gata. Am botezat
toate camerele din casă.
Da.
Şi e o casă destul de mare.
Credeam că nu trec
de camera de oaspeţi.
- Ţi-ai recăpătat forţele în final.
- Aşa e.
Casa e cam mare doar pentru noi doi.
Nu crezi?
El e superb.
Nu.
Bine.
- Ăsta.
- Vrem un câine, nu un cal.
E câine de talie mijlocie.
Nu, e uriaş.
Ştii ce fac câinii mari?
- Ce?
- Mult rahat.
Ar putea să elimine într-o singură zi
greutatea mea corporală.
Ce imagine frumoasă. Mersi.
Acela.
- Ce?
- Pe el îl luăm.
Nu. Ăsta nici nu e câine.
E o rozătoare şi arată jalnic.
Îl vrem pe ăsta.
Să-l scoată cineva.
- Canal, te rog.
- Proaspăt scos de la imprimantă.
Copilul e mic pentru un an.
Va creşte când inima lui va pompa
mai mult sânge.
La copiii operaţi se observă diferenţa
după doar un an.
Am o operaţie urgentă.
O să stau în sală nouă ore.
- Bine.
- Şi doamna Rodriguez?
Operaţia mea durează
cel puţin trei ore.
Dna Rodriguez n-o să reziste.
E un pacient cu probleme cardiace?
Să chem pe cineva s-o examineze?
Dna Rodriguez o să reziste
până termin şi plec de aici.
- Ross, închizi tu?
- Da.
Eşti sigură?
De-asta am zis să ţinem
afurisitul ăla de câine în bucătărie.
Nu închid câinele în bucătărie!
Atunci să cureţi mizeria de pe covor
când ajungi acasă. Ţi-o păstrez!
Aveţi câine?
- Da.
- O să moară într-o săptămână.
V-aţi botezat câinele Doamna Rodriguez?
- O să înţelegi când o să-l vezi.
- Du-te să-l vezi repede. Înainte să moară.
Sunt medic!
Doar nu crezi că mi-e greu
să ţin în viaţă un animal?
- Fir de polipropilenă de 5.
- Nu mă crezi în stare?
- *** zici tu. Lasă, nu-ţi face griji.
- E foarte sănătos.
Alex, nu e nimic de râs.
Nu pot să cred că îmbraci câinele
în pulovărul fiului meu.
Doamna Rodriguez răceşte.
Nu are constituţia potrivită
pentru ploaia şi umezeala asta.
Are frisoane.
- Ce e?
- Îţi place câinele!
E un câine neobişnuit.
Doar nu mă transform
într-o iubitoare de câini.
Îi place să aibă aceleaşi relaţii
cu oamenii ca şi mie.
Aşa e. Nu-i place să vorbească
despre ce simte sau despre viitor.
Dacă-l scot la plimbare şi-l plimb
după un orar regulat,
se ghemuieşte lângă mine pe canapea.
Dacă n-o fac, mă muşcă de gleznă.
E un comportament pe care-l înţeleg.
Îţi place câinele.
Ţi-a intrat în suflet.
Semănaţi.
Aşa vorbesc eu despre copiii mei.
Ai un copil.
Un copil căţel.
Doamnă Rodriguez!
Îmi pare rău. Ştiu cât e de dureros.
Am trecut şi eu prin asta,
dar au trecut doi ani de la accident.
La un moment dat trebuie să spui stop.
- Nu. Nici nu ştiţi...
- Ai nevoie de timp să te vindeci.
Lasă-ţi mâna să se odihnească
şi du-te la recuperare.
Am făcut recuperare!
Au trecut doi ani!
Acum sunt în stare să operez.
Despre ce e vorba?
Despre dl Willenstein?
- A fost o procedură de rutină...
- Decizia a fost luată.
Îţi păstrezi obligaţiile administrative,
dar nu poţi opera.
Nu te întorci în sala de operaţii.
Mai avem ceva de discutat
înainte de suspendarea şedinţei?
Da, mai e ceva.
