Tip:
Highlight text to annotate it
X
La şcoală, modalitatea de a transmite idei
este prin cuvinte.
Un profesor merge la tablă,
scrie cuvinte, spune cuvinte,
elevii primesc cărţi cu cuvinte
şi li se cere să răspundă la întrebări prin cuvinte.
Majoritatea predării se face prin cuvinte.
Dar hai să vedem pe cine încercăm să învăţăm.
În California, 25% dintre elevi
sunt în proces de a învaţa limba engleză.
Alţi 15% au dificultăţi de învăţare pe bază de limbaj
*** ar fi dislexia.
Încă 20% nu trec de testele comprehensíve de limbaj.
Şi un procent mare din cei rămaşi
spun că învaţă vizual.
Ce rămâne e un segment infim de elevi
pentru care metodele de predare curente sunt potrivite.
Am fost unul dintre elevii cu probleme.
Sunt dislexic.
Pentru mine cuvintele sunt bariere de învăţare colosale.
N-am învăţat să citesc
până în clasa a cincea.
După câţiva ani, am citit o biografie a lui Albert Einstein
şi am descoperit că şi el a fost dislexic.
Un citat al său mi-a sărit în ochi.
El a spus: „Cuvintele unei limbi, scrise sau vorbite,
nu au niciun rol în mecanismul meu de gândire."
Wow, wow!
Deci, dacă nu sunt necesare cuvinte
pentru o gândire matematică şi ştiinţifică strălucită,
poate nu sunt necesare nici pentru a preda matematica şi ştiinţa.
Când am început să studiez *** am putea preda fără cuvinte,
am fost şocat de cât de încărcate de limbaj
sunt chiar şi materialele preşcolare.
Priviţi acest exerciţiu peste care am dat.
„Coloraţi forma care e identică cu prima formă din fiecare rând."
Scrie chiar şi în spaniolă.
M-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă am înlătura toate cuvintele,
și le-am da, împreună cu nişte creioane, unor copii de patru ani
şi nu am spune nimic.
Asta se-ntâmplă.
(Râsete)
Nu le-am spus ce să facă,
aşa că au făcut ce au vrut.
Dar *** să spunem elevilor ce să facă, fără cuvinte?
Iată o modalitate.
Soft interactiv cu feedback informativ.
Dacă dai clic pe ceva greşit, îţi arată de ce e greşit.
Şi dacă dai clic pe ceva corect, îţi arată de ce e corect.
Şi poţi ajuta micul pinguin să traverseze.
OK, deci asta merge pentru forme.
Dar *** e cu problemele enunțate în cuvinte?
*** le-am putea face fără cuvinte?
Iată o problemă tipică dintr-un manual de clasa a 2-a.
Struţul are două picioare. Câte picioare are un grup de trei struţi în total?
O putem reda într-o problemă total lipsită de cuvinte.
Dacă nu ştii ce să faci când greşeşti,
să zicem alegi opt picioare, îţi arată de ce e greşit.
Ai ales prea multe.
Iar dacă alegi bine, îţi arată de ce e bine.
Feedback-ul îi învaţă pe elevi.
Nu doar că înlocuieşte cuvintele.
Dă mai multe instrucţiuni decât au dat vreodată cuvintele.
Acest feedback vizual e atât de puternic,
încât îl putem folosi pentru a preda şi lucruri sofisticate.
Asta pare sofisticat. E o pagină dintr-un manual de Algebră I.
O abordare cu limbaj excesiv, iată ce le face copiilor noştri.
(Râsete)
Peste 70% din elevi nu reuşesc să înveţe asta.
Iată un joc video ce-i învaţă exact acelaşi lucru.
Elevii învaţă să descompună şi să rezolve ecuaţii de gradul doi,
totul vizual, cu feedback informativ.
Şi pentru că aceste jocuri permit elevilor
să atingă, să simtă, să vadă şi să interacţioneze cu matematica,
pot clarifica multe mistere, de ce și *** funcționează matematica.
De pildă, când se explică doar prin cuvinte,
elevii sunt adesea intrigaţi că înmulţirea a două numere negative
produce un număr pozitiv.
Dar când e redat vizual, ca în acest joc de multiplicare a cuburilor,
elevii văd că înmulţirea cu un număr negativ,
nu numai că lungește cubul, ci îl și răsucește în direcţie opusă.
Iar când se înmulţeşte din nou cu un număr negativ,
revine la pozitiv.
Nu mai e misterios, e fascinant.
Am creat sute de astfel de jocuri pentru învăţarea tuturor conceptelor matematice,
de la perioada preşcolară la Algebră I.
Aici vedeţi exponenţiale
şi fracţii.
Am reuşit să reducem toată matematica la
*** ajutăm micuţul pinguin să traverseze ecranul.
Dar oare funcţionează?
Recent UC Irvine a făcut un studiu în care aceste jocuri vizuale
au fost introduse în 106 şcoli din Orange County.
Şi după un an s-a triplat rata de asimilare a matematicii.
(Aplauze)
Anul trecut am replicat acest rezultat
în Silicon Valley, Las Vegas, Chicago şi Houston.
(Aplauze)
Simpla idee de a înlătura barierele de limbaj
ridică gradul de asimilare a matematicii.
Desigur, e grozav că rezultatele la testele standard se îmbunătățesc.
Dar noi dorim să asigurăm că va creşte
şi capacitatea de gândire matematică. Observăm clar şi asta.
Deoarece, în loc să bombardăm elevii cu cuvinte,
le creăm oportunitatea minunată să-şi unească propriile puncte,
în propriile minţi, în ce priveşte matematica.
Şi când elevii au un rol activ în descoperirea lucrurilor,
doresc să vorbească despre asta.
Se aprind discuţii despre matematică.
Şi astfel, o abordare lipsită de cuvinte
poate duce la îmbunătăţirea abilităţilor lingvistice.
Un exemplu elocvent în acest sens e un elev cu autism
pe nume Omar, aici în poză împreună cu tatăl său.
Omar putea vorbi doar în cuvinte simple.
Niciodată în propoziţii întregi. Nici măcar cu părinţii.
Când școala lui Omar a început să folosească programul nostru,
profesorii au fost sideraţi de talentul lui Omar la matematică.
Nu au ştiut niciodată.
Dar, și mai surprinzător, Omar a început să vorbească
şi primele propoziţii întregi pe care le-a spus
au fost despre ideile matematice
pe care le-a experimentat în aceste jocuri vizuale.
Acum excelează la şcoală, atât la matematică, cât şi la engleză,
iar asta i-a schimbat total viaţă.
Toţi cei familiari cu TED înţeleg importanţa
capacităţii de a spune multe în cuvinte puţine.
Cred că idea ce merită răspândită aici,
este că toţi elevii, nu doar cei ca mine sau Omar,
ci toţi elevii pot beneficia profund
de posibilitatea de a învăţa fără niciun cuvânt.
Mulţumesc. (Aplauze)