Tip:
Highlight text to annotate it
X
Isha Foundation
prezintă
prin ochii unui mistic
Programul Inner Engineering Atlanta, Georgia SUA - aprilie 2001
Care este obiectivul vieţii omeneşti?
Care e scopul vieţii omeneşti?
Sau, cu alte cuvinte, de ce viaţa?
Asta e întrebarea.
Când e vorba de viaţă şi de existenţă, nu întrebi niciodată de ce.
Când e vorba de existenţa fundamentală, nu întrebi niciodată de ce.
Pentru că, dacă întrebi de ce, atunci... va trebui să vă spun o poveste.
Când spun "o poveste", chiar dacă e o poveste adevărată -
ştiţi, o poveste adevărată -
Orice aş spune - dacă nu se află în experienţa voastră, este doar o poveste.
Singura opţiune pe care o aveţi e să mă credeţi sau să nu mă credeţi.
Nu-i aşa?
Dacă mă credeţi, asta nu vă aduce cu nimic mai aproape de adevăr.
Dacă nu mă credeţi, nu vă duce niciunde.
Aşa că nu întrebi niciodată de ce.
Acum eşti aici, cu viaţa.
De unde a apărut o asemenea întrebare?
Care e obiectivul vieţii?
Pentru că procesul nu e de ajuns, nu-i aşa?
Da?
Procesul vieţii nu e de ajuns, cumva.
Să presupunem că explodezi de extaz în fiecare clipă din viaţa ta -
atunci întrebarea asta n-ar apărea niciodată.
"Care e obiectivul vieţii?"
Pentru că...
Să trăieşti, ăsta e obiectivul vieţii.
Să trăieşti - şi să trăieşti total.
Să trăieşti total nu înseamnă să mergi la petreceri în fiecare seară.
Să trăieşti total înseamnă că, atunci când eşti aici, trebuie să experimentezi toate
aspectele vieţii şi să mergi - orice ar fi asta.
Fiecare aspect a ceea ce e asta trebuie să pătrundă în existenţa ta, înainte ca tu să mori.
Nu-i aşa?
Da?
Trebuie să se întâmple asta, nu-i aşa - pentru toate fiinţele umane...?
Sau, poate, vrei să experimentezi doar 10% din tine şi apoi să pleci?
Trebuie să experimentezi ce este viaţa asta, în mod total, nu-i aşa?
Înainte să pleci trebuie să experimentezi asta.
Dacă experimentezi asta, atunci întrebări de genul ăsta nu-ţi apar niciodată în minte,
pentru că nu aşa e existenţa.
În mod logic, întrebarea ta e foarte corectă.
Ok, trăiesc aici - care e obiectivul vieţii mele?
Dacă îţi spun că obiectivul vieţii tale e să îl slujeşti pe Dumnezeu...
Am face o mulţime de presupuneri, nu-i aşa?
Facem presupuneri despre diferite lucruri care încă nu sunt incorporate în
experienţa noastră, nu-i aşa?
În clipa în care faci presupuneri despre lucruri care nu sunt incorporate în
experienţa ta, o să începi să ai halucinaţii.
99% din ce înseamnă religie în lume e o halucinaţie, vă rog să observaţi asta.
Pentru că presupui lucruri care nu sunt incorporate în experienţa ta şi lucrezi cu
ceea ce ai presupus.
În clipa în care dai putere lucrurilor pe care le-ai presupus, mintea ta
o să o ia razna prin tot soiul de iluzii imaginate.
Şi o să fie mai reale decât realitatea.
Căci imaginaţia ta poate să fie mai reală decât realitatea, nu-i aşa?
Te duci şi stai la cinema - e doar o chestie bidimensională, un joc de lumini şi sunete,
dar impactul pe care îl are e mai mare decât cel al vieţii înseşi, nu-i aşa?
Aşa e?
Aţi fost vreodată într-o sală IMAX?
Impactul e mai mare decât impactul vieţii, nu-i aşa?
Dar oare chiar e mai mare decât impactul vieţii, chiar credeţi?
Oare chiar e mai mare decât impactul vieţii?
Deloc!
Doar că imaginaţia are atâta putere!
Imaginaţia, gândul, emoţiile - toate astea sunt un mod de a bătători calea.
Acum am un gând - vreau să merg la New York.
Şi asta bătătoreşte calea.
De îndată ce spun, "vreau să merg la New York", acum...
Bun, *** vreau să merg?
Să cumpăr bilet, să merg pe jos, ce să fac? Să merg cu maşina?
Asta bătătoreşte calea.
Dar dacă stau aici şi continui să mă gândesc la New York, n-o să ajung niciodată acolo.
Gândul nu este o realitate care te duce acolo.
El doar bătătoreşte calea.
Te face să vrei, atâta tot.
Da?
Gândul şi emoţia te face doar să vrei ceva
- nu e niciodată lucrul acela cu adevărat.
Dar atunci când începi să acorzi prea multă importanţă gândurilor şi emoţiilor
tale, lucrurile încep să pară ca şi *** ar fi reale.
Chiar mai reale decât realitatea.
Ceea ce gândeşti în capul tău e mai real decât ceea ce e în jurul tău, nu-i aşa?
Da?
Asta e şi problema cu viaţa, în momentul acesta.
Că gândurile şi emoţiile voastre au devenit o realitate mai mare decât realitatea însăşi.