Trebuia să aduci asta
în atenţia consiliului!
Da, era timpul.
Ba nu era deloc.
N-am luat încă hotărârea.
Ba pardon. Hotărârea a fost luată,
doar că nu de mine.
E o ocazie unică în viaţă.
Să conduc întreaga secţie militară
de traumatologie cu Teddy
e etapa următoare
a carierei mele. Simt asta.
Da... în Germania!
Avem o casă!
Am un studiu clinic în desfăşurare!
Ne e bine aici, Owen.
Suntem fericiţi.
Nu putem să lăsăm totul baltă.
Ascultă-mă doar o clipă...
Nu. Nu. Ştii ceva?
Nu mă poţi obliga să fac asta.
Fii serioasă. Nimeni nu poate
să te oblige să faci ceva.
Crede-mă... Am încercat.
Vrei să-mi las baltă studiul clinic,
tocmai acum
când începea să prindă formă...
Nu asta am spus...
Te rog să încetezi.
Nu te mai purta de parcă ai fi o victimă
lăsată pe marginea drumului.
Nu pot să mai port încă o discuţie
în care ideea
că evoluţia mea profesională,
sau mai degrabă orice dorinţă de-ale mele
ar putea fi pe primul loc
e tratată de parcă ar fi
o crimă împotriva umanităţii!
Poftim?
Deci am ajuns de unde-am plecat?
Eu nu-ţi ofer nimic,
deci faptul că suntem împreună înseamnă
că visurile tale sunt sortite pieirii?
Poţi să faci câinele ăla să tacă?
Fă-l tu să tacă.
Tu ai vrut câine.
Nu câinele ăsta! Nici măcar nu mă place.
Te place numai pe tine.
Pentru că iei decizii proaste!
Şi el ştie asta!
Nu mă mut în Germania!
Şi gata?
Am încheiat discuţia?
Bineînţeles.
Nu ştiu de ce
m-am îmbătat cu gândul că ar fi posibil
vreodată să facem şi ce vreau eu.
- Faceţi loc!
- Dr Yang!
Orice ar fi, poate aştepta.
Tura mea s-a terminat şi mă duc acasă.
Pacientul 11, Jasper O'Neil,
a venit pentru consultul anual.
Acum învaţă să joace hockey.
Te descurci tu.
Transmite-i salutările mele.
Dar dacă mi se rupe canalul
pentru că şi-au lăsat copilul
să fie călărit pe gheaţă, îi omor!
Aşa fac.
Bună!
Cine s-ar fi gândit?
Noi două suntem surorile burtică.
Ba nu.
E bine, e aproape gata.
Nu trebuie decât să împingi.
Nu, nu pot.
- Suntem aproape gata.
- Va trebui să rămână acolo.
Am un pântec confortabil.
O să fie mai fericit acolo.
O să fie mai bine pentru toată lumea.
- Doamne, Dumnezeule!
- Nu, mai stai puţin.
- Trebuie să mai stai puţin.
- Nu, nu pot!
- Trebuie să mai stai puţin.
- Nu pot, nu pot.
O, Doamne! E o greşeală.
E o greşeală!
- Nu pot! Nu pot!
- Poftim?
- E o greşeală, Mer!
- Toată lumea spune asta.
Acum.
Trebuie să mai împingi o dată.
Hai, acum!
Împinge! Împinge! Împinge!
Grozav!
Am dat-o în bară, Mer.
Mer, am dat-o în bară.
Am dat-o în bară rău de tot.
Nu pot...
Bună!
Culcă-te la loc.
Mă ocup eu.
Bine.
- E bine.
- Eşti bine. Eşti foarte bine.
- Da.
- E bine. E bine.
E numai vin mea.
Eram în parc
şi l-am scăpat din ochi o clipă
când mi-a trimis Ross un mesaj.
Eram chiar lângă el.
Nu-i nimic, se mai întâmplă.
Nu ştii *** e?
Se aruncă mereu cu capul înainte.
Mă mir că nu s-a mai întâmplat asta
până acum.
Nu mai mergem în parcul acela.
