Tip:
Highlight text to annotate it
X
Inspirăm o dată la câteva secunde.
Viaţa noastră depinde de inhalarea de oxigen,
dar nu ne gândim niciodată la *** respirăm.
Pare să se întâmple automat.
*** poate ceva ce pare atât de simplu
să fie cheia menţinerii noastre în viaţă?
Respiratul începe cu mediul din jurul nostru.
Aerul pe care-l inspirăm
are un amestec de gaze, incluzând azot, dioxid de carbon şi oxigen,
care e cel mai important pentru supravieţuirea noastră.
Intră în coprul nostru prin nas şi gură,
coboară în faringe, trahee şi tuburile bronhiale,
şi în cele din urmă, ajunge la sacii alveolari din plămâni.
Alveolele folosesc presiunea pentru a mişca oxigenul şi nutrienţii în sânge.
Diafragma şi muşchii intercostali sunt un sistem de pompare ce facilizează acest schimb de aer.
Modul în care respiri afectează nivelul tău de energie, în special când eşti stresat fizic sau emoţional.
Gândiţi-vă la ultimul test dificil pe care a trebuit să-l daţi.
E posibil că pe măsură ce devii mai nervos, tensiunea corpului tău să crească,
şi respiraţia ta să se accelereze.
Cu cât e mai superficială respiraţia, cu atât mai puţin oxigen ajunge la creier, cu atât mai greu e să te concentrezi.
Care e răspunsul nostru la stres fizic, de ex. un meci rapid de hockey după orele de școală?
Pe măsură ce exercităm presiune aspura corpului nostru, muşchii necesită o mai multă energie şi oxigen.
Gâfâiala începe să ne cuprindă,
ceea ce crează presiunea de a trage mai mult aer şi oxigen în corp,
reglementând temperatura corpului care să-i permită răcirea în mod natural.
Astea nu sunt singurele dăţi în care respiraţia noastră e afectată sau modificată.
Gândiţi-vă la ultima oară când aţi fost furios sau emoţionat.
Furia crează în corp o reacţie metabolică,
care accentuează şi încinge temperatura noastră internă.
Aţi văzut vreodată pe cineva peirzându-și cumpătul?
În cele din urmă, dacă respirăm încordaţi o perioadă lungă de timp, există consecinţe.
Când celulele corpului nu primesc oxigenul necesar,
nutrienţii disponibili din corp scad şi toxinele se adună în sânge.
Se crede că un mediu hipoxic, sărac în oxigen, poate creşte celulele canceroase.
Vestea bună e că ne putem controla respiraţia mai mult decât ne dăm seama.
Asta înseamnă că ne putem creşte şi calitatea şi cantitatea respiraţiei.
Ştiinţa respiraţiei există de mii de ani,
de la vechii yogini din India la terapeuţii de respirație care lucrează cu pacienţi azi.
Ambii îţi vor spune că există tehnici specifice care te ajută să-ţi îmbunătăţeşti respiraţia.
Respirația presupune să mişti aerul dintr-un nivel cu presiune înaltă în unul cu presiune scăzută.
Mai multă respiraţie înseamnă mai mult oxigen,
şi în cele din urmă, o cantitate mai mare de nutrienţi disponibili pentru celule şi sânge.
Facem asta natural atunci când scoatem un oftat mare.
Schimbarea presiunii aerului din plămâni e una din cele mai importante căi de a modifica respiraţia.
Corpul nostru face asta automat când tuşim, strănutăm sau sughiţăm.
Iată un experiment simplu.
Acoperiţi-vă nara dreaptă cu degetul mare drept.
Inspiraţi şi expiraţi prin nara stângă.
Observaţi cât de greu e să inspiraţi.
Trebuie să vă concentraţi atenţia şi să folosiţi diafragma şi muşchii mai mult decât normal.
Scăzând suprafaţa căilor respiratorii, creşteţi presiunea oxigenului
care se mişcă de la alveole la sânge.
Yoghinii practică deseori respiraţia nazală alternativă pentru a-şi încetini respiraţia,
mări oxigenul şi activa sistemul nervos parasimpatetic al corpului,
care are de a face cu operaţiile corpului când se odihneşte.
Să încercăm alt exerciţiu.
Vizualizaţi modul în care gâfâie un câine când respiră.
Încercaţi să faceţi acelaşi tip de gâfâit,
mai întâi cu limba afară, apoi cu gura închisă.
Veţi oberva că vă folosiţi muşchii stomacului pentru a împinge aerul afara când expiraţi.
Puneţi-vă mâna sub nas,
şi veţi simţi puterea respiraţiei când iese.
Să respiri în felul ăsta e greu fiindcă necesită o mişcare activă a diafragmei şi a muşchilor intercostali.
Temperatura corpului nostru se schimbă repede în timpul acestui exerciţiu, datorită presiunii pe care o exercităm asupra respiraţiei.
Nu e de mirare că vei vedea câinii făcând asta pentru a se răcori într-o zi călduroasă.
Când dormim noaptea, centrul medular al creierului asigură continuarea respirației.
Norocul nostru că nu trebuie să ne gândim la asta.
În timpul zilei, respiraţia noastră e mult mai vulnerabilă,
în special în situaţii stresante sau dificile.
De aceea e util să fim atenţi la respiraţia noastră.
Dacă îţi poţi monitoriza şi schimba respiraţia,
poţi îmbunătăţi, atât calitatea cât şi cantitatea de oxigen care intră în corpul tău.
Asta reduce stresul, creşte energia şi fortifică sistemul imunitar.
Aşa că, data viitoare când cineva îţi spune să te relaxezi şi să respiri adânc,
vei şti exact de ce.