Ei bine, asta e ca şi ***...
Dacă mergi la ţară şi vezi nişte...
*** se numesc? Noi le numim indicatoare.
*** se numesc aici?
*** se numesc - indicatoare? Ca un semn, ceva?
Semne, ok.
Deci, indicatoare - odinioară erau făcute în forma braţelor deschise.
Aşa erau - le-aţi văzut?
Aşa - şi spune: încoace, spre New York.
Şi te duci şi te aşezi pe ăsta şi crezi că eşti la New York.
Dar nu e New York, nu-i aşa?
Deci, gândul e doar un indicator - el te îndrumă în direcţia în care vrei să mergi.
Dar nu te duce niciodată acolo.
Nu poate să te ducă acolo.
Iar oamenii care cred că gândul poate să te ducă acolo delirează în aşa hal,
încât nici măcar realitatea nu-i poate scoate de acolo.
Nici dacă-i înţepi cu un cuţit, n-o să ştie.
Ei sunt altundeva.
Gândurile şi emoţiile lor sunt mult mai importante decât cuţitul.
Asta e o înşelăciune în care omenirea a picat aşa de rău, aşa de rău...
Şi...
Dintre toate tipurile de gânduri şi de emoţii pe care le generăm, gândul religios şi emoţia
religioasă, sau gândul spiritual şi emoţia spirituală sunt cele mai periculoase,
pentru că sunt puternice - împuternicite de ceea ce e din altă lume.
Din cauza acestei puteri, ele conduc oamenii.
Pur şi simplu îi conduc, atât de profund.
Şi putem să vedem întotdeauna *** o altă religie, căreia nu îi aparţii - ce prostie,
ce aberaţii fac şi ăştia...
Însă ceea ce faci tu nu se vede niciodată!
Nu-i aşa?
Da?
Nu se întâmplă aşa în fiecare zi?
Pentru că atunci când gândul şi emoţia devin puternice, începi să le crezi.
Atunci când începi să crezi ceva care încă nu este în experienţa ta, eşti o fiinţă
umană periculoasă.
Pentru că tot ce înseamnă conflict pe planeta asta - inclusiv ceea ce se întâmplă azi...
Chiar dacă oamenii încearcă să proiecteze aceste lucruri ca pe o luptă între bine şi rău,
deşi încearcă să le proiecteze ca pe o luptă între bine şi rău, nu e vorba de bine
împotriva răului, ci de credinţa unui om împotriva credinţei altui om, nu-i aşa?
Nu?
Întotdeauna - între credinţa unui om şi credinţa altui om.
De ce nu putem să fim suficient de sinceri încât să vedem ceea ce nu ştim ca fiind
ceea ce nu ştim?
Care e problema?
Asta e cea mai mare problemă a omenirii.
Oamenii nu pot să vadă că nu ştiu.
Ei trebuie să se mintă tot timpul.
Şi... asta nu e o glumă.
E o tragedie îngrozitoare pe planetă, nu-i aşa?
Nu e o glumă, nu e ceva simplu.
Asta a costat foarte mult, în ceea ce priveşte viaţa omenească pe această planetă.
Fenomenal de mult.
Şi încă mai costă.
Însă ceea ce gândim şi ceea ce simţim e aşa de important, nu-i aşa?
Aşadar...
Care e obiectivul?
Şi dacă nu e niciun obiectiv, ce o să faci?
O să mori, mâine?
Să presupunem că nu există niciun obiectiv.
Ce faci?
Vrei să mori?
Nu e minunat că nu trebuie să mergi niciunde?
Nu-i aşa?
Nu e minunat că nu ai de mers niciunde, că nu trebuie să îţi croieşti drum către Rai
- poţi să trăieşti la fel de bine şi aici, fericit?
Nu, nu, nu - noi mergem în Rai.
Dacă eşti aşa de sigur că mergi în Rai, ce mai aştepţi?
Dacă tot eşti aşa de sigur că o să mori şi o să mergi în Rai, atunci ce mai aştepţi?
Nu înţeleg logica.
Poftim?
Aştept biletele.
Aştepţi biletele?
Tot ce ai de făcut e să te duci să-ţi tai gâtul în faţa templului.
Înţelegi?
Care templu îţi place ţie mai mult.
Şi o să se întâmple.
Oamenii cred 100% că, "după ce mor, o să mă duc în sânul lui Dumnezeu"...
Dacă te duci în sânul lui Dumnezeu, păi n-ar trebui să întârzii!
Serios!
Nu-i aşa?
Aşa o îndatorire sacră - poţi să o amâni?
Trebuie să pleci!
Azi!
Nici măcar până mâine să nu mai aştepţi!
Dar nu - tu vrei să trăieşti mult.
Păi de ce amâni o ocazie atât de minunată?
Pentru că ai numai gogoşi în cap.
Îţi spui lucruri care încă nu sunt realitate pentru tine.
Eu nu discut dacă există sau nu aceste lucruri, dar ele nu sunt o realitate pentru tine.
Dacă vorbeşti despre lucruri care nu sunt o realitate pentru tine - ca să o spunem
foarte franc - înseamnă că minţi, pur şi simplu.
Minciuna asta ne-a costat enorm - atât la nivel de fiinţe individuale, cât şi la nivelul
întregii omeniri; enorm.
Pentru mai multe informaţii despre Sadhguru, vizitaţi
www.ishafoundation.org.