Trebuie să aibă nisip sau iarbă.
*** să pui trepte de beton
lângă un loc de joacă?
E complet iresponsabil.
E doar o zgârietură.
N-a păţit nimic.
Deja am întârziat la întâlnire.
Nu pot să-l las la creşă,
nu acum...
Linişteşte-te.
Vedem noi ce facem.
Şi să ştii
că la creşă sunt oameni capabili.
Fii serios! Capabilă sunt eu.
În mesaj scria doar:
ai grijă ca pacienţii să meargă.
Să meargă la baie?
Să meargă acasă?
Scuze. Nu mi-am dat seama.
E bine?
- Da.
- Nu.
Vrei să reprogramez întâlnirile
cu pacienţii din faza trei,
să încerc să le fac loc
săptămâna viitoare sau...
Nu...
Ross, vrei să te vezi tu cu ei?
Înţelegi procedura.
Ştii ce să faci. Doar...
De aici înainte
vreau să te ocupi tu de faza trei.
Poftim?
Eşti sigură?
Da. Poţi să faci asta pentru mine?
Te rog, fă asta pentru mine.
Sigur, dacă asta vrei.
Nu-mi vine să cred că Bailey are 7 ani.
Te rog,
spune-mi că la vârsta asta a depăşit
faza cu jucatul nonstop cu creionaşul,
pentru că lui Theo o să ajung
să-i lipesc pantalonii cu bandă adezivă.
La câte discuţii despre băieţi
am avut noi,
nu credeam că o să ajungem la asta.
A început să lovească?
Nu, nu prea.
Greţuri?
Sunt doar obosită.
În fiecare zi mă duc la serviciu
şi muncesc.
Apoi vin acasă şi muncesc.
Şunt aşa de obosită!
Mă simt de parcă aş fi somnambulă
tot timpul.
Ai intrat de ceva vreme
în al doilea trimestru,
aşa că o să înceapă să fie mai bine.
Nu e sarcina de vină.
Cristina...
Uite ce fericit e!
Nu te-ai îmbrăcat?
Trebuie să mergem.
Ne aşteaptă premiul Harper Avery.
Ai emoţii?
Te simţi bine?
Vrei să te las singură un minut?
Nu.
Poate.
Bine.
Dar numai un minut.
Şi pe urmă nervi de oţel.
Da?
Da.
Bine.
Mintea chirurgului trebuie
să fie întotdeauna plină de inspiraţie,
trebuie întotdeauna să-şi pună
cele mai grele întrebări.
Premiul Harper Avery
are rolul de a celebra asta,
genul de minte pe care l-am văzut
la cel care-l va primi în seara aceasta
încă de pe vremea
când era doar un stagiar.
Doamnelor şi domnilor,
am onoarea să îi înmânez
premiul Harper Avery
doctorului Shane Ross.
Mulţumesc. Vă mulţumesc.
În primul şi primul rând,
aş vrea să-i mulţumesc doamnei dr Yang.
Nu aş fi ajuns aici fără călăuzirea,
încurajarea şi sprijinul tău.
E nevoie doar de un singur om,
de un singur pacient,
ca să-ţi schimbe viaţa pentru totdeauna.
Când l-am cunoscut pe Jasper O'Neil,
avea doar 1 an
şi nu credeam că vă ajunge la 13.
E cu noi aici în această seară.
Jasper, te rog,
poţi să te ridici în picioare?
Cristina. Cristina.
Ştii cine eşti?
Ştii ce ai păţit?
Vrei să trăieşti aşa?
Te iubesc.
Şi vreau să ştii
că orice decizie ai lua...
eu te voi susţine.
Voi fi alături de tine...
Orice ar fi.
Îmi pare rău,
dar trebuie să te mai întreb încă o dată.
Jason,
vrei să deconectez aparatul?
Fir-ar...
Bună!
Am stat toată ziua
ca să salvez viaţa unui om
care ar fi putut să aleagă să moară,
dar n-a făcut-o.
Am operat o inimă inoperabilă.
Azi am atins imposibilul
şi mă simt bine.
Ba nu, mai mult.
Mă simt incredibil de bine.
Ce faci acum?
Aştept liftul.
Da.
Va trebui s-o luăm pe scări,
pentru că tocmai mi-am terminat tura
şi simt nevoia să sărbătoresc...
în seara asta...
goală...
cu tine.
M-aş putea lăsa convins.
Eşti...
sigur că e bine ce faci?
Da, foarte sigur.
Nu, nu.
Nu cu asta.
Noi...
care suntem...
Cu noi.
Ştiu.
Şi sunt sigur.
Sunt.
- Ai spus că eşti sigur. Mi-ai spus...
- Da, ştiu.
- Mi-ai spus că...
- Credeam că sunt. Dar nu sunt.
- Ce înseamnă...
- Vreau doar să-mi iau radiografiile.
Poate că totuşi nu chiar acum.
Tot ce îţi cer
-
e să redeschidem acea discuţie...
- Nu. Nu!
Nu avem ce discuta.
Owen, ţi-am spus clar.
Cât se poate clar.
Nu pot să-ţi ofer mai mult
decât îţi dau deja,
iar dacă ai nevoie de mai mult...
- Da, cred că am! Cred că am!
- Dacă ai nevoie acum...
atunci du-te şi caută în altă parte.
Bine, aşa o să fac.
S-a terminat.
Nu, de data asta,
Owen şi cu mine chiar am terminat-o.
Nu putem să ne întoarcem mereu
de unde am plecat.
E...
Mer? Eşti trează?
Da.
Tu şi Owen aţi terminat-o din nou.
Sunt numai urechi.
Mergi mai departe.
Vezi tu, tocmai asta e problema...
Nu pot să merg mai departe aşa.
Nu e bine, nu e sănătos.
Inima ta e suficient de sănătoasă acum
şi ai fi un candidat excelent
pentru studiul lor de cercetare.
Ar putea să-i facă rău?
Nu. E nevoie de o operaţie.
Ca să-i implantez în craniu
un set de senzori wireless
care să transmită activitatea electrică.
Dar niciunul din subiecţii noştri
nu s-au plâns vreodată de durere.
E posibil să ne ajutaţi
să revoluţionăm tratamentul celor ca tine.
Ce spui dragule?
O să ajute oameni,
oameni ca mine...
Pe mine n-o să mă ajute?
Dragule, n-ar fi bine să ai un loc
în care să vii
în loc să stai toată ziua în casă?
E ceva, Jason.
E ceva ce putem face.
Te rog?
Nu-mi pasă.
Bine.
Vă mulţumesc, dr Yang,
că v-aţi gândit la noi.
De fapt a fost ideea lui Hunt.
El ne-a spus despre Jason.
Vă mulţumesc, dr Hunt.
O să fie grozav pentru el.
Mult noroc!
Ce e?
E foarte frumos
ce ai făcut pentru ei.
Ce să zic...
Sunt un tip de treabă,
sau cel puţin aşa mi s-a spus.
Nu ţi-aş cere asta niciodată.
Nu-mi ceri tu. Îţi spun eu.
Nu te cred.
Cristina, oamenii se mai schimbă.
Nici tu nu mai eşti la fel
*** erai atunci când ne-am cunoscut.
Şi eu pot să mă schimb.
Chiar?
Oamenii care îşi doresc copii
nu încetează pur şi simplu să facă asta.
Nu renunţa la asta pentru mine.
Nu fac asta.
N-am făcut asta.
Nu renunţ la nimic.
Bine.
Bine. Bine.
Da, încet, da sigur.
Concentrează-te la echilibru.
Jase, *** e să mergi din nou?
E... destul de bine.
Da, cred că trebuie să se concentreze.
E ceva, să ajungi aici
în doar câţiva ani?
E incredibil.
Dr Yang e ocupată?
Mi-ar plăcea să vadă şi ea asta.
Pot să verific.
Jason, te simţi bine?
Jason!
- Adu o trusă de urgenţe.
- Jason?
Am nevoie de tine.
Da.
Nu, nu pot.
Trebuia să trimit
rezumatele astea de acum o oră.
Fie, dar în sala de consultaţii, rapid?
Nu, nu asta...
e vorba de Jason Castor.
Tocmai a avut un accident în laboratorul
de Interfeţe Computerizate Cerebrale
Are rabdomioliză, insuficienţă renală.
Grey îi pune un şunt,
dar soţia lui întreabă de tine.
Jason Castor...
Pacientul tău, tetraplegicul?
L-am băgat în studiul lui Derek
şi al lui Callie.
- Soţia lui e...
- Da, da, da...
Are nevoie de un consult la inimă?
Nu. Doar că e speriată
şi are încredere în tine...
Owen, chiar trebuie să termin aici.
Am şapte imprimări care aşteaptă.
Unde e Ross?
Ross nu poate să facă asta.
Sunt foarte aproape de finanţarea
testelor pe animale.
Owen, nu mai este pacientul meu.
Dacă inima îi este bine,
nu am acum timp
să liniştesc pe cineva.
I-ai salvat viaţa soţului ei.
Ai fost primul doctor
pe care l-a cunoscut.
Te place, are încredere în tine,
iar acum te aşteaptă.
Mă mai aşteaptă
un milion de alţi pacienţi de inimă.
Aşa e.
Pe ei nu poţi să îi dezamăgeşti.
Mulţumesc.
A fost de la costum?
Nu. I-au cedat rinichii,
de aceea a leşinat.
Dar operaţia decurge bine,
iar apoi o să-l trecem pe dializă.
Este doar o complicaţie
a situaţiei lui Jason.
Toate sunt complicaţii.
În mod normal, o să fie în stare
să continue cu studiul...
Dar nu o va face.
Asta o să fie scuza lui,
şi nu mă va ierta niciodată
că l-am pus să facă asta.
Poftim?
Dar nu l-aţi obligat să facă asta.
Mi-a spus-o odată... când ne certam,
mi-a spus că atunci când l-am trezit
şi l-am întrebat dacă vrea să trăiască,
a spus da
doar pentru că se uita la mine...
Că dacă ar fi fost după el...
dacă nu aş fi fost eu acolo...
ar fi spus nu.
Aşa că totul e din cauza mea.
În fiecare zi,
e nefericit din cauza mea.
Iar eu nu îi mai sunt soţie.
Sunt asistentă,
bucătăreasă şi infirmieră,
şi asta nu se opreşte niciodată.
Nu mai sunt altceva decât asta.
Voiam să am un copil.
Şi nu voi mai avea niciodată un copil.
Îmi pare rău.
Sunt egoistă, sunt îngrozitoare.
Nu, nu sunteţi.
Nu, nu. Chiar deloc.
Deloc. Vă înţeleg perfect.
Îmi pare rău. Îmi pare rău.
Nu. Nu-i nimic.
Fugi de aici!
Aceasta este o băutură
pentru o inimă sănătoasă
care este la fel de hrănitoare
pe cât este de delicioasă.
Mulţumesc pentru asta.
În continuare,
vă vom dezvălui cele mai mari
cinci mituri legate de sănătate.
Imediat după pauză.
Ar fi bine să includă şi sugestia mea
că prea mult calciu
creşte riscul de afecţiuni cardiace.
Oamenii iau acum pastilele alea
ca pe bomboane.
Nu te-am mai văzut de două zile.
Da, am luat câteva ture de noapte în plus.
Am trecut pe la rulotă azi dimineaţă.
Da, am picat lat în camera de serviciu.
S-a întâmplat ceva?
Vreau mai mult, Cristina.
Înţelegi?
Nu pot să continui...
Am nevoie de mai mult...
Mai mult de la tine,
mai mult de la noi.
- Încă unul, te rog!
- Imediat!
Hai să plecăm de aici.
Nu.
Hai acasă. Să dormim puţin,
şi vom vorbi despre asta dimineaţă...
Nu avem o casă, Cristina.
Eu am o rulotă,
iar tu o cameră în casa lui Karev.
Nu este...
- Încă unul, te rog.
- Imediat!
- Poftim.
- Mulţumesc.
Sunt prea mulţi.
Sunt mai mulţi copii decât adulţi.
Trebuia să mă fi gândit la asta
înainte să adopt încă unul.
Ce fac de pilda, dacă se răzvrătesc?
Derek şi cu mine pierdem.
Nu până când nu merge şi al treilea.
Aşadar, iarăşi v-aţi despărţit?
Aceeaşi poveste, de fiecare dată.
Ştii ce altceva se tot repetă?
Asta.
Tu şi cu mine în pat,
discutând despre tine şi Owen.
De ce tot continui cu chestia asta?
Am nevoie de ajutor.
Mer, trebuie să mă ajuţi.
Nu mă lăsa să mă întorc la el,
pentru binele lui şi al meu.
Te rog ajută-mă.
Bineînţeles.
Normal că te ajut.
Ce vrei să spui? Au trecut şase luni
de la ultima mea intervenţie!
Mâna tot nu îţi este vindecată!
Mai ai nevoie de fizioterapie
şi de exerciţii.
Nu vei intra în sala de operaţii...
nici azi şi poate niciodată!
Prima la mână,
ar trebui să vorbeşti mai încet.
Aşadar
nimeni nu poate să ţipe la tine?
De ce oare?
Pentru că eşti un Avery?
- Nu are nimic de-a face cu asta
- Un băieţel bogat şi răzgâiat
care a primit cadou un spital,
aşa că i se pare normal
să pună pacienţii în pericol,
doar pentru că
el e prea mândru să recunoască
că nu mai poate opera!
Dr Hunt!
Ai idee câţi copii se nasc
fără o arteră pulmonară?
Cristina, îmi pare rău.
Dar există o operaţie care rezolvă asta.
Se numeşte unifocalizare,
şi tocmai o făceam *** un robot.
Dar acum o termină Shane
pentru că tu îmi tot trimiţi
mesaje de urgenţă de un milion de ori.
- Aşa că orice ar fi, ar fi bine...
- E vorba de Owen.
Vroia să mai lucreze încă o tură.
Eu nu eram de acord.
Nu am reuşit să-l conving să se culce
decât promiţându-i că te chem.
Ai venit.
Lasă-ne un minut.
Doamne, ce puţi!
Voiai să intri în tură?
Ai înnebunit?
Puteai să-i faci rău cuiva.
Da, da. Te iubesc.
- Trebuie să încetezi.
- Te iubesc.
Te iubesc.
Te iubesc şi...
Te văd în fiecare zi
şi nu te pot avea.
Aşa că...
*** aş putea să mai fac asta,
să mai lucrez în continuare aici,
atunci când...
de fiecare dată când mă întorc...
Te văd pe tine.
Owen...
Owen, Owen, Owen, Owen...
Te iubesc. Te rog.
Te rog căsătoreşte-te cu mine.
Căsătoreşte-te cu mine.
- Owen...
- De ce nu poţi să faci asta?
Te rog, te implor.
Te implor.
Te implor.
Nu trebuia să ne lăsăm bătuţi aşa
atunci.
Te rog.
Te rog, căsătoreşte-te cu mine.
Nu a ajuns încă,
dar mai e suficient timp,
aşa că nu e cazul să intri în panică.
- Nu sunt panicată.
- Bine.
- Poţi să-mi pui cordonul?
- Desigur.
Eşti frumoasă.
Mulţumesc.
Întârzie.
*** să întârzie la aşa ceva?
Mă duc să mă mai uit o dată.
Suntem complet ocupaţi.
- Cheamă pe oricine e disponibil.
- Da, domnule.
- Aveţi grijă.
- Fetiţă de 10 ani aruncată din maşină.
Are câteva traume de impact
şi este hipotensivă.
Tu... verific-o şi apoi
du-o de urgenţă la radiologie
şi fă-i o tomografie cu contrast.
- Apoi cheamă-mă de îndată ce...
- Mă iertaţi.
- Substanţa de contrast bazată pe iod?
- Da.
Eu sunt alergică la asta.
Credeţi că şi fiica mea e alergică?
O să facem un test şi o să verificăm.
Nicio problemă. Mă scuzaţi.
Ce-avem aici?
Vrei să îl sun din nou?
Nu.
Nu trebuie să răspunzi?
Pentru că poţi să pleci.
Nu e ca şi ***
nu am mai trecut prin asta.
Este un apel general,
pentru oricine e disponibil.
Eu nu sunt. Nu plec nicăieri.
Ce s-a întâmplat?
Avea convulsii...
reacţie alergică gravă.
Treceam pe aici
şi am văzut o rezidentă panicată.
I-am dat 0.3 de epinefrină.
A cerut cineva substanţă de contrast?
A fost testată pentru alergii?
Am fost chemat. Ce se întâmplă?
Trebuie s-o ducem de urgenţă
în sala de operaţie.
Treceţi-o imediat
pe Benadryl şi steroizi!
- E pacienta ta?
- Da.
De ce nu ai verificat
dacă e alergică la substanţa de contrast?
- Am verificat.
- Aici nu apare.
Nu scrie nimic de nici un test.
- L-am cerut.
- Da?
- Da!
- Eşti sigur?
- Da.
- Sigur?
Am cerut testul ăla nenorocit!
Nu-i aşa?
Cam la limită, nu crezi?
Bună! Îmi pare rău că am întârziat.
Am întârziat, era trafic...
Îmi pare rău, ce mai.
Acum sunt aici.
Arăţi incredibil.
Mulţumesc.
Aşadar... mergem?
Mergem.
Este inacceptabil.
Se tot întâmplă lucruri din astea
şi de data asta s-a întâmplat unui copil.
Şi nu o să mai închid ochii.
Nu te poţi baza pe el,
este un pericol pentru pacienţii săi.
I-ai mirosit respiraţia?
Da,
hai să aşteptăm rezultatele alcoolemiei.
Nu. Trebuie să cerem întrunirea
de urgenţă a consiliului director.
Chiar acum, Derek. Acum.
Este o deschizătoare de drumuri,
o sursă de inspiraţie, un mentor,
şi sunt mândru să spun,
îmi este prietenă de aproape 15 ani.
Vă rog să îi uraţi bun venit,
celei care,
pentru al patrulea an consecutiv,
este câştigătoarea premiului
Harper Avery,
dr Cristina Yang.
Am venit cât am putut de repede.
Stă afară şi aşteaptă.
April, tu eşti şefa secţiei
de traumatologie.
Lucrezi cu el mai mult decât oricine.
Ai..
Ai încredere în Owen Hunt
atunci când tratează pacienţii?
Este mentorul meu, el m-a învăţat...
Avem încredere în judecata ta, April.
De aceea eşti aici.
Fii sinceră.
Ai încredere în omul acesta?
Nu, nu am.
Vă propun să îl dăm afară,
începând chiar de acum.
Dacă am învăţat ceva de-a lungul anilor
este că e suficientă o singură persoană,
un singur pacient, un moment
să îţi schimbe viaţa pentru totdeauna...
să îţi schimbe perspectiva
asupra lucrurilor, modul de a gândi
să te facă să reevaluezi
tot ce ştii...
să te facă
să-ţi pui întrebările cele mai grele...
Ştii cine eşti?
Înţelegi ce s-a întâmplat cu tine?
Vrei să trăieşti aşa?
Îmi pare rău,
dar trebuie să mai întreb o dată.
Jason...
vrei să scot tubul?
Bine.
Ai grijă la mână.
Mulţumesc.
Pentru nimic.
Cristina. Ai o secundă?
Am nevoie de o a doua părere
la un pacient.
Da. Lasă-mă un...
Nu contează. Despre ce e vorba?
Traducerea şi adaptarea:
BlackAmber, ploi78 & JohnnyB
Comentarii pe www.tvblog.